289 matches
-
Alexandra Olivotto Dincolo de subtitlul ce figurează pe coperta cochetă a lucrării lui George Achim (Iluzia ipostaziată. Utopie și distopie în cultura română), o surpriză îl așteaptă pe cititor: "grosul" volumului e ocupat de o polemică asupra conceptului de utopie/ distopie (cu referiri la teoreticienii genului, dar și la lucrări ce îl exemplifică) și doar o sută treizeci de pagini
Utopia/distopia bibliografică by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/14691_a_16016]
-
Alexandra Olivotto Dincolo de subtitlul ce figurează pe coperta cochetă a lucrării lui George Achim (Iluzia ipostaziată. Utopie și distopie în cultura română), o surpriză îl așteaptă pe cititor: "grosul" volumului e ocupat de o polemică asupra conceptului de utopie/ distopie (cu referiri la teoreticienii genului, dar și la lucrări ce îl exemplifică) și doar o sută treizeci de pagini sunt dedicate genului în manifestarea sa românească (autorii discutați sunt Baconski, Nedelcovici, Voiculescu, Oana Orlea și Alice Botez). Dacă demersul critic
Utopia/distopia bibliografică by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/14691_a_16016]
-
și analiza enumerate în prima și a doua secțiune a cărții, nu același lucru se poate spune despre discuția teoretică, care suferă printr-o oarecare lipsă de originalitate și prin confuzie: autorul afirma că baza demersului sau e relația utopie/distopie pentru ca apoi să împrumute (fără a da nici un motiv) trăsăturile portretului fiziologic al utopistului scriitorului de distopii. Deși volumul are avantajul unei bibliografii consistente (după cum menționează toți cei trei critici citați pe a doua copertă), anvergura ei nu trebuie supraestimată
Utopia/distopia bibliografică by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/14691_a_16016]
-
despre discuția teoretică, care suferă printr-o oarecare lipsă de originalitate și prin confuzie: autorul afirma că baza demersului sau e relația utopie/distopie pentru ca apoi să împrumute (fără a da nici un motiv) trăsăturile portretului fiziologic al utopistului scriitorului de distopii. Deși volumul are avantajul unei bibliografii consistente (după cum menționează toți cei trei critici citați pe a doua copertă), anvergura ei nu trebuie supraestimată. Dincolo de nume ce revin pe tot parcursul lucrării (Trousson, Suvin, Servier, Lapouge, Krumar, Antohi etc.), celelalte apar
Utopia/distopia bibliografică by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/14691_a_16016]
-
te prefaci într-un animal, poate chiar într-un demon.” Onirismul construcției nu face decât să adauge acestei senzații, astfel încât, până în final, Arhivele de la Monte Negro rămân un text la granița dintre liric și epic, așa cum bine îi șade unei distopii. Densă și dură, deloc pentru naturile delicate, cartea lui Octavian Soviany dă măsura unui scriitor de clasă, care știe că marea literatură merge bine cu esențele tari.
În labirint by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/4581_a_5906]
-
care, treptat, din sentiment oarecum motivat (voința de expansiune sau dorința de răzbunare) devine sminteala pură, violența oarbă în care nimeni nu mai știe exact de ce e atît de important să îi ia viața celuilalt. Craiul cîmpiilor are structura unei distopii cutremurătoare: tot ceea ce pătrunde în acest univers brutal și primitiv explodează de-a dreptul, transformîndu-se într-o calamitate tulburătoare. Neînțelegerile etnice capătă proporții colosale, la fel disensiunile religioase, ori violența împotriva femeilor. Intoleranță de orice fel, odată stîrnita, devine apocaliptica
Fascinatia ororii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17939_a_19264]
-
o perspectivă conservatoare, în intermundiile a ceea ce putem denumi postideologie. în loc de-a elibera o conștiință care, înainte de 1989, era grevată, în felurite proporții, de cenzură și de ceea ce era acceptat ca autocenzură, d-sa își exprimă atașamentul la factorii distopiei, pronunțîndu-se împotriva criticii care-i are ca obiect. Circumstanță cu atît mai delicată cu cît dl Poantă nu e doar ,cronicarul", ci și unul dintre eroii echinoxismului, pus în chestiune, prin urmare, și din interior. Astfel, în loc de-a le
Un "cronicar" al Echinoxului (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12351_a_13676]
-
face loc amintirilor mult timp necunoscute cu privire la adolescența sa furtunoasă ca membru în Hitlerjungend, ceea ce pe mulți funcționari ai adevărului i-a făcut să-și verse tardiv, dar profesionist indignarea față de laureatul Premiului Nobel pentru Literatură. În excelentul roman, swiftiana distopie ironică, Portocala mecanică, Anthony Burgess (al cărui comentariu la film `l publicăm pe pagina 19) îl face pe eroul său supus unei psihologice cure de dezintoxicare să regrete toate faptele rele comise în tinerețea extrem de zvăpăiată ca lider al unei
Decojind portocale mecanice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2584_a_3909]
-
Popescu (Moartea din fereastră, 1967). În sfîrșit, pe coordonatele umorului negru (ce stăpînește viziunea autorului despre o lume socialistă prăbușită în cea mai rutinieră mizerie materială și promiscuitate sufletească), schițele și povestirile lui Monciu-Sudinski pot fi așezate alături de o altă "distopie reală" a comunismului, romanul Balanța (1985), de Ion Băieșu. Dostoievskianismul sec al personajelor amîndurora, izolate în vidul existenței totalitare, le plasează la nivelul celor mai percutante figuri epice din întreaga literatură română scrisă sub comunism. Perioada istorică în care sînt
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
cea mai controversată dintre toate: imaginația. Pentru aceasta stau mărturie filmele sale anterioare, Brazil (1985), Aventurile baronului Munchausen (1988), Regele Pescar (1991), Armata celor 12 maimuțe (1995), Spaime și scârbe în Las Vegas (1998), Frații Grimm (2005), unde nebunia, vizionarismul, distopia, povestea incredibilă, fantasmagoriile halucinogene, magia, constituie tot atâtea expresii ale Imaginarium-ului. Într-un fel, acest ultim film al său, The Imaginarium of Doctor Parnassus, le cuprinde pe toate, pentru că trimite la cutia de rezonanță a tuturor celorlalte, imaginația ca primum
Magicianul, Diavolul și ucenicul vrăjitor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6534_a_7859]
-
hiperrealităti electronice precum cea din filmul Matrix, bunăoară. Apăsînd vîrtos caldarîmul, ori pipăind conturile corpurilor solide din jur, pentru a-și garanta că mai sînt, totuși, între limitele unui univers concret și știut, real, aceștia din urmă, spectatorii utopiilor și distopiilor cinematografice de ultimă oră, vor reflecta, cu siguranta, oricît s-ar teme să o recunoască, la întrebarea cu pricina. Interesant este că ea a fost rostita cu mai bine de zece ani în urmă, de Jean Baudrillard, în Celălalt prin
Viclenii la sfîrsitul lumii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17577_a_18902]
-
varianta "fiziologiei" franceze, fie în cea a "personajului-clișeu" din canonul literar al Albionului, inaugurat prin Bleak House/Casa umbrelor de Dickens sau The Book of Snobs/Cartea snobilor de Thackeray. În al doilea, autorul, folosindu-se de instrumentarul artistic al distopiei, oferă o imagine apocaliptică a viitorului umanității. Aluziile sale transparente la revoluția bolșevică, la excesele industrializării și la alienarea insului (post)modern, pînă la atingerea stadiului de mutant identitar, uimesc și astăzi, datorită acurateței lor așa-zicînd "profetice", cu atît mai
O inițiere psihedelică by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7416_a_8741]
-
lui avea atât de multe elemente vizuale (chiar dacă ele diferă total de arta ta, de început de mileniu trei, mai legată cred de film decât de pictura tradițională). Gray fiindcă e și el pictor și în același timp autorul unei distopii remarcabile. întreaga ta poezie de până acum e o blândă distopie, dacă noțiunea există. Creezi o cascadă de imagini care se combină de la sine. Ești nu numai vizual ci și narativ. E o trăsătură Desperado să ascunzi lirismul pe după poalele
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
de arta ta, de început de mileniu trei, mai legată cred de film decât de pictura tradițională). Gray fiindcă e și el pictor și în același timp autorul unei distopii remarcabile. întreaga ta poezie de până acum e o blândă distopie, dacă noțiunea există. Creezi o cascadă de imagini care se combină de la sine. Ești nu numai vizual ci și narativ. E o trăsătură Desperado să ascunzi lirismul pe după poalele altor arte, să amesteci genurile literare, artele, într-un singur tot
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
nici nu știam cum s-o fac, în fond, aveam credința, presupun, că iubirea pentru o femeie poate să fie un mod de apărare. Recunosc că era un lucru pe care-l credeam doar pe jumătate. Am să revin la distopie mai încolo. Așa cum spui, 'blândețea' e o constantă, chiar dacă există momente de violență sălbatecă în unele poeme, uneori chiar în tonul poetic. Un Desperado e în general dizlocat. Ești dizlocat de două ori: o dată din Ungaria în Anglia, a doua
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
lumii, cu spaimele, cu ambivalența ei. Mai importante sunt ultimele trei versuri, care nu se dezmint în nimic din tot ce am scris. Mila pentru lumea pe care ploaia o întinează cu astfel de pete întunecate mă copleșește. Vorbești de distopie, și se poate ca ea să fie mereu prezentă: poemele presimt că așa stau cu adevărat lucrurile pe lume dar refuză să se pronunțe. Ca idee, distopia e prea la îndemână, prea teatrală. Tocmai de asta și refuz distopia clădită
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
care ploaia o întinează cu astfel de pete întunecate mă copleșește. Vorbești de distopie, și se poate ca ea să fie mereu prezentă: poemele presimt că așa stau cu adevărat lucrurile pe lume dar refuză să se pronunțe. Ca idee, distopia e prea la îndemână, prea teatrală. Tocmai de asta și refuz distopia clădită cu bună știință. Ca presimțire rea, distopia e mult mai puternică și mai credibilă. E iubirea o temă importantă pentru tine? Crezi că orice poet trebuie să
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
de distopie, și se poate ca ea să fie mereu prezentă: poemele presimt că așa stau cu adevărat lucrurile pe lume dar refuză să se pronunțe. Ca idee, distopia e prea la îndemână, prea teatrală. Tocmai de asta și refuz distopia clădită cu bună știință. Ca presimțire rea, distopia e mult mai puternică și mai credibilă. E iubirea o temă importantă pentru tine? Crezi că orice poet trebuie să scrie poezie de dragoste la un moment dat, ori e cazul să
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
fie mereu prezentă: poemele presimt că așa stau cu adevărat lucrurile pe lume dar refuză să se pronunțe. Ca idee, distopia e prea la îndemână, prea teatrală. Tocmai de asta și refuz distopia clădită cu bună știință. Ca presimțire rea, distopia e mult mai puternică și mai credibilă. E iubirea o temă importantă pentru tine? Crezi că orice poet trebuie să scrie poezie de dragoste la un moment dat, ori e cazul să scoatem iubirea din poezie? Ca orice Desperado care
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
să se mențină trează, să se alimenteze cu emoția izvorâtă din spaima care nu o părăsește niciodată. Dacă aș pierde această încordare, aș pieri ca poet. The Photographer in Winter are un motto din Orwell. Budapesta e utopia dar și distopia ta. Amintirea nu mai puțin. Faci un recurs inteligent la indeterminare pentru a ține deznădejdea la distanță. Un vers afirmă, ' Ceea ce pare și ceea ce este n-a fost niciodată mai nesigur.' Toată poezia ta picură prin acest ochi. Starea poetică
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
moldovenesc sunt livrate în afara unei autentice prestații actoricești, simple fapte și dileme peizane "de-ale lui Mitică", "să mă ierți și să mă iubești". Regizorul pare hotărît să ducă pînă la ultimele consecințe ceea ce a început cu Patul conjugal (1993), distopia cu iz de Ferentari, a continuat cu Această lehamite (1994) și Senatorul melcilor (1995) urmărind fenomenul de tranziție în plină descompunere sulfuroasă și lămurind în Sistemul nervos (2005), un fel de Alo, aterizează străbunica! (1981) al lui Nicolae Corjos pus
Daneliuc, încă unul și mă duc... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8735_a_10060]
-
oase. Ceea ce i se întîmplă femeii însă e mult mai tragic, pentru că identitatea ei este de fapt condiționată de recunoașterea bărbatului. Cînd trenul care se îndreaptă spre Anglia intra în tunelul subteran al Canalului Mînecii ficțiunea pătrunde și ea în distopie, invadată de evenimente stranii și protagoniști fără chip. Rătăcita într-un coșmar din care nu se poate trezi, Chantal își uită la un moment dat numele, semnal absolut al alunecării ei fatale din spațiul identitar. Personajele grotești din jurul ei, proiecții
Dragoste la microscop by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17651_a_18976]
-
a ales să configureze volumul printr-un rapel nostalgic, plecând dinspre actualitate spre trecut, cu un material eteroclit care pe lângă cronici de film integrează și reflecții pe marginea actualității, mici poeme (Colind, Vipera română), biografeme crude ( Ultima țigară), crochiurile unor distopii (Mitocrom), cronici sportive, exerciții de admirație, portretele în aqua forte ale unor marginali (Aurolacul dumneavoastră) sau ale unor figuri emblematice atât în registrul hilarului, cât și al sublimului (Cinevodă Nicolaescu și românii de dincolo de ecran, Nimic despre sluga Boc, căprarul
Amarcordul Filmarului (lui) Cristian Tudor Popescu by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2440_a_3765]
-
2 (2007) al lui Cristian Mungiu le-au avut în festivalurile internaționale. Trecutul comunist nu a detonant toată încărcătura de absurd și oroare, nu și-a epuizat dilemele morale, conține o stilistică aparte, substanță dramatică, material pentru filozofie și corozivul distopiilor care odată au fost frumoase utopii. Se pare că filmul lui Jan Kidawa- Błoński are în vedere un caz real, cel al lui Paweł Jasienica (Leon Leh Beynar), medievist ca formație, profesor universitar, fost luptător în Armia Krajowa și în
Secera și trandafirii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5261_a_6586]
-
fața pământului. Din- tr-o jonglerie cu convențiile povestirii (în Modernism) trans-romanul a alunecat într-un tragism sumbru. Mulți romancieri de la acest început de mileniu au sentimentul că trăiesc sub semnul unei iminente nenororciri planetare. Apocalipsa bântuie trans-romanul. Tragismul e semnul distopiei și e lucru știut că romanul Desperado este în esență distopic. Povara spaimei că nu mai există un acasă, că orice spațiu și orice timp poate deveni o fatală amenințare e - pentru Era Desperado - o chestiune de cantitate mai mult
Trans-romanul by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10563_a_11888]