308 matches
-
agonizând de-a soarelui făclie. Iar din văzduh nu mai aduce ploaie, ci boală în secetă și-n văpaie. Când norii sunt prizonieri în cer, iar vietățile de sete pier, apa de băut se drămuiește, că soarele și-n umbră dogorește. Sătenii strigă mila Domnului, să slobozească ploaie câmpului. Preotul face slujbe creștinești pentru iertarea păcatelor lumești. Poate așa, Domnul se va îndura, văpaia verii s-o stingă cu ploaia. Când de creștini, Domnul e venerat, ascultă rugă din sufletul curat
BINECUVÂNTARE PLOII de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377364_a_378693]
-
-i spun tatălui meu că m-aș duce și eu să văd ce-i acolo. Soarele era urcat la vreo doua sulițe, cum o tot auzeam pe mama că zice, când o întrebai cât este ora și a început să dogorească. Fiind prea cald acum după frigul de dimineață, am luat un sac gol și l-am întins lângă cățelușă sub căruță unde m-am cuibărit și eu. La un moment dat am adormit. M-a trezit tata, care mă invita
CĂLĂTORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377561_a_378890]
-
ceva, ține de domeniul trecutului. A fost frumos la început, ca un vis, dar a trecut. Doar prezentul și viitorul contează în această lume sălbatică și rea.. Restul este palid și șters ca un fum iluzoriu de țigară ieftină. Soarele dogorea puternic, iar briza mării îmi răscolea părul, la fel de duios ca o mână gingașă de femeie. Ea își întinsese cearșaful la câțiva pași de mine, zâmbindu-mi vinovat, parcă își cerea iertare pentru că-mi violase intimitatea prin prezența ei unduitoare, ca
IUBIREA ESTE UN ÎNGER DE LUMINĂ CU O SINGURĂ ARIPĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379730_a_381059]
-
învățat să mă accept într-un acum imprecis eu tac să nu-ți tulbur amăgirea ascult cum trupul își scutură frunzișul lumina fumegând pe finister în seară au mai rămas în noi himere amiezile de vara anemică ispită cu tinere dogori rotindu-se cărunte pe umerii prea slabi să poarte rodul grădinilor încă necules în sufletul inundat de ceață șoimii își poartă zborul indecis tot mai aproape de pământ amețiți de efigiile anotimpului când puteau săruta soarele eu cred c-ai învățat
TU CREZI... EU TAC de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380533_a_381862]
-
anii/ Și să-i scoată ochii corbii/ Să rămâie-n drum ca orbii/ Cine ne-a adus pe greci/ N-ar mai putrezi în veci/ Cine ne-a adus Muscalii/ Prăpădi-l-ar focul jalei/ Să-l arză, să-l dogorească/ Neamul să i-l prăpădească,/ iar cine mi-a fost mișel/ Seca-i-ar inima-n el,/ Cum dușmanii mi te seacă/ Săraca, țară, săraca!// Ștefane, Măria Ta,/ Lasă Putna, nu mai sta,/ Lasă Arhimandritului/ Toată grija schitului/ Iară grija
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VI) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381056_a_382385]
-
fost frumos la început, un vis euforic, însă a trecut foarte repede. Doar prezentul și viitorul contează în această lume sălbatică și rea. Trecutul este palid și șters, ca un fum iluzoriu și urât mirositor de la o țigară ieftină. Soarele dogorea puternic, iar briza mării îmi răscolea părul la fel de duios ca o mână gingașă de femeie. Ea își întinsese cearșaful la câțiva pași de mine zâmbindu-mi vinovat, parcă cerându-și astfel iertare pentru că-mi violase intimitatea prin prezența ei unduitoare
EXTAZUL ŞI AGONIA UNOR IUBIRI TRECUTE PRIN TIPARNIŢE DE SENTIMENTE VOPSITE ÎN ALB ŞI NEGRU de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381402_a_382731]
-
de piele argăsită și îmbibate cu păcură. El mă făcea să simt lungimea și usturimea provocată de acest bici, când mă lovea în timp ce mergeam călare, în fața boilor și mai mă prindea somnul, din cauza legănatului și a soarelui care la prânz dogorea din ce în ce mai tare, iar caii se abăteau de la brazdă sau încetineau ritmul. O altă pățanie ce-mi vine pregnant în minte, este când eram la treierat la G.A.C. și eu eram desemnat să port fierul, care ținea cele trei lanțuri
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374276_a_375605]
-
în perioada de vacanță a liceului și trebuia să merg la G.A.C. în locul mamei mele. Odată, mama a fost dusă cu forța la prășit împreună cu soția primarului, singurele care „chiuleau” de la muncile câmpului, dar când soarele a început să dogorească puternic, au abandonat amândouă sapele și au plecat acasă pe jos, motiv pentru care tata a fost penalizat prin ștergerea a cinci zile de muncă din pontaj. Acelea au fost singurele ore lucrate de mama în G.A.C., restul zilelor
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374276_a_375605]
-
pulpelor, Ramona ne mai suportând această „tortură”, l-a prins de gât cu o mână și cu cealaltă de sub braț și la tras spre ea, șoptindu-i: - Te rog, sunt gata, nu mă mai tortura. Ia-mi fierbințeala ce-mi dogorește în tot corpul și mângâie-mi cuptorul cum nu ai făcut-o poate niciodată. Te doresc. Astă seară fă-mă fericită pe deplin. - Și eu doresc, draga mea, să fii fericită. Acum suntem împliniți. Nu ne mai lipsește nimic. Poate
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1282 din 05 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374373_a_375702]
-
cu ajutorul cărora se șlefuiește, se desăvârșește, se realizează opera artistică. Și în acest volum majoritatea întâmplărilor se petrece în Rebra, localitatea natală a autoarei, evocată cu duioșie, solicitând întreaga atenție: Soarele pe timpul verii mângâie pădurea, încălzește poienile cu flori, îl dogorește plăcut pe gospodarul întârziat de amiază la cositul ierbii pe coasta abrupt, dă amețeli animalelor ce aleargă în pădure și se tolănesc la umbra deasă a acesteia. Vântul nu-și face simțită prezența, iar liniștea locului este atât de profundă
ROMANUL DOREI ALINA ROMANESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374425_a_375754]
-
ușile de la intrare până descuie una din ele. Alergă prin fum pe holul lung până ajunsese la camera unde ar fi trebuit să fie Mona. Era întuneric peste tot, numai flăcările din jur mai luminau, era mult fum înecăcios. Flăcările dogoreau prin tavan. Deschise ușa de la cameră și o căută pe Mona, mai întâi pe pat, apoi prin dulapuri, pe sub masă, pe sub scaune, peste tot. Nu mai putea rezista acolo, se îneca de fum, iar flăcările dogoreau cu putere. În sfârșit
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374586_a_375915]
-
mult fum înecăcios. Flăcările dogoreau prin tavan. Deschise ușa de la cameră și o căută pe Mona, mai întâi pe pat, apoi prin dulapuri, pe sub masă, pe sub scaune, peste tot. Nu mai putea rezista acolo, se îneca de fum, iar flăcările dogoreau cu putere. În sfârșit, o găsi pe Mona, căzută pe podea și leșinată, într-un colț al camerei. Cu ultimele puteri o luă în brațe și porni spre geam. Era geamul cel spart mai devreme, Nerun însă îl deschise de
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374586_a_375915]
-
a născut odată.... Flacăra nestăpânită Îi încinge globul feții... Nu simte cum pârjolește Toată roua dimineții... Către prânz, privește mândru Cum pământul arde-n spuză... Razele, de dor încinse Tot mai aprig le difuză... Arde-n val de foc natura, Dogorește-ntreg Pământul... Obosit și stors de vlagă Abia mai adie....Vântul... Doar spre seară....mai încolo, După ce-a parcurs distanța... Se mai potolește dorul Și-l alină un pic...speranța.... E aolo.... MAREA albastră... Doar un pas și-o
STROPI DE SOARE de ADA SEGAL în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373535_a_374864]
-
Autorului Crinul În lume sunt atâtea flori pe-un lujer legănând destine încât te pierzi, te înfiori, de vrei un Crin și pentru tine. Ce mult ai vrea ca să dureze și gingășie și culoare și prospețimea să-și păstreze când dogorește mândrul soare. Iar Crinul crezi că are-o vină doar că există și emană esența de parfum divină, iubire-n suflet de codană ?! El radiază-n jur lumină umplând adâncuri de-mplinire. Și totuși pare prea puțină în timpul scurt de
CRINUL de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/374068_a_375397]
-
-i spun tatălui meu că m-aș duce și eu să văd ce-i acolo. Soarele era urcat la vreo doua sulițe cum o tot auzeam pe mama că zice când o întrebai cât este ora și a început să dogorească. Fiind prea cald acum după frigul de dimineață, am luat un sac gol și l-am întins lângă cățelușă sub căruță unde m-am cuibărit și eu. La un moment dat am adormit. M-a trezit tata care mă invita
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371930_a_373259]
-
vârsta de 26 de ani, devenind diacon, apoi preot la Catedrala Mitropolitană-Iași, primind funcția de director al Cancelariei eparhiale. Fiind un predicator de excepție ajunge secretar patriarhal, redactor la revista „Biserica Ortodoxă Română” și starețul Mănăstirii Antim, Vatra unde va dogori Rugul Aprins, alături de Sandu Tudor și celelalte Flăcări ortodoxe ale vremii. În anul 1948, Rugul Aprins este interzis iar membrii săi sunt arestați. Părintele Vasile și fratele său Haralambie, starețul de la Cernica sunt alungați din mănăstiri și prigoniți. Arhimandritul Vasile
UCENICI, MARTIRI ŞI MĂRTURISITORI DACOROMÂNI AI SFÂNTULUI VASILE CEL MARE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372834_a_374163]
-
nevolnic precum chilotul lui Mircea. Scăpând și de acest obstacol împotriva împliniri nevoilor stringente ale celor doi tineri, mâna ei feminină și foarte pricepută, așezată pe o parte foarte masculină a trupului partenerului, îl aduse cât mai aproape de cuptorul ce dogorea în foc continuu. Un val de căldura îi cuprinse pulpele și sânii, stârnindu-i o dorință violentă și febrilă de a fi penetrată de acest impetuos zburdalnic cu poftă de joacă, prin păduricea mătăsoasă din scobitura coapselor sale neastâmpărate. Schimbându
NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371009_a_372338]
-
Hartford, de asemeni premii de Excelență profesorilor - doctori din învățământul universitar. Se aud cuvintele de mulțumire și urările adresate tinerilor absolvenți. Sportul a fost privilegiat, discursul antrenoarei de baschet încurajând absolvenții în activitățile lor viitoare. S-a făcut amiază. Soarele dogorește, ne mutăm scaunele pliante la umbra unor copaci și stăm până la terminarea discursurilor. Apoi, absolvenții diferitelor facultăți se direcționează către sălile pregătite pentru decernarea diplomelor. După ei - rudele, părinții, prietenii. Ajungem într-o sală de sport unde absolvenții Facultății de
BUCURII SI EMOTII LA ACORDAREA DIPLOMELOR de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 22 din 22 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344966_a_346295]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > ARDE ȚARA Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 837 din 16 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului Arde țara, dogorește Nu pe câmpuri și pășuni, Ci în piepturi pârjolește Unde sunt numai tăciuni ... Arde țara-n foc și pară Nu pe dealuri, munți și văi, Ci în suflete să doară Usturimea de văpăi. Arde țara, jaru-nghite Nu livezi, grădini și
ARDE ŢARA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 837 din 16 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345897_a_347226]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > AM FOST PRINTRE EI Autor: Ion I. Părăianu Publicat în: Ediția nr. 1278 din 01 iulie 2014 Toate Articolele Autorului AM FOST PRINTRE EI Soarele dogorea cu putere și eu locuiam către miazăzi. Zidurile blocului se încinseseră peste măsură, că m-au determinat să ies la plimbare prin parcuri, să mă răcoresc pe un lac într-o barcă. Trec pe trotuarul crăpat ca pe o mare
AM FOST PRINTRE EI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347402_a_348731]
-
ești tu, cine suntem noi?” La sfârșitul acestei întâlniri, bărbații-poeți prezenți ne-au dăruit flori, ne-au servit cu fursecuri, prăjituri, sucuri. A fost o atmosferă destinsă, prietenească. Când am plecat de acolo soarele strălucea pe cer și razele lui dogoreau ca într-o adevărată zi de primăvară.
DRAGOBETELE LA ROMÂNI ŞI MĂRŢIŞORUL- FOTOREPOERTAJ DE LA LIGA SCRIITORILOR DIN BUCUREŞTI de VASILICA ILIE în ediţia nr. 422 din 26 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346847_a_348176]
-
nedescoperite. Ștefan, Ștefan, ce frumos sună când îi rostesc numele. Este ca o chemare. Este ca vântul din largul mării, ce vrea să poposească o clipă să-mi mângâie sufletul și să mi-l răcorească! Să stingă arșița care îl dogorește. Acum mă simt așa de singură... Vreau să mă regăsesc în îmbrățișarea ta, Ștefane! parcă-i spunea bărbatului, cu atâta pasiune ce se năștea gata să erupă ca lava fierbinte a unui vulcan activ. Strânge-mă la pieptul tău, iubește
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376781_a_378110]
-
ce s-a născut sub oblăduirea lui Dumnezeu încă din Zorii istoriei omenirii. Patria este Neamul în Biserică. Patria este deci, permanență în istorie, geografie, cultură, religie, spiritualitate, jertfă, îndumnezeire. Chipul Patriei se aprinde în fiecare suflet ales, luminează și dogorește în fiecare inimă hărăzită dăruirii tuturor celor drepți. Când vitregiile celor mulți și răi se abat asupra ei, mușcând din umbra ei falnică, sfâșiind cu ghiare de oțel purpura ei majestoasă, frângând părți din trupul ei sacru, smulgând năzuințe de pe
UNIREA PRINCIPATELOR de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377012_a_378341]
-
și nici nu vroia să o ia cu el... să o aibă nouă la București când s-o duce cu amicii în parc..... Sigur o va căra degeaba... 3. Prin fereastră deschisă pătrundea aerul înmiresmat al dimineții. Soarele încă nu dogorea . Razele lui pătrund cu greu printre frunzele din bolta, căutând roua ascunsă vederii. Un vânticel cald atinge totul în calea lui....cu mângâieri dulci pentru iarbă și flori.... Pământul se pregătește pentru binecuvântarea unei nouă zile. Undeva pe strada freamăt
LICURICII de MIRELA PENU în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377942_a_379271]
-
spun eu. De frica mamei nu prea știam, dar când auzeam de tata, tremuram vargă. O mai pățisem. Am ieșit din apă. După mine au ieșit toți. Ne-am îmbrăcat, am luat sapele și am ieșit pe mal. Soarele încă dogorea. Mai era mult până să scapete. - Băi Nelule, de-ar fi și la mine în Bude o boltâie ca asta, toată ziua m-aș bălăcii în ea, ca rățoiul, mi s-a adresat Costel Fiera. Nu i-am băgat vorbele
MARE PEDEAPSĂ PENTRU UN ÎNECAT!!! DE ION PĂRĂIANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1340 din 01 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376270_a_377599]