439 matches
-
spune că amintirea este o reconstrucție a trecutului în funcție de prezent: este, mai degrabă, o reconstituire a trecutului; aveam de-a face, în esență, cu o reconstrucție a prezentului în funcție de trecut. Noua abordare din Memoria va permite un progres teoretic în distingerea dintre social și colectiv (memoria socială și memoria colectivă, cadrele sociale și cadrele colective). Imprecizia între social și colectiv este moștenită de la Durkheim și dintr-un joc de cuvinte legat de societate (o societate pentru colectiv, societatea pentru social). Odată cu
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
romansch, cu referire la limba și populația retoromană, provine indirect din romanus, prin adverbul romanice), respectiv pentru limba lor, sunt complexe. Decisivă din punct de vedere psihosocial a fost izolarea populației de sorginte romană între populații neromanice, care a impus distingerea de ceilalți prin originea etnică. Nu trebuie uitate apartenența și legăturile economice, politice și culturale cu Imperiul Roman de Răsărit, a cărui civilizație se bucura de un mare prestigiu în aceste regiuni, lipsa unor formațiuni statale puternice și de durată
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
la identitatea de adult. Pentru că sunt tineri înainte de a fi studenți, se confruntă cu fenomenul prelungirii vârstei tinereții, cu toate incertitudinile viitorului, cu frica de șomaj etc. Într-o societate dată, identitatea se construiește prin identificarea cu alții și prin distingerea față de ei, prin internalizarea unui set de valori și de modele comune (ale familiei, grupului de semeni egali, ale comunității, societății), dar și specifice unor roluri sociale. Identitatea se construiește printr-o succesiune de identificări, detașări și noi niveluri de
by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
grupările și relațiile posibile dintre limbi devin reflexe ale unor autentice întemeieri pentru hartă antropologica a lumii. Din aceste motive, lucrarea lui Dorel Fînaru nu reprezintă formă cunoscută a tratatelor sistematizatoare, reduse de obicei la aspectul unui lexicon, prin care distingerea comunităților din perspectiva lingvistică se întemeiază exclusiv pe descrierea mijlocului de comunicare prin trăsăturile de bază. O secțiune extinsă cu asemenea specific nu lipsește totuși, dar ea este precedată și urmată de capitole ce depășesc caracterul expozitiv al unor situații
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
și varietatea în unitate. Kant formulează corelația dintre cerințele strategice cuprinse în cele trei principii în felul următor: Prima lege preîntâmpină... rătăcirea în varietatea diverselor genuri originare și recomandă omogenitatea; a doua, dimpotrivă, limitează această înclinație spre uniformitate și ordonă distingerea subspeciilor înainte de a ne îndrepta, cu conceptul nostru general, spre indivizi. Cea de-a treia le reunește pe primele două, prescriind, în ciuda varietății maxime, omogenitatea prin trecerea treptată de la o specie la alta, care indică un fel de înrudire a
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
de acord dacă toate ar fi denumite corect. Acestea sunt: premodernă, modernă și postmodernă. Dar celei din urmă i se potrivește numele de transmodernă, întrucât aspectul postmodern n-a fost decât scurta perioadă de crepuscul exacerbat al modernismului. Criteriul de distingere a celor trei paradigme este, la Constantin Virgil Negoiță, predominanța unui anume tip de logică. Premodernul începe în 325, la Conciliul de la Niceea, când recunoașterea ca dogmă centrală a creștinismului devine Sfânta Treime, ceea ce a pus capăt logicii aristotelice bivalente
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
o are, atât în crearea cât și în receptarea operei de artă. Formarea deprinderii de a realiza o lucrare practică cu pronunțate elemente estetice, presupune o permanentă colaborare între elevi și învățător. Învățătorul trebuie să-l orienteze pe elev spre distingerea elementelor esențiale precum și a procedeului de surprindere în propria-i lucrare a acestor elemente. De asemenea, învățătorul trebuie să valorifice intens rolul emoției în artă. Trebuie insista asupra imaginii artistice create cu participarea aectivă a artistului. De aici expresia a
FANTEZIE ŞI ÎNDEMÂNARE TEHNICI FOLOSITE ÎN ORELE DE EDUCAŢIE PLASTICĂ ŞI ABILITĂŢI PRACTICE / EDUCAŢIE TEHNOLOGICĂ by BRÎNDUŞA GEORGETA GHERASIM () [Corola-publishinghouse/Science/1277_a_1880]
-
imaginea acustică", sunetele vorbirii, semnificantul și "conceptul", noțiunea, ideea pe care aceste sunete o trezesc în mintea noastră de cunoscători ai limbii respective, adică semnificatul. Cu aceasta nu suntem decât în pragul descoperirii lui Saussure, pentru că 22 analiza semnului și distingerea constituenților s-a mai făcut. Descoperirea lui Saussure este că în relația dintre semnificant și semnificat nu există nici o urmă de motivare. Relația dintre semnificant și semnificat este imotivată, sau, pentru a relua altă expresie a lui Saussure, legătura dintre
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
Coborârea lor În infern și autoterfelirea cu patos isteric, pervertirea psihologică le conferă statutul de mutanți (căci sintagma suflete faustice este inadecvată) și chiar de făpturi „spurcate” (termenul Îi aparține lui Marcel Petrișor). Nu toți mărturisitorii reeducării de la Pitești acceptă distingerea celor patru etape. Nicu Ioniță 18, de pildă, vorbește despre trei etape, după cum urmează: etapa Întâi era legată de pregătirea experimentului (alcătuirea echipelor de informatori, studierea viitoarelor victime); etapa a doua consta În demascarea propriu-zisă (completarea anchetei efectuate de Securitate
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
diferite zone se datoresc fie plămânului, fie cuștii toracice. Porțiunea superioară a toracelui își crește mai mult capacitatea comparativ cu partea inferioară. Faptul că poziția coloanei vertebrale rămâne relativ fixă are ca urmare expansionarea părții anterioare. Expansiunea inegală face posibilă distingerea următoarelor zone: - o zonă neexpansibilă, situată în jurul hilului; - o zonă de distensibilitate maximă, cu o grosime de aproximativ 3 cm, situată imediat subpleural; - o zonă intermediară, în care distensibilitatea este mai mare în sectorul dinspre periferie față de cel orientat central
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
circă < circ[umscripție], mate < mate[matică] și prof < prof[esor], care sunt trunchieri, cu balon < balon[zaid], juxtă < juxta[linear(ă)] și radio < radio[receptor], radio[difuziune], care sunt condensări clare, constituie o eroare de analiză (cf. ELR, s.v. trunchiere). Distingerea celor două categorii întâmpină totuși, uneori, dificultăți de analiză, cauzate de însuși modul în care s-au format unele compuse. Iată exemplul cuvântului fr. cinéma "film; cinematografie, artă cinematografică; sală de cinema" (trunchiat ulterior în ciné), al cărui etimon, cinématographe
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
schimbărilor de sens; oricum, unul dintre mecanismele secundare, nespecifice și rar aplicate. O astfel de poziție poate fi considerată justificată în condițiile în care dicționarele prezintă și descriu cuvintele pornind de la configurația lor formală, nu de la conținutul lor noțional, iar distingerea cuvintelor polisemantice de omonime se bazează, până una-alta, mai mult pe originea diferită a acestora din urmă și în mult mai mică măsură pe prezența sau absența trăsăturilor semantice comune. Continuarea examinării pe baze diacronice, aplicate atât aspectului formal
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
dețin o majoritate covârșitoare, avem, în principiu, două mari categorii de cuvinte rezultate prin condensarea sintagmelor și compuselor: unele redau determinantul, iar celelalte reproduc elementul regent; constituenții pot aparține unei clase lexico-gramaticale sau alteia, ceea ce reprezintă un criteriu suplimentar de distingere a tipurilor de condensare. Există totuși unele exemple de condensări din compuse ale căror elemente se află în raport de coordonare, precum și altele, care provin din compuse formate cu elemente de compunere tematică. Pot fi identificate, așadar, mai multe tipuri
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
studiu lingvistic este, credem, locul unde trebuie scoasă în evidență complexitatea procedeului de formare a cuvintelor pe care îl desemnăm prin termenul condensare lexico-semantică. Pe parcursul expunerii care constituie o pledoarie pentru existența autonomă a procedeului studiat, dar și pentru necesitatea distingerii acestuia de fenomenele eliptice care se petrec la nivelul enunțului am folosit de mai multe ori termenul simplu condensare în locul celui complex prin care am denumit procedeul. Este vorba, fără îndoială, de o scurtare pe care am aplicat-o sintagmei
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
Se apreciază că o definiție a terorismului, unanim acceptată de specialiștii din domeniul politologiei, sociologiei sau al celui militar, nu există încă. Singura zonă unde aceștia se înțeleg oarecum este cea în care se acceptă tipurile general-reprezentative de terorism, respectiv distingerea clară între terorismul de stat exercitat de agenții specializate, care dețin monopolul coerciției și terorismul politic exercitat de "actori vremelnici", practicat la începuturile sale la nivel intern, apoi la nivel internațional și intercontinental. Acesta din urmă are ca autori indivizi
by Gabriel Toma [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
organizată În spațiu și care profită de marea sa aptitudine de a diviza, subdiviza și optimiza timpul. „Atunci când ritmul domină, execuția este bună”, spunea Musashi, iar această Înțelegere a noțiunii de ritm stă În centrul culturii strategice japoneze. Gorin-no-sho recomandă distingerea ritmului În toate lucrurile. El este cel care unește colectivul și asigură coordonarea operațională, asemenea unei respirații comune. Trebuie să știi să faci diferența dintre ritmul ascendent și ritmul descendent [...]. Mai Întâi, trebuie să cunoști ritmul concordant, iar apoi să
[Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
internaționale, prin intermediul unor „comparații inductive între șdiverseț evenimente”23. Cu alte cuvinte, istoria trebuie să fie fundația esențială, dacă nu singura, a studiului politicii internaționale, iar această disciplină urma, la rândul ei, să se ocupe de atingerea obiectivului intelectual al „distingerii particularului de general și de a le explica pe amândouă”24. Cu această concepție a principiilor politicii internaționale, nu este surprinzător că secțiuni consistente din Politica între națiuni sunt destinate, în primul rând, elaborării unei „hărți a scenei politice”. Evident
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
modalitatea de lucru: - selecționată de cadrul didactic și pusă în aplicare în lecții sau activități extrașcolare cu ajutorul elevilor și în beneficiul acestora. - care presupune, în toate cazurile, cooperarea între profesor și elevi și participarea acestora la căutarea soluțiilor, la distingerea adevărului de eroare; - care se folosește sub forma unor variante și/sau procedee selecționate, combinate și utilizate în funcție de nivelul și trebuințele sau interesele elevilor, în vederea asimilării temeinice a cunoștințelor, a trăirii valorilor, a stimulării spiritului creativ; utilizarea metodelor nu vizează
Metodica predării - învăţării specialităţilor agronomice by Carmen Olguţa Brezuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1643_a_3160]
-
Acțiune praxeologică Funcțional Funcționale Atribuire Evaluare Evaluativ Normative După M.-L. Rouquette și P. Rateau, op. cit. Aceste trei mari clase de SCB sînt independente unele de altele și pot fi mai mult sau mai puțin pregnante, în funcție de context. Ajută la distingerea caracterului definițional, funcțional sau normativ al elementelor unei RS. Putem atunci presupune că o populație [...], într-o situație dată [...] va pune în funcțiune în mod preferențial una sau alta din cele trei metascheme [...]. Totul se petrece ca și cum subiecții ar dispune
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
necesar să se identifice cu claritate și pentru fiecare caz în parte obiectul evaluării, referențialitatea de la care se va porni în emiterea unei judecăți de valoare. „Foarte adesea”, apreciază Jean-Marie Barbier (1985, p.67), ...se constată o mare confuzie cu privire la distingerea obiectului real al evaluării. Nu se știe niciodată cu precizie, mai ales dacă se evaluează trăsăturile care permit înțelegerea unei realități sau realitatea însăși (de exemplu, un produs școlar avându-l pe individ ca autor). Unii autori (Meyer, 2000, p.
[Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
temă liberă): cânt-a, în structura temei de plural a prezentului: cânt-a-(-ți etc.) Prin aceasta, temele înseși devin omonime, iar omonimia temelor creează impresia existenței unei aceleiași teme în structura morfologică a mai multor sensuri verbale. Această realitate impune distingerea unor teme polivalente (comune mai multor forme verbale, temporale și modale) și a unor teme monovalente / specifice unei singure forme temporale sau modale). Omonimia este anulată, de obicei, odată cu constituirea unor teme secundare (veni-/venise-) și mai cu seamă în urma
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sufixului, considerat în sine, în afara participării sale la o structură tematică, nu poate duce la o clasificare de fond, dată fiind multitudinea sufixelor și varietatea de asociere a acestora. Cu toate acestea, sufixul se poate constitui într-un criteriu pentru distingerea unor subclase de verbe. Pentru identificarea, în interiorul claselor verbale mai largi, a unor subclase, prezintă importanță deosebită, de exemplu, sufixele prezentului, imperfectului și participiului. Din această perspectivă, având în vedere temele polivalente și temele monovalente, luând în considerație numărul temelor
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și într-o altă categorie gramaticală: mod al acțiunii verbale. Oricum ar fi numită categoria pe care o reprezintă, aceste opoziții au caracter obiectiv; nu mai reprezintă expresia intervenției (poziției) subiectului vorbitor. În condițiile păstrării termenului de aspect, se impune distingerea a două variante ale categoriei: Aspectul subiectiv - expresia modului specific de înscriere de către subiectul vorbitor a temporalității acțiunii verbale în durata enunțării; Aspectul obiectiv - expresia modului specific de desfășurare obiectivă a acțiunii verbale în durata enunțului. Prin aspectul subiectiv, subiectul
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dezvoltare a enunțului sintactic determinat de tipul structural (constituent sintactic) prin care se realizează funcția sintactică și, în legătură cu aceasta, de termenii de bază (apartenența lor la clase morfologice: verb vs alte unități lexico-gramaticale) între care se desfășoară relațiile sintactice impune distingerea celor două categorii de elemente de relație: prepoziția și conjuncția. Distincția dintre ele se relevă la două nivele: • al dezvoltării sintactice a funcțiilor • al dezvoltării planului semantic al funcțiilor 1. La primul nivel, distincția prepoziție/conjuncție privește tipul structural al
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
un cristal este a recăpăta speranța în lumină.” (G. Călinescu) Topica. În enunțuri cu predicat analitic, se întâmplă, uneori, ca flexiunea să nu fie relevantă, nici prin recțiune, nici prin acord, pentru marcarea funcției sintactice de subiect. În aceste enunțuri, distingerea subiectului de numele predicativ o realizează topica. Din perspectivă logico-semantică, în desfășurarea sintactică a enunțului, subiectul precede iar numele predicativ urmează verbul copulativ: „El nu mai era el.” (M. Eminescu) În enunțul „Îi reușea lui Hegel să scrie o carte
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]