144 matches
-
intensiv (40 de ore pe săptămână vreme de 3 ani), pervaziv (acasă și în cadrul clinicii) și bazat în foarte mare măsură pe metode comportamentale: condiționare operantă, imitare și întărire. La început, s-a vizat dobândirea unui comportament corespunzător (atenuarea comportamentului disruptiv, încurajarea ascultării și a imitării). În cel de-al doilea an, s-a pus accentul pe dezvoltarea limbajului (folosirea tot mai frecventă a limbajului expresiv corect) și pe jocul social. În al treilea an, s-a lucrat la abilitățile de
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
behavioral and emotional problems”, in C.E. Walker & M.C. Roberts (eds.), Handbook of clinical child psychology (pp. 190-204), New York, Wiley. Frick, P.J., Kamphaus, R.W, Lahey, B.B., Loeber, R., Christ, M.A.G., Hart, E.L., & Tannenbaum, L.E., (1991), „Academic underachievement and the disruptive behavior disorders”, Journal of Consulting and Clinical Psychology, 59, pp. 289-294. Frick, P.J., Lahey, B.B., Loeber, R.,Tannenbaum, L., Van Horn, Y., Christ, M.A., Hart, E.L., & Hanson, K., (1993), „Oppositional Defiant Disorder and Conduct Disorder: A meta-analytic review of
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
and generalization effects of cognitive-behavioral and goal-setting interventions with aggressive boys”, Journal of Consulting and Clinical Psychology, 53, pp. 915-916. Loeber, R., Green, S.M., Lahey, B.B., Christ, M.A., & Frick, P.J., (1992), „Developmental sequences in the age of onset of disruptive child behaviors”, Journal of Child and Family Studies, 1, pp. 21-41. Loeber, R., & Keenan, K., (1994), „Interaction between Conduct Disorder and its comorbid conditions: Effects of age and gender”, Clinical Psychology Review, 14, pp. 497-523. Loeber, R., & Stouthamer-Loeber, M., (1998
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
comparative a celor patru cazuri sunt descrise În caseta 28. CASETA 28 Studii de caz ce folosesc analize de serii temporale complexe O calamitate naturală - cum ar fi un uragan, o tornadă sau o inundație - poate fi considerată un eveniment disruptiv major pentru o comunitate. Este de așteptat ca patternurile de vânzări și afaceri, infracțiuni și alte tendințe În rândul locuitorilor să se schimbe În urma unui asemenea dezastru. Paul Friesema și colegii săi (1979) au studiat astfel de schimbări În patru
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
de la délinquance", Les Cahiers de la Sécurité intérieure, 54, trim. 4, 2003, pp. 43-56. SANSON A., PRIOR M. (1999). "Temperament and behavioral precursors to oppositional defiant disorder and conduct desorder", in QUAY, H.C. și HOGAN, A.E. (sub dir.), Handbook of Disruptive Behavior Disorders, Kluwer Academic/Plenum Press, New York, pp. 397-417. SCHEPER-HUGUES N. (1992). Death Without Weeping: The Violence of Everyday Life in Brazil, University of California Press, Berkeley. SEN A. (2003a). L'Économie est une science morale, La Découverte, Paris. SEN
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
symptoms with bullying in primary school children", British Medical Journal, nr. 313. WILSON J.Q., KELLING G.L. (1982). "Broken Windows", The Atlantic Monthly. WILSON S.J., LIPSEY M.W., DERZON J.H. (2003). The Effects of School-Based Intervention Programs on Aggressive and Disruptive Behaviors: A Meta-Analysis, Vanderbilt Institute for Public Policy Studies, Nashville. WHITHTAKER C.J., BASTIAN L.D. (1991). Teenage Victims. A National Crime Survey Report, NCJ-128129, Bureau of Justice Statistics, Washington DC. WITTE J.F., WALSH D.J. (1990). "A systematic test of the effective
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
variabilitatea nu este nici nedeterminată și nici nelimitată. Astăzi se știe foarte bine că selecția naturală recunoaște 3 tipuri: - direcțională - care constă în eliminarea unei extreme ce se abate de la genotipul speciei; - stabilizatoare - ce constă în eliminarea ambelor extreme deviante; - disruptivă - mai degrabă în sensul eliminării caracterelor dobândite prin mutații sau recombinări decât favorizarea transmiterii lor. Intuiția lui Paulescu a fost una de geniu referitor la acest aspect, cu mult înainte ca genetica să precizeze cele de mai sus. El afirma
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
mult, selecția naturală operând la nivelul structurii genice, recunoaște 3 mecanisme: - eliminarea unei extreme ce se abate de la genotipul speciei (tipul direcțional); - eliminarea ambelor extreme deviante (tipul stabilizator); - eliminarea cu precădere a caracterelor dobândite mai degrabă, decât transmiterea lor (tipul disruptiv). Iată deci că nici variabilitatea genetică, nici ereditatea și nici selecția naturală nu susțin transformarea speciilor, ci evoluția în cadrul speciei prin adaptarea la condițiile mereu schimbătoare ale mediului în care ființa trăiește. Încercările de a demonstra transformismul prin datele de
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
atmosfera, accentuarea productivă, distanțarea, considerația, încrederea; b) relaționale: colegialitatea, familiaritatea, neangajarea, susținerea, autoritatea, restrictivitatea. În general, un cadru de interacțiune pozitivă poate fi caracterizat prin: deschidere la schimbare; utilizarea unor stiluri de interacțiune pozitivă; respectarea orarului; planificarea activităților; ignorarea comportamentelor disruptive; întărirea comportamentelor pozitive etc. B. Strategii de modificare comportamentală Modificarea comportamentului presupune parcurgerea unor pași obligatorii pentru a analiza evoluția acestuia în timp și existența unor posibile cauze care au condus către acest comportament. 1. Identificarea componentelor comportamentale Este vorba
Managementul problemelor de disciplină la şcolarii mici by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1651_a_3071]
-
intervenție, deoarece există diferențe în manifestarea acestor elemente în comportamentul elevilor. În cazul în care pentru un elev au fost identificate mai multe comportamente problematice, se recomandă gruparea lor în categorii și prioritizarea intervenției. Astfel, trebuie începută modificarea celui mai disruptiv comportament sau a celui mai ușor de transformat. Intervenția asupra unui comportament este urmată în multe cazuri și deremiterea altor comportamente problematice. 4. Crearea și aplicarea programului de modificare comportamentală După ce a fost încadrat un anumit comportament problematic într-o
Managementul problemelor de disciplină la şcolarii mici by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1651_a_3071]
-
din următoarele considerente: vizează persoana și nu comportamentul acesteia; nu conduce la identificarea cauzelor comportamentului; stabilește o barieră între cadrul didactic și elev; scade stima de sine a elevilor; are consecințe emoționale asupra elevului: frica, izolarea etc.; crește frecvența comportamentelor disruptive; produce agresivitate și comportamente deviante: minciuna, chiulul, violența etc; poate fi considerată și adoptată ca posibilă metodă în soluționarea tuturor conflictelor (de exemplu, elevul agresat poate adopta aceeași metodă în soluționarea unui posibil conflict cu un alt elev). Ca alternativă
Managementul problemelor de disciplină la şcolarii mici by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1651_a_3071]
-
Therapy, Academic Press, New York. Studiul efectuat de Ernst & Young, citat de The Wall Street Journal. Tapscott, D., 1999, Growing Up Digital: The Rise of the Net Generation, McGraw-Hill, New York. Thomas, D.R., Becker, W.C., Armstrong, M., 1968, „Production and Elimination of Disruptive Clasroom Behavior by Systhematically Varying Teacher’s Behavior”, Journal of Applied Behavior Analysis, vol. 1, nr. 1, pp. 35-45. Training Magazine Annual Report, octombrie 1992. University of Sheffield, 1991, studiu realizat de John I. Cordery, Walter S. Mueller și Leigh
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
ei șocați de ceea ce fac. 2.b. Reacțiile episodice: Sunt tulburări de comportament ce apar ca simptome în celelalte tulburări psihice (nevroze, psihopatii, psihoze). Manualul pentru diagnostic și statistică a tulburărilor mintale (DSM-III-R) prezintă trei tulburări de comportament de tip disruptiv: * tulburările de conduită; * opoziționismul provocator; * hiperactivitatea cu deficit de atenție. Tulburarea de conduită Se caracterizează prin încălcarea repetată a regulilor sociale importante și/sau a drepturilor de bază ale altor persoane. Majoritatea simptomelor acestei tulburări pot avea repercusiuni legale. Se
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
și personală. Simptomele d-lui I.P. au dispărut după câteva luni iar studiile demonstrează că multe victime cu leziuni cerebrale nu și-au revenit complet. Simptomele leziunilor lobului frontal La nivel social și de comportament * Suspiciune, nevoia de argumentare, stări disruptive și anxietate * Apatie, lipsă de grijă față de alții * Neatenția pentru aspectul personal și igienă * Zgomotos, pervaziv, cu un ton ridicat când vorbește * Își asumă riscuri, un control al impulsurilor scăzut, grad ridicat al consumului de alcool La nivel afectiv * Apatie
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
caz în parte. Cercetătorii au descoperit însă în laboriosul lor studiu longitudinal cinci factori de risc al căror efect de vulnerabilizare a copilului este linear și direct. Aceștia sunt: maltratarea copilului; a fi martor la scene de violență domestică; evenimente disruptive în viața familiei (schimbări în cuplu, schimbări ale locuințelor, apariția sau dispariția unor membri ai familiei etc.); stresul ridicat al vieții familiei; statutul socioeconomic scăzut (sărăcia). în cazurile în care unii dintre acești factori se compuneau între ei în copilăria
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
la eveniment. în diferite culturi se regăsesc modalități diferite de participare și înscriere în registrul simbolic al evenimentelor ce apar ca niște rupturi în viețile indivizilor. De altfel, nu doar acompanierea ritualizată a persoanelor ce sunt subiectul nemijlocit al evenimentului disruptiv reprezintă metode implicite de asistare a rezilienței lor, ci și pregătirea evenimentului, precum și obiceiurile și tradițiile existente pentru sprijinirea persoanelor în timpul evenimentului, dar și după eveniment. Nașterea, căsătoria, moartea, trecerea pragurilor unor vârste-cheie, începutul vieții într-un loc/ locuință noi
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
sale, în anii ’60-’70, sociologia românească s-a centrat pe cercetarea proceselor reale de industrializare și urbanizare, de integrare a țărănimii trecute forțat dintr-o agricultură colectivizată în industrie și în mediul urban, și pe cercetarea diferitelor procese sociale disruptive, ca, de exemplu, delincvența. Sociologia românească în acea perioadă s-a diferențiat ca tematică de sociologia din cele mai multe țări comuniste. Acestea erau înrobite de tematica derivată din programul comunist: omogenizarea societății, promovarea conștiinței socialiste, cooperativizarea agriculturii, formarea modului de viață
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Carnavalul este o perioadă de abundență festivă și de excese. Mâncarea este consumată În mari cantități, se bea foarte mult, iar anumite produse alimentare, precum cozonacii, marchează sărbătoarea. Alături de consumul nelimitat de mâncare, carnavalul Încurajează consumul de băuturi alcoolice, acțiunile disruptive și comportamentul simbolic haotic. De asemenea, el aduce și alte Încălcări ale regulilor sociale: promiscuitatea sexuală și violența stradală. În sfârșit, carnavalul reprezintă ocazia deghizării și procesiunilor cu măști, deseori punând În scenă inversări de roluri, schimbări de sex și
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
focalizat în funcție de riscuri, în vederea integării sociale, sprijinind, totodată, și refacerea deficitului de capacități în normalizarea vieții lor. Sociologii preconizau, chiar la începutul anilor ’90, că aspectele disfuncționale moștenite de la regimul trecut, la care aveau să se adauge și alte procese disruptive ale tranziției, necontrolate la timp, se pot transforma în adevărate „șocuri/seisme” pentru comunitate. Ideologia comunistă, prin neglijarea constantă a problemelor individului, a dus treptat la desființarea asistenței sociale ca profesie bazată pe servicii de suport personalizate. În România, asistența
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]