152 matches
-
o frunză-n vânt, mergi hai-hui pe-acest pământ, ca un om cu ochii scoși. Ai uitat de neam și datini, fugi de sfinți și de biserici, ai prieteni luciferici, vii dar morți, că-s roși de patimi. Mergi în dodii, ceață, fum fără rost, nu ai nici cale; cu gunoaie sociale, nu mă prind să plec la drum. Circulăm printre tentații, printre neștiut și hăuri, sunt în lume-atâtea găuri, negre, ca pe mări pirații. Viața-i plină de răscruci, de
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
Tocmai a plecat doctorul care m-a operat și m-a asigurat că deocamdată rămân în viață. Ori poate că a zis că deocamdată sunt în viață? zâmbi el din nou. Nu-mi mai amintesc bine. Nu mai vorbi în dodii! Am discutat și eu cu medicul. Totul este în regulă. Păi, dacă știi, de ce mai întrebi? Ai noroc că ești pe patul de spital că altfel îți spuneam vreo două! Eu te întreb pe tine cum te simți. Doctorii le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
dacă nu cumva crezi că te încurc. Nimic nu mai e așa cum ar trebui să fie. Nu s-a mai pomenit un păzitor însurat cu o domniță a tăcerii. Te-ai gândit ce va fi pruncul vostru? Iar vorbești în dodii? Nu am de gând să mă mărit cu el. De unde ai scos treaba asta cu pruncul? Îl placi, se vede de la o poștă. Asta nu înseamnă nimic. Dacă îmi place un bărbat, nu înseamnă că mă și mărit cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ști nimic de „Fuchsiada”, am văzut în bătrîn un personaj selenar, mucalit și fantezist”. Pe linie... presocratică, Urmuz este văzut, în sfîrșit, ca poet și oracol: „poetul, ca și Filozoful, pentru a fi mai precis, devine uneori Pitia vorbind în dodii”. Din nou, fără comentarii... Morala: pelicanul sau babița Realizate prin contribuția unui colectiv de specialiști din numeroase țări europene, cele două masive volume sintetice cu caracter colectiv apărute în 1984, în limba franceză, la editura Akademiai Kiado din Budapesta (Les
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
să se nchidă-n loc de ghizd cu ața de chirurg și apa, ca o margine solidă în care unde roșii, părăsite ca minele de plaur nu mai curg, s-a rupt deaupra ochiului cu zodii, sirenele, de-acum, dublate-n dodii șoptesc interioare labirinturi de cruci albind, sunt morile de fum sunt eu și eu nu plâng doar zbor și-n orizont, văpăile de-amurg îmi leagă umerii în plumbi și ceață nu plâng, tată, nu plâng... înmulțirea haitelor în haite
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
că mi-ați spus deja destule bazaconii cît să mi se facă părul măciucă. Și ăsta-i doar începutul, atît cît se poate el contura la orizont, de un lucru poți fi însă sigur, că n-am vorbit niciodată în dodii, e clar? Vă merge gura ca o moară stricată, nu se lasă convins șoferul, ca uneia din femeile alea despre care era vorba, nici nu mai știu ce să cred, recunoaște. — Cînd te gîndești de la ce a plecat totul, îți
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
în fața oglinzii zgîindu-se, numărîndu-și dinții, scoțînd limba sau dîndu-și ochii peste cap pînă îi apucă amețeala. Degeaba încercase să-l facă să uite de situația jalnică în care intrase, folosindu-se de tot felul de trucuri din astea, vorbind în dodii doar, doar o să reușească pînă la urmă să-l facă să zîmbească. Nu izbutise nici în ruptul capului. Mai mult ca sigur că intrase într-o belea din care n-o să mai reușească să iasă nici mort, că-și risipise
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
toate complexele de femeie pusă la zid și să se implice în acțiune, să-și pună la cale propriile planuri, să-și îndeplinească propriile vise? — Nici nu știți de ce-ați scăpat, zise Roja. Dacă începi iar să vorbești în dodii, să știi că eu n-am de gînd să ascult, zise Curistul. — Ar fi trebuit să rămîi pe budă, zise Roja. Acolo puteai cel puțin să tragi liniștit vînturi de cîte ori ai fi simțit nevoia. — Așadar mai e ceva
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
pitulată în mlăștiniș, i-a îmbolnăvit cooperatorului vaca de gâlci... Așa că mai așteptăm o țâră să i-o și vindice... și pe urmă, mă duc eu la dânsa ca să v-anunț c-ați sosit. Genel, încredințat că fătoaca grăiește în dodii, o proptise în zid și-o adulmecă în anchior. - Arasel, ce să te mai duci, nenorocita de tine!... N-ai zis chiar tu că e îmbolnăvită de gîlci?! Adulmecarea fu perturbată de o nouă repriză de sunete produse de zdrăngăneala
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ești niciodată acasă. 20.16: Conferința e pentru Întreprinzătorii de la dot.com sau ce a mai rămas din ei. Cei care au convins centrul financiar al Londrei că pot citi viitorul, și-n final s-a dovedit că vorbeau În dodii, nicidecum nu citeau În bobi. Nu v-ar veni să credeți cât capital de risc s-a băgat În astfel de firme care urmau să vândă haine haute couture pe internet. Dar surpriză! Oamenii preferă să se ducă la magazin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
cu arhanghelii, noi cu necazurile noastre! Vorbeau cu păcat și preotul le-o spunea: - Putem să lăsăm noi biserica? - Adică, cum? - Păi, n-are sfeșnice, n-are preșuri, câte nu-i trebuiesc?! Bărbații își mângâiau obrazurile aspre și răspundeau în dodii: - Nici noi n-avem multe, și uite că trăim... Adică dumneata ce-ai vrea să facem? - Să le cumpărăm, taică... - Le cumpărăm, dar cu ai cui bani? Preotul se ridica, mîhnit: - Văd eu că în casa asta stă Diavolul! Totuși
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și auzea cocoșii Marghioalei dând țipăt. Să fi fost la amiază când se întorceau muncitorii de la treburi și căscau ucenicii frizerului, pe scaune, afară, perpelindu-se în focul primăverii. Umbra babei, cât jumate curte. - Te lungiși, Chirițo! spunea Marghioala în dodii, ca și când ar fi lăsat-o să înțeleagă că din pricina vremii se întindea, că trăgea moartea de ea, vorbe de-ale lor, de bătrâni, cine să le mai înțeleagă... Intrau amândouă în casă. - Stai, Chirițo, zicea gazda. Se uitau una la
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
rugămintea lui Costache, prietenul nostru de la Poliție, și zice că nu-i vagabond, chiar dacă e îmbrăcat cu niște haine neînchipuit de ciudate. O fi clovn, la circ. Altfel curat, nici un cusur „fiziologic“, în afară de faptul că, într-adevăr, vorbește uneori în dodii. Dar, dacă-i nebun, e unul cultivat, „rotunjește frumos vorbele“. Însă când papa l-a întrebat dacă n are tuberculoză omul s-a uitat la el batjocoritor, părea scos din fire, și i-a răspuns jignitor: „Ești un actor de
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
să devii castelan și cancelar și să lupți câinește și să răzbuni un neam luat în râs de toți nobilii aroganți și bădărani din alt neam? De toți troglodiții? Mi se părea că tovarășul contabil-șef începea, în ceea ce privește vorbirea în dodii, să sară calul sau că trebuia dus la un psihiatru. În capul lui, epocile fuzionau de-a binelea, de asemenea și numele personajelor nuvelei cu numele reale ale noastre. Simt amețeală și nevoia de a ieși undeva, la aer. Transpir
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cusută, nu-i așa? Pe semne ți-e frică de finalul piesei... Gândește-te totuși că, în ultimă instanță, va fi un accident de vânătoare, așa cum reiese și din acțiunea nuvelei. Henri, te rog nu bate câmpii. Lasă vorbirea în dodii. Știi foarte bine la ce mă refer. Noi suntem chemați, cum bine știi, să punem la cale un accident adevărat la sfârșitul spectacolului, tocmai când nimenea nu se așteaptă! Vorbește încet. Ziceai că aici suntem cu adevărat liberi, nu?. N-
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
fără să clipească. Nu ți-a spus nimeni până acum că ești un om norocos?... Hei... Dar nu mi-ai spus cum rămâne cu mine. Eu ce să fac când o să-i văd că Îmi intră În sat? - Vorbești În dodii, N’jamo. - Spune-mi ce să fac și o să-ți vorbesc pe Înțeles. Ne mai dădurăm cu praf din groapa aceea, căci țânțarii erau din ce În ce mai obraznici. Ne intrau până și În gură și În ochi. - Măcar așa, nu vine nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pricep cum ți-o luat mințile. Sigur ți-o băgat prostii în mâncare, altfel nu se explică. Că oricât de cu capul în nori ai fi, chiar tâmpit nu ești. - Hai că acum ai început și matale să vorbești în dodii. O fi de la oboseala călătoriei. - Ce dodii, ce oboseală? Las că am vorbit io și cu taică-tău. Dacă nu ea, cel puțin maică-sa sigur vă trimite mâncare cu farmece. - Păi înseamnă că și fiică-sa ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ți-o băgat prostii în mâncare, altfel nu se explică. Că oricât de cu capul în nori ai fi, chiar tâmpit nu ești. - Hai că acum ai început și matale să vorbești în dodii. O fi de la oboseala călătoriei. - Ce dodii, ce oboseală? Las că am vorbit io și cu taică-tău. Dacă nu ea, cel puțin maică-sa sigur vă trimite mâncare cu farmece. - Păi înseamnă că și fiică-sa ar trebui să fie afectată, că doar mâncăm împreună. - Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
creasta râpei nu se află decât acel punct de observație folosit numai ziua... Dacă reușim să urcăm pe marginea prăpastiei până în vârf, apoi de acolo îi floare la ureche să dispărem în zbor ca niște duhuri... Toadere, tu vorbești în dodii. Ce zbor? Ce duhuri? Domn’ locotenent. Care grupă de urmărire ar urca în fuga mare o asemenea pantă? Noi dacă o luăm încetișor spre piscul râpei, curând suntem sus. Și de acolo... îi o nimica toată să ajungem jos în
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
spinarea tare, dacă eu n-aș avea... Ce să ai tu când văd că înflorești odată cu primăvara? Deie Domnul să fie adevărat... Îi adevărat, Marandă, că ochii nu mă înșală. Dacă-i cum bănuiesc eu... De ce umbli cu vorbe în dodii, Marandă? Nu grăiesc în dodii, Toadere. Tare mi se pare că am pățit ca fata ceea care spunea... Ce spunea fata ceea? Apoi zicea că s-o dus de câteva ori la fântână, așa mai pe lună plină, și o
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
aș avea... Ce să ai tu când văd că înflorești odată cu primăvara? Deie Domnul să fie adevărat... Îi adevărat, Marandă, că ochii nu mă înșală. Dacă-i cum bănuiesc eu... De ce umbli cu vorbe în dodii, Marandă? Nu grăiesc în dodii, Toadere. Tare mi se pare că am pățit ca fata ceea care spunea... Ce spunea fata ceea? Apoi zicea că s-o dus de câteva ori la fântână, așa mai pe lună plină, și o rămas grea... Ce vrei să
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
scârțâitul roților morilor purtate de vântul care aici nu are hodină... Și... adie și acel miros anume al făinii calde de porumb ce curge pe uluc... Da’ ce faci, vere? Te văd cu privirea în zare și călcând cam în dodii... Apoi cam ai dreptate, fiindcă visam la vremurile când de aici și până hăt departe, pe toată creastra asta de deal, se înșirau - ca la paradă - morile de vânt... Și ce de-a gospodari ședeau la rând ca să macine! Vorba
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
de ceramică ieftină / scârba aceea / te vede” (Obiectul din vitrină). În al treilea rând, ironia: poetul își asumă euforic „masca” și își joacă până la capăt partitura de „bufon”. În fond, el e cel care „se scălâmbăie”, face năzbâtii, vorbește în dodii. Dar asta nu îl împiedică să rostească uneori „adevăruri pline cu praf de strănutat”. De aceea, unele poeme sunt mici disertații etice în care, sub aparența ludicului inocent și a imagisticii incontinente, S. uzează din plin de resursele subversiunii: „Coboară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
ca nici o altă ființă de pe lume" (Hans Christian Andersen, Mica sirenă) (c) "Ei, dacă se adunară la un loc, aduseră vorba iarăși despre broasca fratelui lor celui mai mic, și începură împreună cu logodnicele lor a grăi despre dânsul cam în dodii. Îi ținu de rău tatăl lor, căci de, orice s-ar zice, fiu îi era și ăl mic, și îl durea la inimă când îl luau în râs, dară toate fură în deșert." (Petre Ispirescu, Broasca țestoasă cea fermecată) (d
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
care le va trata cu toată seriozitatea, singurul element umoristic rămânând lexicul violent pitoresc în notarea tuturor chipurilor de lovire și sluțire: Într-aceea Găvan pe Ghițu-l omoară, Cocoloș pe Titirez deculă, Costea lui Zăgan capul sboară, Iar Pipirig a Dodii căciulă Taie în două și capu-i despică, Din creștet până în tufoasa chică. Parnavel cu sulița ascuțită Străpunsă pe Corbea în gemănare, Și de nu era punga încrețită, Îi pătrundea fierul până în spinare, Dar totuși răsturnîndu-l pe o dungă, Îi
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]