216 matches
-
cu totul altceva decât păreai tu să înțelegi. Acolo unde nu descifrezi decât mișcare browniană, arbitrar, improvizație într-un cuvânt, haos ai surpriza să descoperi o arhitectură perfect ordonată, o construcție ivită dintr-o foarte bine articulată filozofie. Ca să nu divaghez prea mult, vorbesc despre filozofia Securității. Sigur că alăturarea acestor două cuvinte, filozofie și Securitate, e strigătoare la cer. Unde să descoperi filozofie la o adunătură de bestii violente, șantajiști, semidocți încântați de propria prostie, prestidigitatori ai scormonitului în gunoaie
Îngerii de rigips by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14028_a_15353]
-
ar fi necesitat o preparare mai complexă, incluzând opiul sau hașișul. Cazuistica de felul acesta e extrem de bogată în carte, practic imposibil de rezumat sau de compartimentat. Oricum, nici autorul nu se preocupă prea mult de rigoarea unor asemenea clasificări, divagând ori de câte ori îi stă pe limbă câte-un amănunt capricios. De aici și senzația de teribilă alegrețe intelectuală a studiului. Trecerea de la registrul doct la cel memorialistic se face dintr-o singură inflexiune a punctuației, iar revenirea nu necesită nici ea
Iluziile literaturii române by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6134_a_7459]
-
știe? O fi existând în aceste note puțin aur?" În ciuda dependenței totale de mamă, frecvent afirmată, nu durerea e sentimentul primordial, ci iritarea. Scrisul lui Barthes frizează cinismul tocmai prin precizia și adâncimea analizei, prin capacitatea, în mijlocul durerii, de a divaga savant despre îndatoriri și concepte. Mama moartă încă nu e îngropată, iar Barthes găsește resurse pentru a face subtile disocieri pe tema care, cum spune, îl irită: "Nu, doliul (depresiunea) e altceva decât o boală. De ce ar trebui să mă
Pe cine a iubit Roland Barthes? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6881_a_8206]
-
prin fața lui apoi mi-am întors capul/ căscase gură că un pește muribund pe tejghea și și-o freca prin/ pantaloni cu privirea înfipta într-un grup de aurolaci care stătea/ pe o bancă din partea cealaltă a bulevardului" (Hamei Sutra). "Divaghez sau sunt inca liniștit n-o să mă sinucid/ decât după ce lumea se va distruge și/ moartea va fi// M-am pisat pe strada// Cei care se masturbează sunt niște flori/ pe strada/ Am plâns pe strada// Am văzut vrăjitoarele nopții
Lotul Mircea Cărtărescu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18132_a_19457]
-
lucruri, pentru literatură: ocolișurile. Dacă nu ar fi ocolișuri, nu ar fi literatură. La început, regretatul Costache Olăreanu spunea că trebuie să fii lapidar, să ai gânduri limpezi, să mergi la țintă pe drumul cel mai scurt și să nu divaghezi. După care, cu o foarte frumoasă plecăciune prietenească, făcută în scris, pentru că altfel nu aș fi putut s-o numesc decât îmbrățișare, a revenit, întrebându-se cum ar fi Creangă, dacă ar fi lapidar și nu ar divaga. Nu ar
MIRCEA HORIA SIMIONESCU - Viața ca o frază by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13092_a_14417]
-
să nu divaghezi. După care, cu o foarte frumoasă plecăciune prietenească, făcută în scris, pentru că altfel nu aș fi putut s-o numesc decât îmbrățișare, a revenit, întrebându-se cum ar fi Creangă, dacă ar fi lapidar și nu ar divaga. Nu ar mai rămâne nimic din el, decât vreo două pagini seci despre un puști cam certat cu școala. Toată frumusețea stă în ocolișuri. La fel, la Sadoveanu, care chiar a cam exagerat. Omul gândește prin salturi, sclipiri și intermitențe
MIRCEA HORIA SIMIONESCU - Viața ca o frază by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13092_a_14417]
-
12 ani mai târziu) în ediția pe care o am în față, este erudiția picantă, dacă se poate spune așa. Totul începe cu o plimbare de plăcere, „fără țel hotărât”, într-o dimineață de vară, spre Ploiești. Prilej de a divaga pe-alăturea cu drumul, la propriu. O șosea, chiar utilă, este o impietate, în raport cu farmecul călătoriei neîngrădite, în care drumețul poate apuca pe unde dorește. Sigur, demodate vorbe, pentru secolul vitezei, în care cine să mai cugete la virtuțile unui
Afară din București by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5332_a_6657]
-
Luminița Marcu Despre o carte atît de cunoscută și de celebră ca recenzentul e tentat mai ales să nu scrie. Sau dacă o face, să divagheze, să facă considerații inevitabil lipsite de originalitate despre postmodernismul ei, să facă comparații. Întîmplător reciteam în același timp la fel de celebra Jacques le Fataliste și paralela era tentantă, mai ales pentru mecanismul cererii și ofertei de povestire. Dar cred totuși că
Mătușa Julia și condeierul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16372_a_17697]
-
un galop printre unele probleme esențiale, în același stil heteroclit și inatent la contradicții, specific celui ce-l iscălește. Un adaos așadar mai mult decât o sinteză dovedind incapacitatea lui Călinescu de a se „aduna”, dar nu și de a divaga fantezist și destul de arbitrar, risipind totuși (acesta e cuvântul!) multe observații pătrunzătoare, demne de reținut, asupra cărora și eu aveam să scriu, dar mai târziu, căci literatura română încetase să mă preocupe, voiam să scriu un op de tip eseistic-filosofic
Revenind la vechi cuvinte noi by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5736_a_7061]
-
atât de formă, cât de intensitate, de Timp (acest-lucru-a-existat-cândva) și de pura sa reprezentare. Nota definitorie a poeziei lui Mircea Ivănescu trebuie căutată însă mai cu seamă în acele poeme care aduc în scenă personaje cu nume năstrușnice, sau doar divaghează, erudit și nonșalant, despre posibilitatea sau imposibilitatea facerii poeziei, despre cărți și autori faimoși, refuzând sistematic pretenția scriitorilor moderni de a accede la marile adevăruri ale ființei. O incursiune în universul acelor ironice récits inachevés care sunt pseudo-sonetele din ciclul
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
aceștia au preocupări intelectuale, discută despre teoriile unor gânditori celebri (psihologul experimental Gustav Theodor Fechner, Georg Cristoph Lichtenberg, John Ruskin), sau despre operele unor artiști renumiți (Thomas Mann, Rilke, pictorul Vasile). mopete însuși își petrece o bună parte din timp divagând erudit pe teme culturale, citind sau scriind. Uneori îl surprindem scriind chiar poeme despre mopete, cum se întâmplă în secvența mopete și ipostazele. Bănuim și aici o artă poetică mascată, un text în care se face referire la scrierea poemului
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
indispune. Și la mijloc nu e atît nesuferita emfază cu care vorbește de sine ca de un zeu mîntuitor, acea dizgrațioasă vanitate de a-și ridica un soclu de profet irepetabil, ci incredibila fugă de idei: morbida înclinație de a divaga, înclinație din cauza căreia, citit cu atenție, impresia pe care o lasă e de incoercibil spirit delirant. O jerbă de ditirambi umflați dincolo de tivul oricărei cuviințe, la care se adaugă o euforie suspectă, pornită dintr-o umoare care și-a pierdut
Spiritul ditirambic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5537_a_6862]
-
are trecere la un Moromete, de pildă, care domină adunarea insinuând, ca un orator abil, că știe mai mult decât spune și e silit de auditoriu să spună mai mult decât vrea. Nicolae Breban, creatorul de fantasme însuflețite, vorbește totul, divaghează neobosit, se supune, conceptiv, cauzalității, dar crede și în existența a „milioane de lucruri inutile, trăind în ele însele, melodioase, fericite, senine”. De aici, „zidirea de casă tătară”, ca la Liviu Rebreanu - conceptivul prin excelență; dar sunt de adăugat aici
Forme „ceptive“ ale prozei contemporane by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5780_a_7105]
-
Virginia Woolf, Italo Svevo (Ettore Schmitz). Dacă excesul necontrolat și improvizația delirantă reprezintă, în sine, forme de exprimare artistică, atunci probabil că și ororile de la Cabaret Voltaire sunt artă de primă mână. Dacă nu, nu! Autorul folosește prilejul pentru a divaga pe ideea originalității în artă, pentru a structura istoria boemei, începând cu originile sale medievale, pentru a repune în drepturi ideea carnavalurilor, de la cele păgâne, la cele evreiești și creștine. În acest excurs istorico-ideologic-cultural, orașul elvețian părea să devină un
Când dadaiștii joacă șah (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5721_a_7046]
-
fapt previzibil, se consumă tragic. În Teleny cei doi tineri se cunosc la un concert de caritate unde pianistul René Teleny vine să cânte și în timpul căruia se naște o legătură empatică. E povestită evoluția acestei iubiri de la care se divaghează ușor printr-o serie de episoade obscene. Există în Teleny scene dure, orgiastice, mergând până la violență, sânge, moarte grotescă. Se ajunge bineînțeles (ca într-un cerc vicios), în scurta prezentare făcută probabil de editor pe spatele cărții, la o comparație
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Journalistic/15042_a_16367]
-
mă pot retrage în aceea, chiar prin eseuri. Obiectul e "romantic", metoda e "clasică". O mixtură care mă pune în relație cu ceea ce e "problematic" (în sens de îndoielnic, germanul "fragwürdig"), dar rămân cu picioarele pe un teren stabil. Nu divaghez, să știi, nevrozele noastre țin în egală măsură de individualitate și de profesie. Mai e ceva: iudaismul se caracterizează prin cultul vieții, cu interes redus pentru moarte (recitește, din acest unghi, Vechiul Testament). Ca evreu, mi-a fost inculcată de multe
Ion Ianoși: "Ziua sunt optimist, noaptea - pesimist" by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/8581_a_9906]
-
de pornire, despre cîte-o carte. E un amănunt care face din ele, semnălări ale unor apariții editoriale sau portrete de autor, o bună lecție de cum să ?fișezi? la temă, nedezmințind vreo clipă impresia că-ți acorzi toată libertatea de-a divaga cuceritor. Așa încît biografia se exersează automat cînd scrii despre literatură. Pe de-o parte, biografia de cititor vechi în ?meserie?, care știe, deschizînd o carte, cu care alta ar putea s-o lege, cinstind rudenii ce țin de ... biografia
la Povești, povestiri, amintiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10883_a_12208]
-
va locui, ar putea fi nimeni altul decît Aris Fioretos. Dar nu cumva și Kostas Kezdoglou este un alter-ego al autorului, cel puțin în măsura în care, spre sfîrșitul romanului, într-o prelegere susținută în fața unui auditoriu de doar 17 persoane, în Suedia, divaghează asupra marilor teme ale cărții: identitate, exil, literatură, istorie: „Mă întreb dacă literatura nu ar putea cumva reabilita istoria. Gîndiți-vă doar la toți grecii care și-au părăsit țara. Nu îi forțează noile condiții să se reinventeze? De ce să nu
Ultimul grec by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/4845_a_6170]
-
clasificat, încadrat într-o categorie. ,Ce-o fi", se întreabă factorul de decizie captiv în tabelele mendeleieviene, ,poezie sau proză?". în cazul ăsta neputîndu-se stabili minoritatea căreia îi aparține, bietul text nu poate fi nici respins, nici premiat - grea dilemă! Divaghez, divaghez. Drama scriitorului este că are nevoie de cititor ca de aer, dar în aerul ăsta stratul de ozon se subțiază continuu. Sînt țări închise spațiilor largi, marilor platouri cu vizibilitate sporită. }ări care necunoscînd decît cele șapte culori ferme
Dacă inspiri numai ce expiri, mori by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11268_a_12593]
-
încadrat într-o categorie. ,Ce-o fi", se întreabă factorul de decizie captiv în tabelele mendeleieviene, ,poezie sau proză?". în cazul ăsta neputîndu-se stabili minoritatea căreia îi aparține, bietul text nu poate fi nici respins, nici premiat - grea dilemă! Divaghez, divaghez. Drama scriitorului este că are nevoie de cititor ca de aer, dar în aerul ăsta stratul de ozon se subțiază continuu. Sînt țări închise spațiilor largi, marilor platouri cu vizibilitate sporită. }ări care necunoscînd decît cele șapte culori ferme ale
Dacă inspiri numai ce expiri, mori by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11268_a_12593]
-
urmă s-au subțiat la maximum, au devenit aproape transparente, friabile de prea multă ficțiune”. Dar intimitatea poeziei în chestiune e una paradoxală. Atingînd punctele cele mai sensibile, nucleele suferinde ale mărturiei sale, autorul pare a ezita în fața asumării acesteia, divagînd, povestind, înscenînd sub unghiul unei iluzorii înstrăinări de sine, a unei renegări. Cu cît pare a înainta în adîncimea introspecției, cu atît e mai preocupat a-și asigura o strategie complicată a replierii. Discreție? Procedeu stilistic? Autopunițiune prin autoironie? Teamă
Poezia lui Mircea Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13086_a_14411]
-
câștigată de Poli în 1980, când un puști de 12 ani - de fapt, nu aveam nici atât - avea să câștige primii lui 10 lei... vechi, ba chiar foarte vechi, pariind pe scorul ce avea să fie cel corect. Dar să nu divagăm. Alăturarea Națională - Timișoara te duce cu gândul imediat la bănățenii ce au evoluat, sau o mai fac încă, pentru prima reprezentativă. O documentare în această privință poate însă furniza surprize, căci timișorenii, arădenii și în general jucătorii din vestul țării
Agenda2005-29-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283962_a_285291]
-
știe să plaseze cuvântul potrivit la locul potrivit, să pună punct (nu virgulă, de data aceasta) unei direcții anume pentru ca să reia aceeași direcție într-un topos neașteptat, sub alte veșminte, să strunească polifonia și să elibereze fraza de redundanțe. Nu divaghează în surplus, reușind astfel să nu obosească sau să plictisească cititorul. Ba chiar uzează de rețeta unui roman detectivist, în vederea menținerii suspansului, construind în jurul intrigii un adevărat ceremonial al gândurilor și al confesiunilor protagoniștilor. Are o imaginație curată și descâlcită
Florina Ilis și lumea virtualității by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/10376_a_11701]
-
auzi de undeva din spatele lor/ se întoarseră/ priviră/ nu era nimeni prin preajmă/ atunci să plecăm/ mai bine să plecăm/ da da da// astfel își treceau ei unul altuia ziua de marți 1991 vara” (p. 5). Sigur, s-ar putea divaga generos pe marginea dispoziției poetului de a contraria la fiecare vers. Există o melancolie, fără doar și poate, contracarată prin sarcasm. Se face simțită, de asemenea, și o indiferență față de tensiunea cuvintelor, privite în sine, care sporește, de fapt, curiozitatea
Ceva despre speranță by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4780_a_6105]
-
despre o lume "sedusă de catabază și inspirată doar scatologic" (s.m.), lectura poemelor ne arată doar o palidă realizare a acestora. Respirația lirică largă, menită să urmărească coerent traseul concepției volumului pare să lipsească, iar poetul încearcă deseori să compenseze divagând prin versuri irelevante neinspirat construite, amalgam de imagini și motive recurente (câine, sânge, limbă, pământ ș.a.). Unele supralicitări atât simbolice, cât și imagistice dau câteva versuri total nefericite, ce-i drept aproape suprarealiste: "trăiesc pe o insulă înconjurată de înjurături
Fundăturile poeziei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14919_a_16244]