197 matches
-
din perioadele de conflict începute la mijlocul secolului al XI-lea, în care acțiunile militare ale turcilor otomani și selgiucizi au transformat Orientul Apropiat. Arhitectura cetății a fost foarte elaborată, aceasta având trei linii de apărare: castelul interior cu palatul și donjonul imens; orașul de sus cu principalele tabere militare, având patru porți și un zid dublu; și orașul de jos, cu catedrala din centrul urban și un port la Dunăre. Toate acestea erau separate cu ingeniozitate de șanțuri, porți și ziduri
Asediul Belgradului () [Corola-website/Science/304719_a_306048]
-
la Timișoara în 1330 când pornește de aici împotriva lui Basarab I, Domnul Țării Românești. Palatul regal a fost ridicat cu meșteri italieni și era organizat în jurul unei curți dreptunghiulare având un corp principal care era prevăzut și cu un donjon sau un turn. Timișoara va juca un rol important și în lupta cu noua amenințare de la Sud: turcii otomani. În 1394, turcii conduși de Baiazid trec pe lângă Becicherecul Mare și Timișoara în drumul lor spre Țara Românească unde vor fi
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
construcției patrulaterale avea o lungime de , latura mică 40, înălțimea zidurilor depășea , în vreme ce grosimea lor ajungea la peste . Uriașa construcție era dotată cu 4 turnuri masive sprijinite în exterior prin contraforți. În partea de sud era prevăzută cu un turn donjon principal cu o lungime de și o lățime de . Intrarea în cetate era pe latura de nord-est, se făcea cu ajutorul unui pod suspendat peste șanțul de apărare umplut în permanență cu apă. Cetatea de la Stremț se prezintă ca un dreptunghi
Cetatea medievală a Diodului () [Corola-website/Science/314352_a_315681]
-
exteriorul șanțului de apă care avea și el aceeași formă elipsoidală. Cu excepția drumului de acces la poarta de intrare în cetate zona înconjurătoare era mlăștinoasă, fapt ce constituia o adevărată barieră naturală în calea eventualilor atacatori. În incinta cetății pe lângă donjonul principal existau în colțul de S-E câteva construcții anexe și clădiri. "„Boiarii toți și mari și mici au ridicat domn pre Radu Vodă din Afumați, ginerile lui Băsărab-Vodă, la leatrul 7030. Și au venit Mehmet bei cu steag de la
Cetatea medievală a Diodului () [Corola-website/Science/314352_a_315681]
-
și lasă pe mai târziu uciderea fetei fără să strice pantofii de rubin. Toto găsește prietenii lui Dorothy și îi duce la castelul vrajitoarei. O eliberează pe Dorothy și încearcă să scape. Vrăjitoarea și soldații ei îi împresoară într-un donjon, unde vrăjitoarea îi dă foc unui braț al Sperietoarei de Ciori. Pentru a stinge focul, Dorothy aruncă apă pe braț, dar din greșeală o stropește pe vrăjitoare - aceasta începe să se topească. Spre mirarea grupului, soldații se bucură. În semn
Vrăjitorul din Oz (film din 1939) () [Corola-website/Science/315912_a_317241]
-
Orașul a început să fie înconjurat cu ziduri de apărare. În secolul al XV-lea Orăștia a fost arsă, dărâmată și jefuită de patru ori de către năvălitorii turci. Ultimele cercetări arheologice din interiorul cetății atestă existența unei rotonde, alături de un donjon din piatră construit pe o palisadă din secolele X-XI, distruse de tătari la 1241. În registrul dijmelor papale din anii 1332-1337, Orăștia este înregistrată cu 334 de fumuri (gospodării), fiind puțin mai mare decât satul vecin Romos, care avea 255
Orăștie () [Corola-website/Science/296883_a_298212]
-
extremitatea de nord-est a așezării medievale, nu departe de mănăstirea franciscana, si care va fi inclus mai târziu în sistemul de apărare al orașului. Astfel poate fi explicată planimetria cetății, consemnata în planul din anul 1736, cu un turn, fostul donjon, înconjurat de ziduri și șanțuri, resturi ale mai vechilor centre de putere. O dată cu întărirea forței sale economice și a șporului demografic susținut, Bistrița devine un oraș liber regal care beneficia de toate drepturile și obligațiile conferite de acest statut, între
Bistrița () [Corola-website/Science/296934_a_298263]
-
în mod sistematic căutătorii renascentiști de manuscrise de literatură clasică în limba latină spun că nu le-au găsit în bibliotecile mânăstirilor explorate, amintind în schimb de locuri puțin onorabile în care le-au găsit (poduri, beciuri, puțuri dezafectate, turnuri, donjoane, și holuri), sugerează că ele fuseseră achiziționate sau păstrate (dacă au fost primite gratuit) pentru valoarea lor materială (pergamentul refolosibil pe care erau scrise) și nu pentru valoarea lor literar-artistică. "Vânătorii" moderni de manuscrise antice confirmă și ei acest șablon
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
atunci 22 ani), refugiat din Paris în 1716, ale cărui piese de teatru au fost jucate atunci în sala mare de la etajul întâi. Castelul este și astăzi încă înconjurat cu doage cu apă și este format din două părți distincte: donjonul si micul castel Incinta exterioară în partea de est, astăzi goală, deținea altădată, donjonul construit pentru Filip al II-lea în 1219, cu ocazia unei confiscări a senioriei, ca și Catedrala Colegială Saint-Ythier, mutată de Maximilien De Béthune în interiorul orașului
Castelul Sully-sur-Loire () [Corola-website/Science/315582_a_316911]
-
fost jucate atunci în sala mare de la etajul întâi. Castelul este și astăzi încă înconjurat cu doage cu apă și este format din două părți distincte: donjonul si micul castel Incinta exterioară în partea de est, astăzi goală, deținea altădată, donjonul construit pentru Filip al II-lea în 1219, cu ocazia unei confiscări a senioriei, ca și Catedrala Colegială Saint-Ythier, mutată de Maximilien De Béthune în interiorul orașului. Din parc a rămas astăzi o mare suprafață, înconjurat de canalele pe care Béthune
Castelul Sully-sur-Loire () [Corola-website/Science/315582_a_316911]
-
aspectul edificiilor de la sfârșitul Evului Mediu. Fundația castelului datează din secolul al XV-lea, inițial nefiind un castel pentru persoane regale. Bernard Salviati obține autorizația de fortificare a castelului, apărând astfel drumul pentru patrule ce se vede de-a lungul donjonului pătrat. Restul castelului se inspiră din Blois, cu galeria sa cu stâlpi octogonali, susținând patru arcade cu bolți teșite, un etaj luminat de ferestre mici și două ziduri grele, triunghiulare, la nivelul acoperișului. În 1545 Pierre de Ronsard (poet și
Castelul Talcy () [Corola-website/Science/315600_a_316929]
-
a cunoscut primele fortificații sub Thibaud le Tricheur, conte de Blois, în secolul al X-lea. Începand cu anul 966 apar și primii seniori de Saumur, Gelduin tată și fiu, care vor edifica o casă fortificată, sitută pe locul actualului donjon. În 1026 devine proprietatea contelui de Anjou, celebrul Foulques Nerra care îl va lăsa moștenire celor din familia Plantagenet. Philippe-Auguste, rege al Franței din casa Capețienilor îl va anexa coroanei. În 1227 Ludovic al IX-lea, va mări fortul devenit
Castelul Saumur () [Corola-website/Science/315687_a_317016]
-
Cetatea Neamț sau de la Cetatea de Scaun a Sucevei) și două turnuri cilindrice - sunt ridicate de Ștefan cel Mare, iar celelalte două turnuri de formă rectangulară (turnul masiv din partea de nord, despre care se presupune că ar fi fost vechiul donjon al cetății și turnul din partea de est) sunt refolosite, fiind anterioare. Cele mai înalte turnuri ating o înălțime de 25 metri. Cele mai groase ziduri sunt cele din partea de vest, cele din partea dinspre Nistru fiind mai subțiri. Pe unele porțiuni
Cetatea Hotin () [Corola-website/Science/315855_a_317184]
-
cu ocazia lucrărilor la calea ferată, fapt ce a permis localizarea exactă a "Palatului Bucoleon". Edificiul era decorat și cu alte lucrări sculpturale. In sec. al 10-lea, Nikeforos Focas(963-969) a întărit fortificațiile trasformându-l într-o citadelă cu un donjon. A sperat ca puterea și izolarea palatului să-l ferească de mâna unor eventuali asasini, dar nu a avut noroc. Fortificațiile ridicate de Nikeforos Focas(963-969) au fost ultimele lucrări întreprinse pe teritoriul "Palatului Sacru". Succesorii la tron l-au
Marele Palat din Constantinopol () [Corola-website/Science/316598_a_317927]
-
avut noroc. Fortificațiile ridicate de Nikeforos Focas(963-969) au fost ultimele lucrări întreprinse pe teritoriul "Palatului Sacru". Succesorii la tron l-au delăsat cu încetul, fiind considerat prea puțin sigur în mijlocul unei populații turbulente. Uneori împărații au mai rezidat în donjonul "Palatului Bucoleon". Manuel Comnen(1143-1180) a mutat centrul de grutate al guvernării în incinta palațială Blachernes, în nord-vestul Costantinopol-ului, unde și-a adăugat un nou palat, la cele deja existente din perioada anterioară. Vechile edificii palațiale au fost împrejmuite cu
Marele Palat din Constantinopol () [Corola-website/Science/316598_a_317927]
-
atacul agenților asupra cetățuii. Orfanik călătorește la Bistrița, ieșind pe un tunel secret, iar baronul rămâne în castel "„pentru a-i auzi încă o dată vocea”". Convins că Stilla era nebună și se afla în puterea baronului, contele Telek urcă în donjon unde văzuse anterior imaginea Stillei. Aici îl întâlnește pe baron nemișcat, cu o cutie în mâini. Aici o vede pe Stilla și o aude cântând. Dorind să o scoată din castel, el este atacat de baron care înfige un cuțit
Castelul din Carpați () [Corola-website/Science/320184_a_321513]
-
să o scoată din castel, el este atacat de baron care înfige un cuțit în inima cântăreței, iar imaginea Stillei se sparge în mii de cioburi. Părăsește sala, lăsându-l pe Franz prăbușit, dar pe terasa de la primul etaj al donjonului o împușcătură de-a lui Rotzko îi sfarâmă cutia. La scurtă vreme, se aude o explozie care transformă castelul în ruine. Pătrunși în castel, ordonanța și Nic Deck scot corpul contelui de Telek, care nu murise, dar își pierduse mințile
Castelul din Carpați () [Corola-website/Science/320184_a_321513]
-
1345-1525. Închinată Sfântului Nicolae, ea se află în vârful așa-numitului „Deal al Școlii” (în ). Considerată cel mai valoros monument arhitectonic din oraș, ea este a patra biserică gotică ca mărime din Transilvania și înglobează o capelă romanică și un donjon patrulater. Are un turn-clopotniță de 42 m înălțime care face corp străin ce restul clădirii, și care se pleacă puțin spre sud. Are singura criptă cunoscută în Transilvania aflată dedesubtul corului și conține morminte din secolele al XVI-XVIII. Este biserica
Biserica din Deal din Sighișoara () [Corola-website/Science/320281_a_321610]
-
originii blestemului, așa cum o relatase un descendent al lui Hugo Baskerville, care trăise cu două secole mai înainte. În conformitate cu această relatare veche, Hugo Baskerville s-a îndrăgostit de fata unui fermier, a răpit-o și a închis-o într-un donjon. Ea a evadat în timp ce el vorbea cu prietenii lui. Beat și furios, Hugo a strigat că-și va da sufletul puterilor răului dacă va reuși să o prindă. Hugo, ajutat de prietenii săi și de ogarii săi de vânătoare, a
Câinele din Baskerville () [Corola-website/Science/321376_a_322705]
-
aveau loc mari serbări(în timpul lor era acoperită cu o pânză și decorată cu sute de tapițerii), se ajunge pe o rampă înclinată, destinată călăreților și caretelor.Castelul s-a mărit puțin câte puțin din vest spre est, incepand cu donjonul în formă de trapez, situat în extremitatea unui pinten stâncos.O cortina nord-sud precedată de un șanț a oprit altedăți această zonă fortificata. "Micul conac de la Cloș Lucé" La 500 m de castel, urcând prin rue Victor Hugo, alăturată acestuia
Castelul Amboise () [Corola-website/Science/316911_a_318240]
-
ridicată biserica - sală din Stejărișu, ea având o navă dreptunghiulară și un cor poligonal. Din construcția originală s-au mai păstrat astăzi doar pereții longitudinali. În momentul fortificării bisericii, undeva prin jurul anului 1500, s-a ridicat în partea vestică un donjon. Această caracteristică este prezentă la toate bisericile satelor învecinate. Astfel în fața bisericii apărea parterul turnului ca un portic boltit cu un portal pe latura apuseană. La primul etaj se găsea o fântână ce era alimentată de un izvor. Cu trecerea
Biserica fortificată din Stejărișu () [Corola-website/Science/326520_a_327849]
-
se găsea o fântână ce era alimentată de un izvor. Cu trecerea timpului turnul s-a înclinat și din cauza infiltrațiilor firului de apă ce trecea pe sub el, clopotele au fost mutate în turnul nord - estic al bisericii. Etajul inferior al donjonului a fost umplut cu pământ și pietre iar portalul apusean a fost schimbat cu un acces deschis pe latura de sud a sălii. Sub tavanul din lemn a fost construită o boltă în stil gotic din cărămidă și prin înălțarea
Biserica fortificată din Stejărișu () [Corola-website/Science/326520_a_327849]
-
zona Sebeșului, dar aici ne preocupă funcția și nu forma tribunei de vest care, la Gârbova și Miercurea, a servit de asemeni unei familii de greavi sași. Turnul de locuit, construit la 4 m distanță în vest de capelă, amintește donjonul greavilor de la Câlnic și Gârbova, la fel forma ovală a incintei cu care s-a înconjurat cetatea cuprinzând vechiul cimitir cu capelă. Deoarece Viscri n-a fost niciodată proprietate nobiliară, numai familia greavului, conducătorul obștii sătești, a ridicat turnul de
Biserica fortificată din Viscri () [Corola-website/Science/326529_a_327858]
-
de sud și nord prezentând o înclinare ce poate însemna nașterea unei bolți. A treia perioadă de construcție, situată în prima jumătate a secolului XVI, coincide cu fortificarea bisericii. Prin prelungirea pereților laterali ai capelei s-a racordat biserica-sală la donjon. În parterul său s-a creat o intrare pe latura estică, devenită acum peretele de vest al bisericii, intrare printr-un toc de piatră în arc frânt, cu ambrazură al cărei profil - baghetă semicilindrică între două cavete - este aproape identic
Biserica fortificată din Viscri () [Corola-website/Science/326529_a_327858]
-
sălii a fost construit în secolul al XV-lea și este cel mai mare dintre toate cele aflate pe Valea Hârtibaciului. Zidurile lui au o grosime de circa trei metri, înălțimea lui fiind de 26 de metri. Latura nordică a donjonului depășea biserica, el fiind mult mai lat. Acest fapt a determinat modificarea sălii prin lărgirea ei spre nord. De asemenea modificările aduse a determinat devierea intrării și la dreapta ei au fost făcute scările din piatră ce duc spre nivelul
Biserica fortificată din Iacobeni () [Corola-website/Science/326539_a_327868]