311 matches
-
text cu titlul “Grădina bunicii” TESTUL NR. 3 1. Citește urmatorul text: “Într-o după-amiază, Niculae ieși în grădină. Se întinse la umbră sub un dud stufos și începu să citească o carte. Căldura soarelui era plăcută, deși nu mai dogorea ca acum câteva saptămâni. Era liniște. Grădina părea încremenită. Nu se simțea nicio adiere de vânt. Deodată, Niculae își ridică fruntea. Auzise ceva. De undeva, din coroana stufoasă a dudului, se desprinsese o frunză galbenă. Cădea legănându se spre pământ
CAIETUL MAGIC Clasa a III-a by Elena Boureanu () [Corola-publishinghouse/Science/483_a_882]
-
trubadurului e folosit și aici, " Doamnă, aceasta e cea din urmă floare pe care mi-o arunci/ și de balcon îmi agăț pielea ca pe o cămașe deoparte -/ sunt Soarele ce-și găsește lăncile aduse din spelunci/ în pulpele dumitale dogorind ca niște orașe incendiate". Imaginile tind spre grotesc fără însă să provoace repulsie, căci senzualitatea se amestecă aici cu mortuarul ca de atâtea ori. Prin aceeași tehnică a ștergerii contururilor, a fluidizării imaginii, se reface și imaginarul tradițional religios, spiritual
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
crivățul durerii neștiute./ Mă troienesc privirile pline și mute,/ Mi se'ncâlcesc în pletele sufletului lilieci/ Îmi fac din străfunduri poteci.../ ... Îmi spun, că cuprinzător, golan!/ Ce le pasă că-mi strivesc degetele sub ciocan,/ Ce le pasă că-mi dogoresc sufletul în iadul cuptoarelor/ Că-mi strig robia în golul ponoarelor!...// Mi-a murit mila în pragul iernii.../ Ce simt ei din negura inimei!/ Furnalele brațelor mele/ Le umplu cerul cu stelele,/ Cu fumul tămâiei de aur/ Din pacostea vieții
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
peronul gării București Basarab, patru linii de navetiști oază de zombi vineri după săptămîna de lucru, ce plin e trenul ăsta de Roșiori! porumbei și vrăbii pe felii de pîine, tampoanele din capăt interzise în miros de urină, chioșcul alimentar dogorește, aparate de refrigerare, bananele pe tejghea, "Magazinele, raiul femeilor", București Alexandria cu condiția inadecvării, urcă și din mers. Ora 7,57, în personalul București Pitești, în gara București Basarab, păi tu știi ce vrabie am văzut? cu alb, să mor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
poate, că nu există decât o singură interpretare posibilă a fenomenului. Dați-mi voie să vă descriu ce s-a întâmplat. Ședeam, cu carnetul de însemnări alături, pe niște bolovani chiar deasupra „muntelui“ meu și mă uitam la apă. Soarele dogorea, marea era calmă. (Așa cum am descris-o în primul paragraf al acestor notații.) Cu puțin înainte, privisem cu intensitate la o băltoacă prinsă între pietroaie și urmărisem un vierme de mare, foarte lung, roșiatic, cu peri zbârliți, care se încolăcise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
am sublimat mirajul în spirit? Timpul își va spune cuvântul. S-a întâmplat ceva ciudat și destul de supărător. Stăteam și scriam afară, pe pajiște, așezat pe banca mea de stâncă, lângă jgheabul meu cu pietre. Cum soarele dimineții începuse să dogorească, m-am gândit să intru în casă pentru a-mi lua pălăria de pai. Mă încearcă o ușoară migrenă, poate că ar trebui să-mi schimb dioptriile ochelarilor. Am intrat în casă și când am urcat scara, clipind ca să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
la linșarea, uneori în efigie, a unor cărturari și, atunci când ele se dovedesc măsluite, e foarte dificil de șters pata de notorietate rău famată din memoria colectivă? În fine, în acest context tensionat, al suspiciunilor induse interesat, mai pâlpâie, uneori dogorește intens, cazul marilor scriitori precum Sadoveanu, Călinescu, Arghezi, care, dacă nu au adus ei comunismul în România, măcar l-ar fi cauționat moral. Am în față un cearceaf decupat din ziarul "Adevărul", care reprezintă un fel de panou al rușinii
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
FI MOLDOVA-N DEAL LA CRUCE...” Duminică, 20 august... Zi fierbinte de vară cu arșiță mare, ca în luna lui Cuptor.. Toropeala se așternuse peste sat încă de dimineață.. Soarele se înălța repede pe cer... La amiază, pământul și aerul dogoreau. În dimineața aceea de duminică, liniștea parcă era mai apăsătoare și mai tristă. Dinspre Biserica, ce strălucea în primele raze ale dimineții, refugiaților le veneau speranța, curajul și forța... curgându-le odată cu sângele prin vine... Biserica strălucea tot mai puternic
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Banatului a început a se răspândi zvonurile, ca un vânt rece, că: „vin rușii !..vin rușii..!”. Și, veștile ca niște duhuri rele continuau să vină... „...Dimineață, în jurul orei 11:00, rușii au intrat în Iași” Se făcuse amiază, razele soarelui dogoreau... În seara aceea, în jurul focului era o tăcere grea ca o piatră de mormânt...O tristețe nespusă s-a coborât în toate sufletele...Ochii parcă erau porniți pe lacrimi. Se uitau unii la alții, fără să poată schimba o vorbă
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
îi năpădi sufletul. De acolo, de sub Grințieș, încercă să deslușească, peste vale pe coasta Stânișoarei, poate o vede trebăluind prin ogradă. O ceață argintie plutea peste Poiana Teiului... Era o zi caldă, poate prea caldă pentru sfârșit de august. Soarele dogorea de sus... la amiezi. Clopotele de la biserica din Poiana Teiului băteau la sfârșitul slujbei de prăznuire a Tăierii Capului Sf. Ioan. Dinspre pădure, pe ulița strâmtă și bolovănoasă care cobora din munte, în hărmălaia de câini, o trupă de milițieni
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
vine, arată puterea, energia și sănătatea unui întreg popor, care trăiește în el, și care va trăi după dânsul. Câtă dreptate a avut, când le-a spus securiștilor... „ - Puteți omorâ un om... dar, nu un popor..!” ... Era vremea amiezii, soarele dogorea drept în creștet... O liniște apăsătoare domnea peste valea Bistriței.. Clopotele de la biserica din Poiana Teiului,băteau rar și adânc, de sfârșit de slujbă. Fiecare bătaie vibra vălurit.. făcând punți peste vale. Prin colbul opărit de soare, cu fața nădușită
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
flori albe te împodobești Frumoasă ești chiar ca o zână Ai mii de flori în a ta cunună!” VARA Spice multe și bogate Pe câmpii stau înălțate Și la munte și la mare Merg copii să stea la soare Soarele dogorește Teiul înflorește Cred că-i ușor de ghicit Ce anotimp a sosit? Vara este cea mai strălucitoare fiică a Moșului An. Ea este îmbrăcată în haine aurii și cu brațele pline de daruri: soare arzător, care coace cireșele, caisele, perele
Povestiri despre anotimpuri by Papuc Elena, Drăgusanu Atena () [Corola-publishinghouse/Science/91583_a_92978]
-
verde Și în lunca verde Verde sus și verde jos Doamne cât e de frumos! Să vezi floricelele Să auzi păsărelele Să asculți pe greierași Și să vezi pe copilași Cum aleargă drăgălași După mândri fluturași.” Toamna Soarele nu mai dogorește Frunzișul se vestejește Strângem roade pe ogoare Și le punem în hambare Când se-ntâmplă asta oare? Toamna este considerată a treia fiică a Moșului An și se spune că este blândă, darnică, coaptă la minte și răbdătoare. și cum
Povestiri despre anotimpuri by Papuc Elena, Drăgusanu Atena () [Corola-publishinghouse/Science/91583_a_92978]
-
în Algeria și nici măcar bazarele, moscheile, arhitectura arabă, nimic nu m-a surprins. Și, totuși, am găsit momentul care m-a impresionat cel mai mult. După întîlnirea oficială cu guvernatorul din Gizeh, ne-am îndreptat spre Piramide, spre Sfinx. Soarele dogorea și încingea începutul pietros al marelui deșert, lumina generos, aproape orbitor, peisaje de apocalips, cu beduini, piramide, cămile... Puținii turiști se fotografiază lîngă cămile, pe cămile, lîngă Piramida lui Keops, în împrejurimile deșertice. Au pălăriuțe, sînt bine dispuși. Un vis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mai sărace, șepci, bluze, cutii pentru trabucuri, pipe, pantofi, spadă (de la peștele spadă) și mii de alte lucruri de care nu ai nevoie. La o tarabă, se vînd pălării din paie, lucrate stîngaci. Dar, pe soarele ăsta, care arde și dogorește ca un cuptor de la Reșița, o pălărie ar merge... Vă rog, o pălărie pentru mine... Imediat, spune veselă vînzătoarea. Îmi dă o pălărie s-o probez. Nu merge nici pe vîrful capului. Se uită la țeasta mea și mă măsoară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
important document privind cultul dionysiac. Tema "rezistență, persecuție și triumf' își găsește cea mai strălucită ilustrare 13. Pentheu se opune lui Dionysos pentru că este "un străin, un predicator, un vrăjitor [.] cu frumoase bucle blonde, înmiresmate, cu obrajii trandafirii și ochii dogorind de harurile Afroditei. Sub pretextul că le învață dulcile și frumoasele taine evoe, el corupe fecioarele" (233 sq.). Femeile sunt stârnite să-și abandoneze casele, să alerge noaptea prin munți, dansând în zgomot de timpane și flaute. Pentheu se teme
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
a născut la 22 martie 1921 în comuna Giurgiulești, județul Izmail (republica Moldova), într-o familie de funcționari modești. Tatăl său a fost mulți ani secretarul liceului bolgrădean, iar mama sa a fost MAMA tuturor elevilor de la Internatul liceului când dogoreau sub boala nemiloasă. Studiile: școala primară (între anii 1928-1932) și liceul (1932-1940) le-a urmat în orașul Bolgrad, unde între timp s-au stabilit părinții săi cu serviciul. Bacalaureatul l-a sustinut tot în anul 1940 la Bolgrad, în mod
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
Negruzzi - pentru că la el se ținea acea ședință a Junimii - împreună cu Eminescu, roșii la față și cu ochii cam tulburi, râzând liniștiți fiindcă ați trecut pe la „Borta Rece”, cum mai era numită atunci vestita crâșmă, ați intrat în sala plină, dogoriți de zâmbetele curioase ale junimiștilor. Fețe subțiri, ce mai? Dar când le-ai citit „Soacra cu trei nurori”, aceleași fețe și-au schimbat atitudinea. Da’ mai bine să-l lăsăm pe Iacob Negruzzi să continue povestirea: „Creangă venea regulat la
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
Îmi amintesc, era o iarnă grea, cu viscole, cu zăpadă multă... Șuiera vântul alergând pe coridoarele castelului Hunedoara. Noi eu, Iancu și vărul meu, Vlad Drăculea, alt pribeag, fugit din chezășia de ostatic la Stambul stăteam în fața căminului în care dogorea jăratecul, beam vin de Târnave și puneam țara la cale, ce spun eu? Europa! Lumea o orânduiam! Marele Iancu, "mare" și la trup și la faptă, umbla de colo-colo și castelul duduia sub pașii săi îndesați, dădea din mâini, despica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ci ne a făcut program. Să culegem cânepa de vară căci e întrecută de coaptă. Așa că ne-am schimbat hainele și-am aterizat în cânepă. Am început să facem mănunchiuri după mănunchiuri și spre prânz când soarele a început să dogorească, mirosul cânepii ne-a doborât. Pe mine m-a luat amețeala și n-aveam curajul să mă retrag. Nu vroiam nici în ruptul capului s-o supăr pe mama, care era și așa destul de necăjită. Cel de Sus a ținut
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
încă mai dormea în lumina umedă și nehotărâtă a dimineții. Am început să urcăm ținându-ne de mână până în vârful dealului. Sub noi zarea se lărgea. Mi-a zis să privesc spre răsărit. Am amuțit. Am observat cum cerul se dogorea, ca de bătaia unei flăcări. O pulbere fină de aur se ridica din spatele merilor și se împrăștia în sus. Câțiva nori, ce pluteau în albastrul cerului, au prins a se rumeni pe margini. M-a strâns de mână și m-
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Bogăția e avantajul pe care îl are un prost asupra unui om de talent. Aceștia nu sunt prietini, ci umbre: când e soare apar, când e nour nu se văd. A pus să se strămute soba mai înapoi, pentru că-l dogorea focul în fotoliul în care ședea. Cu pieptul înstelat ca un firmament. Aud umblând moara: dar nu văd curgând făină. Ca și Esop, am făcut dobitoacele să vorbească. Je demande pardon des maux que j'ai souffert. Valul care-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cui le-am luat și, eventual, în gura cui să le pun. Sînt cuvinte de proză, din cea groasă, nu din cea subțire. Unele s-au prefăcut în mîl uscat, altele stau ca jăraticul sub cenușă. Cum sufli deasupra lui, dogoresc. Ca să fie cît de cît memorabile, cuvintele trebuie culese „cu pămînt cu tot”, ca arbuștii cînd îi muți dintr-un strat în altul, redate în contextele lor originare. Neînsoțit de descrierea împrejurării în care l-ai auzit, cuvîntul se ofilește
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
lui V.M. un „portret”: e un „om de septembrie”, am zis, adică echilibrat, cumpătat, „nici cald, nici rece”. N-am apucat să adaug și alte elemente că mi-a întors vorba: „Nu sînt așa de... septembrist”! Voia să spună că dogorește, atît în poezie, cît și în viață? Am considerat că nu-i cazul să-mi argumentez „portretul”: poeții pot să creadă despre ei că sînt altfel decît par. La „guleai”, petrecerea de după „momentul de la Bibliotecă”, au mers vreo douăzeci de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pe munte. Era spre seară și nu se îngăduia urcarea pe munte. Este foarte pietros, stâncos și chiar periculos. M-a dus gândul la Domnul Iisus cât a suferit acolo, în puștiul arzător fără pic de vegetație, fără apă. Soarele dogorea, canicula mare. Și nici gură să o uzi cu apă nu puteai. Greu de suportat. El, Domnul Iisus așa a suportat nemâncat și însetat. Și pe deasupra mai vine și diavolul să-L ispitească și-L încearcă de mai multe ori
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]