1,391 matches
-
-vă și nu o să regretăm cu toții", a spus Oprescu, în discursul rostit la Sala Palatului, la reuniunea USL dedicată prezentării viziunii asupra administrației publice și dezvoltării regionale. Potrivit primarului, România traversează un moment foarte complicat, în care societatea este în disoluție. "Românilor le este foarte greu, din ce în ce mai greu. Au mai puțini bani, mai puține locuri de muncă, mai puțină speranță, mai puțină încredere în politică. Nu trebuie să ne ascundem de aceste adevăruri, deoarece doare când vezi că se destructurează sistemul
Sorin Oprescu susţine viziunea USL privind administraţia publică şi dezvoltarea regională () [Corola-journal/Journalistic/26119_a_27444]
-
greu. Au mai puțini bani, mai puține locuri de muncă, mai puțină speranță, mai puțină încredere în politică. Nu trebuie să ne ascundem de aceste adevăruri, deoarece doare când vezi că se destructurează sistemul național, când societatea românească este în disoluție și din ce în ce mai bolnavă. Sunt aici în sală oameni cu o experiență deosebită în administrația publică. Sunt aici oameni care au tăcut și au înghițit umilințe și jigniri nemeritate, dar care au făcut lucruri deosebite pentru comunitate. Vremurile nu au reușit
Sorin Oprescu susţine viziunea USL privind administraţia publică şi dezvoltarea regională () [Corola-journal/Journalistic/26119_a_27444]
-
acest celavek balșoi și nesupus. DUMNEZEU (cutremurându-se): O să-l întâlnești. ALEX: Ce ziceai că înseamnă - slova aia - bun, parcă? DUMNEZEU: Înseamnă să accepți porunca divină. Adică poruncile mele. ALEX: Și cealaltă slovă? DUMNEZEU: Dezordine. Dezbinare. Netrebnica răsplată a durerii. Disoluția creației în haos. ALEX: Și n-ai cum să le oprești? DUMNEZEU: Îmi respect regulile. I-am dat creației mele liberul arbitru. I-am dat libertatea de a alege. ALEX: Libertatea de a alege între cele două. DUMNEZEU: N-am
Anthony Burgess - Portocala mecanică by Carmen Ciora si Domnica Drumea () [Corola-journal/Journalistic/2624_a_3949]
-
interesul scăzut al autorităților publice pentru susținerea lecturii publice". Noi, cei care respirăm zilnic aerul viciat de acest "interes scăzut", avem un alt termen pentru a descrie situația: sentință de condamnare la subdezvoltare culturală și alterare a civilității Constanței, la disoluție a spiritului bibliotecii publice, la sărăcire atroce și nimicire a demnității bibliotecarilor". Mâhnirea mea profundă și acest apel deznădăjduit la sprijin adresat dumneavoastră vin din faptul că, în fața brutalului act de forță impus de Consiliul Județean, conducerea bibliotecii a ales
Un bibliograf denunţă catastrofa din biblioteci, pe care şefii săi o ignoră, de frică () [Corola-journal/Journalistic/27543_a_28868]
-
-i interesează decât prezentul, să poată fura acum, când mintea poporului este încă înrobită. Cei ce conduc România sunt făcuți, nu născuți. Ei sunt omul nou, creat înainte de ’89. Sunt niște mutanți, o altă specie! Din păcate, asistăm la o disoluție totală a țării. Iar intelectualii păstrează o tăcere complice. Rar găsești un intelectual integru. Mare parte dintre cetățenii României pot fi comparați cu robii care servesc unui sistem mafiot. Politicienii, ca și intelectualii, caută „să vorbească frumos“, ca să nu „deranjeze
Preşedintele Clubului de la Roma pe Europa, Dr. Călin Georgescu, despre crunta realitate românească [Corola-blog/BlogPost/92616_a_93908]
-
încă din 1991. Prin intermediul dezbaterilor și al proiecțiilor de film, Festivalul de Film Istoric va analiza cauzele unor evenimente importante din istorie și mai ales consecințele în viața din ziua de azi: „Al Doilea Război Mondial - câștigători, învinși, victime, martori”, „Disoluția Iugoslaviei”, „Războiul civil în Statele Unite”, „Cât mai ține Europa?”, „Despre istorie și propagandă - de la Tudor la Aferim”, „Papa Ioan Paul al II-lea”, „Spre un nou Orient-Mijlociu?”, „Ce ne unește/desparte de Basarabia?”, „Ce ne unește/desparte în România?” sau
Ceaușescu, în prim plan, la Festivalul de Film Istoric [Corola-blog/BlogPost/99072_a_100364]
-
Tache N-o înveți pentr-o juma’ de oră, o oră, o zi sau o săptămână, ci pentru totdeauna. Pentru totdeauna, la bine și la greu, până când moartea vă va despărți sau poate chiar până dincolo de moarte. Poate chiar până la disoluția universului...
Acum înveţi engleza pentru totdeauna by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20420_a_21745]
-
ca modele de urmat pentru tinerii din prezent, așa cum arată și titlurile acestora: „Parohia care nu este misionară, în frunte cu preotul ei, are toate șansele să devină o epavă”, „Facem prea puțin pentru tinerii noștri...”, „Maica Domnului îngrijorată de disoluția familiei creștine”, „Tinerii creștini vor salva Europa”, „Lecțiile etice ale crizei: perspectiva religioasă”, „Grija episcopului pentru tineret”, „Într-o lume în continuă schimbare, Biserica trebuie să-și concentreze atenția, cu predilecție, asupra credincioșilor de mâine: elevii și studenții”. În articolul
DUHOVNICESC AL PĂRINTELUI ARHIEPISCOP ŞI MITROPOLIT DR. ANDREI ANDREICUŢ AL CLUJULUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383635_a_384964]
-
unei epoci în derivă Complexitatea extraordinară a evenimentelor și situațiilor pe care umanitatea veacului XX a fost silită să le traverseze încă mai întunecă și blochează puterea noastră de analiză și reflecție. Structura esențială a valorilor lumii suportase o devastatoare disoluție. Iată de ce, după al doilea război mondial, imaginea lumii avea să apară cu un chip necunoscut, străin, altfel spus, de-ne-cuprins în acea normalitate a înțelegerii care, parcă până nu demult, aparținuse Omenescului. În prim-plan își făcea apariția acel Ceva
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93420_a_94712]
-
punea în acțiune un complex de monstruoase tehnologii de mutilare și distrugere sistematică a mentalului, o industrie de falsificare a conștiințelor, de deturnare a realității, un teribil appareil sanglant de la destruction. Cu evidentă premeditare se miza pe definitiva amuțire și disoluție a fizionomiilor identitare ale națiunii române. Ideologia trebuia să camufleze vidul și pustiirile spirituale pe care stalinismul se străduia, cu orice preț, să le instaureze în toate țările aflate sub ocupație sovietică. Reluând sensurile unei celebre aserțiuni, se poate spune
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93420_a_94712]
-
încânte urechea selectului auditoriu. Un miracol în organizarea Centrului Cultural „Mihai Eminescu”, așa cum l-am denumit într-un alt articol, atragerea atâtor reprezentanți de marcă ai Academiei Române se constituie într-o insulă de normalitate în societatea noastră aflată în profundă disoluție morală și administrativă și într-o febrilă căutare a propriei identități sub soare; mai mult chiar, e o palmă dată pe obrazul multora dintre politicienii diriguitori ai actului cultural, după cum sublinia acad. Eugen Simion. În prezența unui grup numeros de
Dumbrăveniul Sucevei sub semnul Poetului Mihai Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93145_a_94437]
-
nu se putea pune problema, să fie reintegrat în sistemul de valori căruia îi aparține indiscutabil. Dar și acum, ca și în anii care au trecut atît de alert de la dispariția sa biologică, memoria noastră pare neputincioasă, în prag de disoluție, și totul rămîne ca la început. Adică indiferent și surd. O singură tresărire a avut loc, totuși, prin anii '90 -'91, cînd se discuta primirea sa în Academie și chiar i se pregătea o vizită acasă. Atașatul nostru cultural de la
Întoarcerea lui Ion Vlad by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8296_a_9621]
-
existențial decît un proiect estetic. Ion Vlad a reprezentat, și reprezintă încă în sculptura noastră, un amestec ciudat de energie și de disperare, de vitalitate și de eșec, de construcție monumentală și de ruinare lentă a formei pînă în pragul disoluției. Un bun regizor al volumului gigantic și al suprafeței impresioniste, un contemplativ calm și un expresionist ultragiat și sangvin, un sacerdot al antropocentrismului și un iconoclast în plină criză de răzvrătire, toate aceste personaje se găsesc simultan și succesiv în
Întoarcerea lui Ion Vlad by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8296_a_9621]
-
simplu factor de imaginație, care "niciodată nu zice nimic": "Poetic, este neutru / nul. Nimeni nu le (le simt neutre) va face pe Ťtuť sau pe Ťtineť din poeme să vorbească. Ele sunt nonelocvența placidă. Mutul". Efectele unui asemenea fenomen de disoluție a subiectului sunt multiple. Ele se înscriu într-un unghi favorabil gestionării angoasei de fond, tratate cu pudoare, a melancoliei contrase în tensiunile rigorii. Mai întîi, desigur, putem vorbi de variațiile raportului dintre subiect și celălalt, estompate de natura fluidă
O acuitate dureroasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8553_a_9878]
-
obișnuită, pe care nesimțirea, lipsa de civilizație și iresponsabilitate au transformat-o într-un infern. România arată ca un infern născut din gunoaie pentru că, pe de o parte, există la noi o tradiție a murdăriei, iar pe de alta, pentru că disoluția autorității publice încurajează viciul nepăsării. Nu cunosc primar suficient de îndrăzneț pentru a-i amenda pe locatari pentru că depozitează gunoaiele unde le vine la îndemână și pentru că-și lasă propriile case într-o stare de decrepitudine inimaginabilă în Europa mileniului
Unde sunt păsările de-altădat'? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8645_a_9970]
-
simțire, răsar ca ciupercile). Așa a ajuns muzica savantă azi un tărâm al tuturor dezbinărilor, unde trei compozitori dezvoltă patru sau mai multe orientări estetico-stilistice și unde se manifestă o aprigă hemoragie de valori înspre gaura neagră a distrucției și disoluției. În acest context esențial vătămat, singura cale de ieșire este, probabil, recuperarea comuniunii, a lucrului împreună, tămăduitor și roditor. Îngăduința înțeleaptă și, mai ales, închegarea reciprocă. Într-un timp al individualismului devastator și al materialismului stupefiant opțiunea pentru chinovial poate
Între idioritmie și chinovialitate by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/84127_a_85452]
-
în stare de explozie. Iar arta dirijorală nu face nicidecum excepție. Dacă nu e plivită cu diligență, de-limitată cu iscusință și ocrotită cu deferență, sporirea fără precedent a gradului de polivalență o va duce, în cele din urmă, la disoluție. S-a ajuns până acolo încât ne-limitarea obiectului să se transforme, până la urmă, în ne-limitare a cercetării lui. Dirijorul însuși poate fi pus în situația (mai puțin plăcută!) de a-și contempla cu perplexitate teritoriul devastat de o
Cetatea ?i agora by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/84235_a_85560]
-
al doilea rînd, vocația etică și angajamentul moral, sondarea existenței și sancționarea istoriei. Dar, fie că este vorba de imaginea pură, abstractă, de narcisismul absolut al limbajului, fie că este vorba despre regresul umanității pînă la limita sălbăticiei și a disoluției, evenimente care devin, cumva, spectacole cvasificționale, pîndite de riscul pierderii substanței lor reale și al deposedării de dramatism, filmele prezentate își păstrează pînă la capăt statutul lor artistic. Ele reconstruiesc lumea preluîndu-i mesajele, redefinesc omul dezvăluindu-i măreția sau dezvăluindu
Muzeul Florean în 2008 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7770_a_9095]
-
Galeria Artmark. Și uite-așa, în loc să facă profit și să-și confirme esența capitalistă, un actor al pieței de artă se trezește portavocea unui mesaj național și vehiculul unui comandament moral, în vreme ce Mu-zeul Național de Artă își contemplă, neronian, pro-pria-i disoluție. Expoziția către care au condus aceste contexte este chiar Bessarabia maia, gîndită și realizată de Ruxandra Garofeanu, consiliată îndeaproape de Vladimir Bulat, pe departe cel mai bun cunoscător din România al spațiului artistic basarabean. O expoziție puternică, vie, spectaculoasă și
Basarabia mea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7070_a_8395]
-
și să descurajeze discontinuitatea, fragmentarea, sincopele. O calitate de-a dreptul vitală prezentului literar, atât de alterat de relativism, radicalitate contraproductivă, teribilism corosiv, fragmentarism sterilizant, când tot mai puțini își asumă fertil trecutul și tot mai mulți contribuim frenetic la disoluția generală." (pag. 213) Ce fel de istorie va fi fiind, totuși, aceasta în care defilează - aleg fără vreo preferință dintr-o listă ce pare fără sfârșit - Caius Dobrescu, Petru Cimpoeșu, Filip Florian, Luminița Marcu, Mihai Ignat, Andrei Oișteanu, Andrei Pleșu
Luna de miere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8090_a_9415]
-
maximă a gloriei celui mai admirat și mai iubit dintre artiștii români din toate vremurile. Deși în plină tinerețe, abia ajuns la vîrsta crucificării, Luchian se înscrie definitiv pe două trasee perfect adverse: în vreme ce biologic evolueză galopant către mortificare și disoluție, în ceea ce privește energia creatoare el este, cel puțin deocamdată, într-o formă jubilatorie și explozivă. Atît în ceea ce privește munca propriu-zisă, cît și activitatea expozițională și prezența publică, perioada care urmează este foarte bogată și, în ciuda unor tot mai mari dificultăți pe care
Ștefan Luchian sau melancoliile unui ,,spirit liber...“ by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6957_a_8282]
-
a principiului creativității, Luchian se împuținează organic pe măsură ce se exteriorizează și se exprimă în ordine spirituală. Smulse parcă din propria sa existență, ca un factor de echilibru în absolut, operele sale țin în cumpănă entropia ființei sale determinate și ireversibila disoluție fiziologică. Imobilizat în pat în ultimii ani, cu funcțiile mecanice suspendate pînă în pragul încremenirii, el mai trăiește doar pînă își vede fratele mai mic, pe Anibal, stingîndu-se de ftizie. Apoi, în vara lui 1916, îl urmează și el, cu
Ștefan Luchian sau melancoliile unui ,,spirit liber...“ by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6957_a_8282]
-
oferă apărarea de care individul are nevoie pentru a-și salvgarda demnitatea. Anomia se instalează cu repeziciune acolo unde valorile sunt pseudo-cultivate, neîngrijite. Felul trist în care România a răspuns provocărilor secolului XX nu este străin de procesul acesta de disoluție rapidă a valorilor. Dacă românii au abdicat in corpore în fața totalitarismelor, faptul comportă o asemenea explicație. Naeionescianismul - în varianta lui originară ori în varianta lui cultică - s-a născut și a crescut din aceste slăbiciuni ale culturii române, adică din
Tabuizare, mitificare, transparență by Ovidiu Pecican () [Corola-journal/Journalistic/6971_a_8296]
-
al bunei cuviințe”, cum conchide autorul, în altă parte. Aș fi vrut, în această lectură pasionantă, să găsesc ceva mai mult despre versantul descendent al vinului, așa cum se conturează în legătură cu Mateiu Caragiale, prezența și rolul lui în mediile intrate în disoluție ale sfârșitului de veac pe care le reflectă Craii de Curte Veche (veac care, cum știm, se întinde până la Primul Război Mondial). Mi-ar fi plăcut să văd, de pildă, în continuarea paginilor pătrunzătoare despre capodopera lui Mateiu Caragiale, analiza
Vinul și literatura by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2871_a_4196]
-
nădușiți de căldură, mișcîndu-se alene de la o cârciumă la alta, printre muște, ghiozuri și închinîndu-se zeiței atotputernice care este siesta: „la diuseor dă la vi!” - iată ce caută și, culmea!, găsesc cei din Huzurei, locul unde se poate ajunge la „disoluția timpului”. Asta numai în aparență, pentru că Huzurei este „cetatea vie” a vremii (începutul secolului trecut), adunînd, între casele și străzile derizorii, o lume diversă, aflată în plină luptă pentru putere și bani: în tîrgul amorțit de tihna siestei, se comit
Țăndărei by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/3896_a_5221]