279 matches
-
stil critic construit pe ironie, procedeu care semnalează tocmai distanța existentă între autor și obiect. O distanță nu de ordin afectiv, dar una aproape palpabilă, oricum inevitabilă, produsă de trecerea timpului și de schimbările epistemologice. Ironia patrașiană nu este una dizolvantă, malițioasă, care face un spectacol din înțeparea "imposturilor" ca să-și ridice astfel piedestal. Deși este și o opțiune stilistică, ironia practicată în critica lui Antonio Patraș ține de reflecția asupra eticii actului critic. E o ironie inclusivă, învăluitoare, înțelegătoare, justificativă
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
first tends toward sadism, inclines, at the end of the century, towards masochism". 186 Plecând de la observația că, în lirica eminesciană, "ambiguitatea e uneori asumată experimental" și că "indeterminarea relației materie/spirit, suflet/ corp", departe de a genera "o angoasă dizolvantă", oferă artistului "șansa de a exploata/inventa un nou univers", Caius Dobrescu atribuie poeziei lui Eminescu caracterul unui "roman analitic în versuri" cel mai profund și complex "roman analitic" din literatura noastră (op. cit., p. 19). Mai mult, universitarul bucureștean subliniază
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
o formulă a predestinării materiale. Ambiția modernă de a împinge Economia în zona explicației imperiului libertății, de a fi scoasă astfel din spațiul privat pentru a fi operațională în spațiul public (Arendt, 2007), a dus la exacerbarea unei dualități rivale dizolvante dintre Economie și Politică. În acest fel, iluminismul rațional a sfâșiat puterea explicativă a Economiei prin care aceasta, în loc să fie relevantă ca producătoare a lumii obiectelor a ajuns să fie transformată în suportul distribuirii lumii obiectelor, după criteriile treburilor publice
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
sau într-un orgoliu vid, nejustificat, atunci nu-ți poți reține admirația pentru luciditățile României, căreia nu-i e rușine să-și bată joc de ea însăși, să-și scuture neantul în autodispreț sau să se compromită într-un scepticism dizolvant”. Admiră, așadar, explorarea neputinței. Or, aici se ascunde schița unui autoportret, căci termenii sunt aproximativ aceiași când, la Paris, Cioran vorbește despre sine însuși. Doar evaluarea e alta. Departe de țară Ă să se înțeleagă: rămânerea lui în Paris e
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
periferie, într-o margine, în afara istoriei, neputință dublată imediat de șansa, metafizică, pe care o astfel de situare o conține. De fapt, povestea experienței lui biografice e destul de simplă: „Am fugit din gura noastră de rai pentru că avea un efect dizolvant asupra mea. Ce-i drept, nici Occidentul nu mi-a reușit. Îl detest ș...ț” (1973 Ă 599). Într-un anume fel, de eșecul acesta, dublu, Cioran e conștient încă din 1946, când îi scria lui Jenny Acterian: „Destinul tău
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
strigătul originar al scrisului cioranian, din care se desprind, ca niște particule oarecare, cărțile târzii, aparținând istoriei. Strigătul acesta disperat dublat de umbra mâhnirii, a disprețului și a urii: „Am fugit din gura noastră de rai pentru că avea un efect dizolvant asupra mea. Ce-i drept, Occidentul nu mi-a prea reușit. Îl detest pentru ceea ce este și mai ales pentru ceea ce speră...” (2 ianuarie 1973 Ă 599). Așadar, să fi avut Cioran, oriunde pe pământ, aceeași viziune asupra lucrurilor, aceeași
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
doar apariție și aparență, nu-i doar joc estetic sau artistic pur: viața are sens moral și metafizic ultim. Nu cred că putem găsi în întreagă operă regizorala a lui Visarion Alexa un singur exemplu de triumf deplin al relativismului dizolvant și al scepticismului aneantizator. Nu că relativismul și scepticismul nu ar exista, ci că ele tocmai pentru că sunt, se cuvine să fie depășite: prin sens și valoare, prin sentiment orientat etic și prin faptă conformă legii morale. Tocmai de aceea
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
rațiunea, conștientul, convențiile social-morale, culturale, artistice. Nu altceva au făcut copiii teribili optzeciști spre a veșteji cele mai sus pomenite, supradimensionate de decalogul ideologiei comuniste. Duhul rău ce stăpânește lumea lui Urmuz, provocând "mutații contra firii", și-a extins miasma dizolvantă asupra scrisului însuși: "Cuvântul despre sfârșit devine sfârșitul Cuvântului. Urmuz e unul din cei dintâi scriitori ai secolului XX care au încercat o subversiune a scrisului, aderând (mai mult ori mai puțin conștient) la o estetică a nonexpresiei. Apocalipsa urmuziană
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Dumnezeu, el iese din starea de pasivitate specifică contemplativului, ca să incendieze universul cu prețul propriei liniști. Vede în religie, ca și Henri Bergson, o modalitate de luptă a omului contra unei inteligente superioare, "o reacție defensivă a naturii împotriva puterii dizolvante a inteligenței"49. Cioran îl avertizează pe om de pericolul unei credințe "fără suport", el nu se bucură în ascuns de neputințele omului în fața divinității, nu este, cum se întreabă Patrice Bollon, "un héréthique, un diable". Richard Reschika surprinde 50
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
drept o realitate lăuntric verificabilă, venită din sine și mereu egală cu sine. Fiecare dintre acești alteri pare a trăi cu o maximă intensitate ceea ce Freud numea instinctul de moarte destrudo, marele Semn al întoarcerii organicului la anorganicul inform, dar dizolvant al neliniștii, al spasmelor ființei (Cu ochiul stins, poetul își cântă, undeva în tratatul despre Supraviețuire, nevoia de revenire la natura amorfă, vindecătoare, pentru că "tot ceea ce are formă este supus disperării!"). Drama îi începe totuși atunci când realizează că "nu există
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
a fixa portretul unui fals demon, în esență un înger căzut între oamenii printre care își exploatează sensul soteriologic. Într-o lume cu semnul schimbat, cum este lumea aproape dezagregată a triunghiurilor cu pupila albastră, legea ar impune ca factorul dizolvant să devină factor coagulant, unificator; prezența călăului poet pare, așadar, a contrabalansa excesul de zgură existențială, de incongruență și alienare. Echivalența călău-Poet, coborârea măștii și mărturisirea sensului sunt în fine transparente în jurnal de călău (mântuirea prin necredință): "Numai poezia
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
vechi tradiții de sprijin omenesc. Regulile democrației îndrumă și pe aleșii politico-economici și culturali. Sârguința dovedită pentru câștiguri bănești, imobiliare și alte prestigii personale se cer subordonate datoriilor. Altfel, căderi și eșecuri repetate îi vor ține legați de aceeași sărăcie dizolvantă a populației majoritare, exclusă, potrivit vechii cutume, de la tăierea și împărțirea tortului. Căci aproape nimeni nu-și mai pune întrebarea: oare averile acumulate înainte de 1944 au fost pe drept dobândite?! Ideile și sentimentele privind vechile fragmentări politice ale Europei (5
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
72-73, 81, 101, 175, 225-226, 233, 239, 248-249, 257-258, 271-273, 278-280, 282, 309, 318, 354 Russell B. / 120, 169, 172, 265-267, 269-270, 290, 343, 351, 354 S Saharov A. / 301 Saïd E. W. / 55, 219 Saint-Simon / 108, 184, 268 sărăcie dizolvantă / 22 Sartre J. P. / 41, 120, 123, 289, 351 sași / 31, 127, 238, 270, 322 satanic / 77, 166, 350 Scaun (Sfântul) / 28, 241, 301 Scheler M. / 10, 144 Schleiermacher F. / 153, 155, 347 Schopenhauer A. / 121 Schumpeter J. / 46 Schuon
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
în martie 1900 concepția primeia dintre cele trei Fakultätsbilder, Filozofia. Aceasta atrage în foarte scurt timp furia celor care vedeau subminat în primul tablou al lui Klimt primatul rațiunii -, facultate fondatoare a Aufklärung-ului -, asupra instinctualului și garant simbolic în fața amenințărilor dizolvante al iraționalului. Într-adevăr, tabloul lui Klimt nu păstrează nimic din tema iluministă a victoriei rațiunii asupra întunericului. Păstrându-se în convenția alegorică, artistul oferă o imagine a unei umanități abandonate în întuneric. Lanțul uman pe care-l înfățișează Klimt
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un aer contondent, marțial, decisiv, autentic, fără morga mateină contrafăcută. Din compoziția acestui chip răzbate și o notă de sfidare, dar și fermitatea deciziei privind asumarea artei sale; avem un portret eroizant al asumării vocației, nu ca pe o suferință dizolvantă, ca la Luchian, care martirizează corpul pentru a elibera spiritul, ci ca o provocare întoarsă împotriva oricărei contestări, a lumii întregi. Nu există nici cea mai mică urmă de modestie în acest portret, ci dimpotrivă, un orgoliu aristocratic, pictorul înfățișează
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
feminin a cărui postură corporală indică deopotrivă abandonul și extazul. Dincolo de exprimarea unei stări sufletești, fapt tipic pentru arta simbolistă, lucrarea precizează o dimensiune decadentă prin simbioza dintre iubire și moarte, cuplul freudian de forțe Liebenstriebe / Todestriebe care prezidează dinamismul dizolvant al existenței. Departe de a răspunde unor comandamente morale, compoziția relevă dimensiunea unei senzualități morbide, a unui transport voluptos prezidat de o feminitate care-l incorporează ca seducție și exacțiune, a unui fascin inomabil în proximitatea disoluției. Lucrarea invocă invitația
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Kimon Loghi o hotărâre, un gen de hotărâre specială tuturor celor nechemați. Găsesc încăpățânarea de a transpune culorile, de-a le degrada și întoarce, roșu pentru verde, galben pentru albastru"416. Cât despre "colorism", replica criticului subliniază cu un sarcasm dizolvant kitschul policromiilor loghiene. "Domnului Kimon Loghi, deși tânăr, îi place să fie retrospectiv ca un maestru mort acum o jumătate de veac: sunt printre omletele sale în ulei, unele pe care le cunoașteam și cu zece ani în urmă. Domnia sa
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de legitimare enumerate. Ideea aspectului delocalizant, originar-înstrăinat al începutului și prezentului filosofiei este susținută și de filosoful sloven, care vede în acest fapt gradul zero al acesteia, continua deplasare, transferul, deteritorializarea, lipsa unui a-fi-acasă în sens heideggerian. O perspectivă categoric dizolvantă asupra celei de-a doua filosofeme, a impus-o filosoful american R. Rorty. Dincolo de rolul civilizator pe care l-a îndeplinit, este eronat să credem că filosofia poate fi conducătoare, politic vorbind. Fie că e vorba de democrație directă sau
Filosofeme deconcertante. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Cosmin Oproiu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2274]
-
Se apreciază, că valabilitatea plantelor o dată uscate este de aproximativ 1-2 ani, după care acestea pierd din proprietățile curative. Utilizarea plantelor medicinale în terapie se bazează pe principiile active, ce le conțin, principii care se obțin din plante utilizându-se dizolvanți ca: apa, alcoolul etilic, vinul, uleiul etc. INFUZIA constă în păstrarea plantei în contact cu apa clocotită, de obicei timp de 2-3 minute, după care se strecoară. De obicei proporția este de 1 linguriță de plantă uscată la 250 ml
XI. Etapele prelevării şi preparării remediilor fitoterapeutice. In: Fitoterapie clinică by Mihai V. Botez () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2112]
-
pentru sistemul nervos; conține minerale organice necesare pentru refacerea și întreținerea căilor nervoase; 250 g/140 g/60 g, 0,5-1 litru pe zi. Lămâie: sucul de lămâie crudă diluat în apă caldă distilată e un excelent alcalinizant universal și dizolvant de mucus, dar numai atunci când este consumat fără zahăr; deși este acid în stare naturală, sucul de lămâie are proprietăți puternic alcalinizante la nivelul stomacului și al fluxului sangvin. Ulei din germeni de grâu: sursă de vitamina E organică, necesară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
în amănuntele vechii dispute legate de așa-numita "atitudine Caragiale"3, reținem că la începutul perioadei interbelice intelectualitatea se polarizase deja în două "spirite" antagonice, dintre care cel marcat de semnul caragialismului era clar conotat negativ, ca promotor al zeflemelei dizolvante, al jemanfișismului, al spiritului critic, al scepticismului etc. în timp ce orientării eminesciane i se rezervau atributele creației, al accesului la metafizică și transcendență, al mesianismului. Paralelismul între cei doi poli ai spiritualității românești a fost adesea dus la extrem, perechile de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
el, readucându-mă la realitate. — Și apoi ai sugerat idea de-a mă ucide. Să mă ucizi? Pe mine? Tu? Să mor eu de mâna uneia dintre creaturile mele! Nu mai tolerez. Și ca să-ți pedepsesc cutezanța și concepțiile astea dizolvante, extravagante, anarhice, cu care mi-ai venit, hotărăsc și dispun să mori. De cum vei ajunge la tine acasă, vei muri. Vei muri, ți-o spun, vei muri! — Dar pentru Dumnezeu! - exclamă Augusto, acum implorator, tremurând ca varga și livid de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de zile înfruntarea, disprețul cu care se priveau reciproc. Consider că la tovarășul Mihai Marinescu - zicea - importantă, din punctul de vedere dezbătut acum, nu e „înclinația spre pahar“, ci faptul că a fost ani de zile elementul cel mai anarhic, dizolvant, indisciplinat al acestui colectiv. Dar el a putut viețui cum a dorit în acest colectiv din care dispăruse spiritul de muncă colectivă. Pentru absența acestui spirit nu cred că biroul organizației de bază ar avea mari răspunderi, pentru că acest birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Și totuși, prea puțin din toate acestea se regăsește În modul de viață al secolului al XVII-lea - și cel mai puțin În grădinile sale, care au rămas În general la fel de artificiale ca cele medievale. Natura rămânea Încă un potențial dizolvant al decenței, o idee pe care nesfârșitul șir de noi descoperiri despre apucăturile omului mai primitiv - cu cât mai aproape de natură, cu atât mai asemănător lui Caliban - nu făcea nimic pentru a o spulbera. Ea rămânea fundamental o uriașă pelerină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
-i conferă un caracter aproape estetic împing spre limită filmul lui Haneke. Regizorul Pianistei (La Pianiste, 2001) după romanul austriecei nobelizate, Elfriede Jelinek, sau al lui Ascuns (Caché, 2005) știe să creeze suspansul, în care recunoști clișeul, reinvestit cu forța dizolvantă a deriziunii. Remarcabilă este scena din antreu și bucătărie, care mi-a amintit de o scenă de teatru din Îngrijitorul lui Harold Pinter. Unul dintre tineri, Peter, cel interpretat de Brady Corbett, întreține conversația sub pretextul împrumutării a patru ouă
Mind Games - Funny Games by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8342_a_9667]