296 matches
-
VII, se admite ca baza juridică a operațiilor să se găsească în capitolul VI al Chartei. Deci se poate interpreta suplețea Chartei, care să permită încadrarea operațiilor de menținere a păcii în mandatul general al O.N.U. La nivel doctrinal, O.N.U. a elaborat, în anul 2008, documentul intitulat Operații de menținere a păcii de către O.N.U. Principii și orientări. Acest document a definit "natura, durata și funcțiile esențiale ale operațiilor de menținere a păcii contemporane de către O.
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
adevărate. Carababă își atinsese ținta vieții sale: "jucase teatru adevărat". Ioanide concepu o antipatie specială împotriva lui Tudorel, aflând că el fusese acela care adusese pe Gavrilcea în casa Hergot. Fără această imprudență, Pica ar fi fost salvată. Toate tiradele doctrinale, citite de arhitect în memorialul lui Tudorel și care-i atrăsese atenția la lectură, îi apărură acum ca mizerii ale unei minți hrănite cu literatură proastă și pervertită în medii suspecte. Mania aceasta a lui Tudorel de a face pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
structurală sau "activitatea structuralistă") a fost considerată un imens cîștig gnoseologic (Lévi-Strauss compara însemnătatea fonologiei pentru științele omului cu rolul revoluționar al fizicii nu-cleare), în timp ce latura teoretică a fost controversată: "Structuralismul este o metodă, nu o doctrină, iar în măsura în care devine doctrinal conduce la o multitudine de doctrine" (J. Piaget, 1970: 123). Dacă despre existențialism s-a afirmat "atîtea existențialisme cîți existențialiști", același lucru se poate spune (fără teama de a greși) și despre structuralism atît în ceea ce privește disocierea teorie-metodă cît și variatele
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
teologică deosebită le-a determinat proclamarea de Părinți ai Bisericii, în virtutea impulsului profund acordat culturii creștine, care a știut să asimileze unele aspecte ale culturii păgâne, obiect al unei considerații rodnice și astăzi. Efortului literar al părinților Bisericii și celui doctrinal al celor implicați în evanghelizarea directă a poporului creștin sau păgân, i s-a alăturat cel al soldaților creștini care, prin mărturia și comportamentul lor, au contribuit decisiv la răspândirea Evangheliei. Capitolul I Creștinismul în Imperiul roman 1. Diaspora ebraică
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
fi considerate sozial-ghetto parteien. Dacă cartismul este de origine engleză iar curentul democrat-social este francez, social-democrația este de origine germană. Sozialdemokratische Partei Deutschlands întruchipează prototipul de partid social-democrat. Mai întîi ca propovăduitor al ortodoxismului marxist și ca loc al dezbaterilor doctrinale de o calitate intelectuală nemaiîntîlnită în altă parte, unde s-au confruntat Bernstein în numele revizuirii doctrinei, Rosa Luxemburg în numele revoluției și Kautsky în numele ortodoxiei; apoi, practic(nd, pînă la Kurt Schumacher, un marxism verbal; după Congresul de la Bad-Godesberg din 1959
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
socialiști precum și autonomiștii de stînga s-a transformat în partid politic. IC, aliată stîngii unite spaniole, are o puternică pecete catalană. C) Ortodocșii. Se referă la partidele comuniste rămase fidele modelului comunist prin reevaluarea "moștenirii" și care acceptau o evoluție doctrinală. Dispariția URSS le-a dat posibilitatea să fie proprii lor stăpîni. Cu alte cuvinte, evoluția lor trebuia să urmeze aceeași traiectorie ca și a omologilor lor reformiști, dar într-un ritm mai lent. Partidele din Franța, Spania și Elveția care
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
extrinseci, instrumentale, care se substituie religiei ca sens, tradiționale, intrinseci. Studiile de psihologia religiei atestă, de altfel, o legătură puternică între orientarea religioasă extrinsecă (operaționalizată prin indicatori de genul: "calificarea religiei ca fiind foarte importantă", "participare frecventă la biserică", "inflexibilitate doctrinală") și o serie de trăsături de personalitate care evidențiază o raportare negativ diferențiatoare la "celălalt", precum etnocentrismul, autoritarismul, dogmatismul, distanță socială sporită, rigiditatea, și, mai ales, activarea unor forme specifice de prejudecăți, de tipul celor rasiste. Ancorată în conștiința individuală
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
4. Paradoxul varietății Una dintre cele mai apreciate trăsături ale spațiului virtual este aceea a posibilității de exprimare a unei pluralități de perspective. Coexistența facilă a atâtor opinii diferite și deschis eterodoxe în cyberspațiu expune navigatorul web la un mediu doctrinal mult mai fluid, care are potențialul de a încuraja religiile individuale și experimentarea spirituală" (Dawson & Cowan, 2004). Totuși, analiza unui număr suficient de mare de comunități virtuale religioase induce inevitabil senzația de déjà-vu. Multe dintre website-urile cu conținut religios oferă
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
în Camera Deputaților. Mai tîrziu, politica de centru-stînga și căutarea compromisului istoric împreună cu comuniștii, deși erau impuse de împrejurări, dovedeau grija de a se evita închiderea într-un fel de ghetou, de a se evita o etichetare simplistă. II Bazele doctrinale Democrația creștină contemporană nu-și extrage programul acțiunii politice dintr-un sistem doctrinal definitiv și monolitic. Programul său social și politic provine din aporturile suprapuse, adesea amestecate, ale straturilor succesive din care desprindem Evangheliile și textele sfinte, Sfinții Părinți și
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
comuniștii, deși erau impuse de împrejurări, dovedeau grija de a se evita închiderea într-un fel de ghetou, de a se evita o etichetare simplistă. II Bazele doctrinale Democrația creștină contemporană nu-și extrage programul acțiunii politice dintr-un sistem doctrinal definitiv și monolitic. Programul său social și politic provine din aporturile suprapuse, adesea amestecate, ale straturilor succesive din care desprindem Evangheliile și textele sfinte, Sfinții Părinți și învățații Bisericii, magisteriului pontifical, gînditorii și politicienii catolici din secolul al XIX-lea
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
o constantă. Apărut în anii 1930, cînd Europa cunoștea o teribilă criză a valorilor și a civilizației, ca reacție împotriva dezumanizării relațiilor dintre om și societatea modernă, acesta este un sistem filosofic care conducea la acțiunea politică, oferind o bază doctrinală și un cadru cultural și politic. Noțiunea de personalism a fost utilizată în Manifeste de l'Ordre nouveau, publicat la începutul anului 1931 de Denis de Rougemont și cîțiva prieteni, dintre care îl amintim pe Alexandre Marc, și care au
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
indicat măsurile ce trebuiesc luate pentru a remedia ceea ce era considerat drept scandalos. Creștin-democrații au introdus aceste aspecte în programele lor. În septembrie 1980, în timpul celui de-al III-lea Congres al PPE ținut la Köln, Jean Lecanuet, prezentînd raportul doctrinal, propunea "o politică curajoasă de cooperare și de dezvoltare" destinată "reducerii inegalităților dintre națiunile bogate și populațiile sărace din Africa de Sud din Sahara, din Asia meridională, dintr-o mare parte a Americii latine". El propunea un nou plan Marshall și evoca
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
multor partide democratice de inspirație creștină în Italia, Franța, Spania, Polonia, Țările Baltice. În schimb, în urma instaurării dictaturilor, tragediile fascismului și nazismului, ale bolșevismului, dramele războiului din Spania și ale războiului mondial i-au împins pe creștin-democrați la o aprofundare doctrinală și la angajamente care trebuiau să-i conducă la asumarea celor mai mari responsabilități după cel de-al doilea război mondial. Dacă la început au putut profita de extinderea democrației, aceasta se datorează faptului că în 1919, creștinii, și mai
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
-l recomanda creștinilor, el a știut să mențină unitatea politică a catolicilor dincolo de părerile cu adevărat divergente și de dezbaterile vii datorită structurii sale complexe ce cuprindea și reflecta foarte bine complexitățile sociale și lingvistice ale țării 1. O formațiune doctrinală era asigurată de Săptămînile Sociale 2 și alimentată de Uniunea Internațională de Studii Sociale din Malines, care a publicat în 1927 faimosul Cod de la Malines, veritabil program social elaborat sub autoritatea cardinalului Mercier, și de reviste ca La Cité chrétienne
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
într-un partid politic. Acest efort a fost făcut și de L'Aube pînă în 1952 și mai ales de Étienne Borne, "conștiința MRP-ului", cum spunea despre el cu afecțiune François Mauriac (Bloc-Notes, 3 august 1958). Autor al raportului doctrinal la cel de-al X-lea Congres din 1954, el identifica MRP-ul cu democrația de inspirație creștină ale cărei teme erau aprofundate în Terre humaine, apoi în France-Forum, fondat în 1957 împreună cu Henri Bourbon, Joseph Fontanet, Jean Lecanuet și
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Dominique Baudis, care a reușit să introducă curentul de inspirație creștină la Toulouse și în regiunea Midi-Pyrénées, ceea ce nu este un eveniment electoral minor. Textele dovedesc această preocupare, fie că este vorba de Carta de la Lyon din 1966, de raportul doctrinal al lui Jean Chelini de la Congresul din Mulhouse în 1973, de "Altă soluție" în 1977, de raportul lui Étienne Borne la Congresul de la Strasbourg în 1980, "O doctrină pentru prezent", sau acela al lui Jacques Barrot și François Bayrou (ales
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
acela al lui Jacques Barrot și François Bayrou (ales președinte în decembrie 1994) la Congresul din Saint-Malo în 1990. Rezoluția finală a acestui Congres semnala că "CDS afirmă că inspirația sa creștin-democrată constituie axa filosofiei sale și a referinței sale doctrinale", dar "fără a elimina pe toți cei care, chiar dacă nu împărtășesc aceeași credință, împărtășesc aceleași valori ale demnității umane". Un factor important al reactivării filosofiei creștin-democrate l-a constituit, fără îndoială, ascensiunea Frontului Național și reînnoirea din interiorul său, dar
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Geneva, între 1948-1953, a căror importanță istorică trebuie subliniată: acestea au permis întîlnirea în cel mai mare secret a principalilor șefi ai partidelor creștin-democrate europene 3. Cu ocazia uneia din aceste întîlniri, în noiembrie 1949, Maurice Schumann arăta lipsa unității doctrinale a familiei creștin-democrate care, credea el, "se subdivide, în plan economic, cel puțin în două curente: unul care înclină spre liberalism, celălalt spre socialism". "Suplețea se impune", afirma Albert Gortais, secretar general adjunct al MRP: "Să menținem și să dezvoltăm
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
7. Nu era socialistul François Mitterrand cel care se declara un cercetător al "unei căi intermediare între liberalism, o înșelătorie, și colectivism, o piedică?" (Libération, 10 mai 1984) Este adevărat că după Sturzo, Maritain, Borne, nu mai remarcăm o ideologie doctrinală aprofundată, specifică democrației creștine. Nu fiindcă filosofia de inspirație creștină ar fi epuizată, ci pentru că nu mai exista o filosofie vie a democrației creștine, așa după cum o arată și lucrările lui Paul Ricoeur sau Rémy Brague. Acest aspect nu este
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
libertate / 43 Intransigența / 51 II. Învățămintele anului 1848 / 58 III. Generațiile Leon al XIII-lea / 64 Un cadru general în schimbare / 64 Diversitatea experințelor naționale / 72 Partea a II-a. CULTURA CREȘTIN-DEMOCRATĂ / 93 I. Credința în Dumnezeu / 95 II. Bazele doctrinale / 113 Magisteriul Bisericii catolice / 114 Personalismul / 119 Sturzo și popularismul / 128 III. Axe programatice /131 Democrația / 132 Organizarea comunitară a societății / 135 Europa / 142 Economia în slujba omului / 158 Partea a III-a. Între democrație și regimurile totalitare / 169 I.
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
pe cel care știe binele, îl explică exemplar, dar nu este interesată să-l prețuiască pe cel care-l și practică. Nici credințele nu sunt la loc de cinste în procesul de învățare. O credință este un reper (intelectual, emoțional, doctrinal) din perspectiva căruia interpretăm existența, ajungem la un sens, la un țel înalt. Prin cunoaștere descriem lumea, explicăm ceea ce este; prin credințe o modelăm, o transformăm. Cunoașterea ne îmbie la pasivitate și la o „îngenunchere” față de faptele care se derulează
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
ale istoriei platoniciene a filosofiei justifică dualismul care opune plăcerile stabile epicuriene plăcerilor dinamice cirenaice. Epicur nu s-a putut mulțimi cu această dimensiune negativă a hedonismului, nici Aristip doar cu măsura instantanee a jubilării. Practica Grădinii ateniene și corpusul doctrinal transmis la Cirene interzic această opoziție factice. Epicur pare să-i datoreze lui Aristip mai mult decât vrea să recunoască și decât se spune acolo unde e predat. Numai aprecierea clipei, pretins cultivată de Aristip și de ai săi, nu
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
vest, Philodem aclimatizează o gândire plastică, dinamică și vie. El realizează o ajustare în care se rezolvă misterul alunecării semantice care pleacă de la asceza greacă de origine și ajunge la jubilarea romană senină din anii ultimului secol păgân. Evident, rigoarea doctrinală genealogică se înmoaie odată cu depășirea limitelor Grădinii și cu schimbarea epocii. Epicurismul ajunge popular, la bine și la rău. Purcelul lui Epicur, de la care se reclamă Horațiu, îl caracterizează mai curând pe exclusivistul roman din secolul I î.Hr. decât pe
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
au preferat termenul subsistentia. Utilizarea indiscriminată a cuvîntului hypostasis În multele contexte semantice În care acesta poate funcționa a dus la lungi și Îndîrjite dezbateri teologice. În lucrarea sa clasică Two Ancient Christologies (1940), R.V. Sellers atribuia multe din disputele doctrinale ale secolelor al IV-lea și al V-lea confuziei terminologice. Într-adevăr, din moment ce hypostasis poate Însemna fie „substanță, natură” (ousia, physis), fie „persoană” (prosopon), prevederea Sinodului de la Alexandria (362) care Îngăduia tuturor libertatea de a spune că În Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
imaginea mărită a unor cuburi colorate cu care se juca În copilărie. Aceste cuburi se găsesc și astăzi la Casa memorială Wright și ne dezvăluie secretul armoniei fără greș a edificiilor și a obiectelor concepute de Wright. Dacă aceste „cărămizi” doctrinale ale noastre ar fi cuburile colorate ale lui Wright, le-am putea vedea cum se Îmbină În alcătuiri stranii. Deoarece ele se comportă În mare măsură ca un set de cuburi de jucărie, sau ca o bandă perforată din acel
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]