350 matches
-
trei procente din totalul temelor discutate în perioada analizată, încercarea altui participant decât membrii colegiului senatului de a modifica substanțial o semnificație asumată de colegiul senatului a avut ca rezultat fie ajustarea reprezentării participantului respectiv, fie renunțarea la această reprezentare disonantă prin mecanisme democratice de vot sau ignorare tacită. În sistemul funcțional în care locul creării reprezentărilor este consiliul profesoral al facultăților am identificat două tipuri de propagare a reprezentărilor. Unul deosebit de eficient este cel în care reprezentarea unuia dintre decani
[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
raționalizări, dintre care le enumerăm pe cele mai importante. Este vorba în primul rând despre justificarea prin exceptare. În domeniul socioumanului sunt extrem de puține legile de certitudine, dominante fiind cele probabilistice, cu caracter statistic. Indivizii au tendința să justifice conduitele disonante cu o atitudine generală, prin apelul la cazurile care nu confirmă regula, la excepții. Fumatul dăunează sănătății, un fumător înveterat știe asta - și poate avea o părere negativă despre fumat -, dar își justifică propriul comportament aducând atâtea exemple de oameni
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
opinie produc filtrări informaționale, înșiși indivizii obișnuiți practică expunerea selectivă, adică, deliberat sau nu, se expun cu mai mare frecvență și intensitate mesajelor care sunt consonante cu reprezentările și atitudinile lor și au tendința de a le evita pe cele disonante. Desigur, putem opera și alte clasificări ale comunicării: scrisă și orală, auditivă și vizuală etc. Dintre multe astfel de posibilități, din unghi de vedere psihosocial, al funcționării optime a relațiilor grupale, importantă este clasificarea în comunicare formală (oficială deci) și
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
aceea a operei sale în proză. Tradiționalismul lui Voiculescu, susține criticul, rezultă dintr-o sinteză complexă a sămănătorismului și poporanismului, înțelese însă la un mod superior, acela al importanței cruciale a culturii populare în definirea spiritualității unui neam. Un accent disonant, în contextul unei opere echilibrate, îl reprezintă insistența de a face din autorul Poemelor cu îngeri, în acord cu ideologia oficială a vremii în care apare monografia și împotriva evidenței, un „ateu politicos”, judecată care, dacă nu este evaziv-ironică, ar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285404_a_286733]
-
pe de altă parte, de sursa ei generatoare. Dacă disonanța a fost cauzată de inconsistența logică sau psihologică, se va recurge la schimbarea unui element cognitiv din mediu, la adăugarea de noi elemente cognitive pentru a modifica proporția dintre elementele disonante și cele consonante (vezi Zlate, Vlăsceanu, 1974). Sentimentele de culpabilitate, stările de anxietate și frustrare, stresul și burn-out-ul etc. sunt alte surse posibile ale conflictelor intrapersonale, fiecare dintre ele cu propriile lor efecte. Culpabilitatea creează sentimente de vinovăție, anxietatea − sentimente
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
Totuși, ele pot deruta dacă nu avem în vedere sensul lor gnostic. Următoarele patru formulări teoretice au fost enunțate strict cu privire la elemente cognitive (vezi Festinger, 1957; Lawrence, Festinger, 1962). 1. Perechi de elemente pot exista în relații relevante, consonante sau disonante. 2. Două elemente cognitive sunt în relație relevantă dacă ele nu au nimic comun. 3. Două elemente cognitive nu sunt în relație disonantă dacă le considerăm izolate, dar observarea unui element decurge din celălalt. 4. Două elemente cognitive sunt în
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
vezi Festinger, 1957; Lawrence, Festinger, 1962). 1. Perechi de elemente pot exista în relații relevante, consonante sau disonante. 2. Două elemente cognitive sunt în relație relevantă dacă ele nu au nimic comun. 3. Două elemente cognitive nu sunt în relație disonantă dacă le considerăm izolate, dar observarea unui element decurge din celălalt. 4. Două elemente cognitive sunt în relație consonantă dacă le considerăm ca fiind izolate, dar în mod cert un element decurge din celălalt 1. 7.3. Situații implicând disonanța
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
vezi Festinger, 1957, p. 260). 1. Disonanța există aproape mereu după ce a fost luată o decizie între două sau mai multe variante posibile. Elementele cognitive corespunzătoare caracteristicilor pozitive ale alternativelor respinse și acelea corespunzătoare caracteristicilor negative ale alternativelor alese sunt disonante cu cunoașterea acțiunii adoptate. Acele elemente cognitive corespunzătoare caracteristicilor negative ale alternativelor respinse sunt consonante cu elementele cognitive corespunzătoare acțiunii alese. 2. Disonanța există aproape mereu după ce a fost făcută o încercare prin oferirea de recompense exagerate sau pedepse înspăimântătoare
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
făcută o încercare prin oferirea de recompense exagerate sau pedepse înspăimântătoare; a solicita astfel un „comportament deschis” este violent în contradicție cu opiniile și dorințele subiecților particulari. Dacă un comportament deschis este solicitat cu succes, opinia particulară a persoanei este disonantă cu cunoștințele sale în ceea ce privește comportamentul; cunoștințele sale cu privire la răsplata obținută sau la pedeapsa evitată sunt consonante cu cunoștințele în ceea ce privește comportamentul. În cazul în care comportamentul deschis nu este solicitat cu succes, opinia particulară este consonantă cu cunoștințele a ceea ce a
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
obținută sau la pedeapsa evitată sunt consonante cu cunoștințele în ceea ce privește comportamentul. În cazul în care comportamentul deschis nu este solicitat cu succes, opinia particulară este consonantă cu cunoștințele a ceea ce a făcut, dar cunoștințele răsplății neobținute sau pedepsei suferite sunt disonante cu cunoștințele a ceea ce a făcut. 3. Expunerea forțată sau accidentală la noi informații poate crea elemente cognitive ce sunt disonante cu nevoia actuală de creștere a cunoașterii. Apare ceea ce numim fie „dezaprobare”, fie „plictiseală”. 4. Exprimarea deschisă a dezacordului
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
succes, opinia particulară este consonantă cu cunoștințele a ceea ce a făcut, dar cunoștințele răsplății neobținute sau pedepsei suferite sunt disonante cu cunoștințele a ceea ce a făcut. 3. Expunerea forțată sau accidentală la noi informații poate crea elemente cognitive ce sunt disonante cu nevoia actuală de creștere a cunoașterii. Apare ceea ce numim fie „dezaprobare”, fie „plictiseală”. 4. Exprimarea deschisă a dezacordului într-un grup duce la existența unei disonanțe cognitive între membri. 5. Disonanțe identice la un număr mare de oameni pot
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
poate întâmpla când este anulată irevocabil o anumită idee deja admisă. Disonanța și consonanța au fost definite ca relații de tip „totul sau nici una”; ceea ce înseamnă că, dacă două elemente sunt relevante unul cu altul, relația dintre ele este fie disonantă, fie consonantă. 7.4. Legile magnitudinii disonanței și consonanțeitc " 7.4. Legile magnitudinii disonanței și consonanței" Festinger a încercat să reformuleze această problematică în termeni cantitativi pentru a o face pretabilă unei măsurări riguroase. În acest sens, el a introdus
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
există între două elemente cognitive va fi o funcție directă a importanței celor două elemente”2. b) „Totalul magnitudinii disonanței ce există între două elemente cognitive împerecheate este o funcție a greutății proporției tuturor relațiilor relevante dintre cele două perechi disonante sau consonante; fiecare relație disonantă sau consonantă poate fi cântărită în raport cu importanța elementelor implicate în relație”3. Festinger nu s-a mulțumit cu aceste formulări relativ abstracte. El a încercat să identifice valoarea lor operațional-practică. În același mod pernicios a
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
va fi o funcție directă a importanței celor două elemente”2. b) „Totalul magnitudinii disonanței ce există între două elemente cognitive împerecheate este o funcție a greutății proporției tuturor relațiilor relevante dintre cele două perechi disonante sau consonante; fiecare relație disonantă sau consonantă poate fi cântărită în raport cu importanța elementelor implicate în relație”3. Festinger nu s-a mulțumit cu aceste formulări relativ abstracte. El a încercat să identifice valoarea lor operațional-practică. În același mod pernicios a formulat opt categorii de implicații
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
sus rămâne valabil. Apare în plus aspectul că înseși opiniile pozitive despre ceilalți și acordul de idei duc la reducerea disonanței. 8. „Maxima diferență dintre opinia unei persoane și opinia altei persoane dezagreabile determină cel mai mare număr de elemente disonante; în consecință, disonanța dinăuntrul cuplului corespunde celor două opinii și atinge nivelul maxim. Acest nivel este dat de opinia cea mai disonantă” (ibidem) Exemplele care pot fi date sunt atât de numeroase și de des întâlnite, încât nu are rost
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
Maxima diferență dintre opinia unei persoane și opinia altei persoane dezagreabile determină cel mai mare număr de elemente disonante; în consecință, disonanța dinăuntrul cuplului corespunde celor două opinii și atinge nivelul maxim. Acest nivel este dat de opinia cea mai disonantă” (ibidem) Exemplele care pot fi date sunt atât de numeroase și de des întâlnite, încât nu are rost să evocăm vreunul. Merită însă subliniată ultima propoziție din formulare: opinia cu cel mai înalt grad de disonanță, susține Festinger, dă măsura
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
Ar exista trei modalități prin care acest lucru se poate realiza: - prin schimbarea unuia sau mai multor elemente implicate în relațiile disonanței; - prin adăugarea unor elemente cognitive ce sunt armonioase cu cunoașterea existentă; - prin scăderea importanței elementelor implicate în relațiile disonante. Aplicând aceste idei la situația actuală, se obțin douăsprezece tehnici. Să le enumerăm în limbajul concis al lui Festinger (1957, pp. 264-265): 1. Disonanța în urma deciziei (post decision dissonance) poate fi redusă prin creșterea atractivă a alternativelor alese, scăzând atractivitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
consonanța cunoașterii cu elementele cognitive existente și vor ocoli acele surse de informații ce duc la mărirea disonanței. 7. Când unele elemente cognitive implicate într-o disonanță pot fi reduse prinschimbarea comportamentului, în acest fel se schimbă și elementele cognitive disonante. 8. Expunerea forțată sau accidentală la informații care tind să crească disonanța duce la interpretarea și priceperea greșită a informațiilor persoanei care, astfel expusă, tinde să evite creșterea disonanței. 9. Introducerea disonanței prin exprimarea dezacordului față de alte persoane poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
ascund de exuberanta vieții, viața nu se poate evita prin explicații, prin filosofări; viață trebuie trăită, indurată, iubita sau urâtă, adorata sau temută, într-un amestec alternant de fericire sau oroare dat de însuși ritmul ființei, de toate oscilațiile și disonantele acesteia. Filosoful nu riscă nimic, rostul lui este să exprime gânduri, rod al rațiunii, care însă nu egalează măreția vieții descrise prin muzică, literatura, poezie; universul se descrie, nu se discută, spun atât Cioran, cât și Sábato. Problemele adevărate ale
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
personajului cu „rolurile” pe care le încarnează în sfera unei umanități ce ține de o etică a „implicării detașate”) și la nivel estetic, adică în regimul perspectivei naratoriale, cu observația că relatarea la persoana întâi evoluează către confesiunea distanțată (sau disonantă). La toate aceste nivele S. evidențiază coeficientul de creație al lui Marin Preda, îl distinge ca autor al unei opere de certă continuitate, fiindcă răspunde unei logici generale (adică unei „norme” sau unui „model”), descrisă în spirit postmodernist ca logică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289831_a_291160]
-
să devieze: guvernul caută să atragă și în afara partizanilor regimului. în 1935, un mare patron francez, Ernest Mercier, conduce o delegație de antreprenori și revine entuziasmat de realizările industriale: barajul de la Nipropetrovsk, siderurgia de la Magnitogorsk, metroul de la Moscova. Câteva voci disonante încearcă, din 1927, să se facă auzite, dar dezvăluirile lor cu privire la represiune nu au nici un efect. Operațiunea de seducție și diplomația internațională obțin însă succese notabile, între care călătoria ministrului francez É. Herriot, în vara lui 1933, nu este cel
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de pește, „cară cu boi” încremenite la răspântii, asemenea unor menhire, fac relieful acestei lirici, în care orașul, „bătrân”, se animă de o continuă, subtilă aproape, împresurare a satului, absorbind însetat jertfa de roade, aromele, „susurul”, ca un „plămân”. Aspecte disonante în târgul-relicvariu, vegheat de soarele crepuscular, vara, exuberanța coacerii, „pârga” scapă mereu undeva în afară de cadru, în prim-planul poemelor invadează substituții solari, produsele ardelenilor - fânul, grâul sau vinul -, esențele, filtrul; regăsite în alt anotimp, al penumbrei, al ploilor dezolante, provinciale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285641_a_286970]
-
Cum pânze trec la orizont de vaste zări/ Se perindau ciudatele-i visări”. Între puținele texte rămase de la Tzara cel dinaintea erupției Dada, Pe râul vieții, Cântec, Poveste, Dans de fee dovedesc puțina compatibilitate cu modul poetic muzical, în utilizarea disonantă până și a versificării fără rigori, à la Minulescu, pentru a da expresie unei imaginații marcate prematur de sordid, de prozaic și de absurdul destinului sub iminența morții. Pelerinii către ideal, împrumutați și ei de la Minulescu, sunt descumpăniți de un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289676_a_291005]
-
Astfel, relațiile de competiție permit o învățare imediatși eficientă, genereazforme de emulație, faciliteazconturarea și cultivarea aspirațiilor elevilor la competiție și cultură. în același timp, însă, nu trebuie suităm faptul cele genereazși unele efecte negative, constând în apariția unor stări tensionale disonante, a unor manifestări de invidie și orgoliu, precum și a unor fenomene secundare negative la nivelul scopurilor educaționale. Asemenea efecte negative și fenomene secundare pot fi preîntâmpinate prin mai multcomunicare și cooperare, întrajutorare, orientându-i pe elevi svadși sînțeleagdiferențele dintre ei
MĂRTURII DE LA CATEDRĂ by TASIA AXINTE () [Corola-publishinghouse/Science/1657_a_2968]
-
vag, de imprecis modulata de Quasimodo, cănd urmând sugestii leopardiene, cănd independent de acestea, răspunde așteptărilor cititorilor a caror apetenta pentru rafinament nu este obnubilata de cunoașterea vocilor variate din ultimele decenii, de o cu totul altă factura, chiar si disonante. Semnalările exegetice cuprinse între paginile prezenței cărți, funcționale, desigur, prilejuiesc totodată parcurgerea sau, după caz, reparcurgerea pe un alt fond perceptiv a unor texte încă de mare rezonanță. Doina CONDREA DERER 1. Introducere În secolul al XIX-lea și mai
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]