400 matches
-
nea Mișu așa cum este el în lumile lui, aceea de acasă, aceea a scriitorului și aceea a oratorului, un orator care a ridicat în picioare o întreagă sală de șase mii de locuri doar scandând un singur nume: „Do-rof-tei! Do-rof-tei!”. Divagația epigonico-critică de mai sus este un pai pierdut prin grădina călărită de copilăria lui Mihai Vișoiu, pai pe care îl caut zilnic ori de câte ori împing portița încoace și încolo, plecând de acasă sau întorcându-mă, un pai mărunt în comparație cu ceea ce au
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92743_a_94035]
-
celor care au apucat să se ”contamineze” cu dragostea necondiționată a acestui autor pentru cauza aparent pierdută a unei lumi pe cale de dispariție. Și din nou am impresia că până aici a fost ușor tot ce am scris, ca o divagație de la esențial, ca un fel de amânare de la ”ruperea de nori” pe care aș dori să o provoc aici. E vorba de mult mai mult decât despre simpla poveste a unui plai cu dor, fie el și de baladă, e
Drumul fermecător, cronică la cartea Along the Enchanted Way – A story of Love and Life in Romania, autor William Blacker [Corola-blog/BlogPost/92969_a_94261]
-
melcii bocancilor în urcuș... sau în banalitatea străjuiesc văile mioritice! Degeaba îți faci curaj de verticalizare, întru perspectivă cosmic-demiurgică, prin luna care bate albul de pe taste/lovite-n pustie de degete oarbe - dacă toate eforturile astralizării sunt pierdute/epuizate în divagații și sinusoidale imagistice care nu mai pot fi urmărite (meandrele, de obicei, nu ucid RÂUL, ci-l conformează!), ci devin îngreunătoare de aripi și ocultante de zări și eliberări spre globalizarea semanticii poemului: ...corzile vocale ale harpei/acordă octave pe
UN DEBUT PE DEPLIN ONEST: MEANDRE, DE CĂTĂLIN NICOLAE MOLDOVEANU [Corola-blog/BlogPost/93305_a_94597]
-
cu crima mozaicarului și era cu neputință să nu fi existat un raport Între cele două omucideri. În mintea poetului, Însă, pentru o clipă se Înfățișă ipoteza că moartea meșterului din Como nu era esențială În Înlănțuirea evenimentelor; o simplă divagație pe calea scelerată a crimei. Desigur, aceasta Îi dezmințea toate convingerile. De fapt, așa cum Învață Filosoful, orice eveniment e determinat de un Motor. Nu se Îndoise niciodată că Într-o serie de fapte ordinea temporală urma o logică necesară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Zoran? Ce ascunde În creierul lui tenebros și ce vrea cu adevărat? Nu Înțeleg... Vorba vine, Înțelegeam foarte bine; mai greu era să admit că ceea ce Înțelegeam putea fi posibil. Întârziam să spun ce gândesc, Îndepărtându-mă superstițios cu felurite divagații de ceea ce Eveline numise miezul fierbinte al problemei, ca și când nenumirea acelui lucru l-ar fi Împiedicat să existe. Sau de parcă, evitând ca eu să fiu cel care Îl numea, transferam asupra altora răspunderea pentru existența lui. Strategie infantilă, de acord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
tare. În mijlocul tiradei care amenința să nu se mai sfârșească (așteptam din clipă-n clipă ca zâmbetul lui Zoran să se transforme În schimonoseală de furie că fusese păcălit), așadar, Într-un moment oarecare pentru auditoriul remarcabil de răbdător cu divagațiile mele, am schimbat brusc tonul pedant cu unul decis, aproape tăios. - Am reflectat mult asupra celor discutate cu domnul Redford și opțiunea mea nu s-a modificat câtuși de puțin. Am de pus Însă o condiție: vreau să fiu sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Huruzuma. Episodul 17 DRUMURI SUD-EST EUROPENE Nu vom mai zăbovi asupra feluritelor bucate ce s-au adus la acel ospăț obișnuit de la începutul secolului al XVII-lea. O insistență prea mare asupra mesei (repetăm, obișnuităî ar putea părea Cetitoriului o divagație pofticioasă, tezistă. Ne vom mărgini doar a spune că, după ce personajele s-au îndestulat și și-au făcut binemeritata siestă, sosi vremea plecării. — Și acum, încotro? - spuse hanul, privindu-i curios pe dunărenii prăvăliți la umbra unor tătăroaice în floare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pe hîrtie o poți Întîlni Într-un text genial sau mediocru, fiecare cuvînt chemat de cel ce-i precede e o capcană imposibil de evitat) iată mi-a scăpat din mînă, am Început deja să umblu la inteligență; măruntele mofturi, divagațiile, cînd eu orbecăiesc după Începutul unui discurs despre subsoluri. Cotloanele acelea pline de vechituri pe care le ocolești de atîta vreme pentru că, odată pătruns acolo, nu știi de ce să le apuci mai Întîi, că nu e nici o rînduială și te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
avea dreptate acel păstor de oi care a spus, cine știe de unde o fi învățat, Nu există respect mai mare decât să plângi pentru cineva pe care nu l-ai cunoscut. Inconvenientul acestor digresiuni narative, ocupați cum am fost cu divagații intercalate, este acela că sfârșim prin a descoperi, însă prea târziu, că, deși ne luasem măsuri de precauție, evenimentele nu ne-au așteptat pe noi, că ele sunt deja înaintea noastră și că, în loc să fi anunțat, așa cum este obligația elementară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
arhiereul se schimbase în așa măsură încât era de nerecunoscut. Furia îi întunecase mințile și de aceea vedea dușmani peste tot. Elocința pe care o știam cu toții în predicile sale se transformase într-o învălmășeală de cuvinte greu de înțeles. Divagațiile sale în predici mergeau până într-acolo încât aducea în discuție răfuieli personale cărora le dădea conotații negative, în defavoarea dușmanilor proprii. Subtilitățile sale altădată interesante se transformaseră în jalnice și perfide acuze aduse dușmanilor săi. Personal cred că arhiereul Caiafa
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) 5 de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361542_a_362871]
-
coboară în serpentine. La Fântânele ești întâmpinat de imagini de vis care se derulează pe rând prin fața ochilor. Se ocolește lacul de la coada sa până la barajul din anrocamente și se ajunge la stațiunea Beliș. De aici se poate face o divagație de la traseu pentru a nu pierde frumusețile și spectacolul inedit oferit de Valea Iadului până la Leșu. În special anotimpul toamna îți oferă peisaje de neuitat. Ai impresia că versanții muntelui au luat foc și flăcările pâlpâie în pâlcuri dese de
ŢINUTUL ÎNĂLŢIMILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364020_a_365349]
-
vorbește și despre «o anumită percepție dilatată a timpului», desemnând o formă de bază a existenței: țimpu-i «o noțiune imprecisă și poetul face totul pentru a o aburi și mai mult» (ibid.). Marian Popa nu găsește în Dreptul la timp decât «divagații pe marginea categoriei timpului văzut biologic, istoric, cosmic, mecanic, metacronic...» (PDlc, 524). La o analiză atentă, Dreptul la timp se constituie într-un document fundamental al resurecției poetice românești din 1965, în dreptul de a exista al noii generații poetice, totodată
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
-
nararea situațiilor și a întâmplărilor, făcând lectura plăcută, eu o văd deficitar realizată. Această constatare și pentru că, trăind în lumea medicilor și a bolnavilor, chiar și la terapie intensivă, viața tulburător de dramatică, tocmai acolo și atunci cere șoapta în locul divagațiilor oricât de permisivă ar fi starea și dorința convorbitorilor. Detaliul e important în literatură, firește, are dreptate prefațatoarea, dar locul și momentul, clipa contează enorm cum sunt folosite... Lipsa picăturii de apă de pe buzele celui care ocupă patul poate constitui
ECOURI DE LA CITITORI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1274 din 27 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362242_a_363571]
-
când a început să vorbească, ne-a cucerit pe toți. Avea un stil inconfundabil - vorbea liber, fără notițe, prezenta informațiile cu un limbaj nepretențios, repeta de multe ori primul cuvânt din frază (“Și-atuncea? Ei, și-atuncea maurii...”), făcea multe divagații dar nu pierdea niciodată șirul (“ Închidem toate parantezele și ne întoarcem la plecarea lui Columb...”), introducea exact atâta redundanță încât să fixeze mai bine, dar să nu plictisească, iniția mici dialoguri pentru a menține atenția trează (“și romanii au ajuns
ESPAÑA ES DIFERENTE de DAN NOREA în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360982_a_362311]
-
din marile religii occidentale, în conștiința care nu poate fi neant și nu poate fi stinsă; de pildă, și Apocalipsa vorbește despre continuitate prin Cartea vieții veșnice. Discuțiile în metatextual ating probleme spirituale înalte, sensibile chiar, fără a fi simple divagații erudite: „E.D.: Asta e altceva. Or, religia e cult. [...] Buddhismul nici nu neagă, nici nu afirmă existența unui creator, în timp ce Biblia vorbește de un început, de Creația lui Dumnezeu. Dar există și alte diferențe importante.” [22] Potrivit spiritului creștin, Mirela-Ioana
PREFAŢĂ LA VOLUMUL „ETERN, ÎNTR-O ETERNĂ NOAPTE-ZI” de IULIAN CHIVU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360926_a_362255]
-
Năframa ce respinge ideea, De-a-și caută fericirea în jur. Când unii, somându-i destinul, I se impun, neavând nici o lege, Apoi o și contesta, cum ai uri pelinul, Când ea, de fapt, e cea care alege. Femeia, puritate fără divagații, Într-o sorginte e atâta înțelepciune, Nu e adeptă falsei constelații, E închinarea către rugăciune. Iubirea ei, din suferință, vine, Și din gândire spusă-n insomnie, Nu -și vă admonesta puterea ei divină Și lacrima nu îi va fi -o-stihie
ESENŢA FEMEII de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367584_a_368913]
-
-ndeamnă ce să faci și cum să faci. Toți au luat după cum știți moda oracolelor elene, dându-ți răspunsuri ambigue sau de neânțeles și ai ocazia să ieși de acolo mai buimăcit decât când ai intrat. Fac acum o mică divagație și vă povestesc un caz de la Roma, fiindcă eu i-am anchetat pe cei de care vă vorbesc și am pregătit rechizitoriul. Era pe vremea când Tiberius, împăratul nostru, să-l ocrotească zeii, a poruncit ca Roma să fie curățată
ANCHETA(FRAGMENT DIN ROMAN) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366842_a_368171]
-
TOATE ZILELE Autor: George Baciu Publicat în: Ediția nr. 158 din 07 iunie 2011 Toate Articolele Autorului Orice sfințenie țâșnește din răstignirea unui suflet cât lumea...Orice cumințenie se cuminecă în metafora inimii...Orice lacrimă devine o vocabulă transcendentă a divagației cosmogonice, sublimată în restriștea Kogaionului și înmuiată în DORUL spațiului mioritic. Am zărit pe un ram al gândului o biserică. Și-n dangătul clopotului său am simțit că sună veșnicia. Ca o umbră de tămâie presărată pe buzele Luceafărului, „frânt
BISERICA NOASTRĂ CEA DE TOATE ZILELE de GEORGE BACIU în ediţia nr. 158 din 07 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367209_a_368538]
-
nu lipsit de formă. Când este pus la încercare, dându-i-se sarcini precise de îndeplinit, fraternizează cu introvertirea și se lasă prădat de gânduri: Aici, îl oprii pe infirm, auzisem prea multe, nu mai aveam chef să-i tolerez divagațiile orduriere. Nu atât subiectul mă revolta, cât căldura cu care-l înconjura. Nu avea dreptul să vorbească de aceste lucruri respingătoare cu fervoarea cvasireligioasă a unui credincios pentru Dumnezeul său.( 4) Eroul lui Bruckner este un superrealist însă la el
DEPEIZAREA EGOULUI ÎN ROMANUL SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364681_a_366010]
-
ajuns la catedră pentru ce știe poate, uneori, să și învăța pe altul. Dar va folosi cunoștințele sale pragmatic. Activitatea de laborator sau atelier stârnește, emulează. Profesorul și studenții săi conlucrează spre a rezolva o problemă. Nu se fac vag divagații asupra „entităților academice” pe care nimeni nu le cunoaște dar le explică cu foc. Unde este în România activitatea de cercetare, parte din activitatea EDUCAȚIEI dacă te iei după numele ministerului? Nu mă îndoiesc că au mai rămas între granițe
AR FI BINE DE ŞTIUT! de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1300 din 23 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349262_a_350591]
-
și de gradul mare de libertate, este una permisă. De cealaltă parte, în cazul eseurilor științifice, libertatea de mișcare în interiorul textelor se reduce drastic datorită supunerii la normă, la canon și la rigorile demonstrației, Mircea Băduț nepermițându-și denaturarea și divagațiile de la adevărul științific, în caz contrar contravenind datelor empirice considerate ca fiind viabile. Totuși, și în acest caz se poate vorbi de "donquijotisme" în măsura în care iubitorul de știință Mircea Băduț, de astă dată se lansează în și formulează propriile ipoteze și
FLORIN-CORNELIU POPOVICI, DESPRE DONQUIJOTISME ANTROPOLEXICE de MIRCEA BĂDUŢ în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350161_a_351490]
-
social, cu mințile rătăcite, adoptată de un preot, fascinantă prin misterul ascuns în ochii-i ireali). Tot în spiritul noutății aduse de Mircea Băduț în viziunea sa baladescă este povestea spusă din perspectiva naratorului Timus, ucenic al lui Manoli. Prin divagațiile sale de la baladele cunoscute (aici nu zidurile nu se încheagă, ci complicatul acoperiș de pe care Manoli își va găsi, într-un final, pieirea, după ce-și va fi salvat - într-un acces de altruism suprem, dar și din încăpățânarea de
FLORIN-CORNELIU POPOVICI, DESPRE DONQUIJOTISME ANTROPOLEXICE de MIRCEA BĂDUŢ în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350161_a_351490]
-
a relatării, a gesticulației ample, cu brațele deschise în forma crucii. Spun aceasta, fiindcă nu odată sau de trei ori mi-a fost dat să remarc acest lucru ! Gesticulația ei, face parte din tipologia oamenilor demonstrativi: cu dese exemplificări, cu divagații în zone și sfere comune ale artei pe care o iubim deopotrivă, fiecare însă cu mijloacele sale de exprimare. Învăț de la Constanța, cum să descopăr, să prețuiesc și să iubesc culoarea oricărui lucru ! Cum să privesc; nu numai cum să
NATURĂ MOARTĂ CU ECOURI DE LINIŞTE de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365863_a_367192]
-
timpul să regăsească talazurile egeice ale poeziei cea îmbogățitoare a unor strigăte de bucurie la zărirea țărmurilor dorite spre care te întorci întotdeauna”. Cele douăzeci de grupaje (Solilocvii, În fața ușii - Mirarea, Epifanii, Visul lui Quasimodo, Natură moartă cu poet, Efemeride, Divagații și alte magii, La cap de pod, Joc de doi - Incantații rebele, Rai gol, Arpegii interzise, Crestomația Melanholiei - Semne de apă, Catharsis, Extaze, Stanțe infidele, Exil de voie, Praf lunar, Uitaria, Sintaxa ploii, Ante finis) exprimă forma de trăire înaltă
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
inconfortabil în pielea lui, oportunist și cabotin, un histrion care trăiește din imagine și din discursuri sforăitoare, un tip superficial care reușește să manipuleze prin cuvinte prețioase și pompoase auditoriul, sa-i seducă pe cei care nu-i pot controla divagațiile. Trăim într-o lume în care manipularea maselor prin cuvinte bine alese face legendă, de la politicieni la predicatori... - Un alt mare om de teatru, regizorul Andrei Șerban, vă descria astfel: Este o figură literară importantă, o voce puternică, creativă, poetică
SUNTEM DEPENDENTI DE MIRACOL. DE VORBA CU SCRIITOAREA CARMEN FIRAN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 116 din 26 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350810_a_352139]