1,534 matches
-
evident spiritul publicistic al tuturor evocărilor. Istoricul literar scrie alert, cu nerv, cu umor, cu simțul pitorescului social, un fel de reportaje retrospective, instantanee de viață (cotidiană sau oficială), episoade comice din sfera politică sau culturală, evocând cu sarcasm și distanțare un trecut mai apropiat sau mai îndepărtat. Are, desigur, importanță faptul că paginile de istorie literară din volumul Sertar au fost, în anii 2002-2004, foiletoane în revista "Adevărul literar și artistic", iar cele din volumul următor au apărut în 2005-2007
Istorie literară în schițe satirice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8912_a_10237]
-
Păcat că n-avem un echivalent al lui Proust, dar de această lacună suferă majoritatea literaturilor lumii. Lăsînd la o parte pe descriptiviștii actuali, Georges Poulet însuși sublinia: instabilitatea locurilor, spațiul pierdut, personificarea culorii, fragmentarea, discontinuitatea, farmecul locurilor, lacunelor, eterogeneitatea, distanțarea vidă, iradierea, expansiunea, sinuozitățile, suprapunerile, aș spune, magia locurilor, onirismul, străfundurile memoriei, schimbarea de perspectivă (G. Poulet, Espace proustien, Gallimard, 1982). Mihaela Mancaș se referă adesea la Noul Roman; aici nu fac decît să menționez eseul lui Alain Robbe-Grillet, Pour
Prozatorii români şi descrierea by Paul Miclău () [Corola-journal/Journalistic/9878_a_11203]
-
o specie minoră, parodia e în realitate o probă dificilă atît a recepției textelor poetice ilustrînd diverse registre, cît și a scriiturii proprii. Parodistul își asumă modelele printr-un dublu proces, al asimilării și al "refuzului", al apropierii și al distanțării contopite în același act expresiv. L-am putea asemui cu un clovn care, în ciuda indisciplinei sale hazlii, trebuie să posede o dotare multiplă, de actor, mim, acrobat, muzician, om de spirit etc. Facilitatea parodiei e iluzorie, în condițiile în care
Poeţi din Nord (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9903_a_11228]
-
îi cultivă latura agonică, starea catastrofică, în așa măsură încît ajunge a acoperi întreg ecranul. Pentru a realiza un asemenea tablou suprem întunecat , apelează și la tușele sarcasmului arghezian, la "blestemele" care potențează aspectele nimicirii,dar resorbind orice nuanță a distanțării amuzate, care ar putea genera pitorescul, cufundîndu-se într-o gravitate totală: În aceste ținuturi după doi ani, / orice pom roditor se sălbăticește. Pe pielea apei goală se-ndeasă / un fel de păr mătrețos. / Frunzele se chircesc / ca și cum o altă oală fierbinte
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
așezat, cumpătat și înzestrat cu o experiență considerabilă a lecturii istorice, culturale și estetice. Ion Rotaru a lucrat 35 de ani, începând de prin 1968 (când se afla la un lectorat în Franța, deci avea asigurată premisa unui efect de distanțare), la sinteza sa de istoria literaturii române și i-a dat trei versiuni. Nu e Istoria..., la modul absolut, ci O istorie a literaturii române, una dintre multele posibile (e titlul scurt și modest al primelor două versiuni), căreia îi
Tradiționalismul valorizator by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8961_a_10286]
-
intitulată Prietenie și poezie, scrisă în iulie 2005, la câteva luni de la moartea lui Ioan Flora: "am știut mai bine decât alții ce proiecte are, cum lucrează, ce obsesii îl macină, unde și-a propus să ajungă". Cu toată lipsa distanțării afective, Gheorghe Crăciun este un critic obiectiv al operei lui Ioan Flora, ale cărui obsesii creatoare le-a cunoscut ca puțini alții. Perfect mulate pe corpusul puținelor poeme, inedite, ce compun cartea de față, considerațiile sale sunt nu doar adecvate
Desprinderea de sine by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8967_a_10292]
-
de la Lévinas și Derrida pînă la Sartre și Merleau-Ponty n-a fost decît o reverberație speculativă iscată de ecoul noțiunilor introduse de neamț. Heidegger vorbește despre moarte cu aceeași impasibilitate cu care un anatomopatolog descrie aspectul unui cancer: cu o distanțare teoretică pe care știe să și-o sprijine pe o armătură conceptuală ce l-a făcut celebru. Iar cartea lui Cristian Ciocan, Moribundus sum: Heidegger și problema morții, este poate cea mai competentă analiză pe care un exeget heideggerian a
Spinul morții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9072_a_10397]
-
deformare șovină lecturii valorilor, izolarea națională permițând susținerea unor absurdități de genul priorității etnice absolute în anume producții simbolice. "Omul nou", vizat de proiectul ideologic comunist era, prin definiție, un consumator de produse culturale mediocre, lipsit de orice posibilități de distanțare critică de ele. De-culturalizarea practicată de regimurile comuniste explică în mare măsură extrem de rapida deschidere a comunităților estice spre consumul produselor culturale de serie ale Occidentului, spre asimilarea modelelor facile, narcotizante, marginale. Concomitent, forma mentis etnocentristă, indusă de propaganda
U.E. și România by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/9070_a_10395]
-
ca o ședință de relaxare în cursul căreia simți cum ostilitatea lumii își pierde virulența. În privința aceasta, oratorul roman e un leac sigur: nu numai că te liniștește inducîndu-ți o stare de seninătate, dar îți dă în plus perspectiva unei distanțări de bun-augur. Capeți puterea de a privi lumea cu un ochi indulgent, iar pe semeni cu un zîmbet îngăduitor. Din acest motiv, o cură periodică de stoicism nu poate dăuna nimănui, iar pentru cei care nu mai suportă urîtul vieții
Un chietist destoinic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9114_a_10439]
-
a lumii politice și morale burgheze căreia îi aparține. Vica are rolul de a deschide ușa spre această lume și de a o închide apoi la loc, în finalul romanului, cu un "efect burlesc" benefic, cu o funcție de apropiere și distanțare. Vica Delcă și Ștefan Mironescu sunt cele două tonalități sau registre stilistice opuse ale romanului. Eugen Negrici apreciază superlativ Dimineață pierdută pentru modul în care înglobează istoria mare în ficțiune, reconsiderând evenimente ocultate de istoria oficială sau prezentate distorsionat: "moartea
Fandare până la 1900 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9230_a_10555]
-
nu și cea mai bună sau cea mai interesantă. Am impresia că George Macovescu a fost un diplomat mediocru, mai degrabă un funcționar cenușiu, fără intuiții și perspicacități, al diplomației comuniste. Ce poate fi interesant e mărturia despre politica de distanțare a lui Ceaușescu de comunismul moscovit. Dar diplomatul este tot timpul foarte reținut în însemnările sale din teama că ar putea fi descoperite de Securitate. De altfel, în aprilie 1975, după o vizită în Japonia, notează: "Perechea prezidențială în continuă
Un comunist onest by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9273_a_10598]
-
Împachetate. Filosofic, fizic, metafizic. Ni se pare, uneori, că descoperirile nu presupun decît noul, necunoscutul absolut și exclud reinterpretările, analizele proaspete, pline de voluptatea perspectivelor inedite, a unor înțelegeri profunde, încărcate de alte lumini, de alte coduri, de alte experiențe. Distanțarea, disponibilitățile cu care investim privitul înapoi, răgazul pe care ni-l acordăm pentru înfăptuirea acestui lucru, reașezarea termenilor discursului, toate acestea și încă multe altele țin de acea formidabilă putere a curiozității. Ea, de fapt, ne ține fantastic de tineri
În căutarea actorului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9317_a_10642]
-
interpretat. Altfel se vedeau ele, însă, în deceniile trei și patru ale secolului trecut. Oricum, cititorul de azi are revelația unui program poetic de o (post)modernitate izbitoare. Scrie Ion Pop: "...programul poetului viza (...) tocmai o atare destructurare, ca maximă distanțare față de coerența Ťanecdoticăť a discursului și potențată sugestie a unei dinamici a viziunii bazată pe multiplicarea rețelei analogice, cu voita forțare a asemănării până la Ťtabuizareať (neo)barocă a obiectului și instituirea unui regim de cvasi-autonimie a semnificantului față de semnificat". (p.
Un pedagog la școala avangardei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9333_a_10658]
-
ideatic. Prin rechizitoriul de la Securitate al caietului lui Chiril, supus investigației, autorul anticipă, nu fără un amuzament secret, posibila critică ideologică a romanului venită de pe o poziție oficială, depășită însă în 1976, când apare cartea. Rezultatul e un efect de distanțare față de propriul sistem de idei vehiculat, distanțare care face bine cărții, printr-o relativizare care place sau poate plăcea și astăzi. Nicăieri în proza noastră publicată înainte de 1990 nu se arată cu atâta abilitate, desfășurat pe zeci de pagini, modul
Infamiile schimbării by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9400_a_10725]
-
lui Chiril, supus investigației, autorul anticipă, nu fără un amuzament secret, posibila critică ideologică a romanului venită de pe o poziție oficială, depășită însă în 1976, când apare cartea. Rezultatul e un efect de distanțare față de propriul sistem de idei vehiculat, distanțare care face bine cărții, printr-o relativizare care place sau poate plăcea și astăzi. Nicăieri în proza noastră publicată înainte de 1990 nu se arată cu atâta abilitate, desfășurat pe zeci de pagini, modul de a gândi și de a induce
Infamiile schimbării by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9400_a_10725]
-
său fundamental Trădarea cărturarilor (La Trahison de clercs). Pe urmele lui Nietzsche și Goethe, Gabriel Liiceanu ajunge la concluzia că ura se instaurează ca urmare a unui handicap afectiv, "prin neputința funciară a cuiva de a rezolva situația existențială a distanțării în direcția iubirii". Altfel spus, "ura se naște din neputința de a iubi, deși în termeni de economie sufletească, rezultă limpede că soluția iubirii este Ťmai rentabilăť decât cea a urii". De altfel, potrivit teoriei lui Max Scheler, raporturile cu
O maladie a sufletului românesc by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9514_a_10839]
-
Daniel Cristea-Enache Un roman foarte original, aproape straniu e Luminare (Coborârea în text), compus cu toate dexteritățile textualismului, dar și cu o gravitate caracteristică, de către "optzecistul" Ioan Lăcustă. Distanțarea autorului de modelul ironic și literaritatea postmodernismului autohton, angajarea unei problematici substanțiale, în jurul celor câteva întrebări fundamentale, reies cu și mai multă claritate din această carte, deopotrivă trăită și scrisă. Ingeniozitatea scenariului narativ constă în chiar simplitatea lui. Prozatorul alege
Pe Bulevard by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9607_a_10932]
-
Daniel Cristea-Enache Există voci (unele cu autoritate) pentru care distanțarea de comunism este sinonimă cu înmormântarea și, finalmente, ignorarea subiectului. Pentru cei foarte tineri, socialismul de stat pare că nici n-a existat, la noi și în întregul lagăr estic. De fiecare dată când încep să le vorbesc studenților de la
Ceaușism la pătrat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8209_a_9534]
-
Bietul Ioanide (ascensiunea mișcării legionare, războiul) trimit clar la ce s-a întâmplat prin 1938-1941. Moromete este contextualizat și el în vremea de dinainte de război. Timpul din roman este o sfidare subtilă la adresa timpului scrierii romanului. E un efect de distanțare făcut de scriitor, un joc pe care ambii autori îl vor plăti scump. Ioanide este umilit în Scrinul negru (1960), obligat să se conformeze. Moromete va suferi și el, în volumul II al romanului, obligația unei adaptări. Lui Marin Preda
Sfidările unui inactual by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9706_a_11031]
-
balzacianism se realizează cu succes prin disponibilitatea comică a prozatorului. Are dreptate S. Damian să evidențieze propensiunea spre farsă, relevabilă în "pictura regresiunii" (imobilismul caracterelor, automatismele de comportament, vârtejul existențelor, convențiile teatrale, spectacolul comic etc.). Comicul dă un efect de distanțare, amplificând reculul față de prezent: Farsa indică gradul de deformare, prin ieșirea din actualitate", punctează S. Damian (în G. Călinescu romancier. Eseu despre măștile jocului, Ed. Minerva, 1974, p. 305). Romanul doric e corupt de ironie, subminat profund în socialitatea lui
Sfidările unui inactual by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9706_a_11031]
-
și acela negru. Și Trilogia belgrădeană, dar mai ales acest text, dur, au în scriitură cheia unui soi de umor care face, fie și pentru cîteva minute, insuportabilul digerabil. Care are un ton uman consistent și care dă naștere unei distanțări, decisive și în artă, și în viață. În unsprezece povești, în unsprezece tablouri, patru copii imită ce văd. Imită viața de zi cu zi a părinților și felul în care o trăiesc. Batjocorind, batjocorindu-se, avînd o voluptate incredibilă pentru
Unsprezece povești by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9732_a_11057]
-
din Jurnalul unui nebun al lui Purcărete? Sau am face precum actorul de la Botoșani care semna ștatul de plată cu numele prințului danez? Am mai spus-o : pe lîngă sensibilitate artistică, teatrul cere o sănătate de fier. Nervi tari. Și distanțare, cînd simți pericolul... Citeam despre sinucigașii din literatura română Veronica Micle, Dimitrie Anghel, Urmuz, Voronca, Celan, Gherasim Luca, Gabriela Negreanu, Ion Stratan... Și de curînd, după terminarea piesei lui Candid Stoica (Dosarul curvelor) mi-am amintit de actrița Paula Chiuaru
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
SUA afirmând că orice amenințare îndreptată împotriva unei țări membre a Pactului "va fi privită... cu cea mai mare seriozitate."300 În schimb, Egiptul, vârful de lance al arabilor ce doreau distrugerea Israelului, a căzut în sfera de influență sovietică. Distanțarea dintre pozițiile Angliei și Franței pe de o parte, și cea a SUA, pe de altă parte în cursul anului 1956 a încurajat Moscova să urce miza în Orientul Mijlociu. Uimind Washingtonul, URSS a înlocuit ajutorul occidental pentru construirea Înaltului Baraj
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]
-
sau pentru sectorul ONG. Argumentul standard pentru prima variantă este dat, de obicei, în termeni de putere și competență; în sprijinul celei de-a doua variante sunt invocate flexibilitatea, capacitatea sporită de a mobiliza resursele locale de cooperare, transparența sporită, distanțarea de jocurile politice. La rândul ei, opțiunea favorabilă administrației susține că ONG-urile nu au competență, folosesc banii din proiecte pentru îmbogățirea celor care le coordonează și - nu pentru binele public - sunt supradeterminate de către donatori externi sau elite locale, și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
și să se dezvolte în mai mare măsură în condițiile în care: - informația circulă mai bine în mediul comunitar-regional; - populația din zona de referință este mai diversă sub aspect economic, social și cultural și este legată prin interacțiuni parțiale, prin distanțare de modelul comunităților mici în care fiecare se cunoaște cu fiecare; - există condiții instituționale și culturale pentru o competiție deschisă, reglementată; - au fost depășite fazele inițiale de formare a grupului de participare și de acomodare reciprocă a membrilor săi. Analogia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]