426 matches
-
în sens cronic, boala ținînd nu atît de o maladie somatică, cît de o disfuncție profundă legată de viața sedentară, o dereglare întreținută de decenii de modus vivendi aberant, iar disfuncția o simți în lumina nefirească a feței, în revărsarea dizgrațioasă a trupului sau în stînjeneala gesturilor cu care sînt siliți să-și miște povara cărnii. La Ion Dur culoarea de ființă sănătoasă e atît de evidentă că prima reacție în preajma lui e să te bănuiești pe tine însuți de maladii
Antologie interioară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3555_a_4880]
-
vibrația de metal a conceptelor nemțești topindu-se în glazura senzuală a unei limbi în care ariditățile abstracte ale originalului capătă invariabil un aspect apos, de frazeologie interminabilă. În română, Hegel sună diluat, confuz și exasperant de incoerent, în virtutea unei dizgrațioase revărsări de termeni nefirești. A-l citi în această formă duce la o inevitabilă scîrbire de exercițiul filosofic. Noica a simțit pericolul de a repudia cartea din cauza asperității indigeste a limbii, și de aici imboldul de-a o povesti ocolind
Capitolele vieții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3810_a_5135]
-
moleșeală ceremonioasă e semn de inapetență pentru abstracțiuni, la fel cum corespondentul modern al ritmului sacadat îl găsim în versurile lui Gottfried Benn. În rest, fuga de idei e copleșitoare, la fiecare două- trei pagini, filosoful schimbînd tema. Apoi elanul dizgrațios cu care își zugrăvește superioritatea îți lasă un gust amar: cînd vrei să explici cititorului cît de deștept, de unic și de providențial ești, nu poți să nu frizezi o tentă derizorie de histrionie respingătoare, cu atît mai mult cu
Gheara leului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3836_a_5161]
-
progresiv legăturile cu lumea, marcîndu-le sfidător prin propriile excremente și, într-un crescendo alarmant, îl condamnă la moarte prin izolare în apartamentul său din subsol. Fante specializat în tablouri hipersexuale, Faure/Buliga e cuplat de cinci luni cu o femeie dizgrațioasă și obeză, cu trecut libertin, pe care o agățase la un spectacol al Cenaclului Flacăra și de care ajunge dependent sexual; fiică de activist trecută de prima tinerețe, Mihaela (Ella) Gîrneață duce, asemenea tuturor cetățenilor republicii, o viață duplicitară, fiind
Elucubrații din blocul comunist by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3651_a_4976]
-
și arhitectul Măriei-Sale. Ne-au fost băgate pe gât coafeza, camerista și pedichiurista familiei. Eu unul chiar nu văd nimic demn de interes în reclama făcută celor doi indivizi despre care știu pe propriami piele că erau niște imbecili, inculți, dizgrațioși în comportament și criminali în acțiunile lor cotidiene. Există o singură situație în care supraexpunerea duoului Ceaușescu ar avea sens. Și anume, pentru a afla cum a fost posibilă monstruozitatea girată de doi semianalfabeț i. Cum de o întreagă țară
Un ins infect și bine informat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3392_a_4717]
-
Crișan Andreescu Mircea Badea a vorbit marți despre discuția de la Cotroceni dintre Traian Băsescu și tandemul Victor Ponta - Ioana Petrescu, pe tema legii reducerii CAS. Nu e nimic mai dizgrațios decât să văd băseala în care se scaldă Băsescu, pe teme de economie. Spunea că nu avem nevoie de împrumut de la FMI, că asta ar însemna o întoarcere în trecut, de parcă te poți întoarce în viitor, iar la o lună
Mircea Badea: Foarte slab domnul Ponta, cu atât mai slabă duduia aia, Petrescu by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/31932_a_33257]
-
că nu prea dă argumente, afirmă doar că Gilliam nu e îndrăzneț când lucrează pe scenarii al căror autor nu e el și critică umorul, cică forțat, fără a se referi la nici o secvență. Tot un critic britanic comentează ,linia dizgrațioasă" a poveștii - ce-o mai fi și asta - și afirmă că narațiunea nu își ia avânt decât în ultimul act. Da, firește, acolo intervine climaxul. Trama nu e cea a unui film de acțiune, cu o întorsătură la fiecare pas
Cu și de Terry Gilliam by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11191_a_12516]
-
efectuată, apare un terț plan al acțiunii, dominat de generalul Delatombe (Jonathan Pryce, protagonistul din ,Brasil"), după care al patrulea, generat de activitatea magică din turn. Toate aceste ițe narative se reunesc, firește, în final. E o construcție complicată, dar dizgrațioasă?! Un alt critic de peste ocean comentează că acest film va adormi spectatorii din întreaga Americă, aceasta fiind afirmația cea mai disproporționată pe care am găsit-o, până și britanicii sunt mai indulgenți. Am explicat cât de intricată e trama. La
Cu și de Terry Gilliam by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11191_a_12516]
-
alcoolului îmi semnalează că nici acolo tentațiile n-ar lipsi cu totul). Îmi amintesc de niște scene văzute pe MTV, transmise de la Ibizza, care m-au lecuit de dorința de-a merge vreodată în superba (presupun) stațiune iberică: o fojgăială dizgrațioasă de sute și sute de tineri care-și petreceau timpul bând din greu și împleticindu-se pe când străbăteau drumul de la un bar la altul. Ce mă deranjează profund e faptul că niște întâmplări ce țin de stricta activitate privată a
Dipsomania salvează România by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10655_a_11980]
-
și reprezentanții epicii universale, ,prozatorul" speră să construiască un ,super-roman". Crede totuși în ceva, într-un previzibil spirit suprarealist: ,adevăratul suport și conspect al lumii" ar fi ,poezia, Onyricul, pre-biblicul" (p. 370). Cocktail se conturează însă ca un interminabil și dizgrațios război al autorului cu sine însuși și cu lumea contemporană. Se distanțează de sine ca scriitor și ,Mare Autor". Nu suportă istoriile literare, antologiile, enciclopediile și ,nulitățile noastre titrate: criticii literari și academicienii". Ca orice avangardist, detestă tradiția și ,superstiția
Un roman împotriva cititorilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10722_a_12047]
-
urmărește intervențiile televizate) este, la trei luștri și mai bine de la Revoluție, constantă. Interesul documentar prevalează încă asupra celui literar. Recunosc că am început lectura volumului semnat de Cela Varlam și patetic intitulat Să nu-mi luați temnița cu această dizgrațioasă, omenească aviditate de a afla unele dintre secretele vechilor zei ideologici. Nu atât ce mâncau, cum se îmbrăcau, în ce fel petreceau, cât modul în care gândeau și se raportau la masa populației. Cum împăcau, în mintea și sufletul lor
Covorul roșu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11049_a_12374]
-
Susținând că preluarea interimatului Justiției de către premierul Victor Ponta este firească, întrucât prim-ministrul s-a angajat onorabil în fața CE și prin pactul de coabitare să rezolve problema procurorilor, comentariul DW îl descrie pe Traian Băsescu ca având o atitudine „dizgrațioasă” și care „se apropie asimptotic de borna neconstituționalității”. „După demisia ministrului Mona Pivniceru, ne găsim dintr-o dată într-o situație mult mai favorabilă. Premierul Victor Ponta, care a preluat ca interimar atribuțiile de ministru al Justiției este, cu certitudine, cel
DW: Conduita lui Băsescu este dizgrațioasă și se apropie asimptotic de borna ne-constituţionalităţii by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/38485_a_39810]
-
o înțelegere între taberele politice pentru numirea unor procurori-șef, DW, același care vara trecută îl apăra pe președinte în fața tentativei de „lovitură de stat”, apreciază că Traian Băsescu "joacă încă un rol în politica României și în ciuda conduitei sale dizgrațioase, care se apropie asimptotic de borna ne-constituționalității, el știe să întrețină “alianța” cu Comisia de la Bruxelles. Președintele are întotdeauna grijă ca în subiecte delicate, cum este și acesta al conducerii DNA, să fie perfect acoperit de punctele de vedere
DW: Conduita lui Băsescu este dizgrațioasă și se apropie asimptotic de borna ne-constituţionalităţii by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/38485_a_39810]
-
întregii noastre activități internaționale, suntem membri deplini și stabili ai Partidului Liberal European. Și ei sunt mai la dreapta, doctrinar, de altfel ca și mine, mai spre PPE, dar spre un PPE mai de acum câțiva ani, fără tușele populiste dizgrațioase de acum", a explicat liderul PNL. Potrivit președintelui Senatului, trecerea PNL la PPE nu este condiționată de schimbarea liderilor democraților europeni, dar modul în care îi privește pe unii dintre ei este diferit de opiniile lui Victor Ponta. "Nu ține
Antonescu, despre Merkel: E cel mai bun politician din Europa by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/38873_a_40198]
-
Ioan Lăcustă Admiram la el, cu acea uimire în fața dăruirii care simți că dă sens unei vieți și care, în cele din urmă, se împlinește în destinul închis, pasiunea cu care știa să însuflețească o lume, altfel, dizgrațioasă și plină e contrarietăți pentru mine: aceea din spatele simplelor cronologii ale perindării guvernelor și miniștrilor din ultimul secol și jumătate de istorie românească. Ion Mamina (1941-2006) știa, ca nimeni altul, mersul guvernărilor la noi, nesfârșitul șir de președinți de Consilii
Robit cărților, arhivelor... by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10801_a_12126]
-
de președinți, de dictatori și de democrați, o lume care se repetă că într-o roată a norocului învârtita la nesfârșit și care, în scurte opriri, arucă celui ce o rotea monștrii jucăriilor de pluș, ori de cauciuc negru și dizgrațios...speranțele noastre de mai bine... Suntem într-un perpetuu război cu noi înșine și din prea multa delicatețe nu mai reacționăm în niciun fel la această realitate crudă și gândim la omul religios în sensul dat de Eliade, gândim la
ROMANUL DIANEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383759_a_385088]
-
Și unii dintre noi chiar și-au sacrificat-o! Cealaltă față a libertății, reversul ei, ni s-a dezvăluit treptat, după 1990, când am putut constata că libertatea nu are numai o față luminoasă, grațioasă, ci și una întunecată și dizgrațioasă, chiar grotescă. După ani de-a rândul, în care libertatea ne-a fost îngrădită, am trecut brusc, dintr-o dată, la o libertate fără limite, care a degenerat repede în haos și anarhie. Ne-a fost dat, astfel, să trăim, de la
Autocenzura sau ceea ce ne lipseşte Prof. univ. dr. Ovidiu GHIDIRMIC [Corola-blog/BlogPost/93423_a_94715]
-
a căzut, a fost suprimată. Se părea că intrăm într-o epocă luminoasă și de durată a libertății normale a presei și a tipăriturilor și a mass-media, dar n-a fost așa. Odată cu libertatea de exprimare necenzurată, cealaltă față, întunecată, dizgrațioasă și grotescă a libertății, reversul ei, a început să-și spună din plin cuvântul. A început să se manifeste, mai întâi, subcultura, siluirea limbii române în fel și chip. Stricătorii de limbă s-au înmulțit mai mult ca oricând. Abuzul
Autocenzura sau ceea ce ne lipseşte Prof. univ. dr. Ovidiu GHIDIRMIC [Corola-blog/BlogPost/93423_a_94715]
-
ușor Înțepat. Dante Își aminti că auzise de el: era unul dintre asistenții marelui Arnolfo di Cambio, și venise cu el de la Roma, când Începuseră lucrările pentru noua catedrală. Îl măsură din ochi cu repeziciune, parcurgându-i profilul alungit și dizgrațios. Măreția calului se distingea În formele prelungi ale membrelor și ale feței, cu o forță reținută ce părea mereu pe punctul de a se manifesta În toată puterea ei. Mâini ce păreau născute ca să Înșface piatra. Și poate că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Își tot repeta că singurul său obiectiv Îl reprezenta pedepsirea vinovăției. Și poate că era adevărat. Dar vinovăția cobora și Înlăuntrul său. Se asemuia pe sine Însuși cu Iacov, prins În lupta lui nocturnă cu Îngerul. Continua să se zvârcolească dizgrațios, asemenea unui trecător căzut Într-o băltoacă de apă Întunecată, unde Îi va fi fost dat să se Înece. Cerul al Treilea nu era complet, atunci când ajunse În tavernă. Locul lui Teofilo era neocupat. Pe masă se afla un ulcior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
să revin cuminte În camera mea și să reiau exercițiile de dicție ori cum se vor fi numind ele când au ca obiect imitarea vocii cuiva. Nicidecum. Descoperisem o motivație mult mai solidă pentru a agrea periplurile nocturne prin subsoluri dizgrațioase, chiar dacă asta mă plasa pe aceeași platformă de interese cu maleficul Zoran: descoperirea Statutului Centrului. Nutream convingerea (ori, poate, era doar o speranță?) că intrarea În posesia importantului document este În măsură nu să confere cine știe ce puteri fericitului găsitor, astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
care își ridica rugător mâinile enorme, albe. Stând așa, oblic, și sprijinindu-și toată greutatea trupului pe un picior, în timp ce celălalt atingea podeaua doar cu vârful ghetei (de parcă ar fi fost mai scurt), stând, deci, așa ca o femeie, frânt dizgrațios, dar nicidecum caraghios, exprimând cu glasul lui o grabă care-l purta înainte prin prisosul de cunoștințe și sugerând un neglijent dispreț pentru întrebările ce i se puneau, Stein își răpăia plin de sine răspunsurile excelente. Cu gândul la binecuvântatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
om, substanța care, invadându-i ființa, nu produce acolo o explozie distrugătoare, ci arde cu o lumină egală și liniștită. Mă uitam la picioarele lui Burkeviț încălțate în bocanci vechi și murdari, la pantalonii lui lustruiți și cu genunchii ieșiți dizgrațios în afară, îi vedeam pomeții obrajilor turnați parcă în sfere de oțel, ochii minusculi, cenușii și fruntea osoasă sub buclele de culoarea ciocolatei și percepeam cu toată ființa cum sapă adânc în el înspăimântătoarea forță a rusului care nu cunoaște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
băltoace. Dante Alighieri, purtând Însemnele prioratului, mergea Înaintea grupului, la vreo douăzeci de pași. - Priorule, așteaptă, mergi mai Încet. De ce atâta grabă? horcăi bargello, șeful poliției, un bărbat bondoc, acoperit de o armură care Îl făcea să arate și mai dizgrațios. Bargello alunecă, În tentativa de a-l ajunge din urmă. - Acela e turnul de la Santa Croce... ăsta ar trebui să fie locul gâfâi șeful gărzilor, arătând spre o clădire din depărtare. Priorul se oprise ceva mai Încolo, la jumătatea urcușului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de erezie. Tânărul Își plecă fruntea. - Dar nu acum. Mă voi Întoarce, ca să aflu ceea ce vreau. Spre spitalul de la Santa Maria Novella - Oh, Dante! Mereu În goana mare, de parcă Furiile ar fi pe urmele tale! Poetul rămase nemișcat, recunoscând glasul dizgrațios care Îl apostrofase. Noul venit stătea Înfipt, cu picioarele despărțite, de partea cealaltă a străzii și Îi făcea cu ochiul, cu o expresie vulpească. Apoi ridică mâna, agitându-și degetele cu grație, ca o fată Îndrăgostită. Pe fața lui lată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]