9,274 matches
-
Constantin Țoiu În volumul Pretexte, apărut în 1971, figurează în final articolul Domnișoara Arlette. După 28 de ani, în 1999, dacă nu mă înșel, în România literară, apărea un articol intitulat simplu Arlette. Era, cu certitudine, pe vremea în care chipurile semnatarilor trași în poză și publicați de revistă apăreau întregi. Comparând cele
O completare by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11499_a_12824]
-
Respir în verdele său/ Amîndoi am navigat din subpămînt pînă la iubire./ Acum sau niciodată spune el/ Și eu îl cer de bărbat în limba morților." O limbă care se învață, din curiozitate și din teama de rece, cum învață domnișoarele să se poarte, pe seară, cu șal. Așa e poezia Gabrielei Melinescu: plăcută și moale, cu fire lungi, pierdute, ca o velință subțire... Gabriela Melinescu, Puterea morților asupra celor vii, Antologie, Polirom, Iași, 2005, 311 pag.
Șal cu ciucuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11495_a_12820]
-
prin Somalia sau Indonezia parcă... Fix așa e! S-au putut vedea clar case înghițite pur și simplu de ape ca de tsunami... Și-atunci? Drept care, subscriem cu toată convingerea părerii prezidențiale când domnul Băsescu zice: ,M-am săturat de domnișoare rujate, abia ieșite de la coafor, care rostesc texte dinainte învățate despre incapacitatea autorităților." I-auzi! Adevărul e că și noi! Ba încă, dacă ar fi după gândul nostru, am da ordin Poliției, Jandarmeriei și Justiției ca domnișoarelor reportere tv (și
De nu aveam un președinte marinar... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11510_a_12835]
-
am săturat de domnișoare rujate, abia ieșite de la coafor, care rostesc texte dinainte învățate despre incapacitatea autorităților." I-auzi! Adevărul e că și noi! Ba încă, dacă ar fi după gândul nostru, am da ordin Poliției, Jandarmeriei și Justiției ca domnișoarelor reportere tv (și nu doar lor) să li se interzică folosirea rujului când vorbesc despre autorități și să se sigileze toate frizeriile, dar numai după ce reporterițele vor fi fost tunse la zero. Unde s-a mai pomenit, în ce țară
De nu aveam un președinte marinar... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11510_a_12835]
-
întrebare: Cine este Letiția Branea... O așteaptă jos cineva..." Aici, romanul se termină. Începe, s-ar zice, viața. O viață așteptată, dar nu dorită, simulată doar, în graba la măritiș a locatarelor unui cămin. Traiul descusut din vreme de o domnișoară fără iluzii, doar cu poveri. Trecute, ca sacoșele, dintr-o mînă în alta, sînt, pînă la urmă, un fel chiar agreabil de-a păcăli plictisul (și ce se vor mai plictisi, de prin '80 încolo, scriitorii...). Așa că lumea Letiției, răbdată
Navetă cu metronom by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11538_a_12863]
-
după ce-a putut cândva să doară. Dacă avem mai sus poeți cu vechime, să vedem ce zice noua generație! Te-ai aștepta la radicalism. Dar nu: 20 de ani, BAC-ul luat, trei cărți publicate, puține citite probabil, o domnișoară pozează fatal de pe coperta a IV-a a volumelor, ca fata de la pagina 5. Și gata, e poetă! A venit toamna!/Lângă inima mea/Au căzut frunze colorate;/ Iar inima mea/ E umbra inimii tale./ A venit toamna, și.../ Mi-
Veleitarii by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11691_a_13016]
-
de teribila "linie" oficială, prozatorul atinge o altă performanță a oportunismului. Eroii romanului sînt împărțiți în "pozitivi" și "negativi", după criteriul absolut al luptei de clasă: "O dată aplicată ștampila de personaj negativ, reacționar, nici o șansă de reabilitare nu mai există. Domnișoarei șefe de lucrări, de exemplu, nu i se permite să scoată nici măcar un cuvințel - ca personaj - pe parcursul romanului, fie în apărarea sa, fie măcar de recunoaștere a acuzațiilor. Semn de literatură propagandistică. Cititorul nu are impresia unei relatări obiective, așa cum
O revizuire convingătoare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11744_a_13069]
-
multor scrieri în spații românești. Scrieri în care apar, ca personaje, români. Alt argument este că Jules Verne a avut legături directe cu persoane din România. Unele i-au scris și el le-a răspuns, regretând, cum îi mărturisește unei domnișoare din Galați, că nu o poate face în limba română. Ea îl impresionase prin excelenta franceză în care îi scrisese. Este, în fine, de luat în seamă, ca argument, istoria bogată a receptării lui Jules Verne în România, a traducerilor
Jules Verne și românii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11714_a_13039]
-
zise Lucian. - Prietena mea Miriam-Lieba, tatăl ei ține în arendă moșia noastră. - îmi pare rău că v-am speriat, spuse el întorcându-se către Miriam-Lieba. Helena mai era un copil când am plecat eu de acasă. Acum e o adevărată domnișoară. Și foarte frumoasă. Nici una dintre voi să nu scoată o vorbă despre apariția mea aici. Tonul vocii i se schimbă și, ducându-și mâna la gât, adaugă: Dacă dau de mine, mă spânzură. -Doamne-Dumnezeule, chiar tu ești, strigă Helena. Da
Isaac Bashevis-Singer - Conacul by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/11777_a_13102]
-
Despre calitățile romanului am vorbit; să-i înregistrăm acum și defectele. Sunt mai întâi niște exagerări inutile, pete de cerneală pe epiderma fină a celor Șase femei. Ar fi putut să se lipsească, Virgil Duda, de replica unei babe înțelepte ("Domnișoară, zice, tare frumos format de păsărică ai! Și arată spre blugii mei care erau într-adevăr foarte ficși!"), ori de unghiile manichiurate (!) ale unui bătrân șofer de țară, numai bune să pipăie dedesubturile pasagerelor luate peste rând. O problemă și
Socialismul sexual by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11790_a_13115]
-
aceasta a apărut o carte a lui Kirby Olson despre mine, la Editura MacFarland. Se cheamă Andrei Codrescu and the Myth of America. Într-unul dintre apendicele acestei cărți este reprodusă o secțiune din teza de masterat în engleză a domnișoarei Roxana Crișan de la Universitatea "Lucian Blaga" din Sibiu. Se numește Andrei Codrescu, poet sibian, sau cam așa ceva. Sincer vorbind, acest extract dintr-o lucrare școlară m-a fascinat mai mult decât unele dintre analizele profesorului Olson. În critica americană despre
Andrei Codrescu "Voi îmi hrăniți spiritul" by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11801_a_13126]
-
receptat în Statele Unite. Ce va găsi cititorul prozei dumneavoastră în acest roman? Chiar am citit o frumoasă cronică despre această carte, semnată de Rodica Grigore în numărul recent (ian.-feb. 2005) al revistei "Euphorion". Sunt solidar cu tot ceea ce spune domnișoara Grigore. Spuneați, în The Hole in the Flag, că prin gaura din steag vă întoarceți la locul nașterii. Este vorba de clasica întoarcere simbolică la "origini"? Despre revizitarea Sibiului, a României? E un mare mister pentru mine acest lucru, o
Andrei Codrescu "Voi îmi hrăniți spiritul" by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11801_a_13126]
-
feminismul a dat în clocot, depășind cu mult obiectivul natural - obținerea egalității depline între sexe: de șanse, de oportunități, de salarii -, devenind un fel de ideologie teroristă, gata să te execute doar pentru că te-ai uitat mai lung la o domnișoară ce traversa mișcând provocator din șolduri coridorul, s-a ajuns la suprimarea, prin cele mai aiuritoare formule, a câștigului suprem al democrației: libertatea cuvântului. O profesoară americană, mamă a unui tânăr de douăzeci de ani, îmi povestea îngrozită despre spaimele
Site-uri pe centură by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11830_a_13155]
-
așa ceva nu se uită ușor! Uh, bine că am ieșit înainte să ne vărsăm mațele! Roșul acela era prea natural. Și acum personajele. Pe două dintre paturi stau două femei. O doamnă rubicondă, cam la 40 de ani, și o domnișoară mărunțică la trup care, în ciuda ochilor încercănați și a somnului chinuit, are un frumos chip brunet. O femeie în halat verde aduce niște cearșafuri ude pe care le înghesuie pe calorifer. Intră doi bărbați tineri, prezentabili, purtând halate albe, impecabile
Ce mai contează titlul! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12959_a_14284]
-
pe care nu-l realizează decât marile seisme. Spectacolul a fost un succes, ciorogârlenii au plecat numai după ce serbarea a luat sfârșit, la finele nobilei manifestări artistice s-a auzit și un distih de circumstanță: “Să ne cânte la pian/ domnișoara Damian”. Și chiar așa, dânsa, mai ceva ca noi, studentă cred, a făcut să răsune pianul, picurând cu “Für Elise”. Și cu strânsul gunoaielor, în mai multe reprize, ne-am descurcat, sub privirile impenetrabile ale aborigenilor, dintre care nici unul nu
Un tăciune și-un cărbune by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13019_a_14344]
-
de vociferările pătimașilor plumitifs. Nu-i simpatizez, dar decât gloata... După-amaiază vremea se schimbă, cerne ninsoarea mieilor. Marica urcă în camera ei să digere zarzavatul lui Proust. Rămân jos pentru a vorbi la Sibiu în ideea de alaltăieri, îndurând tortura domnișoarelor de la PTT. O oră de așteptare pentru zece minute de legătură telefonică! Și le plătesc 300 de lei pe lună. Mă pedepsesc din nou, spre seară, ascultând pe Iorga la Radio, lăudând fără măsură priceperea românilor și brațul lor de
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]
-
vremea să mă-ncarce cu toamne și cu doamne și cu veri pământule care grăbit îmi ceri cu pași mărunți la tine-a mă întoarce. Mi-am scris cu vorbe viața, cu tăceri. Așa de albî... Așa de albă Doamnă, Domnișoară. Așa de tristă în atât sublim. E bine când începe să te doară iubirea cărei clipa i-o jertfim. Se-ncruntă vremea, timpul e pe fugă Se-ncruntă vremea, timpul e pe fugă. Luminile salonului s-au stins. Vin după
Poezie by Dinu Ianculescu () [Corola-journal/Imaginative/9288_a_10613]
-
le trec cu greu Pân-scap de liceu, etc Da, dar mai era mult și greu până să ajungem să scăpăm de liceu și să dăm bacalaureatul. Îmi amintesc că la italiană, Înainte de a-l avea pe Zineli, aveam pe domnișoara Puchiu, care avea un frate coleg cu noi. (Ne-am Întâlnit la a 5o aniversare, rămăsese acelaș băiat modest, delicat ca o fetiță și cu veșnicul lui zâmbet bonom) fiind de fapt copia fidelă a surorii sale. O adevărată doamnă
Liceul Alexandru Lahovary - Vâlcea. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1554]
-
o voce caldă, o femeie care nu cred că a ridicat vreodată tonul la cineva. Avea să se mărite cu Reiner, profesorul de germană, la fel un om fin și delicat. Noi În nici-un caz nu o puteam vedea pe domnișoara Puchiu făcând dragoste cu un bărbat, mângâindu-l și Îmbrățișându-l cu tandrețe. Și tocmai lui biata domnișoară Puchiu liniștitul și seriosul Gore Ștefănescu avea să-i facă pocinogul. Și asta numai din cauza glumelor noastre piperate, dar papara nu a
Liceul Alexandru Lahovary - Vâlcea. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1554]
-
mărite cu Reiner, profesorul de germană, la fel un om fin și delicat. Noi În nici-un caz nu o puteam vedea pe domnișoara Puchiu făcând dragoste cu un bărbat, mângâindu-l și Îmbrățișându-l cu tandrețe. Și tocmai lui biata domnișoară Puchiu liniștitul și seriosul Gore Ștefănescu avea să-i facă pocinogul. Și asta numai din cauza glumelor noastre piperate, dar papara nu a Înghițit-o numai Gore, ci la toți ne-a fost rușine de noi Înșine. Noroc că domnișoara Puchiu
Liceul Alexandru Lahovary - Vâlcea. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1554]
-
biata domnișoară Puchiu liniștitul și seriosul Gore Ștefănescu avea să-i facă pocinogul. Și asta numai din cauza glumelor noastre piperate, dar papara nu a Înghițit-o numai Gore, ci la toți ne-a fost rușine de noi Înșine. Noroc că domnișoara Puchiu, fină și delicată, a ieșit cu demnitate din o situație care se putea, dacă ar fi fost o altă profesoară țâfnoasă, să se termine cu eliminare. Aveam la italiană o lecție care descria Roma și lecția Începea cu: Adică
Liceul Alexandru Lahovary - Vâlcea. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1554]
-
l-a luat gura pe dinainte și fără să-și dea seama, a preluat expresia golanilor, el nici măcar nefăcând parte din cei ce vorbau măscării, și a tradus. “Cele o mie de curve ce veneau spre Roma,”. Noi am Înghețat. Domnișoara Puchiu a roșit toată, cred că nici la prima sărutare nu a roșit așa, și stânjenită, a spus: “Bine domne Ștefănescu, tocmai dumneata, cum poți să spui asta? La care Gore, galben ca turta de ceară, cu privirea fixă ca
Liceul Alexandru Lahovary - Vâlcea. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1554]
-
pagini ale cărții. Metafora nodurilor și semnelor devine explicită când criticul va vorbi despre cele două "axe stilistice" care susțin proza lui Mircea Eliade, una realistă (vizibilă în Maitreyi, în Întoarcerea din rai, în Huliganii), și alta inițiatică, fantastică (în Domnișoara Christina, în Secretul doctorului Honigberger) , adăugând că "ambele direcții (...) se revendică din estetica autenticității îmbrățișată în epocă de mulți prozatori tineri". Dar se poate revendica fantasticul de la "estetica autenticității" ? Sunt categorii compatibile? Criticul ne asigură că sunt, dacă vom ține
Viziunea totalității by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/9470_a_10795]
-
foarte tare, și cu domnu^, și toți din bar... Și m-au cunoscut toți băieții din Borșa de solistă de muzică populară foarte bună... Deci, mă întrebau pe stradă, mă opreau foarte mulți, și-mi ziceau: Ce frumos ai cântat, domnișoară, o să mai fii și deseară? Și zic: Da, cred că o să fiu și deseară, dacă n-o să fiu plecată acasă la Rozavlea, de unde sunt eu... Deci, aicea în Borșa, deci, vin la soră-mea... Deci, mă înțeleg foarte bine cu
Rodica e băiat bun by Marian Ilea () [Corola-journal/Imaginative/9685_a_11010]
-
ce pot să spun altceva? Că ești cuminte, că ești bun... cânți, no... lucri... șRodicaț: Mai zî! Mai zî! șBabaț: Bine... cuminte și bun... bună, Rodica... Când îi mândru, când îi cald, se îmbracă, cum... Ca fimeile... ca fetele... Ca domnișoară, cum să zâc? șRodicaț: Cu fuste scurte... șBabaț: Da... cum se îmbracă, da^ în câte feluri se îmbracă... Și cu fuste scurte, și cu lungi... și cu pantaloni... și... șRodicaț: Dar a fost foarte gelos, persoana respectivă, pe mine... Eu
Rodica e băiat bun by Marian Ilea () [Corola-journal/Imaginative/9685_a_11010]