248 matches
-
femeia ales sau aleasă președinte al SUA la toamnă a'. *bărbatul sau femeia aleasă președinte al SUA la toamnă b. ...solicită ca elevul sau eleva menționat/ă să fie admisă în unitatea de învățământ (www.educa.jccm.es). Elementele corelative disjunctive (sau... sau..., ori... ori..., fie... fie...) admit doar acordul la plural sau la singular (prin atracție): (265) Ar trebui să returnezi fie covorul, fie masa cumpărate / cumpărată. 3.11. Coordonarea adversativă de adjective este posibilă în GN/GD: (266) Fata
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
nu au trăsătura de plural prin urmare, nici SCoord nu poate avea trăsătura de plural; SCoord poate alcătui o unitate semantică, când nominalele coordonată formează o singură entitate (secera și ciocanul, ploaia și vântul etc.). Cu SCoord formate cu conjuncțiile disjunctive sau și ori, acordul în număr diferă după cum disjuncția este inclusivă (acord la plural) sau exclusivă (acord la singular). În capitolul despre genul neutru din perspectiva acordului, am ajuns la concluzia că limba română nu are trei valori ale trăsăturii
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
se apropie mai mult de coordonarea copulativă, decât de disjuncția exclusivă. 126 În condițiile în care nu sunt alte elemente lingvistice care să modalizeze altfel enunțul. 127 Exemplele cu acord la plural sunt ușor anacolutice (din cauza sensului exclusiv al corelativelor disjunctive). 128 Adverbul numai poate fi înlocuit cu doar, fără diferențe sintactice sau semantice. 129 Varianta cu cât a apărut, probabil, prin suprapunerea cu structura corelativă cumulativă atât..., cât și... 130 Enunțul este corect dacă prima propoziție (Ion nu) reia conținutul
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
sens maximal despre o gândire ecologizată, chiar despre o nouă paradigmă de gândire. Prin paradigmă majoră de gândire înțelegem relațiile logice dintre conceptele cheie care influențează teoriile și discursul. Paradigma tradițională a modernității din perioada secolelor șaptesprezece și douăzeci separa disjunctiv subiectul și obiectul, filosofia și știința, lăsa filosofiei spiritul și libertatea, iar științei materia și determinismul. Aceeași paradigmă disjunge între noțiunea de autonomie și noțiunea de dependență. Autonomia nu are nici o validitate în cadrul determinismului științific, pe când filosofia sparge ideea de
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
de austeritate, cu exemplul, În față, al "jocului secund" barbian, apare adesea fragmentat, Întrerupt de puncte care probează că ideala coagulare a perspectivei spre lume nu s-a realizat deplin, că o agitație subterană o face mereu problematică. Frecvența conjuncției disjunctive "sau" sugerează nesiguranța și labilitatea opțiunilor, cu alternative mereu posibile. Așadar, și În sonetele sale, Ilarie Voronca rămîne, În esență, el Însuși: o sensibilitate rănită, elegiacă, neliniștită, care a fost mereu cea a avangardistului, și căreia "armura" sonetului nu-i
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
ca să ajungă la judecata universală că „toți S sunt P”. 41 După natura relației în care intră predicatul sau subiectul, judecățile pot fi categorice („Orice om este o ființă rațională”) ipotetice, ("Dacă este om, atunci este o ființă rațională”) și disjunctive ("A și om înseamnă a fi ori ființă rațională ori animal”) Formele logice care structurează cunoașterea raportului dintre un lucru și propria lui esență sunt judecați modale. Din punct de vedere al modalității, 40 H.Wald, op.citată , p.3
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
Ajunsă la înălțimea judecății apodictice, gândirea sparge judecata și începe să se desfășoare în silogism. Așadar, judecățile clasificate după calitatea copulei (afirmative și negative), după cantitatea subiectului (particulare și universale), după natura raportului dintre subiect și predicat (categorice, ipotetice și disjunctive) și după modalitatea raportului dintre subiect și predicat (asertorice, problematice și apodictice), constituie „cele patru trepte logice pe care pășește gândirea în procesul de cunoaștere a lucrurilor. Pe prima treaptă oglindește întâmplătorul, pe a doua comunul și generalul, pe a
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
iar figurile silogistice sunt determinate de poziția pe oare o ocupă termenul mediu în cele două premise. Un silogism este format din trei judecăți și din trei termeni. Judecățile pot fi afirmative sau negative, universale sau particulare, categorice, ipotetice sau disjunctive, asertorice, problematice sau apodictice, de esență sau de relație, iar termenii, care se repetă fiecare de doua ori pot ocupa diferite poziții: termenul major, care este totdeauna predicatul concluziei, poate fi atât predicatul majorei, cât ș i subiectul ei: termenul
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
dar nu cunoscut. E un discurs despre imposibilitatea de a reda, la nivel lingvistic, esența lumii sau a propriului eu: "și discutam, și ziceam, și vorbeam/ și eu ziceam dacă, tu spuneai poate,/ și el zicea cât de cât". Structurile disjunctive (" Și-apoi/ a mai zis cineva ceva, un cuvânt tremurat,/ ori un cuvânt obligatoriu, mâine, ori pâine, sau așa ceva...") conturează și ele acest univers al ezitării. Omul plecat în căutarea neștiutului înaintează printr-un labirint al posibilităților încercând să descopere
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
mai toate creațiile lui Pynchon, are o structură complicată, labirintică. Robert Nadeau comentează semnificația literei ce dă titlul romanului, o frumoasă parodie a gândirii de tip ori-ori; aparentele opoziții ale celor două linii ce formează litera pot fi trasate nu disjunctiv, în direcția în care liniile se îndepărtează una de alta, ci conjunctiv, spre locul unde se întâlnesc (Nadeau: 161). În roman, Herbert Stencil caută tipare, forme, ordine într-un demers pe care îl face pentru a identifica și găsi o
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
temporală de autoritatea spirituală, sfera laică de sfera eclezială) pentru a statua în cele din urmă separarea sau măcar distanța dintre religie și politică, dintre natură și cultură, dintre credință și cunoaștere rațională, dintre public și privat. Un model binar disjunctiv e mereu la lucru în felul cum clasificăm realul, cum îl gîndim și îl comunicăm, într-o formă care tinde să devină electronică. Ideologia postmodernă nu a criticat acest model decît pentru a celebra asurzitor explozia multiplicității, pluralismul nesistematizabil. Un
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
modernă își recunoaște totuși drept rădăcini filozofia Greciei vechi și tradiția iudeo-creștină, ambele dominate de ideea Unității, de căutarea Unului, de aspirația persoanei spre totalitate. Cu geometria ei, atotprezentă în civilizația europeană, crucea este imaginea alegerii care eliberează de dualitatea disjunctivă. Cu pregnanța celor două dimensiuni ale sale, ea ne pune în față, potrivit lui Andrei Pleșu 2 : schema inefabilă a totalității, imaginea arhetipală a contrariilor conciliate A-ți purta crucea e a mobiliza în jurul fiecărui episod de viață, în jurul fiecărei experiențe
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
dual al contrariilor, fără ca posibilitățile ei să fie antrenate, ele înseși, într-un proces de trecere la limită. Simpla caracterizare prin negații a transcendenței riscă să mai adauge un capitol (strălucit) la gîndirea prin dihotomii care sortează realul în mod disjunctiv și static, întreținînd, după expresia lui Andrei Pleșu, bomba cu ceas a unui sistem fără aromă intelectuală sau teologală. Căutînd să formuleze experiența isihastă a participării la divin, Grigore Palama declară insuficiența demersului negativ în măsura în care el rămîne schemă rațională : știm
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
Palama declară insuficiența demersului negativ în măsura în care el rămîne schemă rațională : știm că intelectul înțelege negreșit ceea ce teologia negativă neagă. Prin ea coborîm, nu urcăm spre misterul ultim. Dacă e să spioneze acest mister, gîndirea trebuie să renunțe la confortul clasificărilor disjunctive și statice, după ce le va fi asimilat, desigur, beneficiul cognitiv. Ea devine cu atît mai adecvată față de subiectul de care se ocupă cu cît îi înțelege mai riguros de neînțelesul, de-necuprinsul (incomprehensibilitatea), care se revarsă peste inteligibil. Peste, în
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
bărbați, deopotrivă) și a familiilor lor, ci presupune intervenții la nivel de companii, firme, instituții și la nivel macrosocial. Cum acest lucru nu este o practică frecventă, instituționalizată, femeile cu copii mici/minori sunt nevoite să acționeze după o logică disjunctivă de tipul "sau... sau" (sau carieră sau familie/copii), câștigurile obținute într-o zonă însemnând, adesea, sacrificarea/ neglijarea celeilalte. Astfel, apar situații de tipul celor în care femeile amână maternitatea sau cazul femeilor care întrerup sau își încetinesc cariera pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
emoție, public și privat, creștere/ competiție și cooperare etc.), cu alte cuvinte, respectul diferențelor și acceptarea diversității, egalitatea în și prin diferență, precum și libertate egală. Pentru a obține această schimbare de perspectivă este nevoie să ieșim din tiparele gândirii dihotomice (disjunctivă, bipolară sau gândirea în alb-negru, care separă și exclude) și să optăm pentru o gândire sistemică, flexibilă, deschisă, incluzivă, care face posibilă echilibrarea relațiilor de gen ca relații parteneriale de tip win-win (câștig-câștig). Referințe bibliografice Abele, A., & Wojciszke, B., "Agency
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
frecvent. Până acum, termenul de „tratat” nu a fost folosit pentru a desemna un acord încheiat de organizațiile internaționale. Acordurile încheiate de către organizațiile internaționale pot lua forme variate. Ele au fost calificate după cum urmează: acorduri formale, schimb de note, schimb disjunctiv de note și rezoluții paralele. Acordurile referitoare la domenii mai importante sau având un caracter permanent sunt acorduri formale (cuprind aceleași clauze ca și acordurile interstatale). Schimbul de note reprezintă două instrumente unilaterale, fiecare emanând de la un stat (ori organizație
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
o formă simplificată: „letter argument” (o scrisoare și o copie, iar partea căreia i se transmite este rugată să semneze exemplarele și să returneze unul din ele. Exemplu: Acordul din 1946 între F.A.O. și Institutul Internațional de Agricultură). Schimbul disjunctiv de note a apărut în practica organizațiilor internaționale, de la înființarea Societății Națiunilor Unite (1920); constă într-o prevedere de tratat care constituie o ofertă directă, care este acceptată în mod subsecvent și separat de un stat într-o declarație, ambele
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
provenite și din amintirile scriitorului, participant în 1883, ca ziarist, la anchetarea țăranilor dintr-un sat prahovean răsculat. Astfel construit, romanul asociază idilicul, lirismul cu incisivitatea observației, romantismul idealizant cu realismul brutal. Aliajul artistic contrastant include și o optică ideologică disjunctivă, în viziunea romancierului toată vina pentru soarta țăranilor având-o arendașii; în schimb, boierul, demofil prin definiție, îi este țăranului părinte. Proprie literaturii române cu tematică rurală din secolul al XIX-lea, această viziune va orienta la începutul secolului următor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
este disjunct (V) față de un obiect de valoare (O) și, sub influența (operație de transformare) unui subiect operator (Sop), subiectul de stare (S) este, la sfârșitul povestirii, conjunct (Δ) obiectului dorinței. Fie formula unui program narativ conjunctiv (pentru un program disjunctiv, ar fi suficient să inversăm predicatul inițial și final trecând de la o conjuncție Δ la o disjuncție V): PN = FT (Sop) >> [(S V O) > (S Δ O)]12 Mai exact, în afara faptului că subiectul de stare și subiectul operator pot
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
o prepoziție - și chiar de prepoziția de (fenomenul însă nu este deloc nou). 2.3. Utilizarea "enumerativă" (de exemplificare) Foarte des, alde precedă primul element dintr-o enumerare, dintr-o serie de nominale (mai ales nume proprii) coordonate (copulativ sau disjunctiv). Astfel, deși asociat formal cu un singur nominal, alde participă la o construcție cu sens generalizat, nedefinit și deschis; seriile coordonate realizează de obicei acordul la plural, ceea ce întărește ideea de valoare tipologică ("unii ca..."): Dar, în marșul triumfal spre
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
de discipline formate prin multiple interferențe (lingvistică și teorie literară)”, dar și trăsături care îl individualizează pe autor. Comentariul devine prilejul unei meditații la „strategia lecturii”, care în esență pretinde „un mod de a situa opera, de a stabili elemente disjunctive (necesare), de a epiciza textul, autorul sau, mai exact, de a privi dintr-un unghi epic toți factorii angajați în procesul de creație și în actul interpretării”. În alt caz, oferit de volumul Între viață și cărți al lui N.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290599_a_291928]
-
materia în care ea visează? Aparent, niciun raport de conaturalitate între frunzișul imaginar și nisipul sterp. Distanța nu e însă aici ruptură, falie în sânul naturii. E o distanță care unește, reface întregul, arată natura nu în dubla ei "atitudine" disjunctivă, ci în conjuncția elementelor zidirii pe care ne-o prezintă. Liant nevăzut, pus în distanța care ne ia ochii, ne îndepărtează de ceea ce stă totuși sub ochi. Vedem zidirea, dar ne scapă lucrarea zidirii, creșterea ei în visul creației. Lucrare
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ediției, efortul lui Vulcănescu, acesta ar fi scris, vreme de peste două decenii, peste patruzeci de studii despre chestiunea generației. 29 Ibid., p. 10. 30 Ibidem, pp. 41-62. 31 Ibidem, v. pp. 63-76. 32 Am analizat, într-un alt context, mecanismul disjunctiv în care era oarecum captivă chestiunea spiritualității în deceniul ce a urmat Marii Uniri v. ""Noua spiritualitate": identitate obturată sau criză culturală?", în Ion Dur, Cariatide, Editura Psihomedia, Sibiu, 2007, pp. 18-29. 33 Reiterăm aici idei din sursa citată anterior
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
cu privire la forma pe care societatea trebuia să o capete în noile condiții ale urbanizării, industrializării, mobilității sociale și geografice și eterogenității crescute generate de toate acestea. Concepțiile lor s-au bazat frecvent pe contrastul dintre două tipuri de societate aparent disjunctive istoric, cum le numește Cohen, nu tocmai un adept al acestei abordări. Exceptând relațiile cu cei mai apropiați asociați (în sensul de familie restrânsă), persoana socială completă ar fi incongruentă cu modernitatea. Ei asociau comunitatea (privită ca o calitate a
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]