169 matches
-
P. Agaësse, ibidem, pp. 15‑20. . 1, 12; 2, 2‑3; 3, 7; 6, 2; 6, 13. . J.‑P. Brisson, Autonomisme et christianisme dans l’Afrique romaine de Septime Sévère à l’invasion arabe, Paris, 1958; W.H.C. Frend, The Donatist Church, a movement of protest in Roman North Africa, Oxford, ed. a 2‑a, 1971; idem, „Donatisme”, în Dictionnaire encyclopédique du christianisme, Paris, 1990, t. I, pp. 716‑724; R. Crespin, Ministère et sainteté pastorale du clergé et solution de la
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
a movement of protest in Roman North Africa, Oxford, ed. a 2‑a, 1971; idem, „Donatisme”, în Dictionnaire encyclopédique du christianisme, Paris, 1990, t. I, pp. 716‑724; R. Crespin, Ministère et sainteté pastorale du clergé et solution de la crise donatiste dans la vie et doctrine de saint Augustin, Paris, 1971. Ipoteza sociologică a lui Frend, potrivit căreia „diferențele religioase nu sunt altceva decât manifestarea delimitărilor sociale și etnice din Africa romană”, a fost dezbătută de P. Brown, „Religious dissent in
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
fost dezbătută de P. Brown, „Religious dissent in the later Roman Empire, the case of North Africa”, în History, 46, 1961, pp. 83‑101. Cf., de asemenea, P. Brown, La vie de Saint Augustin, Paris, 2001, capitolul „Ubi ecclesia?”. . „Biserica donatistă, scrie P. Brown, era o grupare defensivă, acaparată de ideea păstrării identității sale. Biserica, spunea un episcop donatist, este ca o arcă a lui Noe, căptușită bine în interior pentru a nu lăsa să se piardă apele mântuitoare ale botezului
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
History, 46, 1961, pp. 83‑101. Cf., de asemenea, P. Brown, La vie de Saint Augustin, Paris, 2001, capitolul „Ubi ecclesia?”. . „Biserica donatistă, scrie P. Brown, era o grupare defensivă, acaparată de ideea păstrării identității sale. Biserica, spunea un episcop donatist, este ca o arcă a lui Noe, căptușită bine în interior pentru a nu lăsa să se piardă apele mântuitoare ale botezului, dar și în exterior, pentru a nu lăsa să pătrundă apele murdare din afară.” (P. Brown, La Vie
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
afară.” (P. Brown, La Vie de Saint Augustin, pp. 286‑287) . Optat din Mileva, De schismate donatistarum I, 10, CSEL 26, ed. C. Ziwsa, 1893. . Peter Brown a evidențiat foarte bine caracterul legalist al donatismului. În opinia savantului anglo‑saxon, donatiștii „nu erau niște puritani în sensul anglo‑saxon al cuvântului”, ei își trăgeau forța „dintr‑o altă sursă: pentru ei era importantă curățenia grupului în legătura lui cu Dumnezeu. Asemenea vechiului Israel, acest grup beneficia de o relație specială cu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
pentru ei era importantă curățenia grupului în legătura lui cu Dumnezeu. Asemenea vechiului Israel, acest grup beneficia de o relație specială cu Dumnezeu” (La Vie de Saint Augustin, p. 283). Cu toate acestea, moralismul nu putea fi exclus din praxisul donatist. Dimpotrivă, considerăm că acest sentiment de „popor ales”, de care vorbește Peter Brown, izvorăște din sentimentul, primordial, al neprihănirii vieții fiecărui membru al Bisericii martirilor. . Despre riscul pseudoconvertirilor, cf. Serm. 10, 4; Enarr. In Psalm. 7, 9; Serm. 47, 10
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
en 411, Paris, 1972‑75, SCh 194, 195, 224. . Atitudinea lui Augustin se schimbă de la o epocă la alta. Optimismul său din 404 se destramă puțin câte puțin, lăsând locul unui pesimism monoton și deziluzionat, după 411. Intoleranța sa față de donatiști atinge punctul maxim în tratatul Contra Gaudentium (421‑422). . Com. Mt. ser. 33. Cf. capitolul despre Origen al prezentei lucrări. Origen avea de înfruntat eretici bine pregătiți, care negau puncte esențiale ale doctrinei creștine, în timp ce Augustin găsește cu greu diferențe
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Com. Mt. ser. 33. Cf. capitolul despre Origen al prezentei lucrări. Origen avea de înfruntat eretici bine pregătiți, care negau puncte esențiale ale doctrinei creștine, în timp ce Augustin găsește cu greu diferențe de ordin dogmatic între comunitatea sa și cea a donatiștilor. În ceea ce‑l privește, punerea în practică a acelei theoria christiana rămâne singurul criteriu, cu două tăișuri, de altfel, fiind deopotrivă aplicabil donatiștilor și catolicilor. . Tema pseudoconvertirilor și a semipăgânilor apare de asemenea în Serm. 10, 4; Enarr. in psalm
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
doctrinei creștine, în timp ce Augustin găsește cu greu diferențe de ordin dogmatic între comunitatea sa și cea a donatiștilor. În ceea ce‑l privește, punerea în practică a acelei theoria christiana rămâne singurul criteriu, cu două tăișuri, de altfel, fiind deopotrivă aplicabil donatiștilor și catolicilor. . Tema pseudoconvertirilor și a semipăgânilor apare de asemenea în Serm. 10, 4; Enarr. in psalm. 7, 9. . P. Brown, op. cit., p. 322; cf., de asemenea, A.‑M. La Bonnardière, „Le combat chrétien”, în Revue des études augustiniennes, 11
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
botez. Te-ai botezat, s-a isprăvit, nu mai ai voie să păcătuiești. Aceștia exclud, pe de o parte, pocăința din partea păcătosului, pe de altă parte, capacitatea harului de a lucra și de a ierta, bunătatea harului. Aluzie clară la donatiști! Contrargument de bun-simț: ce se Întâmplă cu creștinii care au primit botezul de mici, fără să fie conștienți de „povara harului” pe care o duc În suflet? Aceștia sunt excluși de la mântuire, din moment ce mintea lor nu era Îndestul de coaptă
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
un nou botez. Este ales papă de către preoții raliați la părerea sa. Este excomunicat de un conciliu reunit În 251 de către Ciprian. Biserica novațienilor continuă să existe până târziu, În secolul al V-lea. Novațienii sunt asimilați tendențios montaniștilor și donatiștilor. Păcatul Împotriva Duhului Sfânt este singurul păcat de neiertat. Nu Întâmplător Ciprian, Ieronim, Ambrozie, Patianus etc. leagă acest păcat de tema pocăinței. Din moment ce există un păcat de neiertat, atunci cui prodest poenitentia? Pocăința nu lucrează În toate Împrejurările, efectele ei
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Răspunsul a constat într-o serie de gesturi exagerate de aprobare. Faroald, deranjat de șușotelile mele cu Rotari, mi-a zis: - Stiliano, intră în cerc și vorbește pe-nțeles! M-am supus și am explicat: - Preotul acela este un misionar donatist. Nu aparține neamului meu, fiind un african din nord. - Nu te-nțelegem, a spus Faroald încruntându-se. Am căutat să fiu mai limpede. - Este vorba despre o sectă creștină, odinioară foarte puternică în Africa, dar care și-a pierdut mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
-mi semn să mă-ntorc la ei. Hotărâseră să-mi paseze mie afacerea, ei mulțumindu-se să asiste. După ce am cerut unui servitor să aducă o tunică curată, ceva de-ale gurii și vin, ne-am îndreptat spre casa cămătarului. Donatistul era legat de o scară rezemată de zidul magherniței. Era un african puțin mai oacheș decât mine, un egiptean din sud cu o înfățișare frumoasă, cu păr lung negru, îmbrăcat într-o tunică din material bun și închis la culoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
spune numai tâmpenii. Ar putea să-i atace și pe fiii voștri și să vă molesteze femeile. La început șovăitori, s-au uitat unul la altul și au început să spună: - E-adevărat! Goniți-l de-aici! Am îngenuncheat lângă donatist, șuierător ca un șarpe, și i-am șoptit: - Ești liber să pleci, și ți se va da tot de dorești, mai puțin moartea sau o scuză pentru a-ți lua viața. Dar tu poți să te spânzuri de un copac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
acesta un cerc, o să începi și tu să mori; în curând flăcările te vor mistui pentru totdeauna. Apoi făclia s-a stins brusc, așa cum se aprinsese. Gărzile patrulei, care până în acel moment rămăseseră pe loc, au început să alerge spre donatist. Dar acesta dispăruse deja în beznă. Am ajuns acasă tocmai când începuse ploaia. Faroald era tulburat, căci, superstițios ca toți longobarzii, se temea de blestemele și de farmecele vrăjitorilor. A doua zi, sculându-mă eu în zori, m-am dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
arenă ca să fie ucis, pute ca țapul cel mai ramolit. Ne-am așezat la o masă plină de hârtii și instrumente de scris, pe care trona un abac. - Rabinule, am nevoie de ajutorul tău. I-am spus povestea cu preotul donatist, cu torța și cu iarba arsă. - Doar Cel Atotputernic poate să usuce iarba printr-un gest al mâinii, însă există două substanțe care, amestecate cu apă, pot produce același efect. Fie sarea de mare, fie sarea de animale. - Ce este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
bloc de sare, lăsat nu departe de niște brazde de trandafiri pe care mama îi îndrăgea în chip deosebit; uitase de sare, plouase, și tufele de trandafiri se uscaseră. Câteva zile mama fusese supărată foc. L-am întrebat: - Crezi că donatistul a dat cu sare înainte, fără să-l vadă cineva? - Nu, cred mai curând că avea niște punguțe ascunse în mâneci și că a împrăștiat sarea în momentul în care s-a aplecat pentru a marca cercul despre care mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mai mult. Călăuzit de instinct, m-am apropiat de el ca să-i văd fața. Dintr-o săritură a fost în picioare și a șters-o, îmbrâncindu-mă. Deși îi văzusem chipul doar o clipă, mi-a fost de-ajuns: era donatistul care ne vizitase curtea. Nu mi-am prevenit tovarășii, din care cauză a putut să se strecoare rapid pe ușă și să dispară în noapte fără să fie prins. M-a trântit la pământ, și longobardul cu mantaua de piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a întrebat Rotari. - Omul care a fugit era preotul de la moșie, cel cu blestemul, m-am mâniat eu, ca și cum era vina lor că scăpase. Taino a venit la masa noastră și, aflând cine eram, a înțeles motivul conflictului meu cu donatistul. - Gând la gând cu bucurie. Eu merg la Cividale tocmai pentru a-i preveni pe duci despre apariția acestor preoți care-i ațâță la răzvrătire pe servitorii și sclavii din ducatul nostru și din alte ducate vecine. Hangiul îl bălăcărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
dezvăluit lui Faroald misterul ierbii arse, arătându-i urmările sării animale. Două zile mai târziu domeniul și-a recăpătat liniștea de dinainte. Dar nu și inima mea. Prea multe lucruri păreau pe neașteptate să se lege deodată de Oderzo: sarea, donatiștii, solul exarhului cu escorta înarmată. Dacă la Cividale situația era neschimbată, în regat momentul era unul al confuziei. Ideal pentru orice conspirație. Regina Teodolinda stătea tot mai puțin la Pavia. Prefera să stea la Monza, înconjurată de episcopi și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ar fi un servitor, și astfel îi omagiază pe longobarzi; ei, răzându-se ca romanii, arată că nu au vreo ură față de obiceiurile lor. Lucrul stătea în picioare, dar nu mă liniștea. Am stăruit: - Ducii sunt la curent cu misionarii donatiști? - Desigur, și au discutat despre asta cu episcopul din Grado. Le-a dat toate asigurările, garantând că o să aibă grijă să-i alunge în Africa, de unde au venit. Crede-mă, Stiliano. Grasulf are dreptate: pacea este un lucru bun pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
-l cucerească. Arabii, după ce puseseră stăpânire pe felurite nații prin forța armelor, își ademeneau populația nemulțumită de stăpânirea bizantină cu credința și legea lui Mahomed. Fără teama de a fi contraziși, făgăduiau celor săraci fericirea doar în paradis, întocmai ca donatiștii; în schimb, prin convertire, deveneau pe loc oameni liberi. Mulți bogătani se prosternau în fața lui Allah doar pentru a nu-și pierde averile și puterea. Și unii, și alții, dacă nu se închinau noilor stăpâni, deveneau niște proscriși și erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
la biserica Romei, la credința în care am fost botezat prima oară. Poate asta e o greșeală, dar Casa avea chiriași care nu-mi erau pe plac. Atâta vreme cât va fi populată de dogmatism și de superstiții, de cezariști și de donatiști, o lume arogantă ce-și schimbă cu ușurință veșmântul și adoptă o denumire sau alta după cum bate vântul conveniențelor și al modelor, eu voi aștepta la ușă. O să mă uit cine intră și cine iese și nu voi cere nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ți se arată, de fiecare dată, ca celălalt - un chip, o asemănare și un „tărâm al făgăduinței”. În desfășurarea principiilor ontologiei păcii la Augustin, profesorul Milbank identifică o singură poziție inconsistentă: acceptarea, fie și condiționată, a coerciției. În contextul controversei donatiste, Augustin a fost tentat să admită o formă - chiar și îmblânzită - de control forțat al statului asupra comunităților „indisciplinate” ale schismaticilor 1. Episcopul Hipponei a imaginat această formă de intervenție seculară ca pe o corecție tranzitivă, asemănată cu asprimea unui
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
în timp de pace, evident în servicii de poliție și altele asemănătoare. Implicit era vorba despre o confirmare a faptului că nu-i era îngăduit creștinului să ucidă în vreme de război. Conciliul fusese convocat pentru a pune capăt ereziei donatiste; Părinții conciliari trebuiau să evidențieze serviciul datorat statului și autorității civile, servicii refuzate de altfel de curentul schismatic în discuție. Pentru câtva timp s-a păstrat distincția dintre militare consimțită creștinului și bellare neîngăduită acestuia. Acest ultim aspect va dura
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]