383 matches
-
o nouă retorică marțială. În schimb, în Coasta-de-Fildeș, unde prosperitatea sistemului economic era altădată constituită ca semnul unei superiorități hrănind disprețul față de țările vecine, guvernele care se succedă din 1993, proclamând valoarea intrinsecă a identității naționale, încearcă să opereze o disjuncție între aceasta din urmă și performanța economică. Istoria acestor țări arată scenariile diferite ale regimurilor de coerciție neocolonial, respectiv comunist, care, pentru a supraviețui într-o conjunctură globală de injoncțiune a democrației de piață sub efectul liberalismului economic, se inspiră
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
folclorizată. Este vorba desigur înainte de toate de o miză științifică internă. Aceasta îi privește însă în egală măsură pe toți actorii care sunt implicați în spațiile sau în instituțiile pe care le studiază etnologii. Prospecții Munca și cartierele: conjugarea și disjuncția lor Să luăm ca exemplu multiplele spații culturale care apar în bazinul minier din nordul Franței, chiar pe teritoriul, am putea spune, al activismului minier dispărut și ale cărui obiective sunt de a întreține memoria trecutului, de a face din
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
un Dumnezeu al culturii noastre și de ce nu ar fi al nostru ceasul marii epifanii? Seara bem ceai în camera lui Andrei. Acesta ne povestește ideea cărții sale Elemente de filozofie a peisajului și ne citește câteva pagini remarcabile despre disjuncția natură-peisaj în civilizația europeană. Noica îi dă ideea deschiderii cărții către un peisaj al viitorului care nu mai este al Terrei și despre rolul picturii abstracte în descrierea peisajelor din lumile posibile. Norii lui Petru ne trimit la ideea unui
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Filologizînd" în marginea lui Platon, mi-am dat seama cum se poate ajunge la "tehnicizarea" științelor umaniste, la ruptura dintre îndeletnicirea cu valorile și amuțirea funcției lor formative. De neînțeles rămâne însă cum poate trăi autorul, creatorul în genere, în disjuncție cu portanța etic-estetică a operei sale. Cum se poate spune că umbra pe care el o aruncă asupra operei este indiferentă? Poate fi calitatea umbrei indiferentă? Sau altfel spus: cum poți face umanistică fără feed-back? Până și meseria tăietorului de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
flancul exterior trecătorilor. Doamna, extrem de mobilă altminteri, s-a oprit brusc în dreptul uneia dintre ele, afectând un interes neașteptat pentru reuniunea editorilor thailandezi și pentru domnul care tocmai vorbea. Ochiul meu scormonitor, intrat, prevestitor, în alertă, căpătase finețea unui scaner. Disjuncția dintre expresia de pe fața doamnei, împrumutată de la membrii asistenței (privire absorbită, concentrare maximă, interes vădit pentru spusele oratorului), și jocul mâinilor, care avea logica lui și care dezvolta o cu totul altă partitură, m-a fascinat. Pe antebrațul stâng, colega
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
metodele cantitative au fost abordate din perspective critice variate, care au arătat limitele acestei abordări majore a socialului: scoaterea din contextul social a variabilelor studiate, eludarea procesualității fenomenului, ignorarea interpretării acțiunilor, a scopurilor și motivaților subiecților investigați în numele obiectivității, impunerea disjuncției dintre unicitatea situației particulare și descoperirea legilor generale. În aceeași perioadă de timp, tot mai mulți cercetători din unele discipline fundamentale și, în egală măsură, dintr-o serie de discipline practice (sociologia, psihologia, lingvistica, administrația publică, sănătatea, asistența socială, planificarea
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
concepe și practica activități din „sfera economiei”. Nu ne propunem a trata pe larg caracteristicile taylorismului. Vom prezenta, pe scurt, câteva din elementele sale de bază<footnote Hoffman Oscar, Sociologia muncii, Editura Hyperion, București, 1996, pp. 18, 70-73. footnote>: 1. Disjuncția netă dintre conducere și execuție, golirea execuției de orice autonomie, participare, decizie, interes pentru problemele generale etc. 2. Specializarea cât mai mare a muncii de execuție, fragmentizarea la maximum a activităților. 3. Prin trecerea la fordism (banda rulantă), omul devine
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
orbul paraliticului. Comme vous le voyez, răspunde acesta orbului. Primul baleiaj superficial susținut de codul sociolingvisitic impune semnificația de schimb banal de replici de salut, iar apelul la contextul sintagmatic relevă imediat sensul literal al locuțiunilor atît de convenționalizate și disjuncția context/expresie idiomatică. Dacă de obicei disjunctorul (elementul capabil să genereze două izotopii de lectură: cuvînt polisemantic, secvență pragmatică cu dublă funcționalitate etc.) este un element lexical sau secvență automatizată, de această dată el este chiar contextul. Distincția dintre sensul
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
efemer". Postmodernitatea va opera cu diferența nu cu omogenitatea, cu temporalitatea, nu cu spațialitatea, cu fisiunea, nu cu fuziunea" (L. Hutcheon, 1994:107). Într-o nouă logică, pluralismul postmodern infrastructurat de multiplicitate și diferență ne obișnuiește cu paradigma inclusivă: în locul disjuncției sau/sau conjuncția multiplă și/și (cultura elitelor și cultura de masă, model cultural omogenizant american melting pot, dar și multiculturalism canadian, australian etc.). Acceptînd multiplicitatea în locul unicității securizante, trăind relația și nu opoziția, multe tensiuni creatoare de conflicte ar
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
produsul literar postmodern (a cărui acțiune, la acest nivel, poate și trebuie să fie comparată cu cea a parodiei) își face simțită prezența dinamitând produsele literare anterioare. Se încadrează aici termeni precum "decreație, dezintegrare, deconstruire, descentrare, deplasare, dizlocare, diferență, discontinuitate, disjuncție, dispariție, descompunere, demistificare, detotalizare, delegitimare, dezmembrare": ce altă ilustrare mai bună pentru întreaga listă decât parodia? Prin parodie, romancierul postmodern își îngăduie toate libertățile pe care și le dorește, rămânând în același timp înscris în sistemul de texte care îl
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
limburile Pacificului față de Viața ți nemaipomenitele aventuri ale lui Robinson Crusoe nu reiese numai din schimbarea structurii enunțului, deși aceasta are o importanță decisivă întrucât induce receptării colective ideea despărțirii de model: se observă că primul titlu este rezultatul unei disjuncții, în timp ce al doilea e tributar unei jocțiuni. Ea se întemeiază pe inversarea raportului de putere în cadrul cuplului de personaje, reluându-se în Vineri sau limburile Pacificului, ca substanță, aceeași inversiune operată în modelul stăpân vs. slugă caracteristică romanului picaresc. În
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
se aplică o analiză timică prin atribuirea unei anumite incertitudini a valorii. Această evaluare oferă o valentă negativă cu o magnitudine înaltă, iar subiectul (autoritățile statului) nu este dornic "să-l achiziționeze". Astfel, starea finală dorită este cea a unei disjuncții cu virusul letal; * axa transmiterii. Putem identifica natură și societatea drept destinatarul și destinatorul, corpul uman având rolul intermediarului; * axa puterii. Adjuvanții sunt măsurile luate de autoritățile statului, de centrele de control al bolii și de companiile private sau publice
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
al răcelii și respingerii fizice, care devine o dimensiune estetică a unei stări de dezgust și chiar teamă. Cele patru instrumente din subcâmpul din dreapta sunt un argument pentru ideea că trupul uman este disjunct de spațiul obiectiv al României. Această disjuncție volitiva de un teritoriu bine marcat nu trebuie interpretată că o aspectualizare terminativa a corupției, ci, dimpotrivă, ca o dorință a ființelor cinstite de a nu coabita împreună cu cei corupți în același spațiu. După cum am menționat, prezența instrumentelor de distrugere
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
paradoxal și filozofând liber (nu o dată cvasi-didactic) iată-l mereu în gardă, totdeauna de o mobilitate ficțională enormă, în funcție de text. Mai toate demersurile lui, ca poet, sunt modulațiile unui căutător fără pace, ale unui solitar introspectiv și volubil, terorizat de disjuncții ("Eu" față cu un alt "Eu", ori cu "Celălalt"); reflexiv și fantast, iată-l "gemând de reci dureri" (În grădina Ghetsimani), dar dorindu-și o mască senină. Din sute și sute de mențiuni despre Sinele în constantă legănare, din secvențele
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
viziunea (primenită) ia forma unui început adamic. De la fiziologia poeziei să trecem la argumentele Despre limbajul artistic. Rostirea de structură clasică zice eseistul se sprijină pe substantive, acestea cu încărcătură statică; în cea de tip romantic, pe verbe, vehicule dinamice (Disjuncție similară, adăugăm noi, la Paul Valéry în Caiete). Cuvântul copac, bunăoară, "nu are un invers al lui, nu există anticopac, și nici antifrunză, și nici antinor"; iar fiindcă nu există un revers, se ajunge la o "mare generalizare", pe când verbele
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
cumulative, tangibile, au ca pandant reacții proiective. În optică stănesciană, Țara e un aliaj de "real" și "vis", tărâm protector exercitând nu doar un magnetism afectiv: "Țară tânără, țară bătrână, / țară materie, țară idee" (Treapta de real și de vis). Disjuncții, antimituri, stări de spirit contrastante se încrucișează pluriform, balansând între vedere (de unde obsesiva invocare a ochiului) și non-vedere. Senzații termice opozitive alternează între "foc și gheață". De o parte nălucirea cuvântului nenăscut încă, de alta apelul la fondul folcloric milenar
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
și adoptat de către suprarealiști (pentru tentativa explicării mecanismelor psihanalitice), nici Carl G. Jung, nici Gerhard Adler n-au parvenit să legifereze raporturile dintre inconștient, conștient și subconștient, proces exclusiv al aproximărilor. Ca atare, luciditate și vis, acestea sunt inevitabil în disjuncție. În fond, onirismul dimovian, cum e cel din Cartea de vise, nu poate fi disociat de experimentele suprarealiste, deși se încearcă departajarea de acestea. Că oniricul constituie o componentă de bază a suprarealismului nu încape îndoială. Sub pulsiunile oniricului dezlănțuit
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
anterior 13. Și, pe deasupra, nu trebuie omisă ori subestimată intensificarea simultană a unor opoziții majore (tinerețe/bătrânețe, sănătos/nesănătos, slab/gras, securitate/risc, poluat/nepoluat) care întovărășesc cultul sănătății. În acest plan, domină nu atât flexibilitatea și concilierea, cât noile disjuncții purtătoare ale unei stări de război și de mobilizare totală contra bolii, a bătrâneții, a poluării, a obezității, a factorilor de risc. În realitate, consumul n-a încetat să fie un câmp de bătaie: când conflictul interuman dă înapoi, acest
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
dedat din plăcere muncii silnice” și nici „hiperharnicul din înclinație” nu va deveni curând idealul social predominant. Societatea hipermodernă nu se definește prin triumful unilateral al performanței, ci prin dualizarea normelor și a polilor de referință care organizează viața socială. Disjuncție între performanță și calitatea vieții, discordanță între depășirea de sine și hedonism: digurile care stăvilesc eroismul de Superman se înalță din chiar fondul fazei III. Se înșală cei care afirmă că obsesia obiectivelor și a excelenței captează toate preocupările, inclusiv
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
în zilele noastre există infinit mai multe cuvinte și infinit mai multă reflexivitate referitoare la sentimente decât în comunitățile rurale tradiționale, unde discursul amoros era sărac, stereotip și puțin verbalizat 56. Și poate că nu este inutil de amintit că disjuncția dintre sex și sentiment era mult mai marcată atunci când frumoasa retorică romantică făcea casă bună cu frecventarea asiduă a bordelurilor. Inflația reprezentărilor „obiectiviste” ale sexului este efectiv galopantă, dar concomitentă cu un elan fără precedent al psihologizării comportamentelor și a
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
această Încercare, problema Însă a rămas mai departe nerezolvată. Școala din Antiohia - și anume Diodor din Tars și Teodor din Mopsuestia (mort la 428) - i-a dat lui Apolinarie un răspuns care a fost, de asemenea, respins. Ea a predicat disjuncția celor două naturi (physeis) ale lui Cristos, care rămîn separate la unirea dintre Dumnezeu și om. Continua să subziste, Într-adevăr, o nuanță adopționistă În cadrul acestei școli, căci unirea dintre Dumnezeu și om nu este văzută ca unirea unor naturi
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Dacă mașinile dezirante corespund producției din cadrul sintezei conective, mașinile paranoice și cele miraculante corespund corpului fără organe din cadrul sintezei disjunctive. Un al treilea gen de sinteză care succede primelor două tipuri îl constituie sinteza conjunctivă a „mașinilor celibatare”: „punctele de disjuncție pe corpul fără organe formează cercuri de convergență în jurul mașinilor dezirante; atunci subiectul, produs ca reziduu al mașinii, apendice sau piesă adiacentă mașinii, trece prin toate stările cercului și trece dintr-un cerc în altul. El nu este în centru
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
fundamental al lui Dilthey este acela că trăirea nu poate accede dincolo de viață 53. (La conceptul transcendental de "trăire", la implicațiile și avantajele utilizării lui de către Dilthey ne-am referit pe larg în capitolul precedent vezi III, 3.) Impresia că disjuncția dintre cele două planuri ar fi fost depășită de Dilthey își are probabil originea în faptul că la nivelul trăirii este suprimată distincția dintre subiect și obiect, dintre actul și conținutul cunoașterii. "În experiența interioară, eu sunt prezent în mod
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Mari trebuia să fie un moment de bilanț care să ne îndrepte spre noi înșine, să pună deci la lucru energiile descătușate, să le concerteze în cadrul unei vaste creații colective ori, din contra, să determine marea uvertură intelectuală către lume? Disjuncție abuzivă, deoarece deschiderea spre lume nu este incompatibilă cu extensia cunoașterii de sine, ci un element de necesară și stimulativă complementaritate. O lămurire mai precisă a disponibilităților proprii necesită prezența unui factor obiectivant dinafară, ca acea legendă hasidică unde insul
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
transformării omului în sclav al materialului și al rațiunii sau a scindării dintre știință și arta. Acest om concret este un om în criză, care trăiește situații-limită, aflat în imposibilitatea de a-și impune trăirile personale contra rațiunii. În fața acestei disjuncții, Sábato alege să se înfrunte haosului, să nu se resemneze, să nu privească cu indiferență cum dispare "bogăția infinită a universului care ne înconjoară, cu culorile, sunetele și parfumurile lui"25. Sábato a vorbit de multe ori despre existența să
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]