750 matches
-
respiră zilnic toxinele suferinței stă sub o criză pe care n-o poate stăpîni decît în două feluri: ori o ignoră refugiindu-se într-o apatie de principiu, ori o digeră dîndu-i o întrebuințare subtilă, de motivație în vederea unor preocupări docte. În primul caz, medicul devine o brută cu aere solemne, un robot travestit într-un degustător de teme oculte. De pildă, chirurgul sătul de cruzimi sîngerînde se înconjoară pe pereți cu icoane, sau hematologul care nu mai rabdă înfățișarea copiilor
Fără cinisme by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2652_a_3977]
-
ecou în starea lăuntrică, statutul lui Nicolae Radu nu s-a schimbat după absolvirea celei de-a doua facultăți: a rămas același medic specialist în anestezie care, în timpul liber, se întorcea la concepte, dar fără a ieși din sfera amatorismului doct. „Amator“ înseamnă spiritul îndrăgostit de speculații, căruia exercițiul conceptelor nu-i ține pasul cu direcția emoției. În acest caz emoția, deși existentă, nu culminează în actul speculațiilor intense. Cunosc intelectuali care nu au fost niciodată amatori în filosofie, sărind direct
Fără cinisme by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2652_a_3977]
-
didactic, plin de itemi (sic!) pretențioși, greoi formulați, din care, fiți atenți, elevul află că studiază, la clasă, stilul marelui povestitor... I.L. Creangă. O fi dat cu copy-paste, o fi combinat neglijent niște texte, contează mai puțin. Fapt e că doctul document, a cărui bibliografie, spune Maria Iordănescu, numără 11 surse, de la DEX la Istoria... lui Călinescu, e via ilustrare a formelor fără fond, a greșelilor în așa fel plasate încât să compromită totul, a lumii pe dos. Ca tematică, e
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2663_a_3988]
-
simțit cu adevărat apropiat (Cervantes, Racine, La Fontaine, Goethe, Baudelaire, Fr.Jammes, Valéry, Rilke), examinîndu-i dintr-un punct de vedere cu totul personal, de frapantă originalitate. Cel care a putut scrie astfel de glose era un literat complet. Față de comentariile docte, dar academice și șterse ale unui Philippide, cele ale lui Pillat, sclipitoare, ne descoperă mult mai mult decît un amator cultivat. Nu-i de mirare că, fără prezumție, Pillat și-a schițat și cîteva autoportrete dincolo de timp, adresîndu-se direct posterității
Stilul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2692_a_4017]
-
căuta performanțe hipice în orice spinare ecvestră, dezamăgirea pe care o resimte văzînd gloabele literare ale momentului trebuie să fie drastică. Inadaptarea e acută, căci autoarea se află în posesia unor însușiri cărora epoca le împiedică întrebuințarea. Un asemenea spirit doct e precum o pasăre pterodactilă căreia înzestrarea polivalentă îi devine fatală, selecția neavînd nevoie nici de aripile și nici de ghearele limbilor clasice. Și atunci singura soluție e retragerea din spațiul public, cu stăruința de a-și cultiva în singurătate
Decadența Teatrului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2713_a_4038]
-
polivalentă îi devine fatală, selecția neavînd nevoie nici de aripile și nici de ghearele limbilor clasice. Și atunci singura soluție e retragerea din spațiul public, cu stăruința de a-și cultiva în singurătate pasiunea literelor, zăvorîndu-se în matca unor cercetări docte. Rezultatul sunt cărți de nișă: o monografie despre Iuvenal sau un volum despre portretul Cartaginei, tomuri ai căror cititori sunt cai de rasă, puțini grație purității de spirit a pregătirii lor. Volumul În dialog cu anticii e un exemplu de
Decadența Teatrului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2713_a_4038]
-
blazarea în cuget” și, respectiv, la „geniul cuprins de lumea ideală”. Opiniile lui Maiorescu despre opera eminesciană vor reveni ca un laitmotiv pe parcursul „analizei” teologului blăjean, cu sau fără legătură cu mersul acesteia. E mai puțin important cum le interpretează doctul filosof de Viena, care, în ciuda studiilor absolvite, nu prea e capabil de raționamente de finețe. Contează mai mult că Maiorescu este asociat diatribei anti-eminesciene, ca un semn că poetul este vizat pe post de reprezentant al unei întregi direcții literare
A fi surd la sublim by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2582_a_3907]
-
ce pun în mișcare spiritul lui Culianu. Cum este croit un asemenea savant încît să poată fi atras de cele mai obscure surse bibliografice? Spiritul lui Culianu se definește printr-o curiozitate bătînd în lăcomie cognitivă, un fel de cupiditate doctă în a afla cea mai fină informație cu privire la cea mai absconsă latură a nu știu cărui text alchimic egiptean. O filatelie rafinată în varianta istoriei religiilor, cam așa s-ar putea defini morbul lui Culianu. De exemplu, cînd te preocupă arta teurgică
Concupiscența cognitivă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2785_a_4110]
-
cuvintelor românești, cu etimologii latine consacrate. Și nu numai. Cu cel de al doilea, Profesorul Eugen Todoran, relațiile au fost mai speciale de-a lungul a patru ani, pe când am pregătit o lucrare de doctorat. După câteva firave opinii despre docta sa carte Eminescu, mi-a oficiat elegante dialoguri despre Maiorescu. Ulterior, despre cele două... mituri Blaga - dramaturgia și poezia. Al treilea reper științific, pe linia filologiei temeinice și a literaturii, văzută din balconul criticii și istoriei literare, îl constituie scrisul
Un contencios administrativ pentru literatură. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_445]
-
parte din opera lui Bogza, ca și parte din biografia scriitorului, pornind de la convorbirile avute de acesta, spre sfârșitul vieții, cu Diana Turconi. Al cincilea indicator de structură - model, de angajament peremptoriu al istoricului literar Cornel Ungureanu în demersurile sale docte, și speculativ nobiliare, îl vizează pe eruditul Mozes Gaster și agonia enciclopedismului. Într-un comentariu pe rezonanță magnetică, Profesorul Cornel Ungureanu își ipotechează foiletonul critic printr-o denominare jurnalieră. În cazul de față, pe întinderea a trei pagini și jumătate
Un contencios administrativ pentru literatură. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_445]
-
inegalabilă. Că, încercând să recitim acum paginile pe atunci glorioase, rezultatul se dovedește catastrofal, e deja un autosuficient clișeu postdecembrist. Că însă, uneori, pe nepusă masă, realitatea pare să ne contrazică asemenea așteptări, e un fapt. Să nu-l respingem, doct, cu ochii închiși! Fiindcă tocmai pe acest interval tulbure - anii 1945 - 1947 - se întemeiază volumul lui Petre Solomon, Paul Celan. Dimensiunea românească. Revizuit acum, față de versiunea din 1987, și republicat la Editura Art într-o colecție parcă premonitorie, el are
Obsedanții ani by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8229_a_9554]
-
neschimbată... Toți își regretă gândurile de îndată ce și le mărturisesc: Fie că simt inutilul din strădania confesiunii. Fie că simt înșelarea din exprimare." (Litere, nr. 5, martie 1934) Petru Comarnescu scrie trei eseuri despre iubire și exasperare, doctorul Justin Neuman face docte aprecieri psihologice asupra luptei dintre generații, iar Camil Baltazar vorbește despre autenticitatea romanului lui Eliade. Tot în 1934 peste 20 de publiciști, mai mult sau mai puțin importanți recenzează entuziasmându-se de întoarcerea din rai (Emil Gulian, Iulian Vesper, Mihail
Maitreyi și criticii săi interbelici by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/8289_a_9614]
-
cărți de filozofie dacă n-ar simți că se alege cu ceva de pe urma lor. Dacă accepți acest lucru nu-ți rămîne decît să afli care anume e cîștigul cu pricina. Iar dacă volumul asupra căruia ne oprim e unul de doctă desfășurare terminologică - scris într-un jargon a cărui dificultate descurajează pe jumătate din cititori -, întrebarea devine cu atît mai sîcîitoare. Ce anume poate oferi o carte de strictă și aridă alură lexicală - cum este cea a lui Jean-Luc Marion - încît
Liturghia filozofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8528_a_9853]
-
nici un sens să te întrebi "cine interpretează?". E ca și cum te-ai întreba cine plouă sau cine e subiectul anotimpurilor în schimbare. La scara universului "a interpreta" este un verb impersonal, și abia cu apariția omului actul acesta universal capătă noblețea doctă a unui îndeletniciri personale. În rest, interpretarea e interacțiune și nimic altceva. Dar cum trebuie înțeles acest termen, pentru a-l surprinde în raportul său cu celelalte concepte și idei ale lui Nietzsche? După cum știm, lumea este asemenea unei scene
Bazarul cu iluzii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8597_a_9922]
-
temele intelectuale de calitate. Sunt convinsă că formula sa de educație lingvistică e cea mai bună cu putință: efectele de durată se obțin mai ales prin ironizare și ridiculizare; umorul fixează în memorie o greșeală mai bine decât zece lecții docte. Din păcate, nu oricine poate aplica o formulă care se bazează pe asocierea rară de talent scriitoricesc, cultură, aptitudini actoricești, plăcere a jocului. Emisiunea sa era unică prin vivacitate, spectacol lingvistic, avalanșă de idei ingenioase și citate savuroase. Nu în
Doar o vorbă... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8606_a_9931]
-
muzicologii românești ce se dorește lipsită de prejudecăți, dar riguroasă, modernă, în același timp ținând cont și sprijinindu-se pe o tradiție solidă." Imensa majoritate a autorilor sunt cadre didactice ale Universității muzicale bucureștene. Poate de aici minuția informației ori docta structurare a conținutului. Meticulos și erudit, ca de obicei, Alexandru Leahu realizează o pertinentă incursiune în lumea doctrinelor estetico-filosofice referitoare la domeniul sonor, atingând zonele fierbinți ale abordării sintetice vizavi de practica artistică din ultimile două secole, ale poeticilor componistice
Un alt fel de manual by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8611_a_9936]
-
par și cerințele care verifică unele cunoștințe gramaticale printr-un aspect aplicativ (și în mare suferință astăzi): punctuația ("explicați rolul semnelor de punctuație"). Sînt totuși multe întrebări care se pot rezolva mecanic (dar dau impresia de mare profunzime, prin formularea doctă). Repetată aproape la fiecare text, cerința de a indica "mărci lexico-gramaticale prin care se evidențiază prezența eului liric în poezie" se reduce la selectarea formelor pronominale și verbale de persoana I singular. La fel, cerința de a extrage "două cuvinte
Păcate ale școlii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8426_a_9751]
-
de vreo patru sute de pagini... Apreciam îndeosebi cu acel prilej ineditul fecund al abordării noțiunii de ritm, cu toate implicațiile sale în structura fenomenului muzical. L-am rugat de atunci în mai multe rânduri să confere o mai largă notorietate doctelor sale analize-sinteze, beneficiare ale unui înalt indice de originalitate, altfel spus să le înnobileze cu perenitatea tiparului. Ceea ce a și făcut. Dar - întotdeauna există un „dar” - întrucât a considerat o asemenea lucrare-fluviu adresabilă exclusiv unui cerc restrâns de inițiați în
Sunetul de referin?? ?i arca muzicii occidentale by Florian LUNGU () [Corola-journal/Journalistic/84326_a_85651]
-
ne scape de insecte. Reprezentanții firmei se scuză că nu au câștigat lupta cu insectele pentru că în parc zboară "sosii" ale țânțarilor. Andrei Leca, șeful firmei 3D România-angajată de Primăria Capitalei să facă dezinsecție în toate spațiile publice - a explicat, doct: "Mai există un fel de zburătoare prin parcuri, «chironomidele», pe care le confundăm cu țânțarii, sunt o copie a lor, cei drept, doar că se hrănesc cu plante. Sunt vegetarieni- nu se hrănesc cu sânge. De aceea avem impresia că
Cum explică firmele de dezinsecție invazia de țânțari din parcuri by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/77677_a_79002]
-
descumpănitor în afara lor, ca o provocare perpetuă, suprema provocare la adresa ființei? Așa cum Pascal îl refuza pe "Dumnezeul filosofilor și al savanților", în fa-voarea celui care este obiectul superior al iubirii, nu avem dreptul de-a recuza o moarte analitică, speculativă, doctă, o moarte mai mult ori mai puțin artificioasă, desprinsă din realul cosmic pentru a fi depozitată în cărți? Autorul nostru crede că da: În biblioteca ta de acasă, cu rafturi țintuite pe veci în pereți, din podea pînă-n tavan, cauți
Un cimitir vesel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8010_a_9335]
-
când un cunoscut pianist și estetician al muzicii, Stefan Mickisch, face într-o sală o prezentare comentată a operei ce se va reprezenta în acea zi, interpretând la pian motivele și laitmotivele respective pentru a facilita înțelegerea lucrării. Prelegerile sale docte, pigmentate cu mult umor și fantezie, bazându-se pe o profundă cunoaștere a operei wagneriene sunt un adevărat îndreptar de înțelegere a creației compozitorului. Ele ne amintesc de lecțiile de muzică ale lui Leonard Bernstein sau acelea prezentate la Ateneul
Festivalul Bayreuth 2009 (I) by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6913_a_8238]
-
Literar, cartea lui Dan Damaschin e o teză de doctorat, purtînd un imanent aer academic, o sobrietate aulică. Nădăjduim că autorul său ne va înțelege dacă îi vom aminti că o foarte îmbelșugată materie a rămas în afara paginilor d-sale docte, acribioase, cu un partizanat bine filtrat. E vorba de teme precum relațiile dintre N.Balotă și I.Negoițescu, nu numai în duhul concordiei ci și al unei competiții subiacente, mereu resimțite de autorul Caietului albastru, de anume colțuri umbrite ale
Cercul Literar între două manifeste (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7061_a_8386]
-
transferă cu totul în acest expansionist domeniu dubios. Or, cea dintâi constatare pe care o impune această nouă Istorie a României este soliditatea ei științifică. E o lucrare temeinică, sobră și așezată ca arhitectură, academică fără a fi greoaie și doctă fără a fi prolixă. O carte, totodată, bogată în formulări memorabile, dar prin justețea severă a expresiei, nu prin efecte de pirotehnie verbală. Proiectul însuși este unul de factură auster clasică, de prezentare a unei istorii naționale urcînd cronologic din
O istorie a României apărută la Paris by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8110_a_9435]
-
nu și-au însoțit expresia pe care au dat-o ideilor cu o elementară emoție estetică, că așadar avem de-a face cu niște savanți care nu și-au interiorizat cunoștințele și care, în loc să scrie dinăuntru, fac figura unor colportori docți care vehiculează informații exterioare. De aceea, majoritatea lucrărilor de acest fel, cu toate că ți se impun prin temeinicia științei și prin cimentarea argumentelor, sînt reci și neprimitoare. O galimatie de carcasă etanșă la radiații afective le ticsește paginile și o răceala
Pe urmele Antigonei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8111_a_9436]
-
unele țări din Europa de Est, limbii române i-au cam secat izvoarele comunicării, fiind obligată să formuleze doctrine, să deformeze istoria trecută și să exalte În ditirambi prezentul năucitor! Pe bună dreptate, francezii i-au spus limbă de lemn (detalii În docta carte Limba de lemn, de Françoise Thom, ediția din 2005, În traducerea doamnei Mona Antohi, cu un studiu introductiv de Sorin Antohi, Humanitas, 248 pagini). Nu știu dacă fără această tristă (cred, și ireversibilă!) perioadă, ar fi apărut, ori, mai
DESPRE PREFAŢA LUI GABRIEL STĂNESCU. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/99_a_388]