752 matches
-
Unduirea frazelor are drept efect o involuntară stare de amnezie, căci atenția îți scade din cauza eleganței monotone a vorbelor. O rotunjime ritmată al cărei efect stilistic se pierde prin disiparea sensului: aceeași semnificație împărțită în prea multe unități de expresie doctă, pornind toate dintr-o bonomie iremediabilă. În volum predomină sentințele scurte de tip aforistic sau enumerările de tip sinonimic. „Filosoful e săracul voluntar al spiritului, cerșetorul etern ce agonisește zilnic aceleași monede, trăind în restriște, aproape gol, aproape orb, fixat
Filosofia nostimă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5465_a_6790]
-
Iași de la dl. V. Fetescu, ce-mi relatează despre activitatea de comemorare organizată de Muzeul literaturii române din Iași. Printre altele, d-na Olga Rusu a vorbit elogios despre activitatea rebusistă a prof. Serghei Coloșenco în legătură cu opera eminesciană. În felul doct cum a vorbit la telefon interlocutorul meu, mi-a creat plăcerea unei adevărate șezători literare de aleasă substanță, citindu-mi în ultima parte a convorbirii și două poeme din creația proprie. În acest fel am vorbit aproape o oră, așa cum
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
științei exacte dispare orice metafizică, căci știința este adevărată și pozitivă. Fiindcă politica se amestecă pretutindeni, Gambetta a trebuit să vorbească și de dânsa. Institutul a făcut cea mai bună politică evitând orice polemică și [opunîndu-se] tuturor rivalităților personale. Societatea doctă, rezămîndu-se pe demonstrația științifică și pe armele pozitivismului, a dat lucrătorului un exemplu bun. Aceasta este adevărată comuniune democratică, căci lucrătorii vor ca, în fața demonstrațiunii adevărului, să piară fantoma și declamațiunea; ei vor să vadă cine are dreptate, căci numai
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
va fi după susținerea tezei, dar știu că certitudine că ea marchează sfârșitul unei perioade privilegiate, de-a dreptul extraordinare, din viața mea. Pasivitatea mioritică de care dau dovadă mă îngrijorează. Ce ar trebui oare să fac? După lectura unui doct articol științific dedicat memoriei comunismului, am aflat motivul pentru care, copil fiind, colecționam cutii goale de conservă și alte prostioare cu inscripții colorate venite de "dincolo", din Occident. Sociologii numesc acest comportament special "fetișism de penurie". Îmi amintesc cu nostalgie
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
creadă pe nimeni, indiferent de situație sau afirmație. Să se convingă singur, astfel încât să poată oferi argumente puternice, convingătoare. Să nu se lase influențat. Altă regulă de bază este: nu plictisi! Nu copleși spectatorul cu informațiile tale. Nu fă pe doctul, ci comunică la nivelul unui om obișnuit. Fii concis. Nu există text care să nu se poată scurta, să nu se poată simplifica. Fii disciplinat, controlează-ți fiecare frază de text, oare n-aș putea să scot epitetul? Epitetul nu
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
și cel mai periculos și riscant lucru este să te apropii de el cu mijloacele diletantului. Eminescologia tinde să devină astăzi tărâmul inițiaților. Un inițiat este și Theodor Codreanu. El ne-a anunțat cartea mai demult prin studiile solide și docte publicate în reviste. Siguranța tonului, informația bogată, referințele critice substanțiale, conexiunile neașteptate, originalitatea unor ipoteze ademenitoare, nuanțările subtile s-au impus ochiului atent. Articolele au declanșat și reacții polemice. De altfel cartea este profund incitantă și rămâne ca adevărații specialiști
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
roman și nu la poezie. Criticul realizează o extrapolare îndrăzneață, forțând ideile să intre în paradigma construită de el însuși.. Autorul pare să devină, cu bună știință, digresiv și speculativ, atașând dezinvolt, la corpul judecăților critice stricte, câte un apendice doct, nu mai puțin interesant și savuros. Când privirea sceptică slăbește, constați că demonstrația se poate susține, intră altfel spus în ordinea plauzibilului. Această savanterie riguros controlată și de bun efect intelectual era folosită frecvent de un teatrolog reputat, Valentin Silvestru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
chiar de a petrece o zi în București, și sfătuiește pe băieții decorați de a reveni de la hotărârea lor pentru a evita orice turburări. Nouă ni se pare că pericolul turburării s-ar putea evita dacă li s-ar îngădui "docților magnați" petrecerea a 24 de oare - în beciurile poliției. Dar ceea ce e caracteristic pentru vremea noastră, pentru "putrejunea mărului ", este că se găsesc organe care să ieie asupră-le apărarea acestor băieți, care, în loc să învețe carte și să-și împlinească
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
pe care o cetim cu mirare uimită, nu ne mai lasă nici o îndoială că o asemenea propagandă s-a făcut și că în complicitate cu redacțiunea Românului a căzut și redacțiunea jurnalului Timpul. Poreclirea de softale pre elita junimii maghiare, docți magnați din universități, cu curagiul conviețiunei lor, duși preste ape și preste munți, iese dintr-o foaie care se zice cea mai serioasă în România, conservatoare și gravă, presupusă a fi și mai știutoare de regulele bunei-cuviințe, de respectarea opiniilor
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
să adauge nimic altceva. Simple nume, "mumii sonore", cum zicea Blaga. Sarcina de a depune mărturie și-au luat-o nu istoriografii, ci sculptorii, arhitecții. La Luxor și la Karnak înțelegem mai bine civilizația veche egipteană decât din cele mai docte tratate. Și ce-ar mai reprezenta, fără Homer, acel pinten stâncos care domină la Troia câmpia arsă de soare, unde șopârlele dorm pe legende? E destul să ne spunem în gând câteva versuri din Iliada pentru ca dintr-o dată câmpia goală
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
cu tot focul infernal, Chiar acum vă judecă. Nici o speranță! Doar Acela vrednic, Va să smulgă sabia și Să spargă oglinda, Deschizând porțile veșniciei, Pentru cei plecați! " Dan! Dănuțule!! Dane...!!! Strigătul înfricoșat, dar și hilar, al Fratelui, întrerupe brutal tirada doctă și sforăitoare a custodelui. Și declanșează avalanșa acțiunii: Profesorul, costumat ca un cioclu de lux, se înalță tăcut de la podea, levitând prin văzduh, își sticlește caninii feroci, de Smilodon și se repede asupra Poetului, înșfăcându-l pe acesta fără fasoane
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Călăreți... Ăia o escortează. Merge încet, pe jos, are un cearceaf cenușiu pe ea și mânuiește o sculă, o baritai secera, cu lama lungă, lungă, plină de cerneală. Ba nu, nu de cerneală... Un falx. Un falx thracic, precizează Dănuț doct, numele instrumentului. Moartea! gândește Fratele. Deci, s-a terminat... Nu. Nu este Moartea. Este Astaroth! grăiește Îngerul. Sephirahul devorator de oseminte. Regina stolului de asasini. Ucigașul androgin suprem, din inima tenebrelor. Nici bărbat, nici femeie, ci personificarea urii și a
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
o salată, un scuipat, un delfin, într-o continuare la bestiar, un cal de îmblânzit, dar și o furtună, o masă bine garnisită, niște curteni și curtezane, dar, ne amintim acum, și parfum, dansuri, o rochie... Tot atâtea ocazii, pentru docți și persoane serioase, să-l trateze de sus pe personajul nostru! De unde și necesitatea de a practica o hermeneutică erudită și de a porni în căutarea semnificațiilor pierdute. Astfel vom descoperi, îndărătul acestor scenete filosofice, tot atâtea morale, adevăruri, învățăminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
oraș, se șterseră ca și cum nu existaseră. Dimpotrivă, avui, inexplicabil, impresia că redobândisem un teritoriu ce dormitase în adâncul ființei. Lung era dezorientat de purtarea mea, pentru el surprinzător de prietenească și încercă (printr-un salt instinctiv) să-mi dea lămuriri docte, dar negăsindu-și cuvintele, răspunse simplificat: „Cum e timpul? Așa și-așa. Sunt și ploi”. Era copleșit. După câteva minute ieșirăm - ușa biroului se deschidea spre peron - după care trecurăm prin cea principală, destinată călătorilor, ce răspundea în spatele clădirii, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
el, la vremea lui, nici nu Îndrăznea să viseze, căci despre unele dintre ele habar nu avea că existau. Nenorocitul ăla de examen de treaptă se apropia vijelios. Colegii mei Își puseseră cu toții meditatori la matematică și fizică: discutau, foarte doct, despre tot soiul de probleme și exerciții, iar multa lor știință pe mine mă lăsa cu gura căscată, mă făcea să mă uit la ei ca la niște genii și la mine ca la un limbric. I-am spus mamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ilustreze căile de investigare a textului literar. Apelează echilibrat la metode de analiză aparținând stilisticii, lingvisticii structurale, comparatisticii, istoriei și teoriei literare. Comentariile oferă, în general, „dosarul” complet al unei probleme. Cu Itinerar caragialian (1997) adaugă bibliografiei scriitorului un studiu doct și aplicat, întemeiat pe probe și documente scoase din arhive, axat pe două probleme principale: formația școlară și raporturile dintre lumea Ploieștilor și universul operei marelui comediograf. Cartea corectează omisiunile, structurând informația, valorificând detalii de atmosferă (cum ar fi istoria
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290096_a_291425]
-
că opțiunea mea pentru stilistica interogativă a acestui text de pornire e deliberată. Prefer să pun Întrebări, cu speranța unor deslușiri ulterioare - ale unor aspecte: chiar În dezbaterea noastră de azi -, decât să formulez verdicte finale sau concluzii erudite, generale, docte, dar pripite. Interogațiile se mai datorează și faptului - mă văd silit să recunosc - că nu dețin răspunsuri bine echilibrate la unele dintre Întrebările pe care vi le pun. S-ar putea Însă, la fel de bine, ca unele dintre răspunsurile pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Grădinii, combat o gândire care pune efectiv în pericol viziunea lor despre lume, și deci puterea lor asupra lumii. în ciuda scolasticii medievale creștine și a iubirii curtenitoare inspirate de cultul material, tradiția epicuriană persistă și pe un teren mai puțin doct, mai puțin literar și filosofic dar mai popular: de exemplu, în cele două sute treizeci și opt de poeme din culegerea Carmina Burana îsecolele XI-XIII) regăsite într-o mănăstire din Bavaria Superioară în 1803. Cine-s autorii acestor texte? Niște tineri
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
o salată, un scuipat, un delfin, într-o continuare la bestiar, un cal de îmblânzit, dar și o furtună, o masă bine garnisită, niște curteni și curtezane, dar, ne amintim acum, și parfum, dansuri, o rochie... Tot atâtea ocazii, pentru docți și persoane serioase, să-l trateze de sus pe personajul nostru! De unde și necesitatea de a practica o hermeneutică erudită și de a porni în căutarea semnificațiilor pierdute. Astfel vom descoperi, îndărătul acestor scenete filosofice, tot atâtea morale, adevăruri, învățăminte
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
vizau încălcarea regulii celor trei unități, impuritatea încadrării, Corneille, numindu-și piesa o tragi-comedie, precum și încărcarea acesteia cu prea multe episoade inutile. "...Academia trebuia să-și demonstreze rolul său de arbitru și să impună tragedia nu tragicomedia. Sentimentele... traducea opinia docților (subl. aut.), imparțială, moderată, capabilă să descopere slăbiciuni unei opere de geniu, incapabilă să simtă geniul însuși"30 afirma Antoine Adam dând o explicație manierei în care s-a raportat Academia la opera lui Corneille. Acuzele aduse Cid-ului sunt desigur
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Alături de Boileau și La Fontaine, anticii vor mai fi apărați de La Bruyère, Bossuet, Racine. De partea Modernilor se vor situa frații Perrault, Fontenelle, Saint-Evremond, Quinault. Structura celor două grupări adverse vizează și o dispunere socială diferită. Pe de o parte docții, "les gens de Versailles" incluzând scriitorii clasici, clerici, membri ai burgheziei, de cealaltă parte poeții galanți, spiritele mondene, "les beaux esprit de Paris".51 De altfel, ziarul în care Modernii și-au publicat scrierile se numea Le Mercure Galant, sugerând
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
citit de Perrault în cadrul Academiei franceze. Scrierea atât de promptă a acestui text este motivată de indignarea cauzată de atacul la adresa Anticilor, dar și, poate în viziunea lui Roger Duchêne72 de dorința lui La Fontaine de a se plasa printre docți, căutând astfel, totodată, de a înlătura imaginea de poet amuzant și superficial, destinat doar unui public nepretențios. Asumarea unei poziții adverse față de Perrault și de ideile sale nu este însă una lipsită de riscuri, întrucât, după cum am mai sugerat, poemul
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
vezi cartea mea Gnosticismo e pensiero moderno: Hans Jonas, L’Erma di Brettschneider, Roma, 1985, pp. 112 sq. 30. Gilles Quispel, „Gnosis”, În M.J. Vermaseren (ed.), Die orientalischen Religionen in Römerreich, Brill, Leiden, 1981, p. 416. 31. Pentru sabieni, vezi doctul articol al lui Michel Tardieu, „Sabiens coraniques et «sabiens» de Harran”, Journal asiatique, 274 (1986), pp. 1-39. 32. The Cologne Mani Codex (P. Colon. inv. nr. 4780) „Concerning the Origin of His Body”, ed. și trad. de Ron Cameron și
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ilar însă tocmai prin faptul că reproduce "maimuțărindu-se" stilul și limbajul presei de senzație (Groaznica sinucidere din stada fidelității, Înfiorătoarea și îngrozitoarea și oribila dramă din strada Uranus, Boborul! etc.). La fel, sub pretenția emfatică a redactării unui studiu doct despre Literatura și artele române în a doua jumătate a sutei XIX, în trei capitole 250 (de fapt e luat în colimator Ionescu-Gion, un mai vechi adversar), Caragiale anunță: "Planul lucrării va fi acesta: I. Poezia, Romanul, Novela, Drama și
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Nu e de imaginat moartea ei. Marea Poezie e un umanism în perpetuitate: un umanism magic! Din dezbaterile de po(i)etică din ultimele decenii preia fiecare ce i se potrivește. Într-un eseu din Lectura poeziei (1980, p. 364-365), doctul Ștefan Augustin Doinaș vorbea de propria-i experiență: "Acum, după ani de zile de meditație asupra cuvântului poetic; după ce disciplinele limbajului m-au ulcerat, și m-au tămăduit tot ele; după ce am scris mai multe poezii despre cuvîntul iubire decît
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]