2,116 matches
-
sămănătorismului), de Eminescu sau chiar de M. Eliade. Cîteva corectări necesare. Cezar Petrescu nu a abandonat Gîndirea ci a plecat de acolo aproape expropriat (cam odată cu alt cofondator, Adrian Maniu) în 1926, cînd Crainic a acaparat-o pentru scopurile sale doctrinar ortodoxiste, obținînd subvenții grase pentru ea în calitatea sa de secretar general la Ministerul Artelor. Și, să ne amintim, ce campanie murdară a deschis Crainic (împreună cu Pamfil Șeicaru) împotriva lui Rebreanu, care, ajuns director al Educației Poporului, în 1929, a
Un doctrinar legionar de azi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16768_a_18093]
-
Tot dl Codrescu nu ezită să-i considere (cum fac azi toți legionarii, cu deosebire octogenarii legionari nostalgici) să-i considere pe asasinii lui Iorga și Madgearu că au ascultat de forțe ostile României, adică agenturi de spionaj străine. Aici doctrinarul legionar se transformă, prea zelos, într-un pledant în favoarea legionarismului, pe care îl absolvă de toate fărădelegile comise. Nici asasinatele evreilor în timpul rebeliunii nu sînt adevărate iar atîrnarea unora din cadavrele acestor evrei pe cîrligele de la Abator sînt socotite o
Un doctrinar legionar de azi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16768_a_18093]
-
necesară unei simple exprimări artistice, este unul evident de integrare în paradigma religiozității occidentale, în speță catolice, al cărei spirit include o dimensiune trupească și figurativă mult mai accentuată. Materia devine, astfel, din ce în ce mai vizibilă, forma plastică mai puternic antropomorfizată, ținta doctrinară tot mai limpede. Numai că o asemenea seducție în fața corporalității are un mare grad de ambiguitate, ea nefiind nici complet gratuită sub raportul intențiilor, nici explicit subordonată unui program iconografic de tip eclezial. Iar această ambiguitate, care este chiar una
Arta bicefală (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16827_a_18152]
-
de tot respectul. Pe cei care zburdă, precum îngerașii, prin pajiștile neîngrădite (de legi) ale mass-media îi presupun prin definiție persoane respectabile, conștiente de impactul social al acestor zburdălnicii, îi presupun imuni și inocenți în fața duelurilor politice sau a încleștărilor doctrinare, ei reușind de fiecare dată să-și păstreze echidistanța, în speță, verticalitatea. Mai sunt unii care "se dau legați" cu bună știință, care își negociază financiar propria personalitate, cum sunt pălmașii redacției "Atac la persoană" (de exemplu), varianta românizată a
Pirații micului ecran by dr. Harald Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/16856_a_18181]
-
Aci a debutat floarea avangardiștilor și oniricilor din acei ani de resurecție artistică: Dimov, Țepeneag, Mircea Ivănescu, Mazilescu, Oișteanu, Almosnino, Nora Iuga. Speriat de manifestarea acestui grup de insurgenți suavi, regimul a interzis suplimentul ce-o "luase razna", sub motivațiile doctrinare prezentate în Scînteia, în numele principiilor "artei" admise de comunism, neapărat "antiformalistă", promovînd un cît mai bogat "conținut de idei", negreșit "revoluționare": În dosul vorbelor descoperi însă un înspăimîntător gol ideatic. Din păcate, exemplele citate nu sînt singulare nici în "Ramuri
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
recursul la paradox ca eliberare a conștiinței față de orice doctrină și o apologie sui-generis a adevărului a cărui naștere e un proces maieutic, ca la Platon. este pentru cititorul român pentru care, până nu de mult, adevărul era unic și doctrinar, o lectură pasionantă. Fernando Pessoa, Terapia eliberării, Editura Științifică, București, 2000, prefață de Jose Agusto Seabra, 184 pag., preț 70.000 lei.
Terapia eliberării by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/17019_a_18344]
-
studii în Franța. S-a întîmplat, așadar, ca autorul unei cărți fundamental favorabile extremei drepte românești să nu fie și un militant al ei încadrat politic. Dar pînă atunci, Cioran, prin articole și cel puțin o carte, s-a asamblat, doctrinar, mișcării legionare, prin elogiul dictaturii, blamul aruncat democrației și prin xenofobie antimaghiară și antisemită. Un întreg capitol, cel de al patrulea, din cartea din 1936, este dedicat așa-numitului "colectivism național", unde antisemitismul e o prezență acută. Paragraful din cartea
Opera românească a lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17055_a_18380]
-
erau expresia parlamentului ci invers. Și anomalia s-a menținut și în Constituția din 1923, falsificînd grav regimul democrației românești. Apoi disputa între filoagrarieni și partizanii industrializării mai accentuate nu s-a dus, are dreptate autorul nostru, numai pe plan doctrinar (între conservatori și liberali) ci și pe cel parlamentar. Și, de asemenea, are dreptate dl. Djuvara că, la noi, spre deosebire de Rusia, a fost nevoie, pentru asimilarea culturii occidentale, numai de una sau două generații. Dar nu istorisește nimic despre curentele
Meditînd la trecutul României by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17073_a_18398]
-
unor așa-zise "bancuri". Cu acel prilej, Parchetul s-a autosesizat. Potrivit anchetei realizate de Florin Diaconu, cartea publicată de deputatul Hogea e o încălcare grosolană a Constituției României și, fapt mult mai grav, o incitare periculoasă, avînd și caracter doctrinar, la antisemitism și xenofobie. În aceste articole, Vlad Hogea nu se exprimă numai în nume propriu, ci și în numele Partidului România Mare, ca autor de doctrină explicit anticonstituțională și primejdioasă pentru stabilitatea democrației din România: "Bunătatea ne poate, ce-i
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15927_a_17252]
-
o repudiază, dar suferă deopotrivă și societățile deschise, democratice, în care arta de consum înflorește iar criteriul precumpănitor nu este al valorii, ci al succesului. Suferința cu pricina se traduce într-un caz, prin condamnarea esteticului ca nociv pentru interesele doctrinare ale comunismului sau fascismului, iar în celălalt caz, prin condamnarea lui ca neproducător de rating, de încasări, ca un elitism ce nu poate fi susținut din bani publici, fiindcă e minoritar. (în paranteză fie zis, nu declara recent primarul general
Estetismul, inamicul public numărul unu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15929_a_17254]
-
critic în act ar fi, într-o atare situație, antinațional! Conștiința europeană ar fi o probă de "rigiditate"! Nu cumva "rațiunile" inimii filosofului, pentru a apela la un concept pascalian, îl trag înapoi spre "eternitatea" stătătoare pe care, cu instrumentar doctrinar, o blamează? Nu cumva se petrece o dedublare a conștiinței lui Noica, ce-și prejudiciază astfel propria demonstrație? Al treilea episod al integrării noastre în istorie, selectat de filosof, îl alcătuiește opera lui Lucian Blaga. Ciudat punct de reper în
Oscilațiile lui Constantin Noica (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15981_a_17306]
-
de la Junimea, prin T. Maiorescu, la Gherea, Stere, Iorga și toți sămănătoriștii săi, Drăghicescu, Zeletin, Lovinescu, Madgearu, Manoilescu, Crainic, Nae Ionescu, Rădulescu-Motru, P.P. Negulescu și S. Mehedinți, M. Ralea, Ibrăileanu, Blaga - noua generație spiritualistă (Cioran, M. Vulcănescu, Noica), legionarismul de la doctrinari la funeștii militanți, toți, de fapt, au fost preocupați absorbant de această dilemă fundamentală. Și o regăsim, în fond, și în deceniile comuniste de la ridicolii lor conducători, la ideologi și gînditori. Aici, repet, în această dilemă fundamentală, se consumă, de
Între originalitate și citare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16000_a_17325]
-
alcătuiesc succesiv critica românească. Se cuvine însă relevată explicația - suficient de generală, mai precis, contextuală - a împotrivirii la estetic, socotit, după sintagma ironică a lui Nicolae Manolescu, ,,inamicul public numărul unu". E o împotrivire numai uneori servită de un aparat doctrinar, precum la dl Adrian Marino, alte dăți difuză, transpusă într-o mentalitate ce se vădește mai mult în reacțiile sale piezișe decît în formule ale conștientizării, ce și-ar asuma un risc polemic. Pe de o parte, această ,,ostilitate implacabilă
Un impas al lovinescianismului? (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15710_a_17035]
-
altele, o dovadă că ea este o utopie socială. De altfel, partidele social-democrate din Europa de Apus, puternice și fiind la guvernare, au renunțat, mai demult, la marxism, fiind organisme politice de stînga preocupate de ideea protecției sociale, apropiindu-se, doctrinar, mai mult de liberalism. Astfel încît, repet, ideea (materialismul istoric) pe care își fundamentează Claudian fenomenul studiat se demonstrează a fi, astăzi, șubredă și inconcludentă. Dar alte capitole și idei de ordin general se dovedesc perfect valide. Chiar primul capitol
O carte, din 1945, despre antisemitism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16130_a_17455]
-
o lectură "de racolare" (termen securist), din care să rezulte un Pillat, bineînțeles, postmodern. N-ar fi un lucru foarte dificil, "chiar dacă nu era lucrul cel mai la îndemînă" (propoziția e răsucită artizanal). Urmează o explicație, metaforizantă, în care abstracțiunea doctrinară e pipăită ca o materie cu scopul de a i se aprecia densitatea: "Cum doctrinele lui Pillat, oricît de tari ar fi fost ele în aparență, fie că e vorba de cea tradiționalistă, fie de cea clasicistă, sînt susținute prin
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
de-a produce el însuși forma. "Sculpturalizînd" substanța fluidității, sonetul o asociază cu tema marină dată acum pe față și nu doar ilustrată subtextual. Impusă inițial din exterior, în temeiul unor norme imaginative diverse, livresc constelate, ori al unor imbolduri doctrinare, forma ajunge a se manifesta, în cele din urmă, ca o "extază a imaginarului" care a izbutit a absorbi principiul formal în cel substanțial: "Disputele celor două principii, care au asigurat, în bună parte, dialectica lirismului pillatian, sfîrșesc în această
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
al finanțelor: un anumit calm și o seninătate... placidă care nu rimau, cel puțin în mintea mea, cu ceea ce trebuie să fie un finanțist. Cred că ultimii ani au constituit și pentru domnia sa intervalul unor clarificări, atât profesionale, cât și doctrinare, din care nu avem decât de câștigat cu toții!) Rămânând, așadar, la părerea că dl. Constantinescu are un rol imens în răul pe care-l trăim astăzi, nu pot fi, sub nici o formă, de acord cu atacurile nedemne ce vin tocmai
Timorar(e)a avis by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16309_a_17634]
-
fricos decât alte neamuri. Era oarecând înțelept, iară acum încungiurat de norul neștiinții. Era de cinste și acum de toți lăpădat..." Reprezentanții Școlii Ardelene îl vor continua pe Gherontie Cotore în direcția iluministă și a deșteptării conștiinței naționale. În ce privește latura doctrinară a cărții, în unele probleme (cum ar fi primatul și infailibilitatea Papei), mai ales Petru Maior în Procanonul va aduce esențiale amendamente. Ediția, întocmită cu rigoare științifică și cu un bun aparat critic apare sub egida Universității "1 Decembrie 1918
Un precursor al Școlii Ardelene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/16352_a_17677]
-
de Părinți bisericești, Sfinții Părinți, Părinții Sfinți, Părinții Bisericii, Sfinții Părinți ai Bisericii sau Părinții dascăli și învățători exprima autoritatea supremă în materie de ortodoxie a credinței; ei, Părinții, mari dascăli și învățători, sunt considerați ca reprezentanții normativi ai tradiției doctrinare a Bisericii, ca martori special autorizați ai credinței; dar ei au avut și o uriașă experiență duhovnicească iar ortodoxia credinței și viețuirea sfântă au constituit chintesența în scrierile și în întreaga lor activitate. Pe lângă viață sfântă, ei s-au distins
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
noastre cugetări, ci aceea ce am învățat de la Sfinții Părinți (Epistola CXL, 2)6. S-a dat deci acestor autori (din primele opt secole) denumirea de Părinți. Așadar, acest titlu era rezervat, la origine, conducătorilor Bisericii, episcopilor, depozitari ai autorității doctrinare cât și disciplinare. Mai târziu, în tratatele teologice și lucrările conciliilor din secolul al V-lea, acest cuvânt îi desemna atunci pe apărătorii credinței împotriva ereticilor. Denumirea de Părinte o include pe cea de ortodoxie. Nu toți autorii creștini care
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
erezie stricătoare. De fapt, cu Duminica Ortodoxiei se încheie logic și istoric perioada istoriei bisericești universale a Sinoadelor Ecumenice și a Părinților Bisericești 23. Rolul inegalabil al Sfinților Părinți în formularea dogmelor Bisericii Părinții Bisericii sunt nu numai reprezentanții tradiției doctrinare a Bisericii, ci și martorii și criteriile adevăratei credințe, judecătorii Ortodoxiei 24 atribut cu o valoare și pondere nu numai istorică, ci atemporală și general spirituală. Autoritatea Sfinților Părinți în sânul Bisericii nu se poate rezuma la importanța literar-istorică a
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
ideile Sfinților Părinți, îndeosebi acelora ale Sfântului Atanasie 29. Sinoadele ecumenice și locale au creat pe marii Părinți ai acestei perioade și Părinții au dat substanță și prestigiu acestor sinoade. Știința și credința Părinților sunt acelea care au închegat hotărârile doctrinare și disciplinare ale sinoadelor. Documentația acestor hotărâri s-a făcut din operele Părinților, rânduite în dosare anume 30. Dacă e adevărat că sinoadele, îndeosebi cele ecumenice, statorniceau doctrina Bisericii, bazându-se pe autoritatea Părinților, e tot așa de adevărat că
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
Niceta de Remesiana etc. Alții au strălucit prin învățătura și cultura lor bogată sau au fost creatori de știință teologică, ori de ramuri ale acesteia, ca Origen, Eusebiu, Părinții capadocieni, Ieronim, Fericitul Augustin, Sfântul Maxim Mărturisitorul etc., dând Bisericii temelie doctrinară și prestigiu intelectual. Alții au îmbinat uriașa muncă intelectuală cu cea organizatorică și administrativă, ca unii autori din Școala alexandrină, în frunte cu Origen, Părinții capadocieni, Sfântul Chiril, 44 Părintele Mitropolit Nicolae, Farmecul scrierilor patristice..., p. 10. 45 Mitropolit Nicolae
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
crize politice mai serioase și vor fi absorbiți de PDSR, din motive tactice. Cea mai mare parte însă va juca după cum ordonă CV Tudor, chiar dacă, probabil, ei nu vor ieși din muțenia celor mai mulți peremiști. E posibil însă ca tocmai convinșii doctrinar să-i dea bătaie de cap lui CV Tudor, în măsura în care vor avea veleități de lideri și cu siguranță că vor avea. Forța politică reală a PRM e a unui partid de câteva procente. CV Tudor a adus în Parlament, într-
Curtea Miracolelor peremiste by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16530_a_17855]
-
o structură solidă, ci o liotă de adulatori pe care să-i poată manevra, după chef. El s-a trezit cu mult mai mulți parlamentari decât poate ține sub control. Și e mai mult decât probabil că unii dintre ei, doctrinarii vor încerca să facă o politică personală în care vor încerca să atragă și alți parlamentari ai PRM. Curtea Miracolelor putea funcționa ierarhic numai în măsura în care mai marele ei își poate ține personal supușii sub control fiindcă îi are pe toți
Curtea Miracolelor peremiste by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16530_a_17855]