3,782 matches
-
în momentul de față, unul dintre cei mai entuziaști suporteri ai d-lui Constantinescu! Ceea ce nu ne împiedică pe toți să avem relații extrem de cordiale. Și le avem tocmai pentru că dreptul la propriul adevăr este mai important decât tirania vreunei dogme abstracte sau a unui adevăr implacabil, dar... strâmb! Nu-mi rămâne decât să sper că taifunul de la "22" se va domoli cât de curând. Ca simplu cititor care nu am pierdut, din 1990 încoace, nici un număr al revistei, îi vreau
Taifun în Calea Victoriei, 120 by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17224_a_18549]
-
din esența altor religii mai importante, sunt grupări egoiste, exclusiviste, care consideră că există numai adevărul lor. De ce atâtea grupări religioase? Din pur egoism. Poate din interesul clericilor. Trebuie să existe o balanță între credință și știință. Nu cred în dogme, în adevăruri date, pot accepta doar postulate. Mie anumite expresii din biserică îmi fac frică, de tipul "Teme-te de înfricoșata judecată a lui Hristos!" La noi nu se mai vorbește în astfel de termeni, asta ține de epoca medievală
Gion Deplazes: Romanșa îmi venea din stomac by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17236_a_18561]
-
de la Grigore Alexandrescu la Lucian Blaga este examinată de Nichifor Crainic din perspectivă teologică și artistică, reflex al personalității sale creatoare în care se îngemănau teologul și poetul. Preponderentă este perspectiva teologică și acolo unde autorul descoperă în stihuri adevărul dogmei, aprecierea este de-a dreptul patetică și entuziastă. Fără să aducă interpretări originale, Nichifor Crainic aduce o aprofundare a universului liric al poeților și mai ales o justificare teologică a atitudinii lor. Poezia lui Goga este văzută îndeosebi în dimensiunea
Poezia în perspectivă teologică by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/17371_a_18696]
-
și redescoperit în Caragiale, unii ar putea susține că se află dialectica semi-sinucigașă a identității noastre naționale, dacă așa ceva chiar există. Reflexul monumentalizării literaturii este, însă, firesc pînă la un punct, iar rolul lui nu trebuie căutat între convențiile și dogma discursului critic. Robert Burns este considerat poetul național al Scoției. Ce înseamnă asta? Două lucruri, perfect distincte: că există un efort colectiv intelectual de îngrijire a operei lui Burns, cu tot ceea ce presupune o astfel de întreprindere filologică, inclusiv abordări
Biblioteci publice, biblioteci personale by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17381_a_18706]
-
financiare din America" (p. 67). Fără a constitui o surpriză, e întotdeauna frapanta în asemenea selecții de documente de epocă bruscă modificare semantica a termenului științific, care își pierduse atributele constituite de tradiție pentru a deveni simplu indiciu al respectării dogmei în vigoare la momentul dat. Lingviștii cei mai importanți, autoritățile științifice în domeniu - în primul rînd mării absenți - Sextil Puscariu, I.-A.Candrea, Sever Pop -, apoi Al. Rosetti, I. Iordan, Al. Graur, în fine elevii lor - sînt acuzați de cosmopolitism
Politică si lingvistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17969_a_19294]
-
relativiștii de astăzi, dar un absolutist cu toate acestea. Ce se află la capătul unui asemenea voiaj intelectual în jurul universului, cu toate articulațiile acestuia, de vreme ce Simmel anunță răspicat că nu caută o teorie, căci ea nu ar putea fi decît dogmă? Răspunsul îl oferă autorul printr-o parabolă: un țăran lasă cu limba de moarte copiilor lui să caute în ogorul din fața casei o comoară pe care el ar fi îngropat-o acolo. După moartea tatălui, fiii sapă adînc pămîntul, răscolindu
Veverita intelectuală by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18014_a_19339]
-
pe hîrtie adevărul lui exploziv, pentru care știa că își riscă viața. El proiecta - între altele - si alcătuia fișe pentru o critică a ideologiei comuniste și o antropologie răsturnata, specifică acestei ideologii: scria eseuri despre dorința de putere, analizà critic dogmele materialiste, schița o Filosofie a golanului și un studiu despre Diminuarea omului în comunism. Iată, de exemplu, ce gîndea Vasile Băncilă în 1964: că, dacă nu se vor reîntrona elitele, lumea va sfîrși "mîncata de golani". Pentru el, golanul e
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18031_a_19356]
-
om bătut în cap, care trăiește diminuat și cu sentimentul că și-a pierdut destinul de om. Iar dacă îi mai rămîne energie, caută ori să se deghizeze /.../ ori să dărîme regimul. Urmărea: șefii regimului comunist ridică la rangul de dogmă ori de virtute amorala supremă vigilenta, adică polițismul: denunțul și teroarea. Fiindcă în chip firesc regimul comunist generează reacție, revoltă, polițismul e fatal și esențial societății comuniste". Spre deosebire de oamenii adevărați, diminuați și triști, "vitali sînt în comunism numai estropiații, trîntorii
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18031_a_19356]
-
de lașitate și de deznădejde, neliniști existențiale. Ca să urce spre o geometrie ideală a ascezei, metaforă nu părăsește, desfrunzita, tumultul pădurii, absoarbe vegetația și cromatică ei. Privitor că la teatru", poeta urmărește complexitatea naturii omenești în întinderile și adîncurile ei. Dogmă, dacă o stăpînește, se sparge totuși - aceasta este dialectica inspirației - fiind jertfita în folosul polivalentei și ineditului. Abia după obținerea în chinuri a explicației transparente, ca normă etică și estetică - ambiție crucială! - se deschide o pîrtie a improvizației și a
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
noima", contrastul dintre vorbele creștinilor și faptele de la care pornesc acestea e prilej de veșnică frământare. Pentru cel înconjurat de personaje ale căror nume le arăta felul de a fi (onoma îl conține pe on, ca la Platon), ruptura dintre dogmă și realitate e cea mai bună dovadă a oboselii zeilor; întrebarea este dacă se va ajunge la situația inversă, în care cuvintele să transforme realitatea, ca în povestea indiană relatata de Sapiens (un pelerin trimis să aducă dintele unui sfânt
"Istoria nu are nici o noimă" by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/18117_a_19442]
-
plus de autenticitate scrierilor. APROPIERI se mai pot face de Umberto Eco (în epilogul-cheie, umilul arhivar al Vaticanului, Giovanni Pietro Salvatorini, reclamă găsirea - într-o nișă din Bibliotecă - a manuscriselor epistolare). Din aceste scrisori se vădește că Împăratul, devenit în dogmă Sfanțul Renatus, trăiește multe contestări, multe îndoieli păgâne - deși el semnase oficializarea noii religii în imperiu. Ce să facă umilul arhivar cu acest manuscris? Să-l pună în circulație? Să-l lase în continuare ascuns? Răspunsul Papei - căruia i se
"Istoria nu are nici o noimă" by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/18117_a_19442]
-
care se intutitulează al reformei și privatizării nu s-a conformat urgent dorinței muncitorilor și nu le-a oferit-o, ăncăpătănăndu-se să-i subvetioneze de la buget pierderile? Cercul era perfect ănchis: pe câtă vreme an brașoveni vorbea furia oarbă, ăn guvernanți urlă dogmă paternalist-centralistă. Din această conlucrare de mentalități se plămădește dezastrul: fabrică va rămâne an proprietatea statului, perpetuăndu-si ineficientă, iar cetățeanul va plăti oalele sparte ale paranoiei sindicalisto-guvernamentale! E mult mai ușor să spui că profesorii universitari care s-au alăturat studenților
Un fular pentru Helsinki by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17421_a_18746]
-
oricat de ridicol ar suna. Uneia ca mine, ansa, nici nu ai e foarte greu (nefiind vreodată fiziciana), pe cată vreme an cazul lui Kuhn, cum spuneam, metamorfoza e oarecum suspectă, căci pur și simplu nu poți să ștergi brusc dogmă disciplinei an care ai crescut, pentru a o ănlocui cu aceea anterioară. Chiar conform raționamentului lui Kuhn din această carte, nu poți naviga an sens invers prin timp și gandire. De aceea, istoria conceperii Structurii revoluțiilor științifice mi se pare
Cine va căstiga războiul manualelor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17506_a_18831]
-
istorie a formelor literaturii române postbelice, 11 elegii consfințește victoria deplină a poeticii neomoderne, definitorie pentru căutările acestei generații impetuoase, afirmate an anii deceniului șapte. Volumul aducea la o ănaltă formă lirica un elevat esopism al rostirii poetice, refuzând orice dogmă oficială. Obscuritatea să oraculara din care fiecare ăntelege ce poate și ce vrea a forțat orizontul literar al vremii. Elitele și cititorii de rand s-au solidarizat an valorizarea semnificațiilor acestui volum dificil care ănfrunta tiparele timpului prin obturarea programatica
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
Ceaușescu îi zicea cel Mare -, pe Bogdan Vodă, pe Mihai Eminescu etc., iar lista poate fi consultată, pentru amănunte, în cartea de istorie pentru ciclul gimnazial. Singură structura, și ea cvasimilitarizată, care nu face statui pentru că nu-i stă în dogmă și în caracter, este biserică. ansa chiar dacă ar avea slobod și la statuie, ea nu prea este disponibilă acum doar pentru hălci de veșnicie fiindcă tocmai se ocupă intensiv cu veșnicia întreaga, adicătelea cu Casa Ortodoxă a Poporului, pe numele
Un om de bronz: Iuliu Maniu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17502_a_18827]
-
dovezile care să le ateste veridicitatea, mentalitățile, caracteristicile unor colectivități, ale unor națiuni, filosofia lor de viață; la evrei, de pildă, admira sentimentul datoriei "față de pămîntul sfînt al înaintașilor", în vreme ce la olandezi remarcă deplină libertate, pofta de ludic, nesupunerea la dogmă, conformism și "tradiție scorțoasa": "un neam de reformiști", spune, cu dreptate, călătorul. Grigore Ilisei rămîne și în notele sale de călătorie un povestitor, atent la memoria locurilor și oamenilor, a poveștii care, inclusă în fluxul jurnalului, coboară "din generație în
Voluptatea povestitorului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17535_a_18860]
-
Sensibilitatea aparte cu care se reacționează la discursul istoric (care pare a fi considerat, ca și stagiul militar, un fenomen opresiv dar necesar), e împinsă dincolo de limitele normalului. Istoria pare să rămînă un spațiu al majusculelor și al clișeelor, al dogmelor de nediscutat. De fapt, discursul istoric idealizat și regretat a cel impus de manuale în timpul mai multor decenii de cenzură și presiune ideologică - cuprindea două elemente importante, reunite sau alternative: vagul abstract și emfaza sentimentală; ambele asigurau solemnitatea i. Schimbările
Istorie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17553_a_18878]
-
proba, filmul său din festival, Splendor, de un optimism tonic: un fel de Threesome, un triunghi amoros pledînd pentru permisivitatea actuala. Nu puteau lipsi de la Toronto filmele afiliate celui mai nou curent căruia i s-a consacrat și un simpozion "Dogmă Dogmei" la care au combătut Jesper Jargil, autorul documentarului Hamiliated (portretizîndu-l pe Lars von Trier cu ai săi Idiots) și Carl Bessai care a prezentat filmul Johnny, prima producție nord-americană în stilul canonului naturalist propus de tandemul von Trier-Vinterberg, despre
Toronto '99: redobîndirea sperantei by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17575_a_18900]
-
filmul său din festival, Splendor, de un optimism tonic: un fel de Threesome, un triunghi amoros pledînd pentru permisivitatea actuala. Nu puteau lipsi de la Toronto filmele afiliate celui mai nou curent căruia i s-a consacrat și un simpozion "Dogmă Dogmei" la care au combătut Jesper Jargil, autorul documentarului Hamiliated (portretizîndu-l pe Lars von Trier cu ai săi Idiots) și Carl Bessai care a prezentat filmul Johnny, prima producție nord-americană în stilul canonului naturalist propus de tandemul von Trier-Vinterberg, despre un
Toronto '99: redobîndirea sperantei by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17575_a_18900]
-
Bessai care a prezentat filmul Johnny, prima producție nord-americană în stilul canonului naturalist propus de tandemul von Trier-Vinterberg, despre un băiat al străzii urmărit pe timpul viscolului care a paralizat orașul nu demult. Evident, în discuție a intrat și Mifune a Dogme 3 (Ursul de Argint la Berlin) al danezului Soren Krag-Jacobsen, înscris la secțiunea "Cinematograful lumii contemporane" și relatînd economic peripețiile extraordinare ale unui tînăr reîntors la țară lîngă fratele său retardat. Un film ce respectă strict regulile acestui "joc serios
Toronto '99: redobîndirea sperantei by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17575_a_18900]
-
făcută temporalului". Factura repetitivă a discursului comunist nu e decît urmărea "realiilor" din care se trage, cu un efect de stereotipie remarcabil: "Că și în discursul teologal, și în cel comunist citatele conferă stabilitatea textului și un aer familiar, specific dogmei reluate la infinit". Repetiția oglindește tendința de pietrificare a formelor, de obținere a unei fixități hieratice: "Discursul politic totalitar se mișcă prin urmare în aria termenilor obsesivi și a sintagmelor gata făcute. De fapt, el s-a transformat într-un
Un antiideolog (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17584_a_18909]
-
carnea căruia de timpuriu a crescut bronzul statuii. Înscris în piatră cu degetul lui de fier, orice adevăr trebuia să aibă duritatea și rezistența eternității, devenind imuabil ca Decalogul. După dispariția lui, s-a înfiripat un curent de contestare a dogmei, oprit însă în stadiul declarativ. Domina teama că dacă se mișcă o cărămidă din turla ideatică, se prăbușește tot templul. Doar Hrușciov, cu spontaneitatea lui țărănească, greu de controlat, a pus întrebarea: „Dar partidul poate fi mai breaz decât oamenii
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
spontaneitatea lui țărănească, greu de controlat, a pus întrebarea: „Dar partidul poate fi mai breaz decât oamenii care îl compun?“ Ideea eclatantă ascunsă în dosul acestei „nedumeriri“ a fost preluată, la un moment dat, și de N. Ceaușescu, dar paznicii dogmei de la Kremlin au înăbușit-o, și a fost dată uitării. E vorba de infailibilitate. O gogoriță, ce avea să condamne la pieire însăși mișcarea. În virtutea acelei teze demiurgice, din lumea zeilor, tot ce se stabilise odată era de neclintit, sustras
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
La acest gen de „apărare“ de opinia populației s-a renunțat în anii 1965-1975 - cel mai fast deceniu al puterii proletare românești - când partidul și guvernul se deciseseră să iasă total din subordonarea URSS, să construiască nu o societate a dogmelor străine, impuse cu forța, ci lumea unei modeste democrații de factură populară. Cei zece ani au putut confirma în parte că exprimarea judecăților despre regim nu-i afecta acestuia securitatea, îi aducea numai beneficii. Scurt interludiu sub tensiune În ordinea
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
colectivă. Dar se uza și de instrumentele tratamentului invaziv în vederea unei presupuse vindecări rapide, radicale și definitive a „bolii“, oricât de chinuitor și traumatizant. Prin exorcismul anchetei și mai ales al recunoașterii, mărturisirii, spovedaniei exhaustive, se urmărea exterminarea factorilor străini dogmei, cei ce puteau genera și alte abateri de la schemele consacrate. Mai trăiesc puțini din cei ce au cunoscut (uneori pe pielea lor sau invers, în calitate de complici ori instrumente involuntare ale presiunii) aceste adevărate întruniri de magie neagră, aparținând parcă unui
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]