8,849 matches
-
mamelor să lucreze dacă doresc și în același timp pentru garantarea egalității democratice pentru toți copiii. La modul global, există o bună acoperire instituțională pentru copii, cu precădere începând de la trei ani (primire în învățământul preșcolar generalizat). În țările anglo-saxone, diviziunea rolurilor între tați și mame este instituționalizată și mama trebuie să se consacre permanent educării copiilor săi. În fine, în țările din sud, solidaritatea familială și familiile lărgite prin cuprinderea bunicilor acoperă lipsa de echipament. Printre caracteristicile demografiei contemporane, durata
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
Ținând seama de repartiția imigrantelor după vârstă în momentul migrației lor, indicele sintetic al fertilității în cazul imigrantelor scade la 2,16 copii pe femeie. Populația autohtonă este gata să primească un număr crescând de imigranți? După un Raport al Diviziunii populației Națiunilor Unite (Națiunile Unite, 2000), declinul populației este inevitabil în absența migrațiilor de înlocuire. Totuși, nivelul de imigrație necesar variază mult de la o țară la alta. Dacă Italia și Japonia au nevoie de o puternică creștere a numărului de
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
feminină și fertilitatea. Mai mult, generalizându-se (creștere a numărului de femei cu diplomă), activitatea salarială a femeilor va exercita o presiune asupra dezvoltării unei politici de primire a copiilor de vârstă fragedă (dispozitiv francez de grădinițe...) și asupra unei diviziuni a sarcinilor în sânul unui cuplu cu dublă ocupare. Activitatea seniorilor În UE-15, procentul de angajare a bărbaților între 55 și 64 de ani, procent care era în medie de 52,1% în 1990 s-a redus la 47,6
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
au desfășurat conform unui plan divin, atunci sfârșitul lumii va veni și el exact atunci când a fost prevăzut. Vizionarul privește istoria cumva din afară: „Iminenta așteptare a eschaton-ului”, scrie Vielhauer, „se exprimă în numeroase feluri: nu numai prin panoramele și diviziunile istoriei, prin reflecțiile asupra duratei lumii, prin observarea semnelor timpurilor și calcule privind sfârșitul, ci chiar prin existența și publicarea apocalipselor, întrucât aceste cărți scrise de personaje importante ale trecutului nu au putut deveni publice decât la Sfârșitul Veacurilor”137
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
liber, cu singur acoperiș cerul, din fericire înstelat. Tovarășele mele de suferință erau femei simple care abia știau să citească și să își scrie numele, însă erau harnice și aveau un înnăscut spirit de organizare. Ulitia ne-a propus o "diviziune a muncii", cum probabil făcea bătrâna tribului în matriarhat. Cele trei femei tinere trebuiau să asume treburile grele, bărbătești, eu și Minodora, menajul "casei" și îngrijirea sănătății, iar cea mai în vârstă Ulitia, ajutată de cel mai tânăr Vasili de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pentru aceasta să piardă conștiința de sine. Trebuie să recunosc totuși, că îmi pare dificil a manifesta detașare fața situația deplorabilă a Bisericii și a teologiei. Lângă ura profană este și cea sacră. Unele cuvinte tăioase ar fi putut provoca diviziuni. Vreo glumă amuzantă a fost percepută ca sarcasm. Însă totdeauna am evitat defăimarea altor persoane. Chiar și când nu au recunoscut catolicitatea principiilor mele, când au pus la îndoială credința mea în Cristos și mi-au contestat buna-credință, nu m-
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
und eine globale Rahmenordnung (Companiile globale etica globală. Piața mondială necesită noi standarde și un cadru normativ global). Multe idei pe care le-am susținut în aceste scrieri au fost transpuse în Manifestul pentru Națiunile Unite Crossing the Divide (Depășind diviziunea), care în germană a fost tradus ca "Brücken in die Zukunft" (Punți spre viitor), întocmit în 2001. Fac parte dintr-un "Group of Eminent Persons", compus din douăzeci de membri, și am fost numit de secretarul general al ONU din
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
De la căderea Zidului Berlinului a avut loc o îmbunătățire considerabilă a relațiilor dintre Est și Vest. Însă și în acest caz au fost făcuți pași înapoi. Procesului de integrare în Europa și înțelegerilor dintre Est și Vest i se opun diviziunea tot mai mare între Nord și Sud. Cea mai amară dezamăgire pentru lumea întreagă a fost recăderea Statelor Unite, dintotdeauna un far al democrației, în paradigma politicii de putere unilaterală bazată pe confruntare, din 2001 până în 2008, anii președinției lui Bush
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Întregul ființei, ceea ce în și prin ceea ce este este mereu prins într-un Tot și se pro-pune ca atare. Deoarece un Individ stă în fața lor, nu ca individ empiric în spațiu, ci ca ipseitate a oricărei pluralități și a oricărei diviziuni extatice, fortăreața și linia electrică sunt împreună într-o aceeași lume. Legile relației lor unitare sunt legile sensibilității, adică ale acestui Indiviz care este Individul, sunt legi estetice. A devenit acum pe de-a-ntregul limpede ce înseamnă neluarea în considerație
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
și organizându-l după bunul său plac. În așa fel încât 3) individul este confruntat cu o transcendență din ce în ce mai opacă și ininteligibilă. Pe de-o parte, ansamblul medierilor prin care se înfăptuiește procesul material de producție potrivit modalităților prefigurate ale diviziunii muncii i se impune acesteia ca o totalitate imensă aflată în fața sa și în sânul căreia trebuie să i se găsească un loc deopotrivă derizoriu și predefinit. Pe de altă parte, acest mănunchi tentacular de activități impuse nu mai este
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
sfera publică. Preocuparea pentru familie, în general, și pentru familia monoparentală, în special, se datorează mutațiilor care au avut loc în ultimul timp cu privire la structura și dimensiunile acestui tip de grup social 1, precum transformările petrecute în distribuția autorității, în diviziunea rolurilor în familie, modul în care sunt satisfăcute funcțiile familiei. Principalele direcții de schimbare au fost în sensul atomizării familiei și al diminuării anumitor funcții (cum ar fi cele de socializare a copiilor, de îngrijire, de conferire a statusului social
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
femeilor în casele lor se vede mai ales când nu este făcută). În modelul familiei parteneriale, susținerea reciprocă a membrilor familiei permite cooperarea drept con-venire6, iar efortul de întâmpinare a nevoilor de fiecare zi este și un bun prilej de diviziune a muncii în gospodărie. Distincția public/privat poate fi recunoscută și ca amprentă care este pusă pe anumite aspecte ale vieții: în spațiul privat există camere cu o destinație „publică”, unde sunt, de exemplu, primiți musafirii (camere de zi, sufragerii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
familia, în ansamblu, este un întreg, mai mult decât suma „elementelor” care o alcătuiesc. În general, structura familiei are două semnificații: o componență numerică (structura pe generații, precum și setul de statusuri și roluri aferente) și o componentă ce ține de diviziunea rolurilor în interiorul familiei și exercitarea autorității 30. La o primă evaluare, familia monoparentală (formată din mamă și copil sau tată și copil) este calificată drept o structură familială atipică (M. Voinea, 1993, p. 33). Familia monoparentală prezintă o structură aparte
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
zi, face posibilă existența cotidiană și facilitează îngrijirea copiilor. Astfel, familia monoparentală este una dintre principalele beneficiare ale ajutorului social. O presupoziție tacită, dar prezentă prin susținere tradițional-patriarhală, se referă la ceea ce Carole Pateman (1989) a numit contractul sexual. Conform cu diviziunea socială a muncii, la nivelul contractului conjugal, rezultă o împărțire a îndatoririlor în care femeile se ocupă de nașterea și creșterea copiilor, iar bărbații de câștigarea mijloacelor de trai. Atunci când se despart (separare, divorț), mamele continuă să se îngrijească de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
de putere. În familia patriarhală, cel care avea ultimul cuvânt în luarea hotărârilor era soțul, tatăl, fiindcă așa se petrecuseră lucrurile și în familia tatălui și în cea a bunicului său. Conform cu obișnuințele, familia avea o structură stabilă și o diviziune clară a rolurilor. Tatăl era cel care aducea veniturile necesare familiei, mama se ocupa de gospodărie, iar copiii le datorau ascultare. Raporturile de putere în familie se derulau conform tradiției. Legitimitatea carismatică se bazează pe calitățile excepționale ale persoanei care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
această familie, soțul își exercită rolul asupra soției și copiilor; este responsabil pentru asigurarea mijloacelor economice necesare gospodăriei sale; reprezintă familia la nivelul sferei publice. Mama/soția răspunde de organizarea vieții domestice, conduce gospodăria, îngrijește și educă copiii. Există o diviziune clară între domeniul privat al familiei (asociat naturii) și sfera publică, a vieții social-politice, reglementată în mod convențional prin contractul social. De aici, rezultă că legile reglementează sfera publică, iar reprezentantul gospodăriei în sfera publică este bărbatul. Legislația tradițională privind
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
al familiei (asociat naturii) și sfera publică, a vieții social-politice, reglementată în mod convențional prin contractul social. De aici, rezultă că legile reglementează sfera publică, iar reprezentantul gospodăriei în sfera publică este bărbatul. Legislația tradițională privind căsătoria se întemeia pe diviziunea sexuală a muncii în gospodărie și societate. Față de acest model, familia monoparentală apare ca o excepție, o situație la limită (prin care unul dintre soți a murit, este plecat pentru perioade lungi de timp sau, mult mai rar, se află
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
ca sprijin familia ca întreg sau un membru ori altul al acesteia. Una dintre particularitățile acestui tip de familie vizează o acută nevoie de suport mai ales când, dintr-o cauză sau alta, familia devine incompletă. Pentru că, în condiții normale, diviziunea rolurilor este bine articulată: în cazul dispariției unuia dintre participanți (deces, boală, detenție, separare, divorț etc.), ceilalți membri ai familiei preiau rolul celui absent. Privind statusul social, acesta suferă o degradare, cei rămași singuri fiind tratați drept victime, neajutorați etc.
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
L. Grünberg, 2002, p. 223). 3. Feminismul liberal și egalitatea în drepturitc "3. Feminismul liberal și egalitatea în drepturi" Liberalismul exprimă în plan politic ideile capitalismului democratic 17. În măsura în care se fundamentează pe capitalism, denotă o tentă conservatoare și recunoaște o diviziune clară a rolurilor în familie (prin extinderea ideii de raționalitate, care cuprinde toate sferele sociale), în măsura în care este democratic, el se dorește deschis spre emancipare. În ceea ce privește familia, liberalismul clasic se menține tradiționalist - aceasta trebuie respectată ca spațiu al libertății negative -, iar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
copiii fiind la discreția persoanei tratate ca rațională, autonomă, având capacitate deplină de exercițiu în spațiul public, adică a bărbatului. Munca de tip industrial nu i-a antrenat deopotrivă pe bărbați și pe femei. S-a produs un tip de diviziune a muncii în care bărbații desfășurau o activitate remunerată în afara casei, iar femeile acopereau necesarul de muncă de acasă, având grijă ca nevoile membrilor familiei lor să fie cât mai bine satisfăcute. Erau casnice. Acesta este un statut de subordonare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
libertăților individuale este susținută prin egalitatea în fața legilor, celelalte tipuri de inegalități între femei și bărbați se păstrau (inegalitatea privind accesul la resurse, inegalitățile de venituri, inegalități privind recunoașterea socială etc.). La acestea, se adaugă inegalitățile din sfera privată în ceea ce privește diviziunea muncii în gospodărie, a responsabilității față de persoanele dependente din familie. Idealul de emancipare, urmărit de către feministele de gândire liberală, este atingerea autonomiei personale. Dar acesta este îngreunat de păstrarea perspectivei tradiționale asupra familiei, în care raporturile sex-rol se subordonau modelului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
autoritatea patriarhală în interiorul familiei -, sfera publică se bazează pe cea privată, libertatea de acțiune a bărbaților în plan public fiind posibilă prin susținerea lor de către femei în plan privat. Toate acestea erau determinate, în principal, de faptul că exista o diviziune a muncii, astfel încât bărbații erau răspunzători de procurarea mijloacelor de subzistență pentru familia lor, iar femeile erau preocupate de nașterea, creșterea și educarea copiilor și de administrarea treburilor gospodărești. În această situație, femeile și copiii apăreau ca dependenți de tatăl
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
că raporturile părinte/copil sunt asimetrice, uneori de dominație brutală, chiar de impunere cu forța a voinței adultului. Inegalitățile care decurg din structura familiei vizează un aspect cantitativ (componența numerică și rețeaua de statusuri și roluri familiale) și unul calitativ (diviziunea rolurilor în cadrul familiei și modul de exercitare a autorității - Ioan Mihăilescu, 2003, p. 160). În cazul familiei monoparentale, numărul de persoane adulte care sprijină dezvoltarea copilului este, în cele mai multe situații, mai mic decât în cazul unei familii complete. De aici
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
stat. Acesta nu este deci un produs natural, ci unul cultural, ce corespunde unor societăți particulare. Iată de ce chestiunea statului a preocupat marile nume ale sociologiei. Emile Durkheim mai întîi, care se înscrie într-o perspectivă evoluționistă conform căreia accentuarea diviziunii muncii în societățile civilizate reclamă intervenția Statului. Cînd Statul este mai puternic se cheamă că individul este mai respectat, cu atît mai mult cu cît solidaritatea "mecanică" a vechilor structuri social, fondată pe constrîngere, vine după o solidaritate "organică", bazată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
teritoriului ș.a. Principalele elemente, diferite prin natura și funcțiile lor, ce compun economia locală, structura sa, determinându-i profilul și capacitățile sunt: resursele umane, resursele materiale naturale, ansamblul competențelor științifice și tehnologice, resursele financiare, structura pe ramuri și participarea la diviziunea națională a muncii, sistemul informațional, repartiția finală a bunurilor și serviciilor și nivelul de participare la circuitul economic național și internațional. Din punctul de vedere al economiei locale, interesează în primul rând dezvoltarea, emanciparea economică a zonei, valorificarea superioară a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]