1,706 matches
-
instaleze manierismul. Sunt creatori, dar și epoci sau culturi sonore (reduse în ordine cantitativă) pândite de acest viciu, așa cum s-a întâmplat, de pildă, în câmpul artelor plastice, cu alexandrinismul. "Manierismul, remarca Tudor Vianu, apare mai ales atunci când se produce disocierea și dezacordul dintre originalitatea artistului și a națiunii, epocii sau culturii care îi înglobează". Sunt astfel manieriști compozitorii care conservă canoanele inspirației clasice ori romantice în circumstanțe cu totul străine, modulate esențial în raport cu realitatea lor originară, dar și compozitorii care
Music from Ireland by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9926_a_11251]
-
nu numai că într-una dominant era cultul unei persoane publice, iar în cealaltă o ideologie cu granițe din ce în ce mai limitative. Nu numai că prima se mulțumea să taie, în vreme ce a doua descoperise plăcerea nebună adăugirilor. Mai important decât toate aceste disocieri mi se pare saltul de la domeniul de definiție al informației publice către acela - niciodată incriminabil - al opiniei private. Cenzura comunistă a fost singura care, fără măcar a avea scuza unei situații de urgență, a ținut sub o lupă severă intimitatea
Romanul cenzurii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8956_a_10281]
-
trăiește într-o inocentă și frustrantă iluzie. Și cea dintîi eroare de lectură este chiar faptul de a-l privi fragmentar, ca pe un cumul de funcții care, la nevoie, ar putea fi judecat și înțeles printr-un proces de disociere. Iar dovada că artistul este un tot idisolubil, că rămîne mereu același, indiferent ce ar face, o constituie chiar faptul că în oricare dintre ipostazele sale el nu ratează nici un prilej de a-și face noi adversari și, evident, de
Alexandru Chira, între transă și silogism by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8993_a_10318]
-
Gheorghe Grigurcu Faptul că N. Manolescu se referă mereu la preopinenții d-sale e un semn nu numai de corectitudine informativă, ci și de cavalerism, id est de orgoliu. E aci o disociere tacită de G. Călinescu, care foarte rar își cita congenerii. O mustrare implicită adresată acestuia. Dintre poeziile lui Cârlova, "cea mai celebră este Ruinurile Târgoviștei, care a determinat pe Vl. Streinu să considere pe Cârlova unul din poeții monodiști, ca
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9100_a_10425]
-
Gheorghe Grigurcu Proclamînd autonomia esteticului, prin disocierea acestuia de cultural, și practicînd un discurs "impresionist", ca o manieră adecvată pentru a surprinde natura creației literare, E. Lovinescu deschide, în primele decenii ale secolului XX, un drum regal al criticii românești. Urmașii săi imediați vor păși pe acest
Despre "stilul critic" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9229_a_10554]
-
astfel caracterul de vis, așa cum este el perceput în înțelegerea comună. Elisabeth Hand în The Village Voice, mai, 2007: Dumitru }epeneag pescuiește în apa Timpului, iar dacă prinde un copil sau un pește este în final mai puțin important decât disocierea pe care o induce: sentimentul că memoria, timpul și conștiința sunt mutabile și în ultimă instanță imposibil de cunoscut. Robert M. Detman în Rain Taxi, vol. 12, nr.2, vara 2007: Vain Art of the Fugue de Dumitru }epeneag este
Succesul unei traduceri by Magda Dragu () [Corola-journal/Journalistic/9263_a_10588]
-
viață, nu e o parte detașabilă a ei, deci greșești când compătimești cu unul sau altul dintre eroi. Deși par atât de vii, sunt creații de hârtie, animate nu de Sfântul Duh, ci de forța figurativă a romancierului. Astfel că disocierea pozitiv/ negativ începe să te preocupe tot mai puțin. Contează modul în care personajele apar și se dezvoltă, logica lor tipologică, iar nu unghiul moral din care le priveai până mai ieri. E importantă consistența lor, precum și acea notă distinctivă
Clopotul spart by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9271_a_10596]
-
totul prin filtrul moralității: politica, filosofia, dragostea. Decepția lui profundă, fatală, vine din imposibilitatea aplicării universale a acestei exigențe. Când Cavadia îl întreabă dacă în caietul pierdut se află un jurnal politic sau moral, Chiril e descumpănit, nemulțumit de asemenea disociere: " Chiril exprima cumva punctul de vedere al unuia care judecă politic realitatea, sau moral? Chiril nu înțelegea această despărțire: primul termen i se părea că decurge neapărat din al doilea, și invers" (p. 419). Politică și moralitate însemnau pentru el
Imaginația morală by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9378_a_10703]
-
bunul simț. Chiril Merișor este, indubitabil, un om de stânga, melancolic, dubitativ, dar generos și inteligent, devenind, tocmai datorită calităților lui intelectuale văzute ca defecte periculoase, victimă a unui regim de extremă stângă. El nu știe asta, nu face această disociere (între stânga moderată, democratică, și extrema stângă, dictatorială), dar prozatorul o sugerează cu multă ingeniozitate și finețe - de natură morală, intelectuală și psihologică. De aceea romanul se poate citi cu plăcere și astăzi și se va citi multă vreme de
Imaginația morală by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9378_a_10703]
-
afirmă Hocke, și nici nu realizeză ,,tablouri metonimice" cum spune Mario Praz. Demersul său nu este unul strict declamativ, al unui alegorist sau al unui retor, ci unul reflexiv și hermeneutic. El operează, concomitent, o decriptare a realului și o disociere a limbajului. Reconstrucția vizuală a lumii se face pornindu-se de la elementele generative ale presocraticilor. Aerul, Focul, Apa, Pămîntul sunt resuscitate și puse în succesiunea temporală a celor patru anotimpuri: Primăvara, Vara, Toamna și Iarna. Genul lor proxim este chipul
Gheorghiu și Arcimboldo by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9480_a_10805]
-
pe " Filosoful de la Păltiniș, le Vieux de la Montagne, Don Nicasio". Cu precizarea, utilă față de eventuala reacție a "catarilor" păltinișeni, că nu e, în mintea d-sale, "o sintagmă de substrat cinic sau resentimentar, o, nu și nu". E doar o disociere de un model ambiguu, a cărui factură, permeabilă într-un fel la cultul epocii dominate de un impudic cult, transpare în transluciditatea frazei explicative: Dacă l-aș fi putut contacta pe El, atunci, poate că n-aș fi fost capace
Magister Casvaneus by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9565_a_10890]
-
cuvinte, o tipărește în volum, creându-și astfel, cu cheltuială puțină, iluzia plăcută de a fi făcut o ispravă"17. Recunoaște, din nou, că în gazetărie, mai mult decât ideologiile și telegramele politice îl interesează "telegramele de simple fapte diverse". Disocierea îl plasează într-o epistemă devenită odată cu trecerea timpului familiară: "Nimic nu este mai banal decât un mare eveniment istoric. Și, dimpotrivă, nimic nu este mai expresiv decât un mic incident de viață. Oamenii pot fi cunoscuți din faptele lor
Mihail Sebastian în realitatea imediată by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/9590_a_10915]
-
stîlp de susținere al criticii românești. Să considerăm atunci că aruncă mănușa întregii noastre critici care a ieșit de sub "mantaua" lui Maiorescu, mai tuturor criticilor noștri însemnați, "conduși de spiritul lui raționalist, de logică, de principiul unei autorități tolerante, de disociere noțională, de smulgere a literaturii din vălmășagul luptelor politice, urmînd calea proprie a realizării pur estetice", după cum se rostea, inclusiv anticipator, E. Lovinescu? N-ar fi prea mult? Sau chiar cu vorbele clientului nostru: "Cît adevăr și cîtă mistificare sălășluiesc
Un duel cu aerul (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7705_a_9030]
-
de realism socialist. Nu vreau să spun decât că proletcultismul e un sinonim perfect al realismului socialist și al culturii comuniste de masă și că utilizarea lui nu e o greșală decât dacă avem mania hipercorectitudinii. Ana Selejan, iubitoare de disocieri insistente, acceptă cu precauție echivalarea celor două noțiuni: "Teoretic și principial, realismul socialist a renegat proletcultismul, dar spiritul proletcultist, obsesiile și clișeele acestuia s-au manifestat printr-o serie de creații artistice, până spre mijlocul deceniului al șaptelea al secolului
Proletcultism sau realism socialist? (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8185_a_9510]
-
intervalul 1948-1950, iar realismul socialist va fi adoptat din 1951 cu schematisme, exclusivisme, meandre și fluctuații. În fond, realismul socialist e un proletcultism cosmetizat de circumstanță, însă nu esențialmente schimbat. Ce mi-i proletcultismul îmbogățit, ce mi-i realismul socialist. Disocierea e un moft, un lux al comparației inteligente de salon între două prostii. O futilitate în care și eu mă complac.
Proletcultism sau realism socialist? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8211_a_9536]
-
de plastic. În schimb, creatorii veritabili obțin efecte de insolitare din cele mai uscate cuvinte și sintagme. Limba, vocabularul ne aparțin tuturor; dar modul lor de rulare și exploatare îi împarte și subîmparte pe utilizatori. Las pe altă dată problema disocierii între instinctul, reflexele bune ale autorului liric și elaborația atât de dificilă, efortul la care acesta se înhamă. Revenind la Gabi Eftimie, semnatara versurilor de mai sus, trebuie spus de la bun început că scriitura ei are o maturitate frapantă. Ochi
Conectică și butoane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9746_a_11071]
-
individuale și a dreptului la căutarea fericirii, să Își asume dezavuarea societală și etichetele malițioase (mai mult sau mai puțin justificateă atribuite de semeni. Deși În grade diferite de intensitate, În toate cele patru povești de viață se remarcă o disociere a trecutului și a prezentului de viitor. Realitatea curentă, alăturată experiențelor traumatice din trecut, pare un vis urât, o abatere de la normalitate care se cere corijată prin cosmetizarea aspectelor negative, prin simularea mulțumirii și a respectului de sine, dar mai
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
De ce cartea aceasta ne apare mai originală și mai convingătoare decât multe din scrierile "non fiction", care circulă astăzi? Pentru că, în mod remarcabil și surprinzător, evocând anii "obsedantului deceniu", autorul nu înnegrește și nu anatemizează totul fără discernământ, ci face disocierile necesare, sesizând că, în ciuda vicisitudinilor istorice, acelea au fost "ultimele timpuri normale" (p. 90), pe care el, cel născut la începutul epocii postbelice, a avut norocul să le mai "apuce": cu țăranii încă stăpâni pe pământurile lor și necorupți de
Portret al artistului în tinerețe și la maturitate by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/9168_a_10493]
-
depășit. Dar I. Negoițescu, Edgar Papu, C. Noica, Ioana Em. Petrescu, Elena Tacciu și alții au dovedit cu prisosință că nici măcar în această situație excepțională nu există un blocaj. Cîte lucruri imprevizibile, de la asociațiile cele mai temerare pînă la fine disocieri de nuanță, n-au apărut asupra lui I. L. Caragiale și chiar asupra "primitivului" Creangă? Arghezi se află într-o poziție intermediară. Beneficiind de cîteva substanțiale eseuri, în frunte cu cele semnate de Pompiliu Constantinescu, Șerban Cioculescu, Alexandru George și Nicolae
Arghezi prin grila Girard by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9182_a_10507]
-
cronicarilor contribuind astfel la înălțarea unor autori (de la Fănuș Neagu la Alexandru Ivasiuc și A.E. Baconsky) pe nemeritate piedestale... Pornind de la fapte, neîndoielnic, reale din sfera criticii de întâmpinare a epocii, Cornel Regman extrapolează, generalizează abuziv și utilitar, transformând disocierea în metodă de lucru. O dată rodat mecanismul delimitării, el va fi declanșat cu fiecare ocazie, criticul căutându-și sau chiar inventându-și motive de discordie. E tipul de reactivitate specific oricărui polemist, dinamitând structurile și statuile pentru ca, în haosul astfel
Un critic caustic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9181_a_10506]
-
zisă, a criticii academice, amenințată de superficialitatea bombastică a publicisticii. Din nou, exact ca acum patruzeci de ani, se trasează granițe cu sârmă ghimpată între impresioniști și teoreticieni. Unii sunt numaidecât frivoli, ceilalți au o încruntare profilactică... În fapt, asemenea disocieri pe cât de ferme, pe atât de arbitrare ignoră însăși dimensiunea de complexitate a criticii literare. Chiar fără a-și atașa, la vedere, atributul totală, aceasta își ia constituenții din diferitele domenii și discipline care o pot consilia. Ea este teorie
Critica analitică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9204_a_10529]
-
erinie și nu mai e nevoie de niciun proces, zeii sunt răzbunați. Sinele Mic: Aveți perfectă dreptate, domnule! Nu e nevoie de niciun proces, pentru că această curte nu precizează sensul, domnilor! Problema este că dumneavoastră nu ați priceput încă sensul disocierii noastre. Iar fără ca să înțelegeți, nu ne puteți judeca. Nici pe noi, nici pe ea. Dacă nu puteți înțelege cel mai simplu lucru ce poate surveni deodată asupra oricăruia dintre dumneavoastră, este foarte grav. Aflați mai întâi cine este Sinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de mesajele venusiene, / încerc abia acum, într-o / frazare ritualică, să-mi dirijez / anapestul“... Nu ne rămâne decât să închidem cartea lăsându-l pe poet singur pe pajiștea cuvintelor integrale. De ce să-l deranjăm când este atât de ocupat cu disocierea larvelor încinse de infuzii radiante? InsemnAri fArA InsemnAtate Volumul Clipe de viață de Mihai Munteanu (Quadrat, Botoșani, 2008) cuprinde „însemnările zilnice ale unui dascăl de țară - 1970-1977“ (acesta este de altfel subtitlul cărții). În Prefață, autorul se așază pe sine
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
aflat în competiție cu cel dintâi și, încurcat de ștaiful acestuia, este gospodăros și cârcotaș.“ Rămânem cu ideea că pârscoveanul de sus este încurcat de ștaiful pârscoveanului de jos. Este prima dată în istoria gândirii când se face o asemenea disociere. Totuși ne întrebăm cum poate exista în lume o atât de mare nedreptate, și anume ca un pârscovean de jos să fie mai presus decât un pârscovean de sus. Alte considerații, la fel de hazardate, ale lui Gheorghe Postelnicu se referă la
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
copii în 1990 (și nu în alt an). Acest al treilea efect este calificat drept "efect de calendar". El este legat de factorii care comandă repartizarea, pe parcursul vieții, a fertilității dorite. Analiza demografică încearcă să imagineze metode care să permită disocierea impactului respectiv al acestor trei efecte, cele mai importante fiind desigur primele două. În ceea ce privește mortalitatea, calculul importanței sale relative este analog: raportul dintre numărul anual total de decese (M), 538 000 în Franța în 1990, și populația de vârstă medie
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]