177 matches
-
pentru spontana fluiditate de la organic la anorganic, de la tradiție la avangardă, de la natural la artificial, de la improvizație la rigoare, de la simetrie la asimetrie, de la arhitectură la sculptură, culoare, verb, de la vegetal la animal, uman, sacru, alăturând și conectând substanțe aparent disjuncte spre o unică semnificație. Brâncuși - pentru siguranța cu care a legat ceea ce este mai profund național cu ceea ce este mai profund universal, pentru economia de mijloace, pentru perfecta adecvare a tehnicilor, a soluțiilor meșteșugărești care pot întrupa Spiritul. Borges - pentru
Maia Ciobanu: „...liniștea este o excepție și a devenit practic un lux“ () [Corola-journal/Journalistic/5545_a_6870]
-
sunt expresia unei nevoi legitime de unitate în soluții, a găsirii numitorului comun, a liantului salvator. Vulcănescu pare analistul cel mai potrivit să survoleze aceste căutări. În schimb, finul eseist nu poate opune peisajului policrom al unor inteligențe ce șarjau disjunct decât soluții simpliste (imperativul românismului, pedalarea spre valorile rurale) care, ele singure, îi trasează limitele și-l așează sub vremuri, sub tutela propriei viziuni geometrice: ""oricât ar fi cineva de inteligent și oricât de mare ar fi plasticitatea lui intelectuală
"Tânăra generație" și tentația demitizări by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12559_a_13884]
-
surprinzător, mat și integru. Dincolo de variațiuni psihologice, porii acestei albe continuități au resorbit, modest și sigur, impulsuri ce afundă într-un adînc anonim candorile și cruzimile lumii. * Cum, oare, am eluda încercînd să dăm seamă despre comunicarea dintre perioade, aparent disjuncte, din activitatea lui Mircea, cum nu le-am face partea lor legitimă, elementelor de meșteșug magistral care îl mențin oricînd interesant, sub orice constelație stilistică? Țintar de puncte, în cheie enigmatică pînă la jucăuș, proprie desenelor cărora le-a revenit
Patior ergo sum - Pentru sculptorul MIRCEA SPATARU by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5256_a_6581]
-
-mpărate!").Faceți diferența: vorba tărăgănată, cu virgula gramaticală, indică un răspuns spășit, umil. În sistemul celor două apostrofuri din vremea scrierii lui Eminescu, chiar poetul ezită: în „Convorbiri" are „Da'mpărate!", cu apostroful larg ce indică pauză în rostire (forme disjuncte) - dar în „Timpul"reia însuși: „Da'mpărate!", restrângând spațiul ca pentru un răspuns energic, demn, bățos. G. Bogdan-Duică interpretează tot acest pasaj, iar în final are forma grafică: „Șiabia plecă bătrânul...", pentru „Și abia plecă..." Oricine înțelege că editorul vrea
Eminescu și virgula by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/6785_a_8110]
-
Cerurile se succed cu viteza fulgerului în sus, deasupra lui - deci Luceafărul zboară... în jos. Gheorghe Doca nici nu știe că în această ultimă citațiune aproape se întâlnește cu Eminescu mica diferență fiind că poetul scrie, în „Almanahul României June", disjunct și cu cratimă dublă: „Un cer de stele de desupt / de asupra-i cer de stele -". Problema este, însă aceasta: de ce îl caută Luceafărul pe Demiurg undeva în jos, la marginea cosmosului - și nu în centru. Cine este acest Demiurg
Eminescu și virgula by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/6785_a_8110]
-
literare avem apostroful strâns, acela care indică forme legate, iar după expresie urmează trei puncte (de suspensie), exact așa: Luminarea-i stinsă'n casă... somnu-i cald. Titu Maiorescu păstrează În prima ediție termenul, dar mărește pragul apostrofului, ca pentru forme disjuncte, și pune virgulă În loc de trei puncte, adică așa (sunt redundant pentru că-mi este teamă de tipografi și de computerul care și-a „implementat” ortografia actuală): Luminarea-i stinsă 'n casă, somnu-i cald, molatic, lin. Celelalte ediții păstrează, În serie, apostroful
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
Întâi atmosfera, lumina stinsă dinăuntru, iar apoi somnul și visul, se păstrează, așadar, constant În zona abstracțiunilor, nu le amestecă În concret. Revenind la Scrisoarea I, și acolo e chestiune de apostrof. Maiorescu preia, la fel, apostroful larg, creând forme disjuncte: sara suflu 'n luminare și instituie la toți editorii acest fel de apostrof. În Convorbiri literare Eminescu are un apostrof care poate fi considerat mediu, adică ceva mai mic decât cel larg dar mai mare decât cel strâns. Sunt, În
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
prin decuparea mecanică a unor suporturi-forme-obiect, un fel de homunculi supuși simultan triumfului și degradării, Ciprian Paleologu invocă același spațiu expresiv, în care accentele cad pe arhitectura imaginii, și articulează același discurs, în care interesul este focalizat asupra unei umanități disjuncte, la limita diafanității celeste cu diformitatea și grotescul de origine infernală. Privirea îcruntată a moralistului, a unui observator atent și responsabil, privire ce identifică explicit surparea umanului prin exacerbarea dimensiunii lui tenebroase, este permanent și una jubilatorie, ascensională, iremediabil sedusă
Dualismul artiștilor tineri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10419_a_11744]
-
mai bine să înaintezi plin de speranță decât să ajungi [...] Dacă am ajunge la capătul drumului, spiritul uman s-ar ofili și ar muri”) sugerează mai mult decât ideea „ajungerii” ca ratare. El explică și dinamica prozelor deschise, conexând lumi disjuncte și obligându-le să semnifice împreună într-un paralelism cu atingeri scăpărătoare. Dacă proiectul e riguros desenat - o simfonie, o partidă de golf -, în rigorile lui încap oricâte paranteze, sunt libere înmuguririle colaterale, timpurile fluctuante țes desene complicate în așteptarea
Parcursuri și relaționări by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3655_a_4980]
-
nouăzeci și trei de ani de la Marea Unire. Pentru România acestor nouă decenii, ca și pentru majoritatea statelor influențate de marile schimbări ale lui 1918, condițiile geopolitice au rămas aceleași, în natura lor. Între instinctul de supraviețuire și presiunile forțelor disjuncte care au acționat pe axa Est-Vest a continentului, aproape toate au avut de făcut alegeri împotriva istoriei lor sau a logicii, așa cum ele au avut de suportat consecințele drastice ale alegerilor pe care alții le-au făcut, călcându-le în
Articol scris de Principele Radu: 93 de ani de la 1 Decembrie 1918 () [Corola-journal/Journalistic/46758_a_48083]
-
dintâi”, care s-ar putea să fie chiar a Maestrului, acceptată după o mai coaptă reflecție... Un alt text antrenează metafora lentilelor, și e o suită de notații impresioniste și nu prea, refăcând în mozaic stări de spirit alerte, aparent disjuncte, dar care articulează de fapt un mozaic de atitudini adunate atent sub aceeași marcă a unei sensibilități deschise spre lumea plurală: „timpul se-ngroapă / într-un ceas bătrân // Dumnezeu și-a cumpărat creioane / bezna se descuamează / de pe cerul gurii // vântul
Debutul unui poet: Virgil Botnaru by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/2383_a_3708]
-
peste o personalitate comună. În romanele americane, o dată decorsetat de chingile ideologiei, personajul narator devine mai masculin, mai plin de forță, mai sportiv, mai energic. Un motiv recurent în alcătuirea epică a acestuia este conservarea trecutului în contexte și perspective disjuncte. Destinul lui personal este subordonat unuia colectiv care semnifică tradiția/trecutul/viața însăși: Inginerul din Prins este reprezentantul unei generații hippie, aparent dezabuzat, dar care explorează viu și sceptic pluralitatea de sensuri oferite de tradiția și fondul ideatic al omenirii
Petru Popescu – istoria unei receptări by Dinu Bălan () [Corola-journal/Journalistic/7044_a_8369]
-
putem însemna pe marginea paginii momentele de ascensiune a imaginației - nu spun numaidecât și a expresivității - din acest pasaj, poate reprodus prea pe larg. Există aici o remarcabilă tehnică a continuei atribuiri și o opulență de invidiat a detaliilor aparent disjuncte. Există, de asemenea, un amețitor carusel de nume proprii și de cifre nu tot atât de proprii cu identități mutabile. Și mai există ceea ce știm din naratologie - omnisciență controlată - în dezvăluirea înceată a gesturilor lăsate în aer. Lucru cert: mâna sigură a
Încercarea prozatorului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9225_a_10550]
-
orice i se alătură și contrariul său. Iar de aici nu rezultă - paradoxal - surprize, ci o deplină normalitate a democrației limbajului. Ce altceva ne dovedește prima piesă a volumului Omul-pubelă, dacă nu un asemenea tur de forță? Alcătuită din capitole disjuncte ca Omul din cerc, Depanatorul, Spălătorul de creiere, Omul cu calul, Dresorul, Mâncătorul de carne, Iluzionistul, Alergătorul, cărora le acordă neîntârziat statut de personaje, piesa dezvoltă de la un capăt la altul retorica obsedantă a lui dar. Tot ce se întâmplă
Matei Vişniec, dar... by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9889_a_11214]
-
valorile matematice ale proporției de aur și care, pe parcursul elaborării opusului, amânau tot mai intransigent „amestecul” respectivei proporții. Actul creației apelează volens nolens la teorema alegerii a lui Cohen, care ne spune că, fiind dată o familie de mulțimi disjuncte, există o mulțime care conține câte un element din fiecare mulțime a familiei. Cu alte cuvinte, oricât de diferită ar fi o colecție de muzici pe care o alegem, legăturile ei afine cu secțiunea de aur poate constitui factorul unificator
El Dorado: varianta nesentimental? by Liviu D?NCEANU [Corola-journal/Journalistic/83815_a_85140]
-
în chip de oală și sufletul în chip de aur și lumea aceasta în chip de foc face" (Divanul, 235). Dintre tipurile de hiperbat, distinse de Dragoș Moldovanu la Cantemir, voi releva hiperbatul morfo-sintactic, frapant datorită coeziunii maxime dintre elementele disjuncte (de exemplu, dintre auxiliar și auxiliat), unul dintre hiperbatele cele mai surprinzătoare și mai "artificiale", foarte des folosit de Cantemir, de exemplu: "nu ai istoriile citit" (Divanul, 37). Dragoș Moldovanu subliniază că nu trebuie să confundăm topica și sintaxa. Figurile
Enigma lui Dimitrie Cantemir by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/7251_a_8576]
-
Simona Popescu, poeta și eseista, într-o cumpănă ce avantajează ambele domenii, teoretizează în marginea conceptului de poezie, insistînd pe "modurile" și "timpurile" sale multiple în actualitate, pe remarcabilă lor "devălmășie". N-o sperie diversitatea, pentru unii deconcertanta, a "mentalităților disjuncte", a "gusturilor defazate", nici chiar "conglomeratul de confuzii", ci s-ar zice că tocmai acești factori îi instiga intelectul intru omologarea unei complexități polisemantice: "ăFenomenul poetica are mai multe fete, vechi și noi, mai multe ăvîrste comportamentaleă, paliere cronologice, astfel
Poezia ca vis, visul ca poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17914_a_19239]
-
ei nu e globală, ci numai omogenă, prezintă, după mine, un avantaj remarcabil. Acela că nu forțează, de dragul ansamblului, demonstrația. Cartea se coagulează din module (care sunt chiar capitolele din cuprins și care nu sunt, cum s-ar putea crede, disjuncte ca viziune): Discursul îndrăgostit (pp. 15 - 38), Privirile iubirii (pp. 39 - 66), Misterele simetriei (67 - 92), Între zgomot și operă: despre versurile «fără sens» din atelierul Odei (în metru antic) (pp. 93 - 122), Epigonii: o aporie (pp. 123 - 146), Sfâșieri
Un Eminescu plauzibil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4523_a_5848]
-
și nocturnă a unor protagoniști de roman modern, cu abisalitatea micilor funcționari din micile orașe de provincie din marea proză rusă. Lui George Bălăiță îi reușește, și încă la un prag estetic foarte înalt, conjugarea a două modalități narative formal disjuncte: descripția hiperrealistă, minuțioasă, cu abundența detaliilor, cu desenarea fiecărei cute de pe marea stofă a vieții; și, la polul opus, esențializarea simbolică, transfigurarea tuturor acestor date primare ale existenței, marcajul alegoric al traseelor, aparent, atât de sinuoase pe care le parcurge
Viața e în altă parte (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11745_a_13070]
-
ști ce-i trece prin cap unei victime, ce simte în timp ce e ucisă sau siluită. Soluțiile, cînd există, sînt personale, ele aparțin individului și nu pot fi judecate sau uneori chiar înțelese de grup. "Omul" și "oamenii" devin concepte fundamentalmente disjuncte. Perspectiva Slavenkăi Drakulic, așa cum o înțeleg eu, e sumbră: chiar și pe cei nevinovați, chiar și pe victime, războiul, genocidul îi dezumanizează pentru că îi reduce la un individualism ininteligibil celorlați, complet rupt de umanitate. Slavenka Drakulic - S. A Novel about
Războiul din Bosnia by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16165_a_17490]
-
Olume În care libertatea este suspectă și frivolă, desfigurarea momentană a unui cod tutelar, indescifrabil. Chipul Tatălui, raportul tată-fiu sunt revelatoare În opera celor doi scriitori. Sensul magic, eliberator sau, dimpotrivă, misterios, impenetrabil, opresiv și fatal conferă creației lor accentele disjuncte ale unui dialog tulburător tocmai prin paradoxul unei mutuale și opuse distorsiuni dureroase. New York, 1996 (Familia, nr. 2/1999) Întâlnirea cu Ciorantc "Întâlnirea cu Cioran" În primăvara 1990 fusesem invitat la Paris, la Salon du Livre, cu prilejul publicării la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
denunță proeminenta a exact ceea ce sunteți: oportunist și ipocrit; Pentru că acuzațiile ce vi le aduc asamblează un specimen incompatibil cu statutul omului public democrat, vă cer expres și necondiționat demisia din primărie. Întrucât punctele noastre de vedere asupra onestității evoluează disjunct, daca nu veti demisiona și din PAC eu și familia mea vom pleca din acest partid. Pentru Convenția Democrată ați devenit un risc evident deoarece rațiunea civică va regăsi la Iași În primarul actual semnul perversiunii. Într-o atare situație
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
mizeria cotidiană a "socialismului" aflat în etapa sa cea mai represivă. Încetul cu încetul ne formam o conștiință literară, ne pregăteam sufletește să ieșim cândva la lumină. Pe atunci poetul și criticul din mine nu erau câtuși de puțin ipostaze disjuncte, împărtășindu-și impresiile, cu voce scăzută, zi de zi, în așteptarea unui miracol istoric. Nu bănuiam că vor deveni rivali... Suntem la un moment de mare confluență a literaturii române, când mai multe ape trebuie să se armonizeze, pentru a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cu totul alt lucru: distanța și faptul de a fi la distanță în finitudinea Dimensionalului extatic în care se arată acesta, nedezvăluind niciodată decât o fațetă a ființei sale, care face trimitere la o alta potrivit unui joc de înfățișări disjuncte pe care privirea conștiinței caută să le surprindă, călăuzindu-se după ele, exilată de ele către orizonturi care se ridică în mod indefinit în fața sa. Când vidul exteriorității înlocuiește deplinătatea în care viața se esențializează în sine așa cum este ea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
mama lui, muritoarea, nu mai știu cum o chema, Îl născuse o dată. Vă mai amintiți că am discutat despre semnificația lui o noapte Întreagă la mine În podul pe care-l Închiriasem În strada Bărbuncului? (Cele trei priviri până atunci disjuncte - ca să nu spun rătăcite - se reîntâlniră și căzură de acord. Acordul lor Însemna alegerea unei direcții comune: ușa perdeluită a restaurantului. În acordurile rock ale formației conduse de Johny Titilică, cei trei tineri oameni ai muncii pătrund În sala de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]