168 matches
-
contează atât direct - cei cu atitudine negativă vor divorța mai greu -, cât și indirect, prin efectul ei asupra investițiilor materiale și psihologice. La rândul ei, respectiva atitudine este puternic corelată cu religia și socializarea. După cum am văzut, la americani, rata divorțialității este mai scăzută la catolici decât la protestanți. Potrivit unor studii, divorțul părinților induce o atitudine pozitivă față de divorț la copii (Greenberg, Nay, 1982). O altă cercetare (Amato, 1988) nu a găsit însă diferențe semnificative în atitudinea față de divorț, comparând
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
în atitudinea față de divorț, comparând adulții proveniți din familii divorțate cu cei din familii intacte. 3. Factorii pieței (forței de muncă și maritale), reflectați în primul rând în statutul socioeconomic al soților, reprezintă o clasă importantă de variabile în înțelegerea divorțialității. Numeroase studii arată că divorțul are o mai mare incidență în cazul cuplurilor unde soția este angajată în muncă. Determinațiile sunt multiple și aici: independența dată de câștig, schimbarea rolurilor tradiționale în familie, orele de muncă ale soției pot afecta
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
în general. O integrare socială puternică (în comunitate) înseamnă, pe de o parte, existența unui însemnat capital social și, pe de altă parte, că asupra indivizilor se exercită presiuni sociale și morale în favoarea familiei integrale. Există, astfel, factori care frânează divorțialitatea. De aceea, cu cât populația trăiește în zone urbane dense, cu atât divorțialitatea este mai accentuată. Nu întâmplător, susțin unii autori (Glenn, Shelton, 1985), rata divorțialității în SUA crește de la est la vest, în această din urmă regiune existând o
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
existența unui însemnat capital social și, pe de altă parte, că asupra indivizilor se exercită presiuni sociale și morale în favoarea familiei integrale. Există, astfel, factori care frânează divorțialitatea. De aceea, cu cât populația trăiește în zone urbane dense, cu atât divorțialitatea este mai accentuată. Nu întâmplător, susțin unii autori (Glenn, Shelton, 1985), rata divorțialității în SUA crește de la est la vest, în această din urmă regiune existând o maremobilitate rezidențială și un scăzut nivel integrativ social. După cum se poate sesiza și
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
se exercită presiuni sociale și morale în favoarea familiei integrale. Există, astfel, factori care frânează divorțialitatea. De aceea, cu cât populația trăiește în zone urbane dense, cu atât divorțialitatea este mai accentuată. Nu întâmplător, susțin unii autori (Glenn, Shelton, 1985), rata divorțialității în SUA crește de la est la vest, în această din urmă regiune existând o maremobilitate rezidențială și un scăzut nivel integrativ social. După cum se poate sesiza și din cele de mai sus referitoare la integrarea socială, problema crucială în legătură cu factorii
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
o maremobilitate rezidențială și un scăzut nivel integrativ social. După cum se poate sesiza și din cele de mai sus referitoare la integrarea socială, problema crucială în legătură cu factorii și variabilele ce dau seama de genezașipersistența unui fenomen social, în cazul nostru divorțialitatea, este ceea ce se numește controlul variabilelor: când invocăm „vârsta”, trebuie să ținem seama că e asociată cu „școlaritatea”. Există, apoi, asociații statistice ridicate între etnie, școlaritate, venit, rezidență. La unele legături - cum sunt cele de mai sus - ne așteptăm în
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
asemenea familii se mărită mult mai repede, interpunându-se în schema explicativă „vârsta” și „școlaritatea” (Glenn, Kramer, 1987). Un al doilea aspect foarte important privitor la factorii explicativi este acela că noi, ca cercetători, îi depistăm ca fiind răspunzători pentru divorțialitate, dar partenerii rareori declară că se despart - și nu numai că declară, dar așa se întâmplă și în realitate -, din cauza „emancipării economice a femeii”, a „distanței dintre rezidență și locul de muncă”, „integrării sociale” etc. Poate că uneori ei invocă
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
indirect asupra partenerilor. Ei se traduc în probleme ce duc la neînțelegeri și tensiuni în cuplu. Unele dintre aceste mecanisme de trecere de la factorii „obiectivi” la cei „subiectivi” au fost deja descrise, altele urmează în pasajele următoare. 7.1.4. Divorțialitatea ca proces temporaltc " 7.1.4. Divorțialitatea ca proces temporal" În mod tipic, divorțul este punctul final al unui proces de disoluție maritală. El nu poate fi surprins prin date oficiale statistice, așa cum se întâmplă cu divorțialitatea. Studiile pe această
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
probleme ce duc la neînțelegeri și tensiuni în cuplu. Unele dintre aceste mecanisme de trecere de la factorii „obiectivi” la cei „subiectivi” au fost deja descrise, altele urmează în pasajele următoare. 7.1.4. Divorțialitatea ca proces temporaltc " 7.1.4. Divorțialitatea ca proces temporal" În mod tipic, divorțul este punctul final al unui proces de disoluție maritală. El nu poate fi surprins prin date oficiale statistice, așa cum se întâmplă cu divorțialitatea. Studiile pe această temă fac apel la intervievarea subiecților implicați
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
7.1.4. Divorțialitatea ca proces temporaltc " 7.1.4. Divorțialitatea ca proces temporal" În mod tipic, divorțul este punctul final al unui proces de disoluție maritală. El nu poate fi surprins prin date oficiale statistice, așa cum se întâmplă cu divorțialitatea. Studiile pe această temă fac apel la intervievarea subiecților implicați, adică la percepția lor asupra fenomenului. Multe cercetări referitoare la motivele pentru care partenerii conjugali se gândesc la divorț, cum sunt cele efectuate de J. Huber și G. Spitze (1980
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
pe care le mai avem, putem ajunge la o asemenea liniște superioară, fără umbră de invidie și gelozie. După cum putem constata, de data aceasta fără interogație, câți dintre noi nu ne facem doar că nu ne pasă. Privitor la cauzalitatea divorțialității, să mai observăm, în final, că pe lângă chestiunea convertirii factorilor „exteriori-obiectivi” (starea economică, școlaritatea etc.) în mobiluri „interior-subiective”, se mai ridică una gravă din punct de vedere epistemico-metodologic: motivele invocate de persoane sunt cele reale? Răspunsul comportă o întrebare fundamentală
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
și familială presupune, de aceea, combinarea unor indicatori ai subiectivității (percepției) cu indicatori obiectivi (comportamentali, caracteristici socioeconomice și de altă natură), ceea ce implică cuplarea studiilor calitative cu date statistice demografice și economice de mare anvergură. 7.1.5. Consecințe ale divorțialității tc "7.1.5. Consecințe ale divorțialitĂȚii După cum am văzut, concepția despre divorț s-a schimbat profund în societatea contemporană. Divorțul nu apare ca un eșec, ci ca o soluție și un început pentru o viață mai bună. Sunt prezumate
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
indicatori ai subiectivității (percepției) cu indicatori obiectivi (comportamentali, caracteristici socioeconomice și de altă natură), ceea ce implică cuplarea studiilor calitative cu date statistice demografice și economice de mare anvergură. 7.1.5. Consecințe ale divorțialității tc "7.1.5. Consecințe ale divorțialitĂȚii După cum am văzut, concepția despre divorț s-a schimbat profund în societatea contemporană. Divorțul nu apare ca un eșec, ci ca o soluție și un început pentru o viață mai bună. Sunt prezumate aici consecințele lui pozitive. Realitatea empirică înconjurătoare
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
afective făcute în căsnicie, de cine a inițiat divorțul, de valoarea partenerilor pe piața erotică și maritală, de densitatea rețelei de rude și de prieteni ai fiecăruia. Studierea acestor aspecte și eventualele intervenții terapeutice presupun mai mult o abordare ideografică. Divorțialitatea afectează diferențiat femeia și bărbatul. Dacă există copii în căsnicie - iar aceștia (cum se întâmplă de obicei) rămân la mamă - și dacă nu seproduce recăsătorirea, atunci costurile psihologice sunt mai mari pentru bărbați, iar cele materiale pentru femei. Bărbații suferă
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
la întrebările curioase ale vecinilor ori cunoștințelor. 7.2. Recăsătorirea și problemele eitc "7.2. RecăsĂtorirea și problemele ei" 7.2.1. Disparitatea bărbat-femeietc "7.2.1. Disparitatea bărbat‑femeie" Chiar și în țările cu o rată foarte ridicată a divorțialității, numărul persoanelor divorțate este mic, întrucât majoritatea se recăsătoresc. În SUA, de exemplu, 80% dintre divorțați intră într-un nou mariaj. În 1982, din totalul populației de interval marital, 6,5% dintre persoane erau divorțate, 60,5% erau căsătorite (dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
precare de viață ale acestora, în sărăcie. (Studiile arată că dacă se controlează variabila „sărăcie”, diferențele pe aproape toate planurile dintre familiile cu un singur părinte și cele cu doi devin minore - vezi și subcapitolul 7.1.5., „Consecințe ale divorțialității”.) Sărăcia familiilor monoparentale are ca principale surse: • După cum am văzut, o mare parte dintre ele sunt rezultatul nașterilor neintenționate ale tinerelor care întrerup școala, nu au un serviciu și, în foarte multe cazuri, nu știu cine este tatăl copilului. În SUA, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
alternativă permanentă la căsătorie, cele în care „a trăi împreună este o alternativă acceptabilă pentru cei ce resping mariajul tradițional” (Strong, DeVault, Sayad, 1998, p. 194) sunt produsul unui ansamblu societal mai larg, ce a făcut posibilă și creșterea ratei divorțialității și a celibatului. Într-un asemenea spirit am afirmat la început că nu „în sine” slăbește coabitarea căsătoria tradițională. Prin cele de mai sus sunt deja sugerate și unele dintre motivele pentru care indivizii se angajează masiv în coabitare, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
de cele ale nespecialiștilor (Jay, Young, 1979). Oricum, dacă facem comparații pe scara istoriei și între diferite culturi, apare clar că homosexualitatea este în primul rând un fenomen sociocultural, înscriindu-se, în mare, în același complex factorial ca și magnitudinea divorțialității, rata mică a fertilității, coabitarea heterosexuală. În tot cazul, indiferent de etiologie și dincolo de etichetările sociale, homosexualitatea (atât cea masculină, cât și lesbianismul) este o realitate masivă a zilelor noastre. Se estimează că în SUA există peste 25 de milioane
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
radicale produse în aranjamentele de viață ale lumii contemporane. Un alt factor important, nu fără conexiune cu primul, este emanciparea femeii, cu deosebire independența ei economică. De fapt, în mare măsură, cauzele „crizei” familiei moderne sunt identice cu cele ale divorțialității și celibatului (vezi capitolul 7). Altfel spus, cei îngrijorați de degradarea familiei contemporane, pierderea valorilor ei și pierderea valorii ei în societatea de ansamblu, cu efecte vizibile în scăderea natalității, în delincvență, violuri, copiii străzii, sănătate sexuală și altele, văd
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
Europa în general și pe alte continente, s-au propus și strategii de intervenție promariaj, unele de factură pur jurnalistică, altele fundamentate pe cercetări și practici de specialitate. Astfel, W. Galston (1996) propune un plan în trei puncte vizând reducerea divorțialității: 1. măsuri premaritale (educația promariaj în școli și biserici) mandatate de stat; 2. intervenții în timpul mariajului, care să însemne încurajări prin politici fiscale (scutiri de impozite, alocații etc.) și prin flexibilizarea din partea sectorului de stat și privat a timpului de
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
teritorială a condus de cele mai multe ori la războaie, jafuri și măceluri. Alterarea instinctului de dominație produce conflicte în familie atunci când capul familiei tradiționale (tatăl), sau în timpurile moderne unul din părinți este pătimaș, cauzând nu rareori (destul de frecvent astăzi) discordie, divorțialitate și violență. Dincolo de cadrul familial alterarea acestui instinct ia aspectul de mândrie exagerată, orgoliu și dorință impetuoasă de supremație, cu consecințe nefaste în relațiile interpersonale. La nivelul societății lărgite sau națiunii, pătimașul caută cu ardoare orice oportunitate pentru a accede
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
devenind o știință autonomă. În literatura de specialitate, se pot distinge două abordări ale demografiei: − în sens restrâns (demografia pură sau formală), corespunzător specificității obiectului ei, demografia studiază cu metode statistico-matematice populațiile umane, concentrându-și atenția asupra fertilității, mortalității, nupțialității, divorțialității și migrației. Se poate afirma din această perspectivă că demografia se apropie mai mult de statistică, de științele relativ exacte; − în sens larg, corespunzător caracterului interdisciplinar al obiectului ei, studiază în plus mobilitatea socială, structura social-economică a populației și factorii
Analiză statistico-economică by Mirela Lazăr, Cornel Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/185_a_490]
-
aplicabilitate în demografie o au conceptele teoriei probabilităților și statisticii matematice; aceste concepte stau la baza întocmirii unora dintre cele mai valoroase instrumente de analiză demografică, instrumente cunoscute sub denumirea de „tabele demografice” de mortalitate, de fertilitate, de nupțialitate, de divorțialitate etc. În același timp, elementele de teoria probabilităților sunt avute în vedere în elaborarea metodelor de prognoză a populației, cu un evantai foarte diversificat și care prezintă o importanță deosebită pentru activitatea economico-socială. Tot în demografie și-a găsit aplicabilitate
Analiză statistico-economică by Mirela Lazăr, Cornel Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/185_a_490]
-
demografic definește masa (totalitatea) evenimentelor de același fel, înregistrate într-o anumită perioadă de timp. În funcție de natura evenimentelor demografice a căror masă o descriu, fenomenele demografice poartă denumiri specifice: − natalitate - masa născuților vii; − mortalitate - masa deceselor; − mortinatalitate - masa născuților morți; − divorțialitate - masa divorțurilor; − nupțialitate - masa căsătoriilor; − migrație - masa evenimentelor de schimbare a domiciliului stabil. Fenomenele demografice au ca trăsătură distinctivă caracterul de masă, fiind supuse unor legități statistice; ca urmare a caracterului lor aleatoriu, ele se supun conceptelor teoriei probabilităților. În vederea
Analiză statistico-economică by Mirela Lazăr, Cornel Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/185_a_490]
-
și metode de analiză, Editura Oscar Print, București, 2005, p. 77. footnote>. Evoluția populațiilor umane este influențată într-o mare măsură de intensitatea cu care se manifestă fenomenul natalității. La rândul ei, natalitatea este potențial influențată de evoluția nupțialității și divorțialității populației. De altfel, se poate afirma fără niciun fel de rezerve că cele trei fenomene sunt implicate, direct sau indirect, în procesul reproducerii populației, ceea ce susține necesitatea analizei corelate a acestora (natalitate - nupțialitate - divorțialitate). Natalitatea populației desemnează mulțimea (masa) născuților
Analiză statistico-economică by Mirela Lazăr, Cornel Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/185_a_490]