1,063 matches
-
astea. Soțul meu te-a lovit cînd erai copil? Indirect. El a dat în taică-su și a plecat de acasă. Părinții noștri, înfuriați, ne atingeau pentru cea mai mică nesupunere. Și care copil, afară de cei tîmpiți, poate fi foarte docil? Odată, nu știu cum, i-am răspuns tatii. Avea iușca de mînat caii în mînă și m-a plesnit... Am mai auzit povestea cu taică-su: un țăran înrăit, avar... Pe naiba! Era cel mai larg la suflet, toți îl iubeam. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
vedea pretutindeni numai trădare. La urma urmei, nu fusese chiar atît de nebun! Fură nevoiți să treacă peste cadavrul doctorului Forester, Întins chiar la capătul scării. Doctorul căzuse În cursă: mînat nu de dragostea de patrie, ci de iubirea aproapelui, docilul Johns Își sfărîmase idolul. Doctorul fusese prea sigur pe Johns: nu-și dădea seama că pe docilitate te poți bizui mai puțin decît pe teamă; un om preferă adesea să-și ucidă idolul decît să-l dea pe mîna poliției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
formațiuni politice și sateliții lor. Dimpotrivă, România este în momentul de față condusă mai mult ca oricând de o elită financiară puternică (acționând fățiș sau din umbră), de oameni care își promovează interesele economice personale sau de grup prin intermediul politicienilor docili și corupți,capabili oricând de compromisuri grave. În același timp, standardul de viață al cetățenilor români se reduce simțitor pentru majoritatea populației, lucru sesizat corect nu numai de presă, nu numai de sondaje sau de instituții internaționale ci chiar de
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
vânt, în întreaga țară, acoperind tot... Înțelegeam unde bate moșul. - Și la ce bun fac ăștia țara gri? - La nici unul. Comuniștii au hotărât că griul este cea mai bună culoare pentru scopurile lor; oamenii care trăiesc înconjurați de gri sunt docili, proști, adică prostiți, lipsiți de orice impuls al schimbării sau sentiment al dreptății și fair play-ului, atât de răspândite în restul lumii, atât de necomuniste în esența lor; nu sunt filosof și nu i-am înțeles niciodată pe comuniști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
tema principală ce revine în variațiile și modulațiile voastre? O tensiune, concentrându-se să nu piardă nimic din propriul potențial, să prelungească o stare de reactivitate, să profite de acumularea dorinței celuilalt, precum multiplicarea propriei încurcături? Sau abandonul cel mai docil, explorarea imensității spațiilor ce pot fi mângâiate reciproc, disoluția ființei într-un lac cu suprafața infinit de tactilă? În ambele situații, desigur, nu existați decât unul în funcție de celălalt, dar, pentru ca respectivele voastre euri să fie posibile trebuie nu numai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mult înainte prin sacrificiile lor, să înțeleagă și să-și asume responsabilitatea înțelegerii realității. Realitatea, camarazi, realitatea este o fiară care este crudă și iresponsabilă dacă este lăsată în libertatea sa naturală, dar care poate, poate și trebuie să devină docilă, slugarnică, blîndă ca o găină hipnotizată, atunci cînd este prinsă de gît cu o mînă bărbătească, puternică, capabilă să-și impună voința. Voi știți, camarazi, că războiul Italiei n-a fost cîștigat de milioanele de oi înnebunite de frică, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și ea tânără, presque une enfant, aproape un copil. Îl vedea aievea pe grecul acela respingător, o pocitanie, luând‑o de mână la un carnaval, palidă și cam amețită de la berea căreia‑i sorbise spuma, ca orice copil; cum mergea docilă după grec, cu pași mărunți, de sălbăticiune Înfometată, pe străduțele Înguste ale Marsiliei, ce coborau În port; cum apoi urca niște trepte Într‑o clădire Întunecoasă din preajma depozitelor, alunecând cu mâna pe o balustradă dintr‑o funie groasă, marinărească; apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de creanga mărului de la poartă, așa cum o descoperea în fiecare dimineață pe verișoara ei. Visă, într-o noapte, că juca fotbal. Unul din coechipieri îi pasase și ea alerga sprintenă, surâzând, spre poartă. Mingea îi stătea la picioare mică și docilă iar Ema, cu simplitate, o arunca în poartă. Copiii o aclamau, Vanda venea în fugă spre ea, fericită și mândră, aducându-i drept răsplată o cutie mare de bomboane. Luana o săruta cu dragoste și o invita să-i stea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
la trăirile celorlalți. Într-o seară, în timp ce se plimbau, Luana și Renar rămaseră în urma celorlalți. El îi povestea ceva, ea se gândea în altă parte. Nu mă asculți, îi spuse băiatul și supărat o luă înainte. Ea rămase pe loc docilă, cuminte, așteptând ca el s-o ierte. Renar se opri după doar câțiva pași, o privi și întinse mâinile spre ea. Fata fugi spre brațele deschise în timp ce băiatul îi veni în întâmpinare strigând panicat: Nu fugi, Luana. Nu ai voie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mugea, își îndesa în urechi usturoi zdrobit și frunze de nalbă, făcea gargară cu spirt, carmol, oțet, își frângea mâinile. Abia când ajunse la capătul răbdării se hotărî să piardă o după-amiază la rând în fața unui cabinet de stomatologie, răspunse docilă întrebărilor funcționarei de la fișier, numele, prenumele, vârsta, adresa, locul de muncă, abia se mai ținea pe picioare, răspundea mecanic, atentă totuși ca pe undeva să nu existe vreo cursă... Aflată în sfârșit acolo, în cabinetul stomatologic, la propunerea medicului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
eliberă dopul din plasa de sârmă și-l lăsă să iasă puțin câte puțin. În loc de pocnet se auzi un fâșâit domol, după care lichidul nu se învolbură, nu țâșni în sus, ci rămase cuminte în sticlă, mai apoi se lăsă docil turnat în pahare. Momentul, în loc să fie festiv, se dovedise a fi, cumva, jenant prin lipsa de trăire a celor prezenți. Au ciocnit totuși unul de altul paharele, și-au mai spus vorbe protocolare, și-au zâmbit, dar pe urmă s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
bineînțeles, fără știrea ei. Eleanor se holba în continuare la Adrian, în timp ce Șam bâiguia, frecându-și palmele: — Cu cat stau să mă gândesc mai bine, cu-atât mai mult îmi place. Ar putea reprezenta nașterea unui nou gen publicistic. Revoltă docililor. Riposta oamenilor de artă. Zău, a sosit momentul să trecem la fapte. Prea și-au făcut de cap toate hahalerele astea tinerele. De ce să scrâșnim mereu din dinți și să-nghițim gălușca? De ce să nu punem la cale o schimbare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
pentru orologiu, Căsătoria și Svejk În al doilea război mondial, piesele preferate ale lui Eustațiu. Ghemuit În cușca lui de labrador, cum Îi plăcea să-și spună, aplauda de unul singur replici sau scene care Îl impresionau. Sala Îl urma docilă dar și oarecum descumpănită, căci arareori gusturile lor coincideau. Era Însă greu să nu te supui unuia care Își făcuse educația teatrală la București și care știa câte țigări Benson&Hedges fuma Ciulei la o repetiție sau unde Își făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
dar se temea că, odată cu lumina zilei, ea se va Întoarce Într-un loc pe care el Îl detesta. Acolo, ea nu se mai dezbrăca cu firescu-i știut, ci se lăsa dezbrăcată fără să consimtă și fără să se apere, docilă, indiferentă, supusă, vinovată, știindu-se parcă supravegheată de o privire mustrătoare și Îndepărtată. O putea manipula după plac, ca pe un manechin abandonat Într-o debara, sau ca pe o păpușă gonflabilă. Acum, nici acest lucru nu mai era posibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
simțit nicio teamă sau dorință de respingere, cum ar fi reacționat altădată într-o astfel de situație. Au stat o vreme fără să-și spună nimic, după care tânărul a început să-i pună întrebări una după alta. Ea răspundea docilă și nu-și putea desprinde privirea de chipul lui translucid, cu trăsăturile foarte fine și bine reliefate în contururi subțiri de lumină. La un moment dat i-a strâns mâna. Nu numai că nu a protestat, dar i-a strâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
nu sunt altceva decât croieli diferite ale aceleiași măști. Se poate trece dincolo de Simfonia a V-a? Da, răspundea acel cineva străin, dar ajungi la tine. Ce bumerang zburdalnic, nesățios de a reteza întrebări și a ști să se întoarcă docil în palmă, ca un șoim. Când zici că-l cunoști, ți-e teamă de faptul că ești stăpân sau știi și ți-e teamă că știi și nu vrei să tulburi această apă sumbră, tăcută, atotștiutoare, aparent calmă, dar abisală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cu zgomot de spaimă sau Gagu a atins vreun știulete care, trezit din somn, a dat alarma printre știuleți, Căpcăunu ședea drept în fața noastră, cu ochii arzând, cu mâinile încrucișate pe piept. Și cum totul se sfârșise, l-am urmat docili, cu tot negrul chinurilor în suflet, înspre școală. * * * S trigătele de uimire ale morților ne-au întors privirile către oraș. Altul decât cel cunoscut, reinventat de mongolul Cargobot, cu ajutorul calculelor lui Ghiborț și înnobilat cu frumusețe arhitecturală de Bau. Ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
sprijini gândurile, lanurile foșneau lovindu-mă cu știuleții uriași peste față, ciorile se roteau râzând cu croncănituri de mogâldețele pierdute în jungla foșnitoare, noi fumam uitând cu totul de școală și de magiștri. Mai opream să vedem ultimele vagoane urmând docile șarpele metalic, pe culoarul lui văzându-ne ca doi călători plecați pentru totdeauna din orașul în care legați de trecut trăiam în viitor. Bănuiam că Dincolo ne așteaptă un alt Mihai și un alt Gustav. N-aveți nimic în cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
umpluse în bazin. Eram uimit de densitatea sloiurilor. Sigrid deschise un frigider plin de cupe strălucind de chiciură, luă două și urcă înapoi în salon, insistând să-mi spună cât este de importantă temperatura paharului. Am urmat-o, uluit și docil, părăsind cu regret această peșteră a lui Ali Baba. -Vrei să deschizi sticla? propuse ea. Mă achitai de această sarcină, atenuând cu mâna explozia dopului ca să obțin zgomotul unui glonț tras cu amortizorul, luând foarte în serios personajul care credea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
Într un râs copilăresc și creștea până la o succesiune de hohote cristaline ce topeau toate necazurile și neajunsurile fetelor, iar Ochenoaiei Îi oferea certitudini pentru evoluții bune În viitor: Răzbate el, că-i bărbătosul Ochenoaii! Lupu, un câine inteligent și docil, și-a amintit de Va, sau numai s-a prefăcut, și a acceptat prietenia de la prima propunere, s-au jucat și și-au făcut promisiuni ca astfel de momente să se desfășoare zilnic. A dorit să meargă În grădinuță, să
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
vene, până păsările negre te vor sfâșia ca pe un hoit putred, până se va face târziu în gușile cerului. Coboară înserare peste felia de pâine, noaptea sub aripile îngerilor, întunericul în sticla cu lapte. Așteaptă, dragul meu, așteaptă! Moartea, docilă, îngăduie numărătoarea pe sărite. Așteaptă, Dumnezeu a trudit 6 zile; în ziua a șaptea, bătrânul și-a hodinit oasele; în a opta zi, a modelat singurătatea, tu vrei să desfaci lucrarea meșterului făurar într-o clipă? Dumnezeu, pentru diversitatea cerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
alții miloși; unii sperjuri, alții oameni care își țin cuvîntul; unii lipsiți de vlagă și lași, alții cutezători și curajoși, unii binevoitori și apropiați, alții mîndri; unii iubitori de plăcere, alții caști; unii oameni întregi, alții vicleni; unii încăpățînați, alții docili; unii serioși, alții ușuratici; unii cu credință în Dumnezeu, alții fără religie, și așa mai departe. Știu prea bine că fiecare va declara că ar fi minunat dacă ar exista un principe care să aibă dintre toate însușirile arătate mai
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
răspunsul profesorului, care, totuși, mai adaugă după câteva clipe : Nu ar fi rău să o aduci pe tânăra căreia i-am instalat electrozii. Vizita iese din salon. Dora mai poate observa doar spatele câtorva siluete în alb care îl urmează, docile, pe profesor. Ritualurile vieții de spital își urmează cursul obișnuit pentru oamenii în alb : ordine, gesturi profesionale, alergătură, corvezi, grăbita pauză de cafea adeseori întreruptă de sonerie, dialoguri, mici dispute sau înțelegeri tacite, bârfe la adresa șefilor, a colegilor și bolnavilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
sociale, sunt puțin organizate în sindicate, îi respectă mai mult pe bărbați decât pe femei, sunt ocupate mai mult de fizicul lor decât de afacerile publice. Fetișismul frumuseții feminine funcționează ca un vector de reproducere a unei mâini de lucru, docilă, nu prea solidară, puțin revendicativă, în momentul în care femeile încep să se apropie de sferele puterii (Naomi Wolf, 1997, p. 20). Așa cum se recunoaște faptul că femeia este „stăpâna casei” și, de aici, aria acesteia de competență se restrânge
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Alături de piața produselor și a factorilor de producție, ar exista deci o piață politică pe care oameni și partide rivale ("antreprenori publici") oferă politici în schimbul votului, cu scopul accederii sau menținerii la putere. Administrația nu mai este văzută ca acceptînd docilă preferințele guvernului și ale electoratului, ci încercînd să le impună pe ale sale. Autori ca W. Niskanen, A. Breton dezvoltă o adevărată teorie econo-mică a birocrației, demonstrînd că, pe lîngă deficiențele pieței (market failures), există și importante carențe ale sectorului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]