296 matches
-
cu o grosime a zidurilor de 1,2 m, cetatea a fost întărită cu turnuri atribuite diversor bresle meșteșugărești care le întrețineau și al caror nume îl purtau. Avea 9 turnuri: "Turnul măcelarilor, Turnul croitorilor, Turnul cizmarilor, Turnul blănarilor, Turnul dogarilor, Turnul olarilor, Turnul Kalendas, Turnul lăcătușilor-fierarilor" și "Turnul Porții". Din rândurile fiecărei bresle responsabile de turnuri, se alegeau ofițerii de breaslă, comandanții militari ai cetății. Legătura între turnuri se făcea prin drumul de strajă aflat în spatele parapetului, la care se
Cetatea Aiudului () [Corola-website/Science/307859_a_309188]
-
XV. În peretele turnului sunt zidite 3 inscripții: însemnele breslelor lăcătușilor, ale cizmarilor și o a treia care consemnează faptul că în 1706 turnul distrus a fost dat breslei cizmarilor care l-a reparat pe cheltuiala sa în 1734. Turnul dogarilor este dispus în colțul de sud-vest al celei de-a doua incinte a cetății. Breasla dogarilor aiudeni apare menționată din 1519, fiind de-a lungul timpului una dintre cele mai redutabile bresle transilvănene de dogari. Pe peretele turnului sunt săpate
Cetatea Aiudului () [Corola-website/Science/307859_a_309188]
-
treia care consemnează faptul că în 1706 turnul distrus a fost dat breslei cizmarilor care l-a reparat pe cheltuiala sa în 1734. Turnul dogarilor este dispus în colțul de sud-vest al celei de-a doua incinte a cetății. Breasla dogarilor aiudeni apare menționată din 1519, fiind de-a lungul timpului una dintre cele mai redutabile bresle transilvănene de dogari. Pe peretele turnului sunt săpate în piatră însemnele breslei și anul ultimei reparații efectuate - 1744. Turnul este ridicat deasupra unei fundații
Cetatea Aiudului () [Corola-website/Science/307859_a_309188]
-
cheltuiala sa în 1734. Turnul dogarilor este dispus în colțul de sud-vest al celei de-a doua incinte a cetății. Breasla dogarilor aiudeni apare menționată din 1519, fiind de-a lungul timpului una dintre cele mai redutabile bresle transilvănene de dogari. Pe peretele turnului sunt săpate în piatră însemnele breslei și anul ultimei reparații efectuate - 1744. Turnul este ridicat deasupra unei fundații datând din secolul XIV, având o formă de patrulater. A aparținut uneia dintre cele mai renumite bresle din Aiud
Cetatea Aiudului () [Corola-website/Science/307859_a_309188]
-
Bătuta de la Crăcoani”, „Hora fetelor de la Dămuc”, „Hora de la Bodești” (Ansamblul „Dor vânătorean”, comuna Vânători, județul Neamț), Dobrogea: „Cadâneasca”, „Geamparaua”, „Rachiul” (Ansamblul „Doina Dobrogei”, Medgidia, județul Constanța), din Muntenia: „Lelea”, „Clopoțelul” (Ansamblul „Rapsodia Prahovei” al Palatului Copiilor, Ploiești), „Aoleanu”, „Sârba Dogarului”, „Sârba din Bezdead” (Ansamblul „Cununița”, școala „Vasile Voiculescu”, Bezdead, județul Dâmbovița). Spectatorii au avut posibilitatea de a asculta și cântece din Republica Moldova: „Libertate”, „Plaiul cu numele Basarabia”, „Azi la noi e sărbătoare” interpretate de Ansamblul „Simphony” din orașul Strășeni. Pe lângă
Editura Destine Literare by Elena Trifan () [Corola-journal/Journalistic/99_a_398]
-
în secolul al XV-lea și lărgită în anul 1796 în stil baroc. În 1865 biserica a fost renovată, iar în 1978 a fost descoperită o frescă. În 1899 satul a fost lovit de un incendiu. Harale a fost satul dogarilor. Satul avea o activitate economică intensă, din care o mică parte se poate observa și astăzi. Între cele două războaie mondiale lucrau aici mai mult de 30 de dogari. Dogăria din Harale - Dogărie cu vechi tradiții zonei
Harale, Covasna () [Corola-website/Science/300377_a_301706]
-
satul a fost lovit de un incendiu. Harale a fost satul dogarilor. Satul avea o activitate economică intensă, din care o mică parte se poate observa și astăzi. Între cele două războaie mondiale lucrau aici mai mult de 30 de dogari. Dogăria din Harale - Dogărie cu vechi tradiții zonei
Harale, Covasna () [Corola-website/Science/300377_a_301706]
-
de către regii maghiari să se așeze la granițele estice ale regatului. Numele inițial al familiei a fost Schöchter(t). În dialectul moselan-francon (baza dialectului german vorbit de către sași), "Schöchtert" înseamnă doniță de lemn pentru muls laptele, iar "Schöchter" este un dogar care face astfel de donițe. Primul strămoș cunoscut, Valentinus Schöchtert (născut cca. 1554), a trăit în satul Ștena (astăzi Dacia, județul Brașov) și a fost fermier ("land bauer"). Fiul său Peter Schöchtert (născut cca. 1584) a trăit de asemenea în
Casa de Soterius von Sachsenheim () [Corola-website/Science/329594_a_330923]
-
Turnul Dogarilor (Binderturn) din Bistrița Municipiul Bistrița reprezintă unul dintre cele mai importante centre urbane medievale din Transilvania, consemnând obiective istorice bine conturate, de mare valoare urbanistică și arhitecturală. Valoarea remarcabilă a monumentelor istorice, printre care se numără și Turnul Dogarilor conferă
Turnul Dogarilor din Bistrița () [Corola-website/Science/308166_a_309495]
-
Turnul Dogarilor (Binderturn) din Bistrița Municipiul Bistrița reprezintă unul dintre cele mai importante centre urbane medievale din Transilvania, consemnând obiective istorice bine conturate, de mare valoare urbanistică și arhitecturală. Valoarea remarcabilă a monumentelor istorice, printre care se numără și Turnul Dogarilor conferă localității un potențial turistic cu valențe culturale deosebite. Analiza sistemului de fortificație a municipiului Bistrița, din care făcea parte și actualul Turn al Dogarilor, permite înțelegerea cadrului fizic de evoluție a așezării precum și perceperea relației dintre comunitate și structura
Turnul Dogarilor din Bistrița () [Corola-website/Science/308166_a_309495]
-
valoare urbanistică și arhitecturală. Valoarea remarcabilă a monumentelor istorice, printre care se numără și Turnul Dogarilor conferă localității un potențial turistic cu valențe culturale deosebite. Analiza sistemului de fortificație a municipiului Bistrița, din care făcea parte și actualul Turn al Dogarilor, permite înțelegerea cadrului fizic de evoluție a așezării precum și perceperea relației dintre comunitate și structura sa urbanistică. Bistrița s-a format pe un teritoriu nou în care nu se găseau rețele stradale sau sisteme defensive antice, așa cum a fost cazul
Turnul Dogarilor din Bistrița () [Corola-website/Science/308166_a_309495]
-
drum de rond susținut pe console de piatră sau lemn. Traseul era întărit prin bastioane de formă rectangulară care depășesc linia incintei pentru a asigura o supraveghere cât mai bună și a oferi unghiuri de tragere multiple, după cum arată Turnul Dogarilor de pe latura sudică a cetății. Finalizarea construirii zidului avea să se încheie undeva în anul 1545, zidul ridicat având atunci o înălțime de 10 m și o grosime de 2 m, fiind înconjurat de un șanț de apărare cu o
Turnul Dogarilor din Bistrița () [Corola-website/Science/308166_a_309495]
-
umplut cu apă printr-un canal derivat din râul Bistrița. Tot atunci, din loc în loc, au fost amplasate nu mai puțin de 18 turnuri și bastioane de apărare, edificii ridicate pe cheltuiala breslelor. Printre acestea de reținut sunt : turnul rotarilor, dogarilor, frânghierilor, tâmplarilor, aurarilor, măcelarilor, șelarilor, fierarilor, croitorilor. Conform prescripțiilor din tratatele de artă militară, turnurile trebuiau să fie suficient de apropiate pentru a se apăra reciproc, și în același timp, fiecare trebuia rămână o citadelă, o fortificație independentă. Singura latură
Turnul Dogarilor din Bistrița () [Corola-website/Science/308166_a_309495]
-
nevoiți să înceapă dărâmarea fortificațiilor, porților și turnurilor. Dărâmarea vechilor ziduri reprezenta, în mod simbolic, o rupere de trecutul bazat pe privilegii, o victorie a libertăților de mișcare. Singurul turn care s-a păstrat până în zilele noastre a fost Turnul Dogarilor. Acesta a fost folosit, în trecut, ca spital pentru bolnavi psihic, dar și ca loc de detenție a prostituatelor, care erau puse în lanțuri înainte de a fi țintuite la stâlpul infamiei, din Piața Centrală, unde gâdele orașului le aplica lovituri
Turnul Dogarilor din Bistrița () [Corola-website/Science/308166_a_309495]
-
aplica lovituri cu biciul, înainte de a fi alungate din cetate cu măturile de către femeile venerabile ale orașului. Ulterior, turnul a avut și alte utilități funcționând ca sediu pentru cercetașii bistrițeni și apoi ca azil de noapte. La momentul actual, Turnul Dogarilor adăpostește o inedită galerie de păpuși și măști incluzând aproximativ 700 de exponate creația baronului Alexandru Misiuga. Construite într-o perioadă relativ scurtă de timp, turnurile care întăreau incinta orașului, realizări ale arhitecturii militare gotice, erau asemănătoare ca înfățișare. Turnul
Turnul Dogarilor din Bistrița () [Corola-website/Science/308166_a_309495]
-
adăpostește o inedită galerie de păpuși și măști incluzând aproximativ 700 de exponate creația baronului Alexandru Misiuga. Construite într-o perioadă relativ scurtă de timp, turnurile care întăreau incinta orașului, realizări ale arhitecturii militare gotice, erau asemănătoare ca înfățișare. Turnul Dogarilor din zona centrală a Bistriței, singurul care s-a păstrat din totalul de 18, are o înălțime de 25 de m. Construcția are trei nivele, din care cele superioare au spații cu încăperi și ferestre. Partea inferioară, necompartimentată, a fost
Turnul Dogarilor din Bistrița () [Corola-website/Science/308166_a_309495]
-
30 m x 0,80 m. Deasupra spațiului ce cuprinde casa scărilor există o cămăruță luminată de o fereastră îndreptată spre oraș. Turnul are un acoperiș abrupt acoperit cu țiglă, înălțimea lui la cornișă fiind de 10,50 m. Turnul Dogarilor face parte din patrimoniu cultural al municipiului Bistrița alături de alte clădiri cu o valoare istorică deosebită, conturând specificul național al culturii orașului. Acest turn a rămas în peisajul municipiului ca o mărturie clară a evoluției sale istorice.
Turnul Dogarilor din Bistrița () [Corola-website/Science/308166_a_309495]
-
sat au fost: "Dogăritul" și primul „botar” al Racoviței este menționat în anul 1750. Cel mai renumit ciubărar este Iosif Lazea din Munții Apuseni stabilit aici la sfârșitul secolului al XIX-lea și ai cărui urmași poartă supranumele de „ai dogarului”. În secolul al XX-lea, lucrări mărunte de dogărit le-au făcut Gheorghe Trif, Ioan Malea și un anume „Doagă” al cărui nume a rămas necunoscut, dar se știe despre el că era și jutar și ciurdar. "Dulgheritul", numit adesea
Etnografia satului Racovița () [Corola-website/Science/321298_a_322627]
-
Beceni este o comună în județul Buzău, Muntenia, România, formată din satele Arbănași, Beceni (reședința), Cărpiniștea, Dogari, Florești, Gura Dimienii, Izvoru Dulce, Mărgăriți și Valea Părului. Comuna se află pe valea râului Slănic, în zona cursului mijlociu al acestuia, în Subcarpații de Curbură. Ea este traversată de șoseaua județeană DJ203K, ce urmează cursul râului Slănic, legând-o
Comuna Beceni, Buzău () [Corola-website/Science/300796_a_302125]
-
la Beceni cu 41 de elevi (dintre care 2 fete) și o biserică. Pe actualul teritoriu al comunei Beceni funcționau atunci și comunele Gura Dimienii și Cărpiniștea, în aceeași plasă Slănic. Prima era formată din cătunele Cociobești, Dimiana, Gura Dimienii, Dogari și Florești, cu o populație totală de 1500 de locuitori, ce trăiau în 221 de case; în comuna Gura Dimienii funcționau 2 mori de apă pe Slănic și o biserică. Comuna Cărpiniștea era compusă din satele Cărpiniștea, Izvoru Dulce, Valea
Comuna Beceni, Buzău () [Corola-website/Science/300796_a_302125]
-
funcționau 2 mori de apă, o școală cu 60 de elevi (dintre care 10 fete) în satul Valea Hotarului și 3 biserici. În 1925, comuna Gura Dimienii era deja desființată și inclusă în comuna Beceni, formată acum din satele Beceni, Dogari, Enculești, Florești, Gura Ocii, Gura Dimienii, Mărgăriți și cătunele Coțobești, Oca și Oilești, având o populație de 2514 locuitori. În 1950, comuna Cărpiniștea a devenit reședința raionului Cărpiniștea din Regiunea Buzău, raion care a existat până în 1952, când a fost
Comuna Beceni, Buzău () [Corola-website/Science/300796_a_302125]
-
conflict cu Marin Preda, iar ulterior își dă demisia. Tot în acest an, Vasile Vlad îl cunoaște pe Cristian Simionescu. Pe 13 februarie 1971, Vasile Vlad predă Editurii Eminescu poemul Marele Alergător (machetat și cu schițe de ilustrații de Ion Dogar Marinescu, prietenul său), dar cartea este "pierdută". În același an, volumul Sărbătorile absenței, tipărit la Cartea Românească, este interzis, figurând la loc de frunte pe "Lista" lui Dumitru Popescu. Deoarece autorul refuză categoric propunerea lui Mihai Gafița de a scoate
Vasile Vlad () [Corola-website/Science/303108_a_304437]
-
în zona Subcarpaților de Curbură, în nordul județului, pe valea Câlnăului și pe cea a pârâului Hârboca (un alfuent al acestuia). Principala cale de comunicație ce leagă satele comunei este DJ203A, un drum județean ce duce spre vest către satul Dogari (comuna Beceni) și valea Slănicului, iar către est spre comuna Murgești și municipiul Râmnicu Sărat. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Mărgăritești se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori
Comuna Mărgăritești, Buzău () [Corola-website/Science/300827_a_302156]
-
un orologiu public într-un turn, este un adevărat Meccena pentru viața culturală și artistică, apar primele trupe de teatru cu stagiune permanentă, se instalează și repară prin munca meșteșugarilor, poduri de bîrne pe străzile orașului ca trotuare. Breslele zidarilor, dogarilor, tîmplarilor, fierarilor, croitorilor, cojocarilor, rotarilor, brutarilor, lumînărarilor și săpunarilor aveau statute prin care se stabileau normele de fabricație, livrare și comercializare ale produselor. Constantin Brâncoveanu se va dovedi nu doar un mare ctitor al culturii și fervent apărător al credinței
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
făcea parte din plasa Podgoria a județului Prahova, având exact aceeași configurație ca și azi, și anume satele Bălteni, Izești și Podenii Vechi, cu o populație totală de 2185 de locuitori, care se îndeletniceau cu meșteșuguri (erau dulgheri, zidari, rotari, dogari, fierari), creșterea albinelor și a gândacilor de mătase. Ei își desfăceau produsele la Ploiești și București. Aceeași alcătuire o avea, așa cum arată Anuarul Socec, și în 1925, cu o populație de 2640 de locuitori, fiind reședința plășii Podgoria. În 1931
Comuna Bălțești, Prahova () [Corola-website/Science/301641_a_302970]