382 matches
-
hidră, Ajunge pe fruntea-i ridată. E secetă, moarte, pe maluri, Arinii se-adapă din cruste, Pe plajele mute și-nguste Nisipul cerșește azi valuri. Pârâu părăsit de Naiadă, Țâșnire captivă-n izvoare. Puhoaie de raze de soare Fac cruda dogoare pocladă. *** ArtFoto: Paul Gronner - Instagram Referință Bibliografică: Fărâme din pulberi de stele ... / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1724, Anul V, 20 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
FĂRÂME DIN PULBERI DE STELE ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1724 din 20 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366180_a_367509]
-
scop, fără mustrări și fără regrete. El nu trebuie să trăiască nici în viitor și nici în trecut, ci numai în prezentul imediat. Eroul rămâne același azi, mâine și întotdeauna stâncă de granit în fața amenințărilor armate de tot felul, în dogoarea nenorocirilor celor năpăstuiți și neajutorați, singurul care dă rost nu numai vieții de aici, ci și morții, căci a muri pentru aproapele tău sau pentru țară, nu este pagubă, ci un câștig. „Când văd o armată cu drapelele desfășurate în
IN MEMORIAM ADRIAN IOVAN EROUL de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1119 din 23 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361589_a_362918]
-
cu fuștei ciopliți în suflet pentru a arunca umbrele amorțite ale unui destin. Un destin ce se vrea împlinit prin cuvântul scris. Acest volum de poezie adevărată, înflorit în lirism bolnav de inefabil, are ecoul cuvintelor afurisite de o chatartică dogoare. Ca fiu al paradisiaticelor ținuturi de pe Jiu, se legitimează și el prin simbolurile arhetipale ale sacrului brâncușian. Rotundul macrocosmosului se transgresează în rotundul cotidian. Metaforele pipăite atent ca pe niște sfârcuri preacurate ascund laptele din sânii cuvintelor cu aură în
VOLUM DE POEZIE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352433_a_353762]
-
facă pace pe Pământ ! SUB SEMNUL LOR ! Când raza cade pe o pleoapă, Cu zâmbetu-i și mângâierea, Scaldă privirea ca o apă Și- aduce-n inimă plăcerea . Dar tatăl ei, bătrânul Soare, O urmărește în tăcere, Dorind puțin să mai dogoare S- arate că e în putere. Când vara va sosi ,voioasă, Soarele, tineri, va uni, Ce sub haloul lui de aur, Pe valul marii s-or iubi. Soarele, marea, împreună, Rămân un cuplul cunoscut, Sub semnul lor și cel de
TRAMVAIUL LUI LABIŞ (VERSURI) de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350586_a_351915]
-
web. Doream din nou s-o îmbrățișez și am făcut un pas spre ea, dar ea se strecură cu pricepere, intuind ce vroiam să fac și continuă să-și aranjeze lucrurile. Accidental, îmi atinse cu spatele pulpa piciorului, simțindu-i dogoarea corpului prin pantalonul subțire. Mi-era jenă că se putea observa umflătura din zona șlițului pantalonului meu, dar am văzut cum zâmbea ștrengărește: pricepuse ce s-a întâmplat! Iarăși am mai făcut un pas spre ea, reușind s-o prind
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350561_a_351890]
-
de nori frizând scântei durute Și scăpărând nepământești dorințe? Când trup de vânt culca mătasea ierbii Îți amintești? - mai sângerau petunii Spre râu fugeau ca să se-adape cerbii Iar noi stăteam, cuminți, la sânul lunii Răceala-i stranie o simțeam dogoare Străini de temeri, ne înfruptam sălbatic Din vise, cufundați în rugi de floare Ți-aduci aminte? Astăzi, singuratic, Pășind tăcut pe-alei de-aramă ninse Nu simți, nu vezi și rătăcești întruna Ți-e gându-ascuns în felinare stinse Iubite, tu
LIRICĂ AUTUMNALĂ 2012 de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351652_a_352981]
-
fost scris).Exusperanța nostalgică,imageria echivocă,pe jumătate fabuloasă,pe jumătate reală,traduce o sensibilitate interogativă,gesticulația duioasă are o credibilă notă de sentimentalitate proaspătă,atinsă,uneori,de reflecția posomorâtă.Această sensibilitate provine și din faptul că poeta vine din dogoarea câmpiei teleormănene:Nu mai știu să ascult,să te-aud/ Departe de tine,tot mai îndepărtată/ Și vorbele se sparg pe drum și nu ne-ajung,/Sunt numai urma trasă,în silă,de-o săgeată.(Sunt numai urma).Prinderea existenței
CRISTINA MARIA PURDESCU-MAI TÂNĂRĂ CU UN CUVÂNT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351147_a_352476]
-
Acasă > Poeme > Dorințe > ATUNCI CAND MÄ PRIVEȘTI Autor: Doina Theiss Publicat în: Ediția nr. 792 din 02 martie 2013 Toate Articolele Autorului Atunci cand mä privești Ți-am aprins lavă din vulcan ascuns.. Simt dogoarea clipei cu limba arzätoare, Îți pustieste-n noapte dorul ce-l sträpuns De-a fanteziei minte de patimä. mistuitoare! M-ai invätat cä dorul, alt dor în el crește O Viatä-n altä Viatä, încet se împlinește.. Și ce dacä clipă
ATUNCI CÂND MÄ PRIVESTI de DOINA THEISS în ediţia nr. 792 din 02 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345561_a_346890]
-
Strofe > Creatie > ÎN LUNA DULCE-A LUI APRIL Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 841 din 20 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului oriunde-aș fi, oriunde sunt, eu m-am lipit de-acest pământ, mă umple alba lui dogoare și frumusețea lui mă doare. vin în cenușa mea de- acasă și mă așez la vechea masă, ochiul mi-ngheață în tăceri că timpul a trecut ca ieri. prin colțuri parcă mai aud săgeți de glas din vis absurd, îmi
ÎN LUNA DULCE-A LUI APRIL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 841 din 20 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345666_a_346995]
-
stă ferecat în propriul ziggurat, cu obloanele trase: “Prea rar se găsește deschisă o poartă” - spune poeta (Atâta tristețe). Nedumerită de prefacerile din afară și dinlăuntru, poeta se întreabă: “Ce va să însemne-acest foc / care-n pieptu-mi de-o viață dogoare?” (Ce datu-mi-ai, Doamne!) Pe drumul pe care-l are deschis înainte, autoarea nu știe dacă va călca peste petale de flori sau pe spinii care-i vor scrijela tălpile. Dar vocile care o cheamă sunt mai puternice. Pentru
O CARTE A SFINTEI LUMINI. IOANA STUPARU, SFEŞNIC TÂRZIU, CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356373_a_357702]
-
Publicat în: Ediția nr. 263 din 20 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Umblând liber în mijlocul focului În afara cuptorului de foc, prietenii lui Daniel erau legați, INSĂ !! în mijlocul cuptorului, în mijlocul focului umblau liber !! Poate ești la "gură cuptorului"sau îi simți dogoarea în ceafa. NU-ȚI FIE TEAMĂ !! Cei 3 tovarăși ai lui Daniel au fost eliberați de Dumnezeu ABIA CÂND AU FOST ARUNCAȚI ÎN FOC !! ÎN FOC UMBLAU LIBERI ! Focul, cuptorul, dezastrul, încercarea, întotdeauna înseamnă eliberare !! CRISTOS ESTE PREZENT ÎNĂUNTRUL DEZASTRULUI
UMBLAND LIBER IN MIJLOCUL FOCULUI de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356501_a_357830]
-
trecere Abdullah, un vecin ce vindea cușcuș, mechoui, bisteeya și alte mâncăruri în Djma el-Fna, după lăsarea întunericului. - Wa `alayk s-salăm! îi răspunse Ahmed trezit din toropeală. Crezu că o să se învigoreze dacă o să se uite la chipurile oamenilor, dar dogoarea îl învinse numaidecât. Se ridică, își luă preșul cârpăcit pe care șezuse, se strecură printre persoanele ce treceau agale și se mută pe cealaltă parte a drumului, acolo unde lumina soarelui nu ajunsese încă. Tălpile goale începură să-l ardă
BELAY, REGELE MAIMUŢĂ de IOAN ALEXANDRU DESPINA în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/355994_a_357323]
-
mai tare, Frumoasele arzând, cătând răcoare, Au trupul încordat precum un arc. Se mișcă fantomatic și felin, Sunt forme ce-au ieșit la promenada, Trei sferturi goale, apar în plină stradă, Frumoasele cu buze roș-carmin. Țigară, fumul, din ochi vărsând dogoare, Mișcările lascive, piciorul lung și fin Pierdute-n negrul nopții fărâme de divin Că ieri boboci ingenui azi scuturați de floare, Atâta trecătorii la festin, Dispuse tot ce au, să scoată la vânzare. Referință Bibliografica: Femei în noapte / Valeria Iacob
FEMEI ÎN NOAPTE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356886_a_358215]
-
Și-nalți ecou de viață pură. Copilul meu,tu ești lumina Culeasă din soare si stele Și din privirea ta senină Se vor hrăni zilele mele. Copilul meu, tu ești răcoarea Din diminețile de vară, Îmi stingi in sufletu-mi dogoarea Mi-arăți că viața-i floare rară. Mă-nveți prin glasul cristalin, Cum să ascult tăcerea nopții, Cum să pornesc în viitor Și care este sensul vieții . Și când nimic din lumea asta Nu mă mai face să tresar, Tu
COPILULL MEU de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 302 din 29 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357008_a_358337]
-
Acasa > Strofe > Creatie > EREZIE Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 899 din 17 iunie 2013 Toate Articolele Autorului albă vară plină de dogoare, frumusețea orelor mă doare, sună-mi steaua cearcănul pe vânt, eu sunt și suflare, dar sunt și pământ și așa m-am rătăcit de lume, vorba mea pe cerul spart rămâne, rar de tot în mine poposesc și mă-ntorc
EREZIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346087_a_347416]
-
melodic răpește cântarea fiecărei inimi purtătoare de dor, o transfigurează și o înălțâspre zările mirifice ale extazului. În Fecioară surâde mugurul primăverii ademenind prin miracolul verdelui ei princiar, perfecțiunea ce suie spre armonia celestă a Fericirii. Fecioara îmbrățișează soarele cu dogoarea inimii ei, înveșmântă cerul în Albastru de Voroneț, al ochilor ei cutezători, aprinzând apoi în azur palidele înserări ce se scutură pevisele îngemănate peste care se cerne ca o nea pulberea de stele. Fecioara țese în cerdacul sufletul ei, albastrul
FEMEIA-MARTISORUL FRUMUSETII SI AL IUBIRII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368897_a_370226]
-
surâde și lăcrimează plinirea bucuriei celeste:revărsarea zorilor, susurul dorului, legănarea vântuluiu, adierea pădurii, îmbrățișarea Viței de vie, tremurul verde al ierbii, candelabrul păpădiei, iscusința albinei, subțirimea razei de soare, catifeaua trandafirului, ciripitul rândunicii, plânsul izvoarelor, tresărirea iepurelui, nectarul mierii, dogoarea focului, albul porumbiței, refrenul cucului, trilul ciocârliei, simfonia mierlei și fastul imperial al păunului. Mama dă măsură iubirii, sens frumosului, miracol copilului și armonie bărbatului. Mama este Sentiment, Gingășie, Casă, Acasă, Pământ, Cer, Univers. Mama este cea mai lirică expresie
FEMEIA-MARTISORUL FRUMUSETII SI AL IUBIRII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368897_a_370226]
-
lumea umbrelor; renunțare la cele pământești, care-s lucruri deșarte) dar, în același timp, doina este și prietena nedespărțită a eroului popular, haiducul din poveștile nemuritoare pe care le ascultam, toamna târziu, de la rapsozii vestiți ai satului, când stăteam la dogoarea focului (de sub cazanul de țuică) și coceam porumbi cu lapte”. În poemul „LUI EMINESCU” pe care l-a recitat actrița Doina Ghițescu, voi aminti doar câteva versuri ce mi-au înrâurit întreaga viață: „Drag poet, iubit părinte,/ De când în lume
DOR DE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370402_a_371731]
-
imensitatea cerului gri-albastru cu reflexe rozulii-sângerânde și ascultând sunetul unic al misterioasei junglei africane, străpuns din când în când de un urlet, care departe de a părea înfiorător, dimpotrivă, se armoniza perfect cu mediul sălbatic al continentului. Deodată, Ly simți dogoarea unor flăcări imense, ce spulbera vegetația din jur. Animalele fugeau înspăimântate. Focul îi înconjura pe el și pe Violeta. - Ai grijă! și se repezi să stingă flăcările ce cuprinseră hainele și părul Violetei. Ly se trezi speriat. Totul îi părea
“IUBIRE CANIBALĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370330_a_371659]
-
trece pe aici Din ele să alegi o podoabă de pus pe la tâmple Un însemn că am fost și vom rămâne Ce ne-am dorit și visat într-o seară de vară Rătăciți într-o umbră de munte Aprinși de dogoarea unui orgoliu Mult prea fierbinte Cale pe sens pe unde vei trece și vei rămâne eu voi citi și voi scrie povești din trecutul zilei pierdute de azi din trecutul zilei ce trece de mâine de anghel zamfir dan, azed
TRECUTUL ZILEI DE AZI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369302_a_370631]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > ÎNCEP SĂ FIU MAI BLÂNDĂ Autor: Cristina Crețu Publicat în: Ediția nr. 2015 din 07 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Cu anii, încep să fiu mai blândă și dau dogoare cum dă un lemn uscat în sobă, doar focul mi-e puternic și tăciunii îi sting amar în chip de vorbă. În vorbe mă ascund, ca într-o casă ce-mi găzduiește sufletul pribeag și pâinea lui cea dulce o
ÎNCEP SĂ FIU MAI BLÂNDĂ de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370642_a_371971]
-
puii pentru schimbul de noapte. Au mai rămas: un gând, o șoaptă, nerostite-n sânge și de gură; cerul și-a strâns stelele roată și văzduhu-i rană și arsură. Au mai rămas: un sens, o lume, târziul s-a făcut dogoare; blajini și drepți purtând un nume, agonisim neliniști drept brățare. Referință Bibliografică: AU MAI RĂMAS... / George Pena : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1757, Anul V, 23 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 George Pena : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
AU MAI RĂMAS... de GEORGE PENA în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368231_a_369560]
-
aduce astăzi flori, Și mulți ani, fericire, căci fără voi n-am ști Ce-i patima-n iubire, sau ce-i a pătimi, Ce simte un bărbat, călcându-i neuronii În fiecare zi, mai des ca pantalonii, Cum flacăra-i dogoare și cât de exaltată E inima ce-i sare când soacra se arată, Și sângele-i cum fierbe umplându-se de ape De-a voastră gură dulce când caută să scape; Că, cine-n lume oare, când nu face prezență
8 MARTIE de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362702_a_364031]
-
potopite de căldură, cu limbile spânzurate și suflând din greu alergau în toate părțile, în speranța găsirii unei picături de apă sau a unor tufe dătătoare de viață. Numai șerpii și șopârlele erau singurele vietăți, care nu se temeau de dogoarea soarelui, și care se strecurau cu ușurință printre bolovanii încinși și tulpinele răsucite și spinoase ale tufelor. Nimeni nu îndrăsnea să tulbure marea liniște, ce se așternu-se peste tot, care transmitea un fior de mister și teamă. Așezat pe
MĂREŢIA SMERENIEI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1154 din 27 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370152_a_371481]
-
un fulger în gura cu care debita asemenea prăpăstii. --Lacrimile dumitale?..Ce tot bâigui acolo? Ăștia sunt stropi de apă murdară, nu picături de rouă. Habar n-ai, stimate domn, să faci diferența dintre apa ordinară care ofilește petalele sub dogoarea arșiței și boabele diamantine de rouă, care le purifică și le dau strălucire. Crezi că îți speli părerile de rău cu o cană de apă fiartă? Află dumneata, că petalele se purifică numai prin suferința frigului provocat de mângâierea picăturilor
SRL AMARU-11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352832_a_354161]