166 matches
-
-l la o distanță de peste zece metri. Șoferul frână brusc, privind cu uimire ce se întâmplă în fața autoturismului. Pietonul lovit, levita prin aer, descriind un semicerc când ajunse la înălțimea de cinci metri, după care coborî lin pe trotuar, făcând dojenitor din degetul arătător, către șoferul stupefiat, care era pe punctul de-a leșina. Pietonul își căuta de drum calm și liniștit ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic, sub privirile pline de uimire ale martorilor prezenți la locul incidentului. Unii
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
chipul unui căpșor fermecător. I le-a dat când a fost acasă, în concediu, șoptindu-i "eroule", cum de altfel îi zicea și în scrisori. "Marta e vina tuturor...", încercă să-și zică în taină, ca o scuză față de conștiința dojenitoare. Dar își curmă gândul, alungîndu-și din suflet lașitatea: "Marta nu m-a îndemnat niciodată să fiu erou, cu nici o vorbă... Numai gelozia mea neroadă a socotit că, prin uniformă și vitejie, are să-i potolească cochetăria. Vasăzică numai eu sunt vinovat
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
muscalii au fost respinși în pozițiile inițiale... Povestirea soldatului însă i-a adus aminte nădejdile din noaptea aceea și i-a pus iarăși în fierbere toate gândurile de atunci. A avut câteva clipe de neliniște, ca un fața unei vedenii dojenitoare. Pe urmă, vreo trei zile, gândurile, dezlănțuite dintr-o toropeală prelungă, l-au chinuit și i-au sfâșiat sufletul. Își zicea că toate sforțările lui de a ocoli soarta s-au zdrobit și că de azi încolo numai moartea l-
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
fi sfânt ca oamenii? continuă el privind-o sfidător de data aceasta. O liniște nefirească se așternu peste grupul de copii. Parcă prevestea ceva rău și, ca la un semn, toate privirile se îndreptară spre Mariana, dar și spre Sandu, dojenitoare. Calm, privindu-i pe toți, pe rând, unul câte unul, Andrei făcu semn de liniștire cu mâna și le vorbi rar, atent la formularea cuvintelor pe care le rostea. Doresc să fim bine înțeleși. Nu se poate povesti ceva serios
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
o ceapă ajunge pentru o cra tiță de sarmale! Mă încrunt fără să vreau. Chiar aud ce aud? — Eu puneam întotdeauna două cepe la sarmale, protes tează ea, ușor îmbufnată. — Ascultă-mă, iubito, se pune doar o ceapă! murmură el dojenitor. îmi duc mâinile la urechi, să nu-i mai aud, și așa stau și mă uit la Eduard. Se întoarce cu privirea către mine. Vrea să-mi spună ceva? îmi destup urechile. — Adevărul e că mie îmi plac escaladările, spune
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
scrisul ei! Dar Bobo nu dăduse încă de ea. Era pesemne plecată în vacanță. — Hai, Edi, ce-ai încremenit cu brațele pe bară?! Mai ai zece bazine de făcut și timpul trece! se auzi strigat deodată de un glas aspru, dojenitor. Eduard se scutură și îi făcu semn mamei sale c o auzise. Se întoarse și începu să înoate cu îndârjire. încă nu era stăpân pe sine, dar începuse să-i placă să înoate, cu adevărat. Observase cu mirare, de când începuse
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de stă mâța-n coadă! — Mie mi se pare că te grăbești aiurea! Nu vezi că n-ai nimic în comun cu el? De ce graba asta? Vrei acum să te provoci chiar pe tine? o întrebă el pe un ton dojenitor, profitând de un moment de tăcere al ei, când trăgea o dușcă din ceașca de cafea cu coniac. — Știi ce, se rățoi ea dintr-odată, mă plictisești de-a binelea! în loc să te bucuri pentru mine, te-ai pornit să-mi
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
din Goldana: Tovarăși țărani, să avem pardon, tovarăși țărani! Asta e o stație de amplificare, tovarăși țărani, care merge cum o pui... Adică, nu merge cum o pui... Se încurcă, la fel ca puiul în câlți, în propria lui declarație dojenitoare. Urmându-și cugetările lor secrete, Jana și Cătălina și alte vecine dispuse să petreacă din plin, exploatând conținutul cu multiple înțelesuri al cuvântării, se sfărâmară hohotind. Doar Berta, cea sfioasă și bălaie, icni scurt și se aplecă să ridice ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
capului, apoi se retrage în grabă. Spiritual tip... dar aș fi preferat să fiu lipsit de această conversație intelectuală. Credeam că "arianul" a prins rădăcini la masa noastră, spune Smaranda pe un ton care trădează ușurarea. Continuă cu voce fals dojenitoare, însoțită de o licărire malițioasă a ochilor: Dragul meu, poate mă înșel, dar am impresia că nu agreezi marea noastră aliată, Germania. Zâmbind, Marius se oprește din mâncat. Rostește pe același ton: Dimpotrivă, draga mea, iubesc Germania. Redevine serios. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
bun și veniți la mine în salon, îl chemă Nina Alexandrovna, apărută ea însăși în dreptul ușii. — Imaginează-ți, dragă, strigă generalul, am descoperit că l-am purtat cândva pe prinț în brațele mele! Nina Alexandrovna îi aruncă generalului o privire dojenitoare și prințului una iscoditoare, însă nu spuse nici un cuvânt. Prințul porni în urma ei; însă de îndată ce ajunseră în salon și se așezară, iar Nina Alexandrovna începu să-i explice ceva prințului în grabă și cu vocea scăzută, generalul își făcu apariția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
familie, iar soră-sa mi-a strigat în față: „Chiar n-o alungă nimeni de-aici pe nerușinata asta?“ Iar pe Ganecika, frate-su, l-a scuipat în obraz. Ce să zic, fata are o fire voluntară! — Nastasia Filippovna! rosti dojenitor generalul. Începea să înțeleagă puțin situația, în felul său. — Ce-i, generale? Nu-i cuviincios, da? Am făcut-o destul pe grozava! Dacă la teatrul francez, în lojă, am stat precum virtutea inaccesibilă de la balconul întâi, dacă am fugit ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
rolul unor personaje: Ion, Herdelea. Prima casă care este descrisă este cea a învățătorului Herdelea, care se impune prin distincție și respect, sugerând încrederea și respectul de care se bucură proprietarul, dar și rolul de sfătuitor al acestuia, ”certător și dojenitor”, pe care îl are în viața satului: ”Casa învățătorului este cea dintâi, tăiată adânc în coasta unei coline, încinsă cu un pridvor, cu ușa spre uliță și cu două ferestre care se uită tocmai în inima satului, cercetătoare și dojenitoare
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
dojenitor”, pe care îl are în viața satului: ”Casa învățătorului este cea dintâi, tăiată adânc în coasta unei coline, încinsă cu un pridvor, cu ușa spre uliță și cu două ferestre care se uită tocmai în inima satului, cercetătoare și dojenitoare. Pe prichiciul pridvorului, în dreptul ușii, unde se spală dimineața învățătorul, iar după-amiaza, când a isprăvit treburile casei, doamna Herdelea, străjuiește o ulcică verzuie de lut. În ogradă, între doi meri tineri, e întinsă veșnic frânghia pe care acuma atârnă niște
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
entuziaste, Colegii și profesorii subliniau marea răspundere ce-mi asumasem, convocând această adunare aniversară”... Iată parte din corespondență. VICTOR APOSTOLEANU „Profesor de geografie și director, timp îndelungat, foarte apropiat de elevi, înțelept povățuitor și stimulator al celor vrednici și sârguincioși, dojenitor la modul părintesc, nici blând, nici sever, cu cei ce îndrăgeau delăsarea și-și amânau hărnicia și împlinirea îndatoririlor școlare de azi pe mâine, Victor Apostoleanu, a fost pentru elevi un model din toate punctele de vedere: comportament etic exemplar
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
Văd că te-ai așezat la taifas. Domnul are treabă... El m-a chemat, se justifică odrasla. Intervin printr-o întrebare: Doriți un pahar de vin? Omul n-apucă să răspundă pentru că intervine puștiul: Mănînci calule ovăz? întreabă, privindu-l dojenitor pe taică-su. Jenat de tot, tatăl dă un răspuns aiuritor: Nu, mulțumesc. M-am lăsat, nu mai beau... De ieri, intervine copilul. Încerc să dreg busuiocul și întreb ca să mă aflu în vorbă: De ce v-ați lăsat? Omul întîrzie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
aduc aminte însă că primele ore din momentul sosirii mele la bunici le udam bine pe bătătura casei și plângeam înfundat de parcă încercam din răsputeri să-mi înăbuș sughițurile, înghițeam ca și când îmi mestecam propriul bol alimentar. Venea Maia, mă privirea dojenitor, mă urmărea apoi pe ascuns și mă lăsa să plâng până îmi ostoiam lacrimile. Știa Maia ce știa. Seara nu mai aveam nimic, îmi făcea plăcinte cu brânză și stafide rulate în cerc și înăbușite cu iaurt de capră, să
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
de mult. Spre seară, dădea târcoale casei până când găsea un moment prielnic, iar dacă tatăl său nu era în pridvor, uneori chiar cu biciușca în mână, intra spășit, cu ochii strălucind de fericirea trecută, și Raluca îl ocrotea, poate ușor dojenitoare, dându-i să mănânce sau ferindu-l de ochii pătrunzători ai soțului și de vajnicele metode pedagogice folosite adesea de căminar, mai ales dacă treburile nu-i vor fi mers bine peste zi. Mihai a sosit la Ipotești în jurul vârstei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
acesteia și crearea unui climat conciliant"5. Cum mă vede familia ca feministă? În experiența mea de feministă activistă și cercetătoare m-am lovit adesea de prejudecățile familiei, prietenilor, necunoscuților, bărbaților. Familia extinsă mă consideră progresistă, și pe un ton dojenitor îmi spuneau că "o să vezi tu când te-oi mărita cum o să faci de toate". Mama are din când în când răbufniri și îmi spune că suntem fete și ar trebui să facem mai multe, după care și le cenzurează
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
și vă rugați, căci nu știți ziua și ceasul în care va veni Stăpânul și pe fiecare în ce-l va găsi făcând, în aceea îl va lua”; fiindcă țineam mult la Ionică, i-am șoptit cu glas pe jumătate dojenitor: Se poate, Ionică, tu, copil de moț, să dănțuiești pe suferința ta?! Ionică s-a roșit cât era de blond, s-a desprins din lanțul încântării ușoare și, puțin încurcat, s-a tras deoparte cu capul în jos, până s-
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
și pe care acum o socoteam drept mistica mea căsătorie, să nu se piardă, să nu se irosească, ci, într-un fel, să ducă la bine. Și apoi, ca și cum spiritul de care mă rugam mi-ar fi dat un răspuns dojenitor, am încercat să mă înlătur pe mine din tablou și să mă rog numai pentru Hartley: să poată cunoaște fericirea, Titus să revină acasă, iar soțul ei s-o iubească și ea să-l iubească pe el. Asta îmi venea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
se alinieze în spatele său, așa cum o făcuse întregul popor. Conflictele de grup și mizele personale aveau să dispară în fața imperioasei discipline atât de necesară construcției socialismului ceaușist. După părearea noastră, a Comitetului Central al Partidului, spunea Ceaușescu pe un ton dojenitor, adunarea generală a scriitorilor trebuie să pună în dezbatere problemele activității de fond de până acum și ale activității viitoare a scriitorilor din România. Și când spun problemele de fond, includ aici problemele orientării filosofice și politice ale scrisului românesc
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
în ton, Nora Aron. — Cât despre autorul însuși, continuă Carmen Carpen, cam care-i este propriul regim idiolectal?! — Sunt sigură, iubită Carmen, că, la sfârșitul frazei acesteia din urmă, ai dublat semnul întrebării prin unul al mirării, al unei mirări dojenitoare... După cum tot atât de sigură sunt, dom profesor, că, în sintagma cititorul de pe stradă, pe de pe stradă l-ați ghilimetat. Și Nora, ridicându-și cam la nivelul umerilor mâinile întinse, bătu aerul de două ori la rând cu indexul și mediul alipite
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
problema pe care o ridicasem, s-a replicat sec: legea este egală pentru toți! Am jubilat, în sinea mea, desigur, dar numai pentru două-trei secunde. Pentru că, apoi, am împietrit în poziție de drepți, ascultând vorbele tărăgănate și mai mult decât dojenitoare ale ministrului adjunct: „Tovarășe locotenent, aici nu puteam scrie altfel, dar îți atrag atenția că nu ai dovedit discernământul politic și juridic necesar...”. Am învățat, astfel, după primele anchete, că acestea nu sunt deloc spectaculoase, ci de multe ori lasă
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
cu toate că individul însuși nu le descoperă. Ludwig Feilberg a mers atît de departe încît a vrut chiar să elimine cu totul cuvintele ca "sine" sau "personalitate", în afară doar de cazul în care ar fi fost folosite într-un sens dojenitor și anume despre o conștiință de sine îngîmfată ori un egoism rafinat, care se învîrt pretențios în jurul propriei lumi, în loc să se uite de sine, într-o dispoziție capabilă de dăruire. Era așa de plin de florile pe care le întîlnea
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
care a fost închis la ocnă și are un somn frământat de coșmarul crimei; Stan, flăcăul frumos cu mâini uriașe care are în sânge instinctul omorului; Nicolae, țiganul laș și răzbunător; Profira, vrăjitoarea dușmănoasă și lubrică; Zamfira, mama cinstită și dojenitoare; Ileana, fata care luptă zadarnic împotriva unei iubiri prost îndreptate. D-ra Văcărescu știe să-și contureze personajele, chiar dacă este mai lipsită neexperimentată în arta de a le face să acționeze. Ea excelează în schițarea unor scene de un relief atât
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]