2,212 matches
-
cosmos curg foșniri de steaguri. // Visarea crește, cerul scade, / Pe mări deodată Newton cade. // Mistrețul roade doina veche, / Se trage crucea de ureche. // și-mi alipesc, uitând necazul, / De steaua cea de pradă-obrazul. («Paradoxuri planetare” VRF, 218). Grigore Vieru are divinul dar de a transforma în poezie chiar și un formular polițist de evidență a populației: Numele și prenumele? / Eu. // Anul de naștere? / Cel mai tânăr an: / Când se iubeau / părinții mei. // Originea? / Ar și samăn / Dealul acel din preajma codrilor. / Știu
Simbolul mesianic al Mamei. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_239]
-
adevărat că, așa cum observa Ficino, " Saturn nu desemnează de regulă calitatea și soarta comună a muritorilor, ci pe omul separat de ceilalți, divin sau bestial, blajin sau strivit de o extremă mizerie". Dar fetele bestiala și genială (sinonim renascentist pentru divin), ca și mizeria, nefericirea, formează o platformă pentru marea personalitate creatoare, pentru înălțarea ei în abstracțiune și metafizic. Unul din poeții de curte ai lui Lorenzo de Medici, Bartolomeus Fontius, se rostea astfel, într-o Carmina a sa: "Tempora nunc
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
cu "toată această modestie și bunătate ce se pot vedea uneori la cei care - mai mult decît alții - au unit un anume caracter blînd cu minunată podoaba a unei grațioase bunăvoințe". Un atare caracter nu face decît a desăvîrși opera divinului, întrucît geniul este, în egală măsură, dar al cerului și al naturii (un stereotip al Renașterii). Spre deosebire de omul de rînd, geniul nu e doar un crîmpei de dumnezeire în sine, ci reverberează o generozitate divină "nemăsurata". Revărsînd asupra unui muritor
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
de folos poporului. Artă este o misiune, rămîne mereu în picioare comandamentul poetului vates, vestitor al izbînzilor vremii lui. Să te bați la Troia e fără sens astăzi, eroii sînt la cîmp, în uzine, în mine, în văzduh". Și tot Divinul critic, captiv al "actualizării" redundanțe și al festivismului vacuu: "O poză este și aceea de a scrie pentru ămîineă. Toți mării creatori au scris pentru ziua de ăaziă(...). Trăiește pe pămînt, în cetatea ta, cu oamenii vremii tale, acesta este
"Literatura orizontală"(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17533_a_18858]
-
cultivați scriitori români, comparabilă cu aceea a modelului francez, atît prin explorarea sistematică (autentic balzaciana) a societății, bizuita pe varietatea tematico-tipologică a unui număr impresionant de volume, cît și prin îmbinarea prospecțiunii realiste cu îndrăzneala imaginației romantice". De fapt, însuși Divinul admitea că Cezar Petrescu "a adus literaturii române un element ce-i lipsea: invenția". Ceea ce nu-i puțin lucru. Avem impresia că o mai dreaptă prețuire a extrem de cunoscutului odinioară romancier se profilează deja, de la observațiile mai benevolențe decît linia
Cezar Petrescu, îndrăgostit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17602_a_18927]
-
după mai bine de patru decenii de la publicare) le adaug, în replică, pe cele ale congenerului sau, căruia, se pare, îi scăpase cheia biblică necesară interpretării operei dostoievskiene (deși a fost supranumit de critică atee, printr-o ironie a soartei, "divinul critic"!). Idiotul păcătuiește, în viziunea lui G. Călinescu - întrucît despre el este vorba -, prin "delir de introspecție", în timp ce Raskolnikov e "un bolnav, produs al unei societăți în descompunere". Cu bizară superficialitate, acelasi critic decretă: "Mîskin nu e la înălțimea lui
O carte diletantă despre Dostoievski by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/17595_a_18920]
-
ale vremii lui Dürer și care circula în ediția Beatus Renanus (Basilea, 1515) „la pachet” cu satira anticatolică a lui Erasmus, Elogiul nebuniei (1509). Este vorba despre pamfletul lui Seneca intitulat Ludus de morte divii Claudii Caesaris (Glumă la moartea divinului Cezar Claudius), cunoscut și ca Apocolocyntosis (Metamorfoza unui dovleac), pamflet care are ca motiv central refuzul zeilor de a-l primi în cer, după moarte, pe păcătosul Împărat Claudius. Satira era atât de cunoscută în epocă încât Erasmus a pastișat
Gluma lui Dürer by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2442_a_3767]
-
cauză, decît Georgescu-Cocos, discipol al lui N. Iorga, "în felul său, sincer preocupat de ingerințele pornografiei în literatura". Însă cea mai spectaculoasă operație în cadrul străduințelor de "reabilitare" o alcătuiește cea consacrată lui Cezar Petrescu. Sergiu Pavel Dan îl acuză pe Divinul critic (ori, zice d-sa, pitoresc, mai curînd... "Împielițatul"!) de a-l fi defăimat cu bună știință pe autorul Întunecării, din dorința de a-si amplifica, în epoca, propriul loc de prozator: "Toată această mașină detractoare a reușit să acrediteze
O carte inconformistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18179_a_19504]
-
lichideze; femei pentru care orgasmul eliberator nu ar fi decît o salvă de execuție culcînd la pămînt un șirag de bărbați frumoși, cinstiți, curajoși, care preferă să sfideze moartea, decît să trădeze! Aceasta ar fi un mod de a atinge divinul, paroxismul existenței... Ana Pauker se spune că, în întimitatea ei, a fost îndrăgostită, sedusă tocmai de astfel de bărbați, ca Bîzu Cantacuzino, regele Mihai, un jucător de rugby din epocă, de care nu-mi mai amintesc. Se mai zice că
Șuvoiul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16846_a_18171]
-
realului, poetul se lăfăie în marile saloane ale neantului, îngropîndu-se în definiții gnostice care, uneori, frizează banalul". Sau: "Construiește o ontologie precară și exterioară". În legătură cu G. Călinescu, avem de asemenea propoziții aspre, motivate însă prin numeroasele momente de cădere ale Divinului critic: "Angajarea partinică a lui G. Călinescu, dar și a unor Arghezi, Sadoveanu, Camil Petrescu s-a constituit în-tr-un antimodel la scară națională. E debusolantă și incredibilă poziția susținută în Cronica optimistului, împănată cu fraze de genul: "Construcția socialismului este
Un anticomunist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16925_a_18250]
-
Imaginea interzisă. O istorie intelectuală a iconoclasmului, de la Platon la Kandinsky. Parcurgând capitolele acestei cărți - una dintre cele esențiale în domeniul gândirii estetico-filosofice contemporane - am fost atrasă imediat de vivacitatea și polivalența raționamentelor, de argumentele pro și contra reprezentării imagini Divinului în opera de artă. Cu toate că Hegel proclamase "moartea imaginii" și a artei în plin secol XIX, Alain Besançon crede că imaginea "retrăiește deja, sub alte forme, pe care nu le bănuim", tributară din nou măsurii, numărului, valorii, ce pot propune
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
în plin secol XIX, Alain Besançon crede că imaginea "retrăiește deja, sub alte forme, pe care nu le bănuim", tributară din nou măsurii, numărului, valorii, ce pot propune "imagini divine, care dau viață lucrurilor, și imagini profane, care dau corp divinului". Concluzia sa optimistă continuă într-un fel o idee a lui Mircea Eliade, și anume aceea că sacrul și profanul se vor regla în continuare unul pe celălalt, întrucât - mai afirmă Alain Besançon - "ele nu prosperă durabil decât împreună, hrănindu
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
imită, la rându-i, patul pe care-l face meșterul și, ca atare, e o imitație la două nivele; suntem, așadar, departe de realitate. Ideea fundamentală a lui Platon este aceea că nu în acest fel ar putea fi reprezentat Divinul. Ne apropiem Divinitatea printr-o dialectică și prin filosofie, prin concept, deci într-o manieră mult mai abstractă. Pe de altă parte, s-ar putea spune că Platon e, deopotrivă, părintele iconofiliei, căci el pune Eros-ul omului în prim
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
Tatăl" iar Dumnezeu e însăși forma Tatălui (asta se spune în Evanghelia după Ioan de mai multe ori); cea de-a doua presiune e pur și simplu aceea că, în lumea latină, a existat un sens foarte viu al ubicuității Divinului în lucruri care erau deja reprezentate de arta antică - deși în lumea latină joncțiunea între arta antică și noul accent creștin, să zicem, s-a făcut mult mai ușor decât în lumea greco-orientală... O atare idee poate fi găsită și
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
ființelor existente. Cu toții facem comerț cu îngeri, ba chiar Dumnezeu îi tranșează cu dibăcie în "piața de carne", așa cum peste tot "plantele se despică precum/ migdalele care cresc cu toată dulceața/ la pieptul lor/ fructele amare". în lumea aceasta, unde divinul e amestecat în noroiul mundanului, poza îngerului căzut apare în "ziarele din ultima lună" și în spatele lui, poetul, protagonist într-un one man-show, ne arată cu degetul căderea și dimensiunile mici, suportabile, la care se reduce totul, și lumea celor
Gustul dulce-amar al realității (și al iluziilor) by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15867_a_17192]
-
a productivității în sine, care absentează în Occident, unde munca e "sfințită (doar) de rezultate". Americanul, id est "apuseanul la limită", a împins o asemenea etică la absurd. Am putea deci să ne întrebăm - în lumina acestei concepții, unde arbitrarul divin, iar nu raționalitatea umană e hotărîtoare - dacă modernismul și industrializarea (sau pur și simplu "agricultura intensivă") vor fi vreodată acasă la noi. Dar acestea nu sînt decît consecințe, pentru uzul legiuitorilor români, ale unei trăsături care ne interesează în ea
Oscilațiile lui Constantin Noica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15964_a_17289]
-
venerează cu conștiința că, cinstind-o pe ea, Îl preamărim pe Hristos. Preasfânta Fecioară s-a bucurat de o cinstire deosebită din partea credincioșilor Încă din timpul vieții, deoarece poersoana ei a fost mereu asociată În chip firesc cu cea a divinului Mântuitor. În acest sens, Petru Damaschinul spune: „Născătoare de Dumnezeu, pe tine te măresc cetele Îngerilor și ale oamenilor”<footnote Petru Damaschinul, op. cit., p. 86 footnote>. Tot el o numește „vița cea adevărată, care a odrăslit rodul vieții, singura Născătoare
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
un soi de experiment continuu, stimulat de contrarii sau de aporii, existențialist și dramatic în substanță, dar scăpărînd ca un joc de artificii la suprafață. Lectura ne este mereu luată pe nepregătite: alunecă vertiginos din definiția taoistă ori eckhartiană a divinului în fabule urmuziene de tipul Cronicarilor, din extrase solemne și gravissime din Vechiul Testament în fraze mecanic-poetice alcătuite exclusiv din cuvinte care încep cu litera f sau v sau z. îi privesc lui Mihai Avramescu chipul din fotografia reprodusă pe coperta
Jonathan X Uranus, "humorist liber" by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15778_a_17103]
-
plăcerea inerției înseși, iar lenea, mai întâi urâtă, ajunge să fie iubită" (desidia postremo amatur). Vreo cincisprezece ani mai târziu în Anale, arătând modul în care Augustus și-a impus puterea personală la Roma, Tacit spune printre altele că fiul Divinului Iulius i-a câștigat pe toți prin "plăcerea pe care o produce inactivitatea" (dulcedine otii pellexit). "Lenea ajunge să fie iubită"! Absența spiritului de inițiativă este condiția sine qua non a existenței pentru orice regim dictatorial și, de aceea, distrugerea
Când lenea ajunge să fie iubită by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/16223_a_17548]
-
care va fi adus-o Iisus Christos: " Crezînd în flori, tu și eu,/ ca într-ale iubirii efigii,/ am învățat să cred și-n Dumnezeu,/ devenind umili slujitori/ a două religii", scrie poetul în Convertiri, descriind calea: prin iubire spre divin, așa cum ne învață Noul Testament și textele Sfinților Părinți. Foarte interesantă în economia perceperii limbajului poetic și a succesivelor sale transformări este secțiunea a doua a cărții, Respirații între paranteze; se vorbește aici despre "viciile metaforei" și ale ornamentului stilistic, despre
Meserii falimentare by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16505_a_17830]
-
pasiunea, ci de a o redirecționa spre obiectul corespunzător, în timp ce sufletul, fie că persoana este femeie sau bărbat, preia rolul feminin în relație cu Dumnezeu 6. După cum am notat anterior, fundamentală pentru spiritualitatea Sfântului Grigorie este o tânjire nesățioasă pentru divinul infinit - ἐπέκτασις - iar părintele capadocian contracarează noțiunea de a-pasional cu o viziune a pasiunilor reorientate spre un țel adecvat 7. Este de la sine înțeles că perfecțiunea umană este atinsă nu prin constrângere, ci printr-o dorință puternică. În acest
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
din nou, îi revelează noi splendori, la capătul cărora ceea ce cunoscuse până atunci îi pare fără prea mare valoare, așa încât are sentimentul că nu a făcut decât să înceapă (ἐξ ὑπαρχῆς). Sfântul Grigorie continuă: „Astfel, frumusețea se manifestă mai mult, divinul crește în aceeași proporție ca și progresul (τῇς προχοπῆς) și din cauza supraabundenței (ὑπερβολήν) bunurilor pe care sufletul le descoperă mereu în ordinea supranaturală (χατά τὴν ἀναλογιάν), i se pare că nu este decât la începutul ascensiunii sale. Iată de ce Cuvântul
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
o imanenta cale în drumul de-a albi. Iubirea torturează cu foc a ta simțire. În veacuri planetare minutul se transformă, Cănd rupt este întregul de-o scurtă despărțire, Se sfarmă plin-extazul și-a agoniei noima. Pe buze porți pecetea divinului sărut, În zâmbetul ce-l duci cu a lui sacra taină. Cuprinsă-i legea firii și timpul dispărut, Când tu ești doar un zâmbet și zâmbetul ți-e haină. A FI este o cale cu zâmbet de urmat. Astfel, A
VIAŢĂ---ZÂMBET de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382736_a_384065]
-
finisterul vestic al Uniunii euro-asiatice, cu dispensă în ambele cazuri, dar apreciați pentru ideala formulă a reconcilierii prin care o pace socială fără sfârșit se vestește, în tropicale veri și polare ierni. Ca la noi, la nimenea, scria, cu ursuzlâc, divinul Mateiu, neprevăzând că, doar un veac mai târziu, vom servi de exemplu la două continente. Așa trece gloria lumii, de la cei mari la cine nu te aștepți!
Formula ideală a reconcilierii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16078_a_17403]
-
lumina doctrinei creștine autentice, în ortodoxie. Omul, în concepția doctrinei creștine ortodoxe este făptura lui Dumnezeu, cea mai desăvârșită creatură după îngeri. Spre deosebire de alte antropologii, doctrina creștină ortodoxă stabilește originea divină a omului. Și aceasta explică aspirațiile sufletului uman spre divin, spre veșnicie. Fără perspectiva unei vieți viitoare, viața noastră pământească, anticamera veșniciei, ar fi lipsită de orice sens. Zadarnice ar fi toate idealurile, toate strădaniile noastre spre fericire. Doctrina lui Iisus rămâne cea mai curată, cea mai severă și cea
Agenda2003-11-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/280798_a_282127]