560 matches
-
se impune. în asta constă diferența. - 8 - Căderea în timp. Gnosticismul trece adesea drept o religie în fața filosofilor și viceversa... Astfel încât nici unii nici alții nu abordează acest continent, convinși că aparține celeilalte corporații. Augustin, episcop de Hippona, Toma d’Aquino dominican și doctor în problemele îngerilor, mai târziu Malebranche oratorian sau Kirkegaard pastor protestant nu-i împiedică totuși pe filosofii de profesie să-i considere ca fiind de-ai lor. Creatori de concepe, inventatori de personaje conceptuale, utilizatori stângaci ai unui
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
fapt, materialist... Jan și Albert din Brno, fratele său, au trăit vreme de douăzeci de ani într-un grup ținând de sărăcia voluntară, la Köln, și opt ani profesând libertatea spiritului. Urmărit de puterea ecleziastică, Jan abjură, apoi se alătură dominicanilor și colaborează cu ei în ceea ce constituie specialitatea acestora: activitatea de persecutare a foștilor săi tovarăși libertini. Cu acest preț, scapă de rug. Istoria păstrează de la el un fel de confesiune plină de detalii privitoare la doctrina Spiritului Liber. Descoperim
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
eliberate de constrângeri. 2. Spiritul subtil de după asceză. Una din aceste comunități olandeze din secolul al XIV-lea se numește Uniunea Fetelor din Udillynde. Printre Surorile și Frații de beghinaj din Schweidnitz se numără și Heilwige din Bratislava. Acuzate de dominicani că ar practica după Spiritul Liber, mai multe din fete sunt convocate să dea socoteală inchizitorului asistat de zece clerici, după ce au fost denunțate de șaisprezece membri ai grupului. Interogatoriul are loc în trapeză. Ne-au rămas niște procese-verbale care
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
a culpabiliza iar și iar: acest loc intermediar obligă la rugăciuni, la fapte de milostenie, el îi constrânge pe supraviețuitori să încerce culpabilitate și pentru cei morți. Jean Țesătorul și alți adepți al Spiritului Liber spulberă aceste elucubrații. Când inchizitorul dominican flancat de notari î!) îl interoghează pe acuzat, el îl întreabă în ce constă Spiritul Liber. Răspuns: în sfârșitul mustrărilor de cuget. Altfel spus: în abolirea păcatului și a oricărei posibilități a păcatului. Devenirea impecabilă, identificarea și chiar identitatea cu
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
a smuls limba, a fost plimbat pe străzi într-o cușcă de fier, a fost ștrangulat, ars apoi, iar cenușa i-a fost risipită în vânt. Acuza sacrilegiu. Avea: treizeci și patru de ani. Suntem în 1619, la nouăsprezece ani după ce călugărul dominican Giordano Bruno a fost calcinat de Inchiziție pe Campo dei Fiori din Roma, nu pentru ateism ci pentru heterodoxie. în Piața Sfântului Petru nu se glumește cu iubirea pentru semeni... XIX LORENZO VALLA și „voluptatea” 1. în sfârșit, veni Valla
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
franciscan, și panteismul, teolog apatic, trădat, ELOI DIN PRUYSTINCK și contractul hedonist, și exegeza, și grația, și Infernul, și Luther, moartea sa, și sufletul, HEILWIGE DIN BRATISLAVA și banii, și bucuria, și sărăcia voluntară, IAN DIN BRNO abjurare, contract hedonist, dominican, și femeile, și furtul, și libertatea, și panteismul, persecutor, și procreația, și sărăcia, și sexualitatea, teolog sadian, IOHANNES HARTMANN DIN AMTMANSTETT îIOAN ȚESĂTORUL) și dorințele, și moartea, și morala, și păcatul, și sexualitatea, QUINTIN THIERRY și Calvin, și femeile, învățăturile
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
lui Dumnezeu să se săvârșească de-a pururi în țara noastră cu mai mare cinste și să sporească neîncetat“1. Acest fragment, dintr-un act de danie din 1 mai 1384 al domnului moldovean Petru I (1377-1391), emis în favoarea călugărilor dominicani din Siret, trimite, fără îndoială, la documente similare din spațiul central european al secolelor XIII-XIV, prin care potentați catolici au răsplătit zelul acelor „neobosiți ostași întru Christos“. Ne gândim, desigur, la călugării misionari - dominicani și franciscani -, care în vremuri deloc
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Petru I (1377-1391), emis în favoarea călugărilor dominicani din Siret, trimite, fără îndoială, la documente similare din spațiul central european al secolelor XIII-XIV, prin care potentați catolici au răsplătit zelul acelor „neobosiți ostași întru Christos“. Ne gândim, desigur, la călugării misionari - dominicani și franciscani -, care în vremuri deloc liniștite au perindat, „în numele credinței creștine“, întinsurile Europei Răsăritene, printre cumani, bulgari, români, ruși, mongoli. Mulți dintre ei vor plăti chiar cu propria viață pentru curajul de a fi fost mesageri ai Occidentului într-
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
dintre ei vor plăti chiar cu propria viață pentru curajul de a fi fost mesageri ai Occidentului într-o lume în care Eclezia Romei provoca mai degrabă ură decât admirație. Trecerea de către Petru I a vămii de la Siret sub controlul dominicanilor moldoveni invocă o atmosferă de înțelegere confesională, care trebuie să fi domnit în principatul românesc est-carpatic la sfârșitul secolului XIV. Același spirit ecumenic, pentru a apela la un termen mai degrabă contemporan nouă, explică și transformarea Siretului într-un important
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
la sfârșitul secolului XIV. Același spirit ecumenic, pentru a apela la un termen mai degrabă contemporan nouă, explică și transformarea Siretului într-un important centru de pelerinaj pentru creștinii din Moldova și regiunile învecinate 2, mai ales după ce în biserica dominicanilor de aici și-a găsit locul o bucată de pânză adusă tocmai de la Ierusalim, căreia i-au fost atribuite și calități miraculoase 3. • Documenta Romaniae Historica, A. Moldova, vol. I, 1384-1448, întocmit de C. Cihodaru, I. Caproșu și L. Șimanschi
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
urmarea prezenței active a factorului polonez în realitățile moldovenești ale epocii 38. Prin filieră maghiară, respectiv poloneză, au ajuns în evul mediu în părțile Țării Românești și ale Moldovei cavalerii Ordinelor teuton sau ospitalier (ioanit), la fel ca și frații dominicani sau franciscani 39. „Uniunea“ florentină din 1439 a constituit, în întreg spațiul ortodox, un punct de referință în ceea ce privește atitudinea ortodocșilor, sau cel puțin a ierarhiei ecleziastice ortodoxe, față de Biserica romano-catolică. În cazul grec, refuzul ierarhiei bisericești de a accepta Unirea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
în domeniul cultural este prezența unor exempla, povestiri cu tâlc moral, în manuscrise românești copiate spre sfârșitul secolului al XVIII-lea: astfel de texte, care formau o lectură apreciată atât de cler cât și de mireni, provin din opera unui dominican francez din veacul al XIII-lea, Vincent de Beauvais. • R. Rosetti, Arhiva Senatorilor din Chișinău, I, în AAR, mem. secț. ist., t. XXXI, 1909, p. 14-15. • A se vedea articolul lui Radu Păun, Istorie și ortodoxie. Panegirice românești la curtea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
să aștept ca să-mi fie dată ocazia să intru oficial pe poarta cea mare. Asta e tot.” Mai târziu, va mărturisi: „Mi-am biruit îndoielile și am înțeles că, devenind catolic, voi fi un bun ortodox.” Se înscrie la Institutul Dominican Santa Maria Sopra Minerva din Roma, obținând licența în filosofie și doctoratul în teologie. Continuă cercetările de istorie românească și „va pune pe hârtie trei mii de pagini de scris mărunt despre alianțele dintre prinții catolici și cei din Moldova
GHIKA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287262_a_288591]
-
Cronica unei cruzimi ordonate, „22”, 1995, 36; Ruxandra Cesereanu, Tommaso d’Aquino, postmodernul, ST, 1995, 10-11; C. Stănescu, „Sfințenia” ca mască a tiraniei, ALA, 1995, 280; Florian Baiculescu, Patimile literare înainte și după Stoenescu, „Libertatea”, 1996, 16 ianuarie; Dan Perșa, Dominicanii și comunismul, TMS, 1998, 2; Horia Gârbea, Ficțiunea și documentul, CNT, 1999, 13; Alex. Ștefănescu, Gheorghe Gheorghiu-Dej ca personaj de roman, RL, 1999, 17. A. Tr.
STOENESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289943_a_291272]
-
et Y. Perrin, Bruxelles, 1999, pp. 201-213. Poirot, E., Les prophètes Élie et Élisée dans la littérature chrétienne ancienne, Bellefontaine, 2000. Portolano, A., Il dramma dei „lapsi” nell’epistolario di Cipriano, Naples, 1972. Potter, R., „St. Irenaeus and «Recapitulation»”, în Dominican Studies, 4, 1951, pp. 192-200. Price, S.R.F., Rituals and Power. The Roman Imperial Cult in Asia Minor, Cambridge, 1984. Pricoco, S., „Osservazioni sulla struttura letteraria del De Christo et Antichristo di Ippolito”, în Orpheus, 12, 1965, pp. 133-155. Prigent, P.
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Philon din Alexandria, Congr., Paris, 1967, p. 189. . Pe această temă, cf. A. d’Alès, „La doctrine de la récapitulation en saint Irénée”, în Recherches de sciences religieuses, 6‑7, 1916, pp. 185‑211; R. Potter, „St. Irenaeus and Recapitulation”, în Dominican Studies, 4, 1951, pp. 192‑200; E. Osborn, „The logic of Recapitulation”, în Romero‑Pose (ed.), Pléroma, pp. 321‑335; B. Sesboüé, Tout récapituler dans le Christ, Paris, 2000. . E. Scharl, Recapitulatio mundi. Der Rekapitulationsbegriff des heiligen Irenäus und seine
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
natura corporală; a cincea este mundus artificialis; vinerea alchimică a lui Rosenkreutz, când muncești din greu, este „lumea muncii”, a străduințelor oneste ale harnicului plugar, ale curajosului corăbier și ale răbdătorului păstor - pe care Comenius nu le disprețuiește ca un dominican retrograd. Cu mundus artificialis omul pământesc începe de fapt să se înalțe spre zeitate. Căci oricare dintre aceste munci poate ajunge la măiestrie, transformându-se în artă. Unele dintre trudele acestei Vineri Mari cer de la început muncitorului har și dăruire
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
publică din anul 1817, iar aceea a lui Teleki se deschide în același scop în anul 1802. Începuturile fondului Kapellenbibliothek se află în fosta bibliotecă a orașului Sibiu înființată pe la 1300, la care mai apoi s-a adăugat biblioteca ordinului dominican, desființat în secolul al XVI-lea prin Reforma lui Luther. Din 1592, vechile cărți sibiene intră în posesia gimnaziului săsesc, fiind mutate în capela „Sf. Iacob”. Adolf Armbruster, Dacoromano-Saxonica. Cronicari romani despre sași. Românii în cronica săsească, Editura Științifică și
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
intim pe care Biserica l-a scris când avea șaptesprezece ani”. Aprilie 1946. Jean Daniélou publică, În revista iezuită Etudes, un articol programatic, „Les orientations présentes de la pensée religieuse”. Acest text va declanșa reacții polemice foarte virulente, mai ales din partea dominicanilor grupați În jurul Revue thomiste, care s-au simțit vizați de unele remarci. Părintele Garrigou-Lagrange, Într-o replică plină ochi de citate latinești, va merge până acolo Încât Îi califică pe „mușchetarii” de la Fourvière drept susținători ai unei „noi teologii”, purtătoare
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
furnici negre în căutare de câștig din negoțul cu Nueva España. „Le dăm câștig din negoț, iar noi primim libertatea de a propovădui.” Cei care să fie în stare să ducă la bun sfârșit această învoială nu erau iezuiții. Nici dominicanii sau augustinienii. Nici călugării nătângi ca Diego. Misionarul era încredințat că numai lui îi stătea în putere să înfăptuiască un astfel de lucru. Pentru aceasta era nevoie să șteargă prejudecățile japonezilor. Nu trebuia să repete greșelile făcute de iezuiți. „Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
paie ca niște adăposturi de vite. Nagasaki a fost cuprins de o devălmășie de neînchipuit. Oamenii s-au împărțit în două tabere: cei care se lepădau de credința creștină și cei care căutau să se ascundă. Ordinul nostru împreună cu ordinul dominican și cu cel augustin au ținut o mare adunare pentru rugăciune și în ziua de Înviere au mărșăluit prin oraș strigând că vor să se facă martiri. Șapte noiembrie. Într-o zi ploioasă optzeci și opt de misionari și călugări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
până la venirea iernii și de Anul Nou m-au dus pe un vas până la judecătoria din Nagasaki. Acum mă aflu la Ōmura, în apropiere de Nagasaki. De aici se vede oceanul liniștit. În afară de mine, aici se mai află un părinte dominican pe nume Vasquez și un călugăr japonez, Luis Sasada. Temnița în care suntem închiși este lată de șaisprezece palme și lungă de douăzeci și patru și este clădită din bușteni așezați cam la două degete unul de celălalt. Într-un colț se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
broboane de sânge. „Părinte, de voiești”, zic eu gemând, „depărtează de la Mine acest pahar.” Frica de moarte. În timpul nopții părintele Vasquez a murit. A avut o moarte jalnică, nedemnă de un preot desăvârșit care a venit în Japonia ca misionar dominican și care a predicat aici necontenit cuvântul lui Dumnezeu. Eu și fratele Luis Sasada l-am auzit urlând și gemând ca un animal. Acestea au fost ultimele sale cuvinte înainte de a se despărți pentru totdeauna de lumea aceasta. Pe bâjbâite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
președinte american va fi convins că știe care este „axa Răului” ce străbate lumea și îi va oferi lui Dumnezeu alt fel de tămîie. Acestei teze a „inegalității”, susținută de Sepúlveda, i se va opune la Valladolid, în 1550, abatele dominican Las Cassas. „Adio, Aristotel !”, va exclama acesta. „Christos, întruparea adevărului etern, ne-a lăsat următoarea poruncă : «îl vei iubi pe aproapele tău ca pe tine însuți».” Ierarhia era eliminată din Creație. Nimeni nu a învins, atunci, la Valladolid și disputa
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
era unul oficial și autoritar, condițiile muzicii sacre nu s-au îmbunătățit până la începutul secolului al XX-lea. La acest fenomen au contribuit mai mulți factori: Revoluția franceză și politica napoleoniană, care au desființat ordinele religioase tradiționale (benedictin, franciscan și dominican); absența studiului muzicii sacre în școlile muzicale cele mai importante; neglijarea, chiar în seminariile teologice, a muzicii sacre; afirmarea muzicii instrumentale și vocale în plină ascensiune, etc. În mod evident, nu erau suficiente doar protestele și interdicțiile. Adevărata problemă stătea
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]