KorAP: Find »[drukola/base=dorian & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...5 6 7 ...11 >

264 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636

conspirativ Ignatius. Vreun militar obsedat s-ar putea să se fi strecurat incognito la adunare și poate încearcă să stoarcă, prin tortură, secrete de la vreun membru de partid loial. Militarii fanatici se pot preta la orice. — O, ce nostim! țipă Dorian. Împreună cu Ignatius, porni spre curtea interioară. Dinspre zona casei destinată sclavilor, se auzea cineva țipând și cerând ajutor. Deși ușa era întredeschisă, Ignatius se aruncă totuși în ea, spărgând câteva panouri de sticlă. — O, Doamne! strigă el privind scena din fața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
întrebă mustrător Dorian, din spatele lui Ignatius. — Dușmanul e printre noi! exclamă Ignatius agitat. Cineva ne-a deconspirat! Spune-mi cine! Au pornit împotriva noastră! — Scoate-mă de aici, se rugă micul marinar. E teribil de întuneric. — Prostănac ce ești! exclamă Dorian, scuipându-l pe marinar. Cine te-a legat aici? — Afurisiții ăia de Bill și Raoul. Sunt atât de nesuferiți, amândoi. M-au adus aici să-mi arate cum ai redecorat locuințele sclavilor și așa, deodată, m-au legat cu lanțurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
serioase îndoieli că vei rezista prea mult în arena coruptă a politicii. — O, scoate-mă de aici! Am să încep să țip dacă mă mai lăsați mult timp. Lanțurile astea mă strâng. — Da’ mai tacă-ți gura, Nelly, se răsti Dorian, pălmuindu-l pe Timmy peste obrajii lui trandafirii. Ieși din casa mea și du-te pe stradă, unde ți-e locul. — Vai, strigă marinarul, ce lucru groaznic poți să-mi spui! — Vă rog, pleda Ignatius. Mișcarea nu trebuie să fie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
s-ar dezlega mâinile doar o dată pe lună ca să poată semna cecurile de la asigurările sociale. Cătușele și lanțurile ar oferi tuturor o viață mai bună. Trebuie să comentez pe larg acest lucru în însemnările și notele mele. — O, Doamne, suspină Dorian. Nu-ți mai tace gura niciodată? — Brațele îmi sunt complet ruginite, spuse Timmy. Abia aștept să pun mâna pe Billy și Raoul. — Mica noastră întrunire pare să devină tot mai dezlănțuită, spuse Ignatius, referindu-se la zgomotele nebune care ieșeau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
dezlănțuită, spuse Ignatius, referindu-se la zgomotele nebune care ieșeau din apartamentul lui Dorian. S-ar părea că sentimentele în legătură cu problemele noastre nu le incită doar un singur centru nervos. — O, Cerule, mi-e teamă și să mă uit, spuse Dorian, împingând în panourile de sticlă ale unei uși în stil provincial francez. Ignatius văzu înăuntru o grămadă înfierbântată de oameni. Țigările și paharele cu cockteil, ținute în sus ca niște baghete, se agitau în aer, dirijând simfonia de vorbe, strigăte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
e o monstruozitate florală, comentă Ignatius iritat, bătând în vas cu sabia lui de plastic. Florile artificiale sunt ceva nefiresc și totodată obscen. Îmi dau seama că voi avea mult de furcă cu voi ăștia. — O, vorbește, vorbește, vorbește, gemu Dorian. Și acum hai să mergem la bucătărie. Vreau să întâlnești corpul auxiliar de fete. — Vorbești serios? Un corp auxiliar de fete? întrebă lacom Ignatius. Trebuie, zău, să te felicit pentru prevederea de care dai dovadă. Intrară în bucătărie unde, în afară de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
masă stăteau trei femei care beau bere din cutii. Priviră fix spre Ignatius. Una dintre ele, care tocmai turtise o cutie de bere în mână, se opri și o aruncă lângă chiuvetă, într-un ghiveci cu o plantă. — Fetelor, spuse Dorian. Cele trei fete scoaseră un chiot răgușit ca din Bronx. Acesta este Ignatius Reilly, nou-venit între noi. — Dă laba aici, grasule, spuse fata care turtise cutia de bere. Apucă mâna lui Ignatius și începu să o strângă de parcă intenționa să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
Reilly, nou-venit între noi. — Dă laba aici, grasule, spuse fata care turtise cutia de bere. Apucă mâna lui Ignatius și începu să o strângă de parcă intenționa să o strivească și pe ea. — O, Doamne! țipă Ignatius. — Ea e Frieda, explică Dorian. Și ele sunt Betty și Liz. — Ce mai faceți? spuse Ignatius, strecurându-și mâinile în buzunar ca să prevină vreo altă strângere de mână. Sunt sigur că veți fi un ajutor de neprețuit pentru cauza noastră. — De unde l-ai cules? îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
să nu te miri dac-o să-i fie băgați pe gât. Betty o lovi pe Frieda în cap cu o cutie goală de bere. — O cauți cu lumânarea, spuse Frieda, ridicând unul dintre scaunele de bucătărie. — Acum ajunge! se răsti Dorian. Dacă nu știți să vă purtați, plecați de aici imediat. — Eu una, spuse Liz, m-am plictisit să stăm numai aici, în bucătărie. Da! strigă Betty. Apucă de un picior scaunul pe care Frieda îl ținea deasupra capului și începură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
numai aici, în bucătărie. Da! strigă Betty. Apucă de un picior scaunul pe care Frieda îl ținea deasupra capului și începură să se lupte pentru el. De ce ne-ai pus să stăm aici? Lasă scaunul jos în clipa asta! porunci Dorian. — Vă rog și eu, adăugă Ignatius. Se retrăsese într-un colț. Ați putea răni pe cineva. — De pildă pe tine, spuse Liz. Aruncă o cutie nedeschisă spre Ignatius care se lăsă în jos. — Maică Doamne! exclamă el. Cred că mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
spuse Liz. Aruncă o cutie nedeschisă spre Ignatius care se lăsă în jos. — Maică Doamne! exclamă el. Cred că mă voi întoarce în cealaltă cameră. — Șterge-o, umflatule! îl îndemnă Liz. Consumi tot aerul de-aici. — Opriți-vă, fetelor, țipă Dorian la Frieda și Betty care se luptau și ale căror maiouri începuseră să se umezească de transpirație. Se înjurau și gâfâiau, trăgând de scaun în jurul camerei, trântindu-se una pe alta de pereți și de chiuvetă. — Gata, potoliți-vă! țipă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
care se luptau Frieda și Betty și le împinse și pe ele ca să le despartă. Ambele scaune căzură cu zgomot pe podea. — Cine ți-a spus să te amesteci? o întrebă Frieda pe Liz, apucând-o de părul tuns scurt. Dorian, împiedicându-se de scaune, încerca să împingă fetele înapoi la masă, răstindu-se la ele: — Astâmpărați-vă și stați acolo jos. — Petrecerea asta pute, spuse Betty. Nu se întâmplă nimic. — De ce naiba ne-ai invitat, dacă tot ce avem de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
altfel nu suntem decât chiriașe. Du-te înăuntru și poartă-te drăguț cu cowboy-ul ăla fals, care vorbește ca Jeanette MacDonald, cel care a încercat să ne înșele ieri, pe Chartres Street. — E o persoană foarte fină și prietenoasă, spuse Dorian. Sunt sigur că n-a văzut că sunteți voi, fetelor. Ba ne-a văzut foarte bine, spuse Betty. I-am dat una în cap. Mi-ar plăcea să-i trag un picior în boașele alea arogante. — Vă rog, spuse Ignatius

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
mormăi disprețuitor Ignatius, îndreptându-se greoi spre ușă. Când să iasă, o cutie goală de bere atinse pervazul ușii în dreptul urechii sale. Ce te-a făcut să pângărești mișcarea noastră invitându-le pe mitocancele astea? N-am avut încotro, explică Dorian. Chiar dacă nu le inviți la o petrecere, dau buzna peste tine și se poartă și mai rău. Când sunt bine dispuse, sunt niște fete destul de amuzante, dar au avut nu de mult neplăceri cu poliția și acum se răzbună pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
se poartă și mai rău. Când sunt bine dispuse, sunt niște fete destul de amuzante, dar au avut nu de mult neplăceri cu poliția și acum se răzbună pe toată lumea. — Trebuie scoase imediat din mișcare. — Voi face cum dorești, unguroaico, suspină Dorian. Personal îmi e puțin milă de fetele astea. Locuiau mai înainte în California, unde au dus-o grozav. A urmat apoi un incident provocat de faptul că au atacat un culturist pe Muscle Beach. S-au întrecut în luptă cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
ascult asemenea chestii. Spune-i să vorbească mai târziu, dacă trebuie neapărat să vorbească. Afirmațiile lui sunt de un prost-gust total. — Atât de nepotrivite, suspină sportivul îmbrăcat în piele neagră, dând brusc impresia că trage să moară. Foarte bine, spuse Dorian. Puneți discul. Mi-am închipuit că poate fi amuzant. Privi spre Ignatius care pufnea disprețuitor. Mi-e teamă, dragii mei, că n-a fost decât un eșec. Un eșec teribil. „Minunat.“ „Dorian e nemaipomenit.“ „Puneți discul.“ „Îmi place Lena.“ „Cred

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
Am văzut-o o dată la New York. Era magnifică.“ „Pune apoi Gypsy. O ador pe Ethel.“ „Foarte bine, îl vom pune.“ Ignatius stătea acolo, ca musul care a refuzat să abandoneze puntea în flăcări. Dinspre tabernaclu se auzi din nou muzica. Dorian plecă să vorbească cu un grup de prieteni, ignorându-l anume pe Ignatius, așa cum făceau toți ceilalți de față. Se simțea la fel de singur cum se simțise la liceu, în ziua aceea posomorâtă când, într-un laborator de chimie, experiența pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
uniră vocile cu discul. Doi începură să danseze alături de patefon. Dansul se răspândi ca un foc în pădure și peste puțin, dușumeaua era înțesată de perechi care se legănau și se aplecau împrejurul acelui Gibraltar rămas lângă perete: Ignatius. Când Dorian trecu pe lângă el, în brațele cowboy-ului, Ignatius încercă, fără succes, să-i atragă atenția. Se strădui să-l înțepe pe cowboy cu sabia, dar cuplul era agil și lunecos și nu reuși. Tocmai când se pregătea să plece, Frieda, Liz

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
Ca să nu cadă, Ignatius se agăță de cowboy. Acesta se desprinse din brațele lui Dorian și căzu la pământ. La aterizarea cowboy-ului, acul sări de pe disc și muzica se opri. În locul ei izbucni o serie de țipete și strigăte. — O, Dorian, dă-l afară, se ruga înspăimântat unul dintre oaspeți. Dinspre un grup de invitați care se înghesuiau într-un colț se auzi un zăngănit metalic de inele, brățări și butoni de manșetă. — Bună treabă, grasule! îl felicită Liz. — Lasă-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
asigurările necesare. În caz contrar, s-ar putea să pierzi proprietatea aceasta flamboaiantă când avocatul meu va sfârși cu tine. Dorian se lăsase jos, în genunchi și făcea vânt cowboy-ului ale cărui pleoape începuseră să tremure. — Convinge-l să plece, Dorian, suspină cowboy-ul. Aproape că m-a omorât. — Mi-am închipuit că ești altfel. Amuzant, șuieră Dorian spre Ignatius. Dar în realitate s-a dovedit că ești lucrul cel mai îngrozitor care a intrat vreodată la mine în casă. Din momentul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
va sfârși cu tine. Dorian se lăsase jos, în genunchi și făcea vânt cowboy-ului ale cărui pleoape începuseră să tremure. — Convinge-l să plece, Dorian, suspină cowboy-ul. Aproape că m-a omorât. — Mi-am închipuit că ești altfel. Amuzant, șuieră Dorian spre Ignatius. Dar în realitate s-a dovedit că ești lucrul cel mai îngrozitor care a intrat vreodată la mine în casă. Din momentul în care ai spart ușa, trebuia să-mi dau seama că se va sfârși astfel. Ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
Ce i-ai făcut acestui scump băiat? — Mi s-au murdărit pantalonii, țipă cowboy-ul. — Am fost atacat sălbatic și împins în măscăriciul ăsta de cowboy. — Nu încerca să minți, grăsanule, spuse Frieda. Am văzut cum s-a întâmplat. Era gelos, Dorian. Voia să danseze cu tine. „Îngrozitor!“ „Fă-l să plece!“ „Ne strică petrecerea.“ „Monstruos!“ „Periculos!“ „O catastrofă.“ — Pleacă de aici, strigă Dorian. Ne ocupăm noi de el, spuse Frieda. — Foarte bine, spuse de sus Ignatius, în timp ce fetele îl apucaseră de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
ăsta de cowboy. — Nu încerca să minți, grăsanule, spuse Frieda. Am văzut cum s-a întâmplat. Era gelos, Dorian. Voia să danseze cu tine. „Îngrozitor!“ „Fă-l să plece!“ „Ne strică petrecerea.“ „Monstruos!“ „Periculos!“ „O catastrofă.“ — Pleacă de aici, strigă Dorian. Ne ocupăm noi de el, spuse Frieda. — Foarte bine, spuse de sus Ignatius, în timp ce fetele îl apucaseră de halat cu mâinile lor butucănoase și îl împingeau spre ușă. Ți-ai ales singur destinul. N-ai decât să trăiești într-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
Cineva le-ar fi atras cu siguranță atenția asupra acelui minunat agent de stradă și ele nu ar fi făcut greșeala fatală de a-l ataca. Un membru al poliției! Dar fetele erau atât de impulsive și agresive! Fără ele, Dorian simțea că atât el, cât și casa lui rămâneau complet nepăzite. Încuie cu deosebită atenție poarta de fier forjat. Apoi se reîntoarse în apartament ca să curețe mizeria rămasă în urma reuniunii de start. Fusese cea mai fabuloasă petrecere din cariera lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294

În dialog, Editura Polirom, xe "Iași"Iași, 1998. Chelaru, Rodica, Culpe care nu se uită. Convorbiri cu Cornel Burtică, Editura Curtea Veche, xe "București"București, 2001. xe "Crohmălniceanu"Crohmălniceanu, Ov., Amintiri deghizate, Editura Nemira, xe "București"București, 1994. xe "Dorian"Dorian, Emil, Jurnal din vremuri de prigoană. 1937-1944 (editor: Marguerite Dorian), Editura Hasefer, xe "București"București, 1996. Gal, Matei, Eclipsa, Editura du Style, xe "București"București, 1997. Gaston Marin, Gheorghe, În serviciul României lui xe "Gheorghiu Dej"Gheorghiu-Dej. Însemnări din viață, Editura

Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman (2004) [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]