225 matches
-
ca un ciudat mozaic crăpat de atâta uscăciune, părea o lighioană rănită și însetată ce-și linge sângele închegat. Pe marginea uliței, ciulini uscați, mari cât pumnul, îi agățau hainele. Ieși la drumul mare. Strident, clopotele făcură să vibreze văzduhul dogoritor. în jurul bisericii era adunat tot satul cu prapori, icoane și odoare bisericești. Preotul, în odăjdii bogate ca un episcop, intona cântece de rugă, făcând să răsune văile: "Dă-ne, Doamne, ploaie!". O bătrână lua în căușul palmelor apă din cofe
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
sumele de bani Încasate. Se produse agitație, vociferări. În această jalnică situație a lui Tony Pavone, comisia ordonată Își Începu activitatea de investigații și măsurători la platforma betonată Afumați. Peste patruzeci de Înalți funcționari isteric dirijați, urmăreau pe un soare dogoritor ce - ți tăia răsuflarea, cum doi-trei muncitori cu o daltă și un ciocan spărgeau betonul făcând În diverse puncte copci, pentru a fi măsurat grosimea betonului, ce datorită stratului de balastru care era bătut manual cu maiul mai puțin uniform
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cu vocea râului: acum o șoaptă, acum o explozie intensă. Alice și Helena se cuibăriseră pe verandă. Alice cu aceeași voce chițăită, Helena cu vocea ei profundă și liniștitoare, ca un nor care acoperă soarele într-o zi cu căldură dogoritoare. Jina l-a găsit pe Danny stând turcește pe iarbă și alegând pietre dintr-o grămadă. Femeia s-a străduit să nu se uite la chipul băiatului, să nu încerce să descopere ce se petrecuse, cu-adevărat, în ziua aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
La două săptămâni și jumătate de când mă întorsesem din Irlanda, eram la serviciu, așezată la birou, lucrând la un tabel pe trei luni când el a intrat pur și simplu. Bucuria de a-l vedea era la fel de intensă ca soarele dogoritor al amiezii - exultam. — Era și timpul, am exclamat. S-a așezat pe un colț al biroului și a zâmbit cu toată fața. Părea deopotrivă încântat și sfios. — Te bucuri să mă vezi? a întrebat. —Doamne sfinte, Aidan, sunt atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
sunt Edna, sora mai mare și insipidă - pentru că doar citim replicile, în regulă? Eu și „Edna“ a trebuit să ne așezăm pe o „verandă“ improvizată din două cutii răsturnate, făcându-ne vânt din cauza arșiței cumplite. Cum ziua era cu adevărat dogoritoare, asta a fost ușor de jucat. Scena 1 La ridicarea cortinei, două tinere sunt așezate pe veranda unei case gen plantație, care dă semne de paragină. Una dintre ele - Martine - este o frumusețe ofilită, neconsolată, care tot soarbe dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de importanța examenului de a doua zi. Ținuse lumânarea suficient de departe cât să-i piardă căldura, și totuși suficient de aproape cât să-i păstreze lumina. Își aminti cum o dusese la oglindă. Cum, având în față răsuflarea ei dogoritoare și plină de nerăbdare, flacăra luminase ciudat o bărbie și un obraz, o mână, un nas, o gură. Își privise buzele compunând cuvinte, orice cuvinte, uneori doar „bună“, alteori doar „mmmm“. Își amintea cum rămăseseră suspendate preț de o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
M-a pus să dau o dublă semnătură sprijinit pe capota mașinii (ca de obicei: una sub „Cosemnatari“, una sub „Self“). Apoi a făcut un semn cu mâna și a dispărut în spatele geamului fumuriu. Mi-am continuat plimbarea sub ochiul dogoritor al soarelui. La hotelul Ashbery am aflat de la recepție că de nota mea de plată „se îngrijise“ domnul Goodney, care, în plus, rezervase Camera 101 până la noi dispoziții. Asta era un fel de concesie. Știam că Fielding nu e deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
altă sărbătoare în calendarul junglei, plină de participanți tribali, șmecherași care se sparg în figuri pe patinele lor, cu poponarii care sar cu toții și se-ntind după discurile lor de plastic (farfuriile zburătoare par să atârne pe vecie în pâcla dogoritoare), jocuri de table și șah, droguri, vrăji și blesteme, două mașini ale poliției cu toate ușile deschise, armele pregătite ale caraliilor gata să intervină la primul gest imprudent. Și nici un strop de rușine, nicăieri. Câteva se zbătea să se elibereze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
arătase de câteva minute și eu mă străduiam pe ascuns să-l zăresc în agitația umană. A pornit-o în zigzag prin piață fără să spună un cuvânt, i-a scrutat marginile, după care a traversat iar locul prin căldura dogoritoare, învăluitoare. Nici urmă de câine, nici urmă de Shadow. Ne-am despărțit și am alergat în cercuri tot mai largi, întorcându-se tot mai rar pentru mângâierile de încurajare. O oră mai târziu alergam de unul singur pe Seventeenth Street
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
privește cu oarecare surpriză rucsacul pe care-l porți În spate, Îți deschide poarta și te lasă să intri. Mai degrabă te lasă să intri decât te invită. Soarele arde Într-un fel neobișnuit, e agresivă fierbințeala lui și ceva dogoritor vine și dinspre pământul Încă reavăn al grădinii cu straturi proaspete pe care o traversați amândoi până ajungeți pe prispă. Bătrânul se oprește puțin Înainte de a urca treptele și privește cerul. Ca și tine, e convins că se apropie o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Gelu se mulțumi să-l privească fix și să-i spună, pe șoptite aproape, doar atât: — Domnu’ Învățător! Furtuna se apropia și era, așa cum dinainte ați știut cu toții că va fi, o adevărată furtună de vară. Răbufnise Întâi un vânt dogoritor și grăbit care făcuse să scârțâie gardul vechi de lemn și acoperișul casei, ridicase În aer frunze uscate din toamna trecută și praf, mult praf. Se oprise și iar Începuse de mai multe ori. Nu avea o direcție sau, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ce anunța: VISTA VIEW GARDENS! LOCUINȚE CALIFORNIENE DE PRIM RANG! FĂRĂ NICI 1 $ AVANS PENTRU VETERANI! Buzz parcă în fața magherniței gălbejite, gândindu-se la niște mitocani aruncați în șanț. Copilașii se întreceau cu tricicletele pe pietrișul din fața locuințelor. Sub soarele dogoritor nu se vedea nici un adult. Buzz își lipi la rever o insignă de poliție falsă, dintr-o cutie de cereale, ieși din mașină și sună la soneria de la numărul 1187. Trecură zece secunde - nici un răspuns. Buzz se uită în jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
atâta lume moartă Dor îl mână, griji îl poartă Domnul știe. Poți acum să‐ l viezi mai bine: E femeie, o sărmană. Strâns la piept în scutec ține Un copil, și‐ n târg ea vine, Vine‐ n goană. De călduri dogoritoare Foc aprins îi arde chipul; Un cuptor e sfântul soare, și cărbune sub picioare E nisipul. Când ajunge la fântână, Jos pe‐ o pajiște săracă Pune‐ odorul ei. Din mână Saltă cumpăna bătrână și se pleacă. Scârțâind, din nou ea
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
ridice capul de pe umărul meu. --Voiam să văd ce a fost în vremi străvechi pe locul Mitropoliei. --Ce bine! Am să văd și am să aflu și eu lucruri deosebite, scumpule. Îi simțeam fierbințeala trupului lipit de mine și răsuflarea dogoritoare în obraz. Iată-ne în fața Mitropoliei. --Pe vremuri, pe aici prin preajmă, pe la 20 august 1666 (7174), se afla un loc de casă al lui “Gheorghie Roșca ce-au fost mare vistiernic”, loc pe care - spune el - “am vândut,... un
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
îngustă a pleoapelor drept înainte, fără să șovăie, își deschide botul, dezvelindu-și dinții ascuțiți, într-un rictus amar: Iar ai venit? O pală toridă, aspră și uscată, de vânt, mătură vizuina. Apoi, vorbele... Frenetice! Glasul entității nevăzute. Vocea pustiului dogoritor. Amețitoare, adâncă, vastă și sălbatică. Mortală: Potirul...! Potirul cel Prea-Sfânt! Potirul meu! Dați-mi Potirul! Vreau Potirul! Dați-mi-l! Cuvintele, șfichiuitoare și fierbinți, bolboroseau, reverberau și se rostogoleau... De nicăieri și de nicicând..., din beciul erelor..., în nici o limbă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
obsesiv, repetam mereu aceeași întrebare pentru mine însumi: - De ce am strănutat? Poate dumneavoastră, cititorule, îmi veți da răspuns. CUM S-A RELUAT HORA TRADIȚIONALĂ Era pe la jumătatea lunii iunie, înaintea postului de Sfântul Petru, zi de vară cu o căldură dogoritoare ce te îmbia să te răcorești cu bere rece la vreun bar. În drum spre bodega „PAHARUL PLIN” situat pe o străduță străjuită de niște tei falnici înfloriți care-și revărsau parfumul îmbătător pășesc înăuntru. Observ chiar de la intrare că
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
pierderi... Deocamdată suntem însă în 1916 și, în timp ce profesorul Mironescu deplânge firea ușuratică a românului sau dramele pe care istoria le tot varsă asupra lui, fericirea ne face parcă semne din toate colțurile salonului, din perdelele grele care opresc soarele dogoritor să intre în casă, din conversația și tăcerile celor prezenți. Un farmec straniu, ca acela din filmul lui Bergman, Fanny și Alexander... Monica Lovinescu, „Dimineață pierdută sau România pierdută“, Europa Liberă, 14 septembrie 1984 * Dimineață pierdută se impune, întâi de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a ceea ce nu se repetă, și deci nu poate fi tezaurizat pentru viitor. Deontologiile care guvernează moravurile triburilor contemporane sunt complet efemere. De asemenea, sunt haotice. Au în ele ceva animalic și eludează, astfel, normativitatea rațională. Nu sunt mai puțin dogoritoare, și exprimă foarte des atmosfera sufocantă a vieții cotidiene în ceea ce are ea în același timp extravagant și obișnuit. Extazele senzuale nu sunt "nimicuri" ale vieții sociale, ci exprimă bine esența ei. Așa cum putem vedea în alte perioade istorice, ele
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
văzut, iar în plan stilistic, prin invocații, hiperbole, enumerații, repetiții etc., toate insuficiente însă pentru a se identifică pe deplin cu trăirile: mi-e dor, mi-e dor de tine, dor orbitor, pârjolitor / ... / Mi-e dor de tine, dor, dor, dogoritor de viață / fără leac, / dor împătimitor, ursit, riscant, / că de atât amar de dor, îmi pare, doamne, / că n-am să mă mai săvârșesc în veac... Covârșit de sentiment, poetul mixează registre lingvistice și stilistice diferite, în aceeași încercare de
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
ca să ne devore. Și pentru că noi nu înaintam, s-au culcat să-și facă digestia... ― Să ne întoarcem, i-am zis Eleonorei. ― Unde? murmură ea. ― În gară... Dar nu ne-am mișcat din loc. Parcă încremenisem acolo, hipnotizați de ochiul dogoritor și orb care ne fixa de peste tot. Deodată am tresărit. Am auzit un cuc. Și-a strigat numele de patruzeci și unu de ori, după care a tăcut. Și iarăși s-au auzit scâncetele ori, poate, chicotele arțarilor... Într-un
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
tronului, se rostogolea peste mine...” Curând ai săl cunoști pe celălalt Ștefan voievod, căruia tot omul îi va spune <cel Mare> Și pe bună dreptate...În curând va aduna divanul. Pentru el nu este iarnă geroasă, nu se află vară dogoritoare, nu sunt toamne cu ploi nesfârșite. Pentru el doar țara îi este mumă, doamnă și feciori...Parcă trăiește numai pentru țară. La cea mai mică primejdie din afară sare cu sabia în mână și cât ai clipi îi la hotare
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
cum forma gotică îl domină de la o distanță de kilometri întregi, o galaxie cu formă umană. Apoi figura deveni o pată aurie care se extinse într-un glob orbitor. Se auzi un tunet și o clipă aerul din încăpere deveni dogoritor. Podeaua se umflă și luminile se aprinseră. A luat ceva timp să vadă deslușit lucrurile. Tunetul se sfîrșise, dar în întregul apartament, instrumentele rezonau dogit și spart. Lanark observă că Munro stătea tot lîngă el. Fruntea îi era transpirată și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Cărarea a fost făcută de oameni inteligenți care știau care este drumul cel mai rapid. — Du-te pe-acolo, zise Alexander și o luă la goană prin prăpastia adîncă. Lanark începu să urce poteca relaxat. Aerul era proaspăt și soarele dogoritor. Se gîndea cît de bine e să fii în vacanță. Singurul sunet care se auzea era un Uip! Uip! al unei păsări de mlaștină, și singurul nor, o pată alburie lățoasă în albastrul intens din vîrful dealului. în golul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Înșiruind aceste mici ticăloșii existente în mai toate viețile adolescenților, vorbesc, de fapt, despre un pat așternut cu petale de crini până la care drumul duce printre reziduuri mucede și excremente; poate că rostul lor e să atenueze până la suportabil niște dogoritoare raze lăuntrice, poate că vorbăria mea alimentează forța presimțită a tăcerii fiecăruia, dezvăluind, pe invers, partea cealaltă, în care măsurile, toate măsurile, sunt iluzorii, și așa mai departe. În plus, când ești senin și liniștit, poți auzi de acolo gemetele
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
a aprins focuri sub forma novelor ce se pot vedea de la o distanță de zeci de galaxii. De asemenea, a schimbat orbitele unor planete și a făcut să crească vegetația în lumea moartă a altora. Deșerturi arse de sori mai dogoritori decât cel ce ne luminează Pământul au fost înlocuite cu oceane fremătătoare de viață. Până și prezența noastră aici, în această navă uriașă, este expresie a puterii omului, putere mult mai răzbătătoare decât murmurul pe care-l auzim acum. - Scuză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]