2,119 matches
-
Dar să vedem cum s-o termina. Sunt chiar curios. 10-11 februarie 2005 EVANGHELIA DUPĂ MARINESCU Muzica: Primal Scream ș...ț 108. Și era iarnă, când ș...ț. ș...ț 123. Și în a șaptea zi avocatul Marinescu stătea pe divan și se odihnea. Și sună la ușă și era Baltazar Temeșeanu. Și acesta se servi cu vin și zise: Nu e timpul să te retragi? N-ai muncit destul? Nu ar trebui să stai în căsuța de la Snagov și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
în scări, ar trebui să fie foarte comod pentru citit; picioarele ridicate în sus sunt prima condiție ca să te bucuri de lectură. Bine, ce mai aștepți? Întinde picioarele, pune-le, dacă vrei, pe o pernă, pe două perne, pe brațele divanului, ale fotoliului, pe o măsuță, pe birou, pe pian, pe globul pământesc. Scoate-ți pantofii mai întâi. Asta, dacă vrei să ții picioarele ridicate; dacă nu, pune-i la loc. Și acum nu sta acolo, cu pantofii într-o mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
invizibile care aștepta de la mine un singur lucru: moartea, indiferent dacă o aduceam altora sau mie. Așteptam clipa în care lațul privirii Irinei avea să slăbească. Și iată că închide ochii, iată că eu alunec în umbră, în spatele pernelor, al divanului, al vasului cu jăratic, acolo unde Valeriano și-a lăsat hainele împăturite în perfectă ordine, după obiceiul lui, alunec în umbra genelor coborâte ale Irinei, scotocesc în buzunare, în portofelul lui Valeriano, mă ascund în întunericul pleoapelor ei strânse, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
pământul sub picioare, nici plămânii în piept. Uite Hillside Drive. 11, 15, 27, 51; slavă Domnului că numărarea merge repede, sărind atâtea numere. Uite numărul 115. Ușa e deschisă, urc scara, intru într-o cameră în penumbră. Legată pe un divan e Marjorie, cu un căluș în gură. O dezleg. Vomită. Mă privește cu dispreț. — Ești un nenorocit, îmi spune. VII Așezat la o măsuță, la cafenea, citești romanul lui Silas Flannery împrumutat de la doctor Cavedagna și o aștepți pe Ludmila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
O scenă de gelozie? — Și ce drept aș avea? — Crezi că la un moment dat ai putea avea dreptul? Dacă e așa, mai bine nici să nu începem. — Să începem ce? Pui ceașca pe măsuță. Te muți de pe fotoliu pe divanul pe care stă ea. (Să începem. Tu ai spus-o, Cititoareo. Dar cum să stabilești momentul precis în care începe o poveste? Totul a început întotdeauna încă dinainte, primul rând al primei pagini al oricărui roman trimite la ceva ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
pentru părțile cele mai importante, pentru a vedea în ce dulap trebuie să păstrez microfilmul, sub ce rubrică să-l cataloghez. Apoi, seara (îmi petrec serile aici, după orele de serviciu: locul e liniștit, mă destinde, știți), mă întind pe divanul acesta, inserez în aparatul de citit microfilmul unei scrieri rare sau al unei fascicule secrete, și-mi permit luxul să-l savurez pentru plăcerea mea exclusivă. Arkadian Porfirici își încrucișează picioarele încălțate cu cizme, își trece un deget între gât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
să tragă următorul episod. Publicul din studio care te urmărește din întuneric. Clienții treceau alene și-acolo eram eu și Evie tolănite pe-un pat cu baldachin roz, sunând de pe telefonul ei ca să ne aflăm horoscoapele. Stăteam încolăcite pe un divan modular tapițat cu tweed, ronțăind popcorn și urmărind telenovele la un televizor color portabil. Evie își ridica tricoul ca să-mi arate încă un piercing în buric. Își trăgea de pe umăr mâneca bluzei ca să-mi arate cicatricele implanturilor ei cu silicon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
din această carte, Într‑o mai mică sau mai mare măsură, se află sub semnul unei tematici pe care aș numi‑o metafizică; de la Epopeea lui Ghilgameș moartea va fi una din temele obsesive ale literaturii. Dacă un cuvânt ca divan nu ar pretinde nuanțe mai luminoase și tonuri mai limpezi, această culegere ar putea avea subtitlul Divanul occidentalo‑răsăritean, În varii contexte ironice și parodice. Simon Magul este varianta unei legende gnostice. În Dicționarul teologiei catolice Jacques Laccardière va defini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
pe care aș numi‑o metafizică; de la Epopeea lui Ghilgameș moartea va fi una din temele obsesive ale literaturii. Dacă un cuvânt ca divan nu ar pretinde nuanțe mai luminoase și tonuri mai limpezi, această culegere ar putea avea subtitlul Divanul occidentalo‑răsăritean, În varii contexte ironice și parodice. Simon Magul este varianta unei legende gnostice. În Dicționarul teologiei catolice Jacques Laccardière va defini Borborit - cuvânt ce apare În această povestire - „eretic“, „nelegiuit“; Tertulian Îi va atribui tot soiul de fapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Byron o lăsase gravidă. Și John Polidori, doctorul lui Byron. O ascultăm așezați în jurul șemineului electric din fumoarul de la galeria a doua. Fumoarul gotic. Stăm drepți în scaunele de strană acoperite cu piele galbenă sau pe sofalele brodate ori pe divanele de ibovnici tapisate, pe care le-am târât de cine știe unde, picioarele lor ascuțite lăsând urme zburlite în covoarele îmbâcsite de praf. Suntem cu toții aici, în afară de Lady Zdreanță, care s-a dus la culcare mai devreme. Mai lipsește Miss America, ocupată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Veronica Porumbacu-Tauber, l-a costat ceva Jilavă. Sonată de noiembrie (I) "Dumnezeu să-i binecuvînteze pe istorici,/ Ca să trăiască și ei în bună înțelegere/ cu ceilalți oameni./ Dumnezeu să-i binecuvînteze pe poeți,/ Ca să nu fie ca istoricii". M. Sadoveanu, Divanul persian joi, 1 noiembrie, 2001 Îmi pare rău că Șichy n-a acceptat invitația de-a gusta ceva împreună. Poate pentru că i-am spus (gafă?) că, în ce mă privește, am trecut și prin sărăcia socialistă (de revelion, musafirii veneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mult chicotește la japonezi, e taman pe dos atunci, e clar că e ceva dictat de subconștient, o proiecție inversă care codifică semele atracției fizice îmi spun, mulțumită. Imagini răzlețe din Cântarea Cântărilor îmi fug prin fața ochilor, femei-mirodenie, răsturnate pe divane în spatele unor draperii de brocart greu, ca în tapiseriile cu Răpirea din serai, arăboaice cu șolduri umflate, pudrate cu praf de migdale pe după urechi și genunchi, în pliurile coapselor, persane cu sprâncene împreunate, cu miros de șofran la subsuori, indience
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de Pablo Picasso, adjudecat cu 95.000.000 de dolari (fără taxe), la casa Christie's din New York, urmat de "L'homme qui marche I", de Alberto Giacometti (92.521.600 de dolari, Sotheby's Londra), "Nu assis sur un divan" de Amedeo Modigliani (61.500.000 de dolari, Sotheby's New York), "Men în her life" de Andy Warhol, (56.500.000 de dolari, Phillips de Pury, New York) și "Grande tête mince (1954)" de Alberto Giacometti (47.500.000 de dolari
Topul celor mai bine vândute lucrări de artă în lume, în 2010 () [Corola-journal/Journalistic/70286_a_71611]
-
din centrul orașului, au fost demolate. Doza de elenism pe care unii cârmuitori puteau să o asimileze a fost redusă. Ei i-au acuzat, fără distincție, pe fanarioți că au fost obscurantiști și că ne-au vândut otomanilor, deși suzeranitatea Divanului fusese impusă încă de pe la 1500. Îi disprețuiau pe fanarioți pentru că favorizaseră impunerea elementului grecesc, dar uitau că Academiile Domnești de la București și Iași - în fapt, centre de învățământ grecești - fuseseră întemeiate de către străluciți domnitori neobizantini, fanarioți înainte de fanarioți, de stolnicul
Georgios D. Poukamisas: Gânduri despre România și greci by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/7026_a_8351]
-
lor de somn. Când E. B. o vede pe mama ei ațipită, nu-și poate stăpîni uimirea însoțită de repu1sie. Ea, care crede în "inteligența trupului" și e mîndră de "sclavia perfectă a mișcărilor ei", constată cum femeia întinsă pe divan se zvîrcolește nerușinat, aude scrâșnetul dinților, ca un semnal din străfunduri. Raportat la rigida viziune asupra subordonării totale a gesturilor, spectacolul acesta de orgie a simțurilor, nesupravegheat, haotic, inutil, i se pare dizgrațios. Urîtul e echivalent pentru ea cu risipa
O metaforă-cheie by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/7522_a_8847]
-
sunt respinse, chiar de-s nedorite Îmbujorat, decis, de-odată dă asaltul Mâinile-iscoditoare nu întâlnesc vreo apărare Vanitatea lui nu cere vreun răspuns Și face din nepăsare-un "bun venit" (Și eu, Tiresias, am îndurat toate Cele jucate-n acest divan sau pat; Eu care-am stat sub zidul Tebei Și printre cei mai de jos dintre morti am pășit ) Lasă un ultim sărut, de stăpân disprețuitor, Și bâjbâind, își află drumul, pe scara întunecată... Ea se întoarce și privește-o
Tărâmul pustiirii, 1922 by T.S. Eliot () [Corola-journal/Journalistic/7094_a_8419]
-
Vaida Beletristica românească a avut șansa de a debuta cu un mare scriitor: Dimitrie Cantemir. Dacă scrierile sale aparținând atâtor științe și discipline (istoria, geografia, orientalistica, logica, filosofia, teologia, muzicologia) au astăzi o valoare mai mult documentară, operele lui literare: Divanul sau gâlceava înțeleptului cu lumea (Iași, 1698, în special partea I, dialogată) și mai ales Istoria ieroglifică (1705) își păstrează și astăzi valoarea nealterată. O parte componentă de primă importanță a artei literare a lui Cantemir o reprezintă stilul său
Enigma lui Dimitrie Cantemir by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/7251_a_8576]
-
retorică. Hiperbatul (dislocarea sintactică) reprezintă separarea elementelor unui grup sintactic prin intercalarea unuia sau mai multor cuvinte care fac parte dintr-un alt grup sintactic (2002, p. 38, 39, 97). De exemplu: "moartea întru ale sale te va legături strânge" (Divanul, ediția Cândea, 1969, p. 261). Funcția stilistică fundamentală a hiperbatului este reliefarea, iar funcția sa "particulară", care marchează diferența de alte procedee ale reliefării, tensiunea sau șocul rezultate din spargerea unității unei sintagme. Folosirea conștientă a hiperbatului de către Cantemir este
Enigma lui Dimitrie Cantemir by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/7251_a_8576]
-
sau șocul rezultate din spargerea unității unei sintagme. Folosirea conștientă a hiperbatului de către Cantemir este dovedită de către Dragoș Moldovanu prin compararea unui text latin (Andrei Wissowatius, Stimuli virtutum, 1682) cu traducerea lui de către Cantemir (în partea a III-a a Divanului): hiperbatele din traducere sunt mult mai numeroase decât cele din original: 82 față de 36. Nici un comentator, nici cei care cunoșteau studiul prof. Moldovanu (Sultana Craia, Adriana Babeți, Gabriel Mihăilescu) nu au relevat importanța deosebită a acestuia: studiul schimbă cu totul
Enigma lui Dimitrie Cantemir by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/7251_a_8576]
-
Cantemir comentează: "Hameleonul meșterșugul ritoricăi în poetică (muta)" (Istoria ieroglifică, ediția P. P. Panaitescu - I. Verdeș, 1965, II, 98). Intenția conștient stilistică la Cantemir este scoasă în evidență și în subtilul articol al lui Dragoș Moldovanu, Stilizarea citatului biblic în "Divanul" lui Dimitrie Cantemir (analizat și de Adriana Babeți): "O asemenea uimitoare conștiință stilistică, scrie Dragoș Moldovanu, o constituie dislocările și stilizarea în general a citatelor biblice, care nu își are corespondentul nu numai în traducerile românești oficializate, dar în nici o
Enigma lui Dimitrie Cantemir by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/7251_a_8576]
-
norma stilistică umanistă. Dintre acestea, Dragoș Moldovanu reține, între altele, spațiul uneori imens dintre componentele dislocate: "Până nu-ți vei trupul acesta în chip de oală și sufletul în chip de aur și lumea aceasta în chip de foc face" (Divanul, 235). Dintre tipurile de hiperbat, distinse de Dragoș Moldovanu la Cantemir, voi releva hiperbatul morfo-sintactic, frapant datorită coeziunii maxime dintre elementele disjuncte (de exemplu, dintre auxiliar și auxiliat), unul dintre hiperbatele cele mai surprinzătoare și mai "artificiale", foarte des folosit
Enigma lui Dimitrie Cantemir by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/7251_a_8576]
-
Moldovanu la Cantemir, voi releva hiperbatul morfo-sintactic, frapant datorită coeziunii maxime dintre elementele disjuncte (de exemplu, dintre auxiliar și auxiliat), unul dintre hiperbatele cele mai surprinzătoare și mai "artificiale", foarte des folosit de Cantemir, de exemplu: "nu ai istoriile citit" (Divanul, 37). Dragoș Moldovanu subliniază că nu trebuie să confundăm topica și sintaxa. Figurile sintactice sunt de fapt figuri ale topicii, abateri de la ordinea obișnuită a cuvintelor. Inversiunile și dislocările (hiperbatele) din scrisul lui Cantemir nu afectează conexiunile sintactice, regulile gramaticii
Enigma lui Dimitrie Cantemir by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/7251_a_8576]
-
Adoptarea prozei poetice, ritmate și rimate, a rezolvat provizoriu problema. Ulterior însă, Cantemir a trebuit să recurgă la aglomerarea figurilor, de exemplu la suprapunerea într-o singură frază a mai multor figuri. Dragoș Moldovanu dă exemplul unei perioade din prefața Divanului (D., 11-13) în care se suprapun cinci procedee de reliefare: ritm, rimă, chiasm, hiperbat, inversiune. Deci Cantemir ajunge, pentru rezolvarea crizei, tocmai la particularitățile stilului baroc. Cu privire la această ipoteză voi formula o observație. Dacă barocul cantemirian este definit numai stilistic
Enigma lui Dimitrie Cantemir by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/7251_a_8576]
-
frazei lui Dimitrie Cantemir, în "Anuar de lingvistică și istorie literară", tom XIX, Iași, 1968; Influențe ale manierismului greco-latin în sintaxa lui Dimitrie Cantemir: hiperbatul, în "Studii de limbă literară și filologie", București, Editura Academiei, 1969; Stilizarea citatului biblic în "Divanul" lui Dimitrie Cantemir, în "Anuar de lingvistică de istorie literară", Iași, tom XX, 1969; Sintaxa narativă a "istoriei ieroglifice": structurile dislocate, în "Revista de istorie și teorie literară", 1976, nr. 1 și 1977, nr. 1. 2) în cartea din 2002
Enigma lui Dimitrie Cantemir by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/7251_a_8576]
-
problemele financiare ale familiei, moare la mare distanță de Humulești, la circa 44 de ani, muncind cu brațele la câmp. Dar de fapt aflăm și poziția lui Creangă prin intermediul personajului Trăsnea: "Decât țăran, mai bine să mori!" Când se formează divanele ad-hoc, în mod șocant, pentru prima oară în istoria noastră, li se dă cuvântul țăranilor. În Bucureștiul mai revoluționar, deputatul țăran Constantin Tănase incriminează pe șleau Ťasuprirea de moarte ce ne apasă, asuprire care în aceeași vreme este și nenorocirea
SAT versus ORAȘ () [Corola-journal/Journalistic/7178_a_8503]