216 matches
-
confesorul îl va asculta pe penitent, însă ascultarea sa nu trebuie să fie „fără limită”, pentru ca spovada să nu fie confundată cu direcțiunea spirituală. Este adevărat că sunt necesare atenția și disponibilitatea, dar totodată este important și ca să nu se divagheze de la menirea reală a sacramentului. O ascultare de calitate necesită renunțarea la graba de a da un răspuns celuilalt. Penitentul va trebui să aibă posibilitatea să perceapă și să devină conștient că este ascultat; h) confesorul, indiferent de tematica și
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
și în momentele de infidelitate față de Dumnezeu. În afară de temele menționate, atenția procesului dialogic poate fi orientată și spre alte aspecte, în funcție de starea, necesitățile și intențiile penitentului în raport cu cuvântul lui Dumnezeu. Este necesar însă ca, prin acest dialog, să nu se divagheze, prin modalitate și tematică, spre zone în care se poate greși. 2.7 Pericole ale unui dialog greșit Există riscul ca în celebrarea sacramentului reconcilierii, între penitent și confesor să se deruleze un dialog incorect, pentru că atât confesorul, cât și
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
ca penitentul să vorbească despre orice și oricum în momentul mărturisirii, care poate induce în mod fals ideea unei psihoterapii. Deși confesorul trebuie să îl asculte cu atenție pe penitent, el poate să îl și întrerupă în momentul în care divaghează de la actul mărturisirii și vorbește despre alte lucruri nesemnificative. Niciun confesor nu poate să dialogheze cu penitentul sau să îi pună întrebări, dacă penitentul însuși nu dorește acest lucru și dacă nu dorește sincer să găsească calea adevărată prin care
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
i le adresează penitentului nu sunt necesare doar pentru eventualul lor rol catehetic, ci, mai ales, pentru creșterea spirituală pe care o produc. Pentru a evita confuziile, confesorul va încerca să nu transmită și alte mesaje „spirituale”, prin care să divagheze de la celebrare și, astfel, să îl încurce pe penitent. El este invitat să fie coerent anumitor criterii și reguli: a) confesorul trebuie să nu urmărească să-i comunice penitentului „propria sa spiritualitate” cu privire la celebrarea spovezii sau la viața de credință
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
cealaltă, de a vorbi prea mult, dar nesemnificativ, chiar și despre lucruri străine spovezii. Mai mult decât atât, se poate întâmpla ca, atât penitentul, cât și confesorul să uite că sunt implicați în celebrarea unui sacrament și, astfel, ambii să divagheze în discuții cu caracter de direcțiune spirituală sau colocviu, ignorând structura formală a reconcilierii sacramentale. Dialogul poate denatura, plecând, de exemplu, de la atenția asupra păcatului, la ideea de sentiment de vinovăție și apoi, treptat, să ajungă la teme de psihologie
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
confesor, în care penitentul este ajutat să se apropie de Dumnezeu și să devină, la rândul său, asemenea lui Dumnezeu. Intenția lui Dumnezeu a fost dintotdeauna ca omul să devină sfânt. Dar omul nu a înțeles mereu acest mesaj. A divagat spre lucruri false și iluzii și și-a pierdut menirea sa esențială. Însă, fidel din veșnicie, Dumnezeu nu a dorit ca omul să rateze paradisul și a creat oferta reconcilierii. Omul a fost și este liber: fie primește posibilitatea împăcării
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
adevărat. Așa avem astăzi o populație de „stânga", iliesciană, slobozită de canoane, creștin-moderată, fără lupte religioase, ca în alte țări ale lumii, unde crima se face în numele unui Dumnezeu pe care nu l-a văzut nimeni. S-ar mai putea divaga mult și bine, dar Dobridor este mort, antisemitismul condamnat, poporul român în suferință, ca urmare a războaielor ideologice stârnite de doctrinari. La ce bun? Lumea își trăiește urmările doctrinelor impuse sau îmbrățișate. Poate avea dreptate un rus: Pobiedonosteff, spunând: „De
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93028]
-
Bine educată, fără capricii, fără mofturi, fără țipete... Când te gândești, la ei acasă am cunoscut-o pe Florence. Cred că Melania n-ar fi spus nu, în fața unei propuneri serioase, iar papa ar fi fost încîntat de partidă." Și divagă un timp imaginîndu-și cum ar fi arătat viața alături de bătrâna micuță care se învîrtea plină de grație prin încăpere. Și-o amintea tânără, foarte tânără de 18 sau 19 ani cu fruntea boltită, senină și ochi limpezi, pieptănată cuminte cu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ar avea nici un înțeles pentru mine, nu m-ar mira cu adevărat decât dacă ți-ai schimba mirosul, sau ți-ai trece altfel mâna peste capul meu. Inconvenientul divagațiilor stă în facilitatea cu care-l pot atrage pe cel ce divaghează pe drumuri lăturalnice, făcându-l să piardă firul cuvintelor și al evenimentelor, așa cum tocmai i s-a întâmplat lui Găsit, care a prins fraza următoare a lui Cipriano Algor când ajunsese la jumătate, din acest motiv, se va observa, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
de la Mancha și-i cerea lui Andreae să-i stilizeze În secret opera aceea al cărei autor adevărat și ocult s-ar fi prefăcut că este, ca să se poată apoi bucura din umbră (dar de ce, de ce?) de triumful altuia. Dar divaghez, acum, când mi-e frig În celula asta izolată și degetul mare mă doare. Stilizez, la lumina slabă a unui opaiț muribund, ultimele opere care vor trece sub numele lui William. Doctorul Dee a murit, murmurând „Lumină, mai multă Lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
agentul imobiliar, are chiar și cadă cu hidromasaj. Nu-i nimic, niște analize, spuse vag Maja, Întorcându-i spatele. Culoarea pereților băii amintea de miezul unui portocale de Sicilia. — Ce analize? Nu te simți bine? — Tu ce spui? glumi Maja, divagând. Deschise robinetul cromat al chiuvetei. În apartament nu era apă. — Și atunci de ce Îți faci analizele? insistă Aris. Gândul că o putea pierde Îi tăia respirația. Agentul Își privi ceasul În grabă. Nu se Întreba În ce relații erau cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Chicago. „Chick” și „Abe” au fost multă vreme foarte apropiați, fără a fi În fond prieteni. Au fost chiar vecini, s‑au frecventat intensiv, până la promiscuitate, au vorbit vrute și nevrute, au mers Împreună la Paris, au bârfit pe toată lumea și au divagat pe teme intelectuale. Divagațiile rămân la o foarte modestă altitudine În amintirea lui „Chick” (sau În ceea ce aflăm noi de la el), dar au două efecte secundare importante. Mai Întâi, „Chick” Îi propune lui „Abe” să scrie o carte, iar filozoful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
primul rând așa: "La început era simțul" (Im Anfang der Sinn), mai apoi corectează, zicând: "La început era forța" (Im Anfang war dir Kraft), și conchide prin a spune: "La început era acțiunea" (Im Anfang wr die Tat). Nu; Faust divaghează; spunem că la început a fost cuvântul și că apoi a avut Dumnezeu de făcut pământul, toate animalele câmpului și toate păsările cerului, "și le-a adus la Adam, ca să vadă cum are să le numească; și orice nume pe care
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
memoristică sau literară, ceea ce este rău. Acestea sunt sobrele și obiectivele mele expuneri, fără misticism sau umorism, ale faptelor descoperirilor mele. Și nu vreau acum să cad în ispită, plecând de la această diferențiere de excese cocotice, de a începe a divaga sau extravaga, și nu a investiga, despre diferența dintre cei doi iubiți, eros și agape, poftă și milă. Pentru că asta ne-ar duce în câmpuri periculoase, cum este iubirea paternă și filială, pe de o parte, și amorul conjugal, pe
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
începutul. sfîrșitul unui roman este la fel de important ca și începutul, ultima frază a unui roman trebuie să fie ca o lacrimă care rămîne veșnic în gura cititorului... Domnișoara ri îmi dă o palmă delicată, fără să spună un cuvînt. „nu divaga !” aceasta este semnificația palmei. De altfel, cînd mă pălmuiește, Domnișoara ri nu mai folosește persoana a doua plural, sunt singurele momente cînd mă tutuiește, cînd mă ia la per tu. 37. Mult prețuite scriitor, Nu pot intra la Cafeneaua Quadri
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
cineva, cîte cafenele credeți că sunt dechise ? Sigur, există Le Grand Cafă Capucines, o găsiți pe cea din piața Saint-Michel, mai este una lîngă spitalul Salpetrière... Mă opresc însă aici deși vă știu un fin admirator al artei de a divaga. Voiam mai degrabă să vă vorbesc despre cîteva începuturi de roman mai noi, ale ultimei generații de mari romancieri. Frnațuzoiaca Marie Darrieussecq, de exemplu. „Știu cît de mult riscă această poveste să vă tulbure și să vă angoaseze, cît de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
sau a nu murdări tapetul din piele albă al mașinii. Cînd Victor folosea sintagma „la voi” el se referea de fapt la europa. De mai multă vreme de altfel, în mesajele schimbate între noi sau în cele trimise mamei, Victor divaga cu plăcere pe această temă. La voi totul este mai lent decît la noi, tot ce faceți voi intervine cu o anumită întîrziere față de noi. Voi sunteți mereu cu un pas în urma noastră, a americii, și aceasta în toate domeniile
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
și raportează faptul că s-a născut o soră și că după aceea a murit. Încă o dată, Sara va invoca o scăpare de memorie și apoi începe să descrie shiva. Aici ea face o pauză (indicată prin puncte de suspensie), divaghează într-o descriere a casei și mutarea ulterioară a familiei într-un apartament nou și apoi revine la subiect în mod conștient („Spun din nou”). Întrebarea intervievatoarei solicită la acest moment o scurtă digresiune. Sara răspunde și revine la punctul
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
mult ceea ce „denotă” ea, suscitând emoții difuze și complexe. Sunt „emoții crescute pe un câmp de amintiri și sentimente în care senzații de proveniență incertă se împletesc cu noțiuni derivate și imprecise”204. În fața stimulului devenit ambiguu, spiritul începe să divagheze, reacția lui poate fi fluidă, capricioasă, nestatornică, iar contururile precise ale sensului comunicat se pot estompa; cu alte cuvinte, acesta începe să evoce o mulțime de lucruri. Rămâne în afara oricărui dubiu faptul că poezia lui Creeley „merge înainte așa cum vrea
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
ceva nițel înspăimântător care răzbate și din fotografiile vechi: reîntoarcerea a ceea ce este mort. Nota definitorie a poeziei lui Mircea Ivănescu trebuie căutată însă mai cu seamă în acele poeme care aduc în scenă personaje cu nume năstrușnice sau doar divaghează, erudit și nonșalant, despre posibilitatea sau imposibilitatea facerii poeziei, despre cărți și autori faimoși, refuzând sistematic pretenția scriitorilor moderni de a accede la marile adevăruri ale ființei. O incursiune în universul acelor ironice récits inachevés care sunt pseudosonetele din ciclul
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
aceștia au preocupări intelectuale, discută despre teoriile unor gânditori celebri (psihologul experimental Gustav Theodor Fechner, Georg Cristoph Lichtenberg, John Ruskin) sau despre operele unor artiști renumiți (Thomas Mann, Rilke, pictorul Vasile). mopete însuși își petrece o bună parte din timp divagând erudit pe teme culturale, citind sau scriind. Uneori îl surprindem scriind chiar... poeme despre mopete, cum se întâmplă în mopete și ipostazele, pe care îl reproducem mai jos: mopete scrie un poem despre mopete stând la masă în local, scriind
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
adună În jurul unei fabule (o Întîmplare), din care să iasă limpede o idee morală. Chiar În poemele cele mai direct confesive, Pann introduce elemente impersonale din zicerile populare care estompează Într-o oarecare măsura nota subiectivă. Iată-l, de pildă, divagînd În jurul Amorului, temă la modă În 1830. Tonul poemului e indecis: Între patetismul comun al epocii și ironia fină: „Amorul nu este om, Nici vro vilă, nici vrun pom. Numele lui toți Îl știu, Dar nu c-n ființă viu
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
fie folosind albia apei cu ambarcațiuni specifice timpului dat, fie uscatul de pe traseul urmat de apă pentru vehiculele pe tălpige sau pe roți. Dar se poate ușor observa că albiile râurilor în zonele de câmpie, cum e la noi, au divagat de-a lungul timpului pe întreg spațiul dintre terase, drumul de uscat urmând, la rându-i, aceste mutații. Drumuri cum sunt acum șoseaua națională Tecuci-Galați ori cele care duc din șoseaua națională spre apus până la Condrea, iar spre răsărit până la
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
În mod difuz. Scriitorul de jurnale, acceptând tirania timpului, o acceptă și pe aceea a fragmentarismului. El comprimă și reduce, mințind prin omisiune (și prin promisiune, prin jurământul implicit de a spune totul), când Își propune să reduplicheze și să divagheze. Așadar, nici o regulă, nici o limită 11, decât cele neluate În considerare: timpul, presiunea morală, gradul de autocunoaștere. Autorul de jurnale 12 se confruntă cu marea obstrucție a timpului. Ca și viața, jurnalul e o promisiune neonorată. O structură deschisă, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
mine (...) / pentru că nu apar deghizat și pentru că scena mea e în afara teatrului". Tirade explicative ca acestea se întâlnesc frecvent, cumulativ, la Nichita Stănescu. După ce publicase un Pantum (specie rarisimă la noi) ori după vreun Sonet, un Ioanid Romanescu deschis experimentelor divaghează calamburistic, adresându-se unei stranii Mississippi: "Cu inflexiuni ale vocii până la ipocrizie / îi spun și astăzi "Miss", "Mississippi" / sau o alint "Miss Mississippi" / și chiar "Missouri", diminuând-o cu aroganță când mă enervează". Pe deriziune parodică se întemeiază un Pater
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]