KorAP: Find »[drukola/base=disjunctiv & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...5 6 7 ...11 >

256 matches

Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818

o prepoziție - și chiar de prepoziția de (fenomenul însă nu este deloc nou). 2.3. Utilizarea "enumerativă" (de exemplificare) Foarte des, alde precedă primul element dintr-o enumerare, dintr-o serie de nominale (mai ales nume proprii) coordonate (copulativ sau disjunctiv). Astfel, deși asociat formal cu un singur nominal, alde participă la o construcție cu sens generalizat, nedefinit și deschis; seriile coordonate realizează de obicei acordul la plural, ceea ce întărește ideea de valoare tipologică ("unii ca..."): Dar, în marșul triumfal spre

[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92348

CLAUZE UNIVERSALE reducerea tabelelor „semantice“; reducerea tabelelor „analitice“; reducerea la absurd prin arbori ai adevărului; testul reducerii; reducerea la absurd În limbajul „electric“ etc. Întabularea; calculul polinomial; calculul În stilul lui Sommers; interpretarea formelor normale conjunctive; interpretarea formelor normale perfect disjunctive etc. 3°. Distribuția metodelor decizionale În raport cu cele două forme ale rezoluției, deducția „directă“ și cea „indirectă“ 10. Grație aceleiași dedublări, permise de o proprietate simplă a secvențelor logice În sens gentzenian, și anume mișcarea unui termen din postura

Prelegeri academice by prof. univ. dr. PETRU IOAN (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92348]
Corola-publishinghouse/Science/290599_a_291928

de discipline formate prin multiple interferențe (lingvistică și teorie literară)”, dar și trăsături care îl individualizează pe autor. Comentariul devine prilejul unei meditații la „strategia lecturii”, care în esență pretinde „un mod de a situa opera, de a stabili elemente disjunctive (necesare), de a epiciza textul, autorul sau, mai exact, de a privi dintr-un unghi epic toți factorii angajați în procesul de creație și în actul interpretării”. În alt caz, oferit de volumul Între viață și cărți al lui N.

VLAD-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola-publishinghouse/Science/290599_a_291928]
Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455

completați o propoziție cu propriile cuvinte, este potrivit să indicați acest lucru punându-le între paranteze), eliminarea unor cuvinte sau expresii care nu sunt necesare (hmmm-urile și ăăă-urile folosite ca filtre, starturile false, revenirile și completările, și cele mai multe întrebări disjunctive: „știi?”), sau clarificarea unui cuvânt sau a unei expresii care poate fi confuză în forma orală prin folosirea ortografiei corecte, prin corecturi gramaticale ori prin adăugarea „indicațiilor de scenă” dacă există anumite sunete semnificative (râset, oftat) sau gesturi pe care

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799

2. Alte tipuri de coordonare copulativă 2.2.1. Ca și, precum și 2.2.2. Cu, și cu, împreună cu 2.2.3. Cât și 2.2.4. Elemente corelative copulative (și... și..., nici... nici..., atât... cât și...) 2.3. Coordonarea disjunctivă 2.3.1. Conjuncțiile sau, ori 2.3.2. Elementele corelative disjunctive (fie... fie..., sau... sau..., ori... ori...) 2.4. Coordonarea adversativă 2.4.1. Nu numai N1, ci și N2 2.4.2. Conjuncția dar 2.5. Juxtapunerea și

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
2.2.2. Cu, și cu, împreună cu 2.2.3. Cât și 2.2.4. Elemente corelative copulative (și... și..., nici... nici..., atât... cât și...) 2.3. Coordonarea disjunctivă 2.3.1. Conjuncțiile sau, ori 2.3.2. Elementele corelative disjunctive (fie... fie..., sau... sau..., ori... ori...) 2.4. Coordonarea adversativă 2.4.1. Nu numai N1, ci și N2 2.4.2. Conjuncția dar 2.5. Juxtapunerea și conjuncția Ø 2.5.1. Relația de coordonare copulativă 2.5.1

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
2.5. Juxtapunerea și conjuncția Ø 2.5.1. Relația de coordonare copulativă 2.5.1.1. Juxtapunerea în relația de coordonare copulativă 2.5.1.2. Conjuncția Ø în relația de coordonare copulativă 2.5.2. Relația de coordonare disjunctivă 2.6. Coordonarea de prefixoide 3. Acordul intern sintagmelor coordonate 3.1. Articolul definit 3.2. Articolul indefinit 3.3. Numeralul 3.4. Demonstrativul antepus 3.5. Adjectivul 3.5.1. Acordul adjectivului cu sintagma coordonată 3.5.2. Adjectivele

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
Coordonarea copulativă prin alte elemente decât și 3.9.1. Nici... nici... 3.9.2. Ca și, precum și, la fel ca și 3.9.3. Cu, și cu, împreună cu 3.9.4. Nu numai... ci / dar și... 3.10. Coordonarea disjunctivă 3.11. Coordonarea adversativă Capitolul 7. GENUL NEUTRU DIN PERSPECTIVA ACORDULUI 1. Preliminarii 2. Ipoteze privind genul neutru (i) Ipoteza celor trei genuri (ii) Ipoteza nespecificării (iii) Ipoteza ambigenerică (iv) Ipoteza claselor nominale 3. Acordul în gen cu sintagmele coordonate

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
al sintagmei coordonate, sunt tratate o serie de probleme de acord pe care le pune o sintagmă coordonată copulativă formată cu și. Ulterior, același probleme de acord, dar și altele, specifice, sunt discutate în legătură cu alte tipuri de sintagme coordonate (cele disjunctive, cele adversative și formate prin juxtapunere). În partea finală a capitolului este discutat acordul de tip adjectival, fiind avute în vedere particularitățile de acord ale diverselor clase lexico-gramaticale (articolul, numeralul, demonstrativul, adjectivul, posesivul, pronumele de întărire). În capitolul al șaptelea

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
acordul, chiar dacă este mai marcat morfologic (fiind la plural). Capitolul 6. ACORDUL SINTAGMELOR COORDONATE 1. Structura sintagmei coordonate 1.1. Tipuri semantice de coordonare Din punctul de vedere al raporturilor semantico-logice, coordonarea unor nominale poate fi de tip copulativ sau disjunctiv. Nu pot apărea, la nivelul coordonării de nominale, coordonarea adversativă și cea conclusivă. Construcțiile coordonate prin nu numai..., ci și... sunt la limita dintre copulativ și adversativ, dar și la limita dintre coordonarea de nominale și coordonarea de propoziții prin

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
realizează prin conjuncția și, juxtapunere sau conjuncția "zero", prepoziții și grupări locuționare cu rol de conjuncție (cu, împreună cu și cu), adverbe corelative, asociate sau nu cu o conjuncție (și... și..., nici... nici..., atât... cât și..., nu numai... ci și...). Coordonarea disjunctivă se realizează prin conjuncții (sau, ori), juxtapunere sau conjuncția "zero", conjuncții corelative (sau... sau..., ori... ori..., fie... fie...). Sintagmele coordonate (SCoord) pot avea lectură monoreferențială ori non-disociată (engl. joint) sau lectură non-monoreferențială, disociată (engl. split). În cazul lecturii monoreferențiale, termenii

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
de o trăsătură de număr pe care o poartă înseși conjuncțiile (cf. Skrabalova, 2005, Gertrude de Vries, 1992, apud Skrabalova, 2005: 6). Conform acestei ipoteze, conjuncția și și alte conjuncții copulative ar avea trăsătura [+plural], iar sau și alte conjuncții disjunctive nu ar avea o trăsătură de număr. Dacă ar fi așa, ar trebui explicat de ce unele conjuncții acceptă două posibilități de acord, în funcție de tipul de lectură. Ar trebui să presupunem că și poate avea două valori ale trăsăturii de număr

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
ierta prostia și a condamna răutatea este explicabil, dar nu filozofic. La acestea se adaugă două situații care nu privesc coordonarea prin și: cea în care conjuncții sunt coordonați negativ prin nici (corelativ) și cea în care conjuncții sunt coordonați disjunctiv, prin sau. (A) Acordul la singular în ordinea VSO De obicei, gramaticile normative și descriptive ale limbii române menționează că există diferențe de acord în număr între structurile VSO și structurile SVO: " Dacă subiectul multiplu este așezat după predicat, pe lângă

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
ca regulă acordul la singular. În GA2 (II: 107) acordul la singular este indicat nu doar ca o mențiune de uz, ci ca o regulă: Când subiectul este format din mai mulți termeni care se află în raport de coordonare disjunctivă, predicatul se pune tot la singular. [...] În aceeași situație este subiectul din exemplul următor, format din mai mulți termeni legați între ei prin coordonare copulativă negativă: Nici mama, nici sora mea n-a venit." În GALR (II: 386), se indică

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
Toate elementele corelative menționate mai sus (și... și..., nici... nici, atât... cât și...) impun o lectură disociată a conjuncților. Prin urmare, aceștia nu pot apărea cu predicate colective sau reciproce și nu pot avea o interpretare monoreferențială. 2.3. Coordonarea disjunctivă Coordonarea disjunctivă se realizează prin conjuncțiile sau și ori sau prin corelativele sau... sau..., ori... ori..., fie... fie... 2.3.1. Conjuncțiile sau, ori Conjuncția sau poate avea valori exclusive, ca în (115), sau inclusive, ca în (116)125: (115

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
corelative menționate mai sus (și... și..., nici... nici, atât... cât și...) impun o lectură disociată a conjuncților. Prin urmare, aceștia nu pot apărea cu predicate colective sau reciproce și nu pot avea o interpretare monoreferențială. 2.3. Coordonarea disjunctivă Coordonarea disjunctivă se realizează prin conjuncțiile sau și ori sau prin corelativele sau... sau..., ori... ori..., fie... fie... 2.3.1. Conjuncțiile sau, ori Conjuncția sau poate avea valori exclusive, ca în (115), sau inclusive, ca în (116)125: (115) Ion sau

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
termeni i se aplică predicația desemnată de verbul-predicat. Acest aspect este comun cu relația de coordonare copulativă: (118) Ion și Dan vor fi aleși europarlamentari la toamnă și nu cunosc nimic din legislația europeană. Diferența între coordonarea copulativă și coordonarea disjunctivă inclusivă este una de modalizare: în (118), participarea ambilor referenți la eveniment este prezentată ca sigură 126, în (116), ea este prezentată ca o posibilitate. Diferența exclusiv vs inclusiv este reflectată în acord: la singular pentru disjuncția exclusivă, la plural

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
118), participarea ambilor referenți la eveniment este prezentată ca sigură 126, în (116), ea este prezentată ca o posibilitate. Diferența exclusiv vs inclusiv este reflectată în acord: la singular pentru disjuncția exclusivă, la plural pentru disjuncția inclusivă. Prezentarea unei coordonări disjunctive drept exclusivă sau inclusivă depinde de alegerea locutorului, dar și de contextul extralingvistic: în (119) nu s-ar putea aplica disjuncția inclusivă (cu acord la plural), deoarece în poziția predicatului (a complementului predicativ) este un substantiv care desemnează o funcție

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
este un politician neconvingător / va candida la alegerile europarlamentare. În (124) cele două conjuncții sunt substituibile, ambele sintagme coordonate având lectură monoreferențială: (124) a. Colegul și prietenul meu, Ion, a emigrat. b. Colegul sau prietenul meu, Ion, a emigrat. Conjuncția disjunctivă ori prezintă aceleași caracteristici ca sau, în ce privește interpretările semantice și posibilitățile de acord. 2.3.2. Elementele corelative disjunctive (fie ... fie, sau... sau, ori... ori) Fie... fie, sau... sau și ori... ori au aceleași caracteristici sintactice și semantice, fiind aproape

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
având lectură monoreferențială: (124) a. Colegul și prietenul meu, Ion, a emigrat. b. Colegul sau prietenul meu, Ion, a emigrat. Conjuncția disjunctivă ori prezintă aceleași caracteristici ca sau, în ce privește interpretările semantice și posibilitățile de acord. 2.3.2. Elementele corelative disjunctive (fie ... fie, sau... sau, ori... ori) Fie... fie, sau... sau și ori... ori au aceleași caracteristici sintactice și semantice, fiind aproape perfect sinonime. Ele sunt conjuncții corelative, nu adverbe, deoarece între termenii coordonați nu se pot intercala alte conjuncții: (125

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
intercala alte conjuncții: (125) a. Fie Hillary Clinton, fie Barack Obama va candida din partea Partidului Democrat la președinția S.U.A. b. Fie Hillary Clinton, (*și/*dar/*sau/*ori) fie Barack Obama va candida din partea Partidului Democrat la președinția S.U.A. Elementele corelative disjunctive au un sens distributiv, disociant, care favorizează lectura exclusivă. Cu toate acestea, este acceptabilă și interpretarea inclusivă: (126) ?? Fie Ion, fie Dan ar putea fi trimiși în Irak. 127 Dacă disjuncția este inclusivă, problemele de acord în gen, număr și

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
acestea, este acceptabilă și interpretarea inclusivă: (126) ?? Fie Ion, fie Dan ar putea fi trimiși în Irak. 127 Dacă disjuncția este inclusivă, problemele de acord în gen, număr și persoană sunt aceleași ca la coordonarea copulativă prin și sau coordonarea disjunctivă inclusivă prin sau. Dacă disjuncția este exclusivă, se pun aceleași probleme de acord ca la coordonarea prin sau cu valoare exclusivă. 2.4. Coordonarea adversativă Relația de coordonare adversativă este specializată pentru domeniul predicativ. Elementele coordonatoare adversative leagă fie elemente

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
ordinea SVO și cele cu ordinea VSO ar putea fi legată de neanticiparea mesajului în ordinea VSO. 2.4.2. Conjuncția dar Conjuncțiile adversative nu pot lega, singure, conjuncți nominali aflați în poziții argumentale, așa cum o fac conjuncțiile copulative și disjunctive: (144) a. *Ion, dar Maria va primit premiul I. (subiect) b. *Am cumpărat pâine, dar lapte. (complement) c. Ion este inginer, dar șef. (nume predicativ) Totuși, sunt posibile sintagme coordonate prin dar, în poziții argumentale, cu condiția ca aceasta să

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
conjuncția sau este utilizată și pentru a marca relația apozitivă: (168) Prietena mea, sau "colacul meu de salvare", se numește Ana. (exemplu din GALR, II: 623). În plus, sau are și alte valori decât aceea de a marca relația semantică disjunctivă, valori pragmatice. Una dintre aceste valori pragmatice este aceea de a indica corectarea. Este discutabil dacă sau își păstrează valoarea de conjuncție sau devine adverb în aceste structuri. Imposibilitatea deplasării sale după al doilea termen juxtapus reprezintă un argument în favoarea

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
relația dintre sintagma reparatoare și primul termen juxtapus nu este una apozitivă. Sintagma corectoare înlocuiește o sintagmă, nu o completează. Această relație nu este nici una de coordonare, de orice tip ar fi aceasta, copulativă (vezi imposibilitatea inserării conjuncției și) sau disjunctivă exclusivă, de tip special. În coordonările disjunctive exclusive, cei doi termeni se exclud, numai unul îndeplinește acțiunea exprimată de predicat, însă cei doi termeni au acces egal la predicație, ceea ce nu se întâmplă cu termenii unei corectări. Coordonarea și apoziția

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]