5,812 matches
-
mai pui că și pentru mine postura în care m-aș fi aflat era din cale afară de delicată. Șerban mi-a replicat că fratele său s-a exprimat elogios în repetate rânduri la adresa mea; că avea în general un mare dispreț față de critici (de Comarnescu îndeosebi!...) și că și-au dat cu toții seama din cuvintele sale că eram singurul care putea să aibă un ascendent asupra lui. Emoționat de cele auzite și din dragoste și recunoștință față de Țuculescu, în cele din
Un proces de conștiință – Țuculescu pe patul de suferință by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/12339_a_13664]
-
naratorul îndrăgostit de studenta P. de la matematică, membră ca și el a unei echipe de dansuri, se trezește brusc abandonat de iubită. Așadar, ruptura ce va fi comunicată partenerului în plic, stă la baza suferinței sfâșietoare de-atunci (blocaj afectiv, dispreț de sine, introspecție depresivă) și a întoarcerii recuperatoare de-acum, amândouă în cheia investigației psihologice, a interogației nesfârșite. Alternanța planurilor temporale - îndrăgostirea - ruptura - mărturisirea - alungă oarecum monotonia tăierii firului în patru, având totodată grijă să includă și faza post-traumatică, ulterioară
Flagran de sinceritate by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12349_a_13674]
-
limbajul public și să le și înțeleg. Asta din reflex de prozator. Dar ca om obișnuit nu pot spune că mă amuză. În 1990, expresiile tari folosite în public aveau măcar o anumită semnificație. De la revolta față de sistem, pînă la disprețul cu care omul de rînd își lua revanșa împotriva disprețului cu care a fost tratat de regimul totalitar timp de patru decenii. Și pe cine își putea vărsa mai bine oful omul de rînd dacă nu tot asupra omului de
Cenzura publică by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12365_a_13690]
-
de prozator. Dar ca om obișnuit nu pot spune că mă amuză. În 1990, expresiile tari folosite în public aveau măcar o anumită semnificație. De la revolta față de sistem, pînă la disprețul cu care omul de rînd își lua revanșa împotriva disprețului cu care a fost tratat de regimul totalitar timp de patru decenii. Și pe cine își putea vărsa mai bine oful omul de rînd dacă nu tot asupra omului de rînd ? Mai ales că era și întărîtat politic să facă
Cenzura publică by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12365_a_13690]
-
protagonistul Ultimei nopți acesta preia frămîntarea teribilă, torturanta visceralitate a iubirii pe cît de inflamate pe atît de măcinate de îndoială, de la eroul Patului lui Procust îi vine idealul încorporat aleatoriu într-o femeie vulgară, s-ar zice că în disprețul suprem al realului. Ladima e un damnat dublu. Pe de o parte solitudinea sa genialoidă e golită de conținutul orgoliului, devine grotescă, insuportabilă, iar cruzimea se întoarce împotriva subiectului în mod masochist, pe de alta idealul însuși e deturnat, aplicat
Erosul lui Camil Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12399_a_13724]
-
puțin răstit, este el însuși indiciul unei incertitudini, al unei lupte lăuntrice chinuitoare care va continua și după ce frazele de alură infailibilă au fost formulate, ca și cînd acestea n-ar fi fost vreodată formulate." Nu surprinde, atunci, totalul său dispreț față de un eventual circuit al ideilor primite în cultură. De aceea, Calea de acces nu este, decît prin generalizare, o "metodă" care să-și ajute cititorii să afle mai mult despre patru scriitori, de altfel, foarte cunoscuți. L. Raicu se
O ușă mereu întredeschisă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12401_a_13726]
-
filosofie, care lasă continuu un mare teritoriu cultural neacoperit. Cu o mulțime de facultăți de filosofie în țară, filosofia n-a reușit să-și producă încă nici măcar niște comentatori de carte filosofică... Cu puține excepții, învățămîntul filosofic românesc, într-un dispreț nedisimulat - și bazat pe o ignoranță compactă - față de cultura/filosofia românească, este orientat univoc, spre filosofia universală, iar aceasta este percepută îngust, drept construcție metafizică. Este o situație pe care o plătim și o vom plăti. Filologia stă mult mai
Marta Petreu și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12406_a_13731]
-
atins de dialoguri, care sunt de-o artificialitate demnă de reclamele la produse electrocasnice și la fel de originale. Să citez, deci: "iubesc natura care-și pune straie noi", "se spune că iubirea aduce nefericire", "așa că vom privi această lume cu un dispreț olimpian", "am vrut să învăț și animalele să mănânce frumos", "credeam că doar acolo puteam trăi și respira" - tare-aș vrea să văd cum se poate una fără alta... Nu puteau lipsi nici citatele din literatura franceză (așa s-a
Atunci i-am condamnat pe toți la Orient Expres by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12434_a_13759]
-
de filme se făceau (eroare gramaticală?! n.a.) în Franța anilor 50'-60'". Aha, deci văd unde bate: la Nouvelle Vague, Cahiers du cinéma și regizorii aferenți: Truffaut, Chabrol, Rohmer, Jacques Rivette, Godard. Doar că elementele comune nu sunt prea numeroase: disprețul cinic al prințului 2 față de mica burghezie aduce a două filme ale lui Chabrol (Soția infidelă și Nunta roșie), iar aspectul moralizator al poveștii, accentul pe emoțiile personajelor pot aminti de Eric Rohmer, care, de altfel, făcea filme de epocă
Atunci i-am condamnat pe toți la Orient Expres by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12434_a_13759]
-
ca om, fiind interesat și sugerînd adesea simpatii chiar cu taberele cele mai adverse și totuși autohtonizat; ceva nefixat, de Ťneglijențăť care e a vieții însăși și de formulă veșnic deschisă și totuși posedînd anume stele polare; degajare dacă nu dispreț pentru erudiție și totuși avînd o informație pătrunzătoare în mai toate domeniile; simțul momentului, dar nu Ťimpresionistť; liric, dar contra oricărui melodramatism și Ťschwarmereiť; istoricist dar nu evoluționist; iubitor al preciziei, al faptului conturat și just depistat și totuși antipozitivist
Despre Nae Ionescu și Cioran (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12447_a_13772]
-
curent iscălit de Alexandru George. Un scriitor autentic este totdeauna cronicarul, rapsodul câte unei așezări umane, de la iurtele mongole până la zgârie-norii newyorkezi. Autorul se situează în mijlocul unei Balcanii, despre care s-a scris atâta, de rău, mai cu seamă, cu dispreț chiar, fanarul fiind centrul geometric al unei lumi stricate, detestabile, în special în capitala ei străveche zisă și orașul lui Bucur... Totuși, cu inteligența, cu iubirea de locul natal, criticul descoperă în... orașul pe care l-am vrea,... la urma
Orașul unui aristocrat by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12470_a_13795]
-
spre tabloul său: "îl consideri o capodoperă nu-i așa? Ei bine, până acum n-ai vrut să știi de documente, abia dacă ți-ai aruncat ochii pe ele și, de fiecare dată, le-ai dat la o parte cu dispreț... O să-ți prezint unul peste care nu vei putea trece chiar așa de ușor. N-aș fi vrut s-o fac, dar m-ai silit!" Și i-am pus în față recunoașterea scrisă a lui Dan Ialomițeanu, depusă și înregistrată
ION ȚUCULESCU, un erou al probității intelectuale by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/12454_a_13779]
-
anume ambivalență: în principiu pozitiv, dar uneori apt de a primi interpretări ironice. Forma trunchiată indică o folosire din afară, din perspectivă ne-intelectuală, cu o dublă posibilitate de interpretare: ca admirație prost formulată dar și ca expresie a unui dispreț direct. Telectual apare, cu sau fără apostrof, în diverse contexte fonetice și gramaticale. Uneori e atribuit unor personaje inculte - "reduceri pentru matale la blugi, că ești îtelectual fără bani" (evenimentul.ro), ori e însoțit de o acumulare de forme inculte
Telectuali by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12492_a_13817]
-
Părinți, nu poate fi un alt semn mai bun de recunoaștere a celui credincios și a celui ce-L iubește pe Hristos, ca slujirea fraților și purtarea de grijă de mântuirea lor și nimic nu mânie atât pe Dumnezeu cât disprețul pe care-l arată cineva îndatoririlor ce le are față de semenii săi. Slujirea aproapelui este o îndatorință pentru orice creștin, după măsura puterii fiecăruia. Că este o condiție cerută tuturor, reiese din felul în care se va face Judecata de
Compătimirea și îngrijirea bolnavilor. In: Nr. 4, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/126_a_95]
-
iar nu al volatilității luminoase) cu mâinile împlântate până la umeri în pământul și dramele lumii. Materia aceasta grea, purtând o veritabilă istorie a suferinței umane, românești, țărănești, e frământată și modelată cu tenacitate, la concentrația înaltă a obsesiei și în disprețul oricărei eufonii. E mai degrabă proză aici decât poezie, o pastă verbală densă ce umple spațiul paginii fără a lăsa cel mai mic lăcaș de ventilație lirică: ,Suflă țăranii cu capetele lor de cai/ În scăldătorile mașinilor - nici fiert/ Nici
Roșu vertical by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11456_a_12781]
-
sau alta, s-au opus vechiului regim, făcând pentru aceasta pușcărie politică, sau măcar au schițat gesturi de opunere, de delimitare, formulând critici parțiale sau simple rezerve, sau scriind opere cu înțelesuri subversive, critice. Astfel de oameni au fost livrați disprețului public, după deschiderea unor dosare, iar nu foștii înalți demnitari de partid, cărora Securitatea, cel puțin în principiu, le era subordonată, după cum nu au răspuns pentru faptele lor nici foștii ofițeri anchetatori și nici chiar torționarii, cei care schingiuiau oamenii
Cine pe cine acuză? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11489_a_12814]
-
mai ales, în primii ani de după, să iasă din convenția tabloului și din tradiția materialelor și a tehnicilor, să relaxeze conceptele de obiect și de acțiune artistică, aceste tendințe au fost nu numai privite cu suspiciune, ci și eliminate cu dispreț din orizontul interesului public. Astfel, Saloanele nu făceau decît să flateze așteptările mărunte, să administreze confortul privirilor incapabile de risc și, mai ales, să cultive în artiștii înșiși un sentiment de siguranță atemporală. Estropiind realitatea artistică, falsificînd coordonatele unui sistem
Renașterea Salonului de Artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11485_a_12810]
-
mediocră de 35 de ani, celibatară, care a crescut și locuiește încă în mediul restrictiv și punitiv al mamei obsedată de cariera ei artistică. Rămasă fără bărbat și autistă social, mama încearcă să-și țină fiica cît mai aproape inoculîndu-i disprețul și frica față de bărbați. Cochetăria este semnul frivolității și capitulare de la țelul suprem al artei care cere inclusiv sacrificiul trupului. Arta ar trebui să răzbune carențele afective și să suplinească iubirea, o vulgară diversiune. Viața pe care i-o prescrie
Să vorbim despre sex by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11508_a_12833]
-
într-un ultim gest de sfidare a condiției, alege comuniunea cu o muscă infectă, singura ființă căruia trupul lui acum zemuitor în descompunere galopantă îi mai poate fi de folos. Tomberonul de gunoi este mîntuirea pe care o alege din disprețul său profund față de legile umanului. Numai că pînă și înălțarea pe aripile jegoase ale muștei în paradisul de balegă se dovedește prea mult pentru el. Ca altădată Martin cel avid al lui William Golding, bărbatul nu-și acceptă condiția nici
Să vorbim despre sex by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11508_a_12833]
-
chef. Chipul său avea dăltuirea pură și palidă conferită de faptul că crescuse în acea lume de marionete. Purta haine și încălțări care lui Julián i se păreau romanești. Privirea lui trăda un aer de suficiență și de aroganță, de dispreț și de politețe însiropată. Julián îi zîmbi deschis, citind nesiguranță, teamă și vid sub acea carapace de pompă și formalitate. - E adevărat că n-ai citit nici una din cărțilea astea? - Cărțile sînt plictisitoare. - Cărțile sînt oglinzi: vezi în ele numai
Carlos Ruiz Zafón Umbra vîntului by Dragoș Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/11507_a_12832]
-
maselor."; , Dar dacă în opera sa găsim revolta împotriva asupritorilor, solidaritatea cu cei asupriți ș...ț în ea se întâlnesc și idei confuze, teze greșite, semănând resemnarea, neîncrederea și resemnarea în fața răului."; ,Poezia lui Eminescu este puternică în ura și disprețul față de asupritori. Dar ea este slabă în găsirea soluțiilor." În același stil se ,sărbătorește", în 1952, împlinirea a 100 de ani de la nașterea lui I. L. Caragiale. Dar ce anume s-ar putea valorifica din Caragiale, din punctul de vedere al
Literatură scrisă la comandă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11523_a_12848]
-
și, zece minute mai tîrziu, e înapoi la tine acasă, unde face tot felul de lucruri. Nu de puține ori primul contact fizic, prima atingere a fost o palmă sau o îmbrîncitură: mîna ei pleznind expresia de ușor... ce? nesaț? dispreț? de pe fața lui Tod " (p. 78). Iată cum insolitarea are cîștig de cauză (limbajul și construcția deopotrivă). Formaliștii să trăiască! O scenă extrem de banală devine expresivă o dată cu infuzarea într-o baie de nou și acțiunea capătă sensuri pe care nici
În sens invers by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11549_a_12874]
-
politice, este acuzat, printre altele, că la un seminar, când i s-a cerut să caracterizeze piesa de teatru Citadela sfărâmată de Horia Lovinescu, a răspuns: ,E sfărâmată, domnule asistent!" Instanța, lipsită de umor, consideră replica lui o expresie a ,disprețului și urii față de literatura nouă, socialistă". (Fapt consemnat în Memoria nr. 1/ 2002.) În legătură cu valoarea unor scrieri de dată recentă pot formula observații critice, în afară de ideologii partidului, numai ,oamenii muncii", într-un ,cadru organizat", și numai atunci când partidul vrea să
Literatură scrisă la comandă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11544_a_12869]
-
microfon ceva de genul: ,Văd, aici, în sală, numai oameni cu figuri îmbătrânite, de peste șaizeci de ani... Unde sunt tinerii?" Ce suflet și, mai ales, ce educație trebuie să ai ca să te uiți la cei din fața și să stabilești, cu dispreț, judecându-i după cum arată, că sunt bătrâni? Mihai Goțiu are, într-adevăr, o figură de om tânăr. Dar la ce îi folosește? Comedie tristă cu statui Sarcastic, dar nu cinic, preocupat în mod real de evoluția societății românești după 1989
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11597_a_12922]
-
nouă premieră în viața publică românească. Credeam că le-am văzut până acum pe toate: confruntări între ideologii, între interese economice, între clanuri și găști, spurcarea adversarilor, discreditarea nemulțumiților, folosirea măciucii contra opozanților. Dar o astfel de concertare de ură, dispreț, contestare a minimei valori profesionale rareori mi-a fost dat să văd. Împrejurările sunt cunoscute: în ziua eliberării celor trei plus (de fapt, minus!) unu ostatici, duo-ul Popescu-Cristoiu a făcut un tur al televiziunilor din București, comentând live evenimentul
Rușinea, dizgrația by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11620_a_12945]