336 matches
-
mag și creator de măști ai pus-o Cibelle în rol de muză cu trupul său rănit de bombe și abuzuri și ochi orbiți de furiile corbilor trimiți în infern porumbei mesageri și prin răvașe deghizezi roze iluzii păsărilor ce dormitează învăluite-n pânze de păianjeni pe aripile Crucii de Piatră copiilor le scrii roluri de Gavroche m-ai desemnat pe scenă eternul peregrin penelul lui Picasso mi-a zugrăvit o mască de albastru cu ochi de gheață pe scena mea
PAIAȚA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2356 din 13 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354016_a_355345]
-
la cafeneaua unde și el venea. Pe terasă, sub copertina de pânză verde, pe la 4 după amiază, era cu laptopul deschis și lucra nu știu ce. Pisicile, cele două, roșcată și alb jigărit cu pete negre, o cunoșteau. Stăteau în apropierea ei, dormitând leneșe. Peste bara metalică a terasei, se vedeau cum trec rar oameni grăbiți, iar pe stradă mașinile, mașinile care dădeau nerv vieții, își vedeau de drum, oprind mai încolo, la semi-supermarket. Nimic nu tulbura tihna locului și-a orei. Alți
UNDEVA, ÎNTR-O CAFENEA (MOMENT) de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352698_a_354027]
-
poetic cum nu s-a mai aflat. Sunt o rotiță-n mecanismul liric Atât de impecabil și de cadențat Al Rugii colective, cu-al ei fior idilic Credinței, Țării și iubirii înălțat. Sunt matinalul sol al deșteptării Acestei națiuni ce dormitează Și își condamnă bunii fii ai țării La crud exil ce îi înstrăinează. Sunt, poate, doar un glas ce-și țipă Durerea neputinței când voi toți Nu vă treziți din somnul lung o clipă Să fiți din nou viteji și
VERSURI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357039_a_358368]
-
Inspectorul adjunct al Forței Binelui Suprem stătea încă de la prima oră în antecamera Inspectorului-șef. Una aflată într-un modest castel de pe valea Loirei, cu un șemineu de mărimea unui tanc în care ardeau trunchiuri de stejar. Doi ogari rusești dormitau lângă foc pe o blană de urs polar. Inspectorul-șef apăru după vreo oră, cam încercănat de grija față de binele omenirii și cu un pahar de scoțian vechi de optsprezece ani în mână. Halatul din mătase chinezească, roșu, cu dragoni
PROFETUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1335 din 27 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/357331_a_358660]
-
se răcorească, și toată lumea aștepta ploaia, pe care vîntul o aducea odată cu norii, pe care îi aduna deasupra pădurii. Dar de data asta vîntulețul s-a furișat printre tufe și probabil că s-a culcat pe undeva. Florile din poieniță dormitau fericite sub mîngîierea razelor soarelui. Dar, deodată, s-a auzit un sunet ciudat, care tot sporea în intensitate. Potirașul cu petale albastre asculta atent. Nu mai auzise niciodată asemenea sunete ... ce era cu acel zzz care parcă ieșea de sub pămînt
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
în orgoliu.L-ar fi vrut acolo,la cabană,mereu pentru ea atunci când avea nevoie.Mai bine apela la Dumnezeu pentru problemele ei,în oameni nu se putea încrede.Ar fi riscat să fie rănită.Trecu pe la Radella ,o văzu dormita,o săruta pe frunte și merse în cameră.Așezându-se,văzu pe pat o hârtie făcută pergament și legată cu o panglică roșie.O desfăcu că un copil curios și văzu,cu un scris aplecat câteva rânduri. Dragă Karon, deși
KARON,CAP 10C de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359969_a_361298]
-
oferită de ciupercuță. La recepție au aflat că patronul este plecat din stațiune, dar că se va întoarce după amiază și că dorește să le întâlnească la cină. Bine unse cu crema protectoare, fetele lui Cristian Trifan, soție și fiică, dormitau pe șezlonguri mângâiate de umbra ciupercuței cu acoperiș din stuf. Pământul își urma traseul său în Univers, așa că și umbra își schimba locul, lăsând zone neprotejate pe corpul noilor turiste iar pielea expusă nemilosului soare începea să frigă, să strângă
FRAG. 6 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 462 din 06 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359137_a_360466]
-
S-a copt fînul, oamenii îl cară pe înserat, pe răcoare, cu căruțele, și îl așează în căpițe, cămările încep să geamă de sacii de cartofi și de funiile de ceapă atîrnate pe grinzi la uscat, borcanele pîntecoase cu dulceață dormitează cuminți pe rafturi, gogonele s-au acrit, gospodarii se pregătesc de iarnă; deja noaptea cade roua, iarba e udă, uneori e chiar frig și trebuie să-ți pui un pulovăr; bine, cel puțin, că aici nopțile nu sînt ca cele
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
convingerea în visul tău, mergi înainte și pune-l în aplicare! Lasă-i pe „ceilalți” să te bârfească pe la spate ori de câte ori te confrunți cu o înfrângere temporară, căci „ei” nu știu că orice eșec reprezintă sămânța unui succes echivalent. - Stejarul dormitează în ghindă. Pasărea așteaptă în ou, iar din viziunea supremă a sufletului se poate naște un înger. Visele sunt semințele din care se naște realitatea. - Credința este „elixirul etern” care dă viață, putere și acțiune oricărui gând! - Mintea nu are
Câteva selecții din cartea: Aur curat pentru învingători, de Adi Popescu () [Corola-blog/BlogPost/339271_a_340600]
-
Articolele Autorului Eugen Dorcescu Nostalgia Oraș patriarhal, uituc, uitat, Cu parc și râu, cu munții-nvecinat, În floare și-n mireasmă scufundat ... Tu, urbea fericită, de-altădat'! Te-am cercetat, prin ani, din când în când, Și te-am aflat același, dormitând, Sub arșiță, sub ploaie, și sub vânt. Punct fix, precum o pajură-n zenit, Cu fontă-n plisc și gheară de granit, Exact ce-ai ignorat te-a nemurit. Oraș uituc, oraș de neuitat, Din care-am fost, pe vremuri
EUGEN DORCESCU, NOSTALGIA de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341441_a_342770]
-
cealălaltă a lui, În țipetele lui devenind mâini. STRIGĂTUL LUI Răspunde iubito când strig, În curând se va face târziu, Și va fi un întuneric în lume Că n-o să mai pot niciodată să viu! IMNUL ADOLESCENTELOR Și adolescentele cum dormitează ca ciutele pe fundul lumii cu gâturile mai mândre decât ale girafelor privind piscurile de gheață ale dragostei gândul lor este acolo sus pe podișurile nesfârșite ale preafericitelor culmi unde efebii se întrec cu zeii unde orașele albe strălucesc deasupra
POEMELE MUNTELUI ÎNCĂRCAT DE DRAGOSTE (1) de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341507_a_342836]
-
umblă? Ori cumva ești îndrăgostită? Nu-i exclus la vârsta voastră, continuă ea să o apostrofeze. Începuse să simtă pentru această elevă care până acum nu ieșise cu nimic în evidență, o repulsie neexplicabilă. Era un sentiment apărut adhoc, sau dormita în subconștientul său și a izbucnit în acest moment observându-i indiferența față de ce preda ea? Sau alta să fie cauza? Brigitté se înroși toată și, ocupându-și locul în bancă lângă Emanuela, simți cum aceasta o privește nedumerită, întrebând
UN PRÂNZ ÎN FAMILIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342220_a_343549]
-
drag, este ceea ce-a visat. Fâstâcit peste măsură a-ncercat să-l lămurească: Cățelușul este șchiop, nu prea vrea nici să zâmbească, Nici s-alerge, să se joace, stă mereu și meditează, Nu mănâncă, nici nu lătra, toată ziua dormitează, I s-a rupt cândva lăbuța, va fi șchiop întreaga viață. Ce-ai putea să faci cu el? Este fără de speranță. Copilașul a tăcut și din buzunarul mic A scos banii sifonați, strânși cu truda, într-un plic. Văzând omul
POVESTE DE LA FEREASTRA SUFLETULUI de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1309 din 01 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/342280_a_343609]
-
la Cercul Polar! De data aceasta, ea a fost cea care i-a găsit leacul nefericitului soț. A făcut o copca în gheață lacului și punea zilnic peste proaspăt pe masă. Pândele având ce mânca, nu mai simțea nevoia să dormiteze peste iarnă. Ba s-a și îngrășat puțin, fapt care l-a ajutat să suporte frigul mai bine. Odată cu venirea primăverii, Raisa i-a dat o veste care l-a bucurat foarte mult. În curând vor avea puișori! Peste câteva
POVESTE DIN MUNŢII CARPAŢI (ROMÂNĂ, ENGLISH, MAGYAR, DEUTSCH) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 847 din 26 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342291_a_343620]
-
plecat aseară din burgul medieval, așezat în centrul Ardealului cu Intercity, „Săgeată Albastră”, dar nu înainte de a citi pe Internet ziarele de seară. Acestea anunțau o relativă stabilitate politică în Capitala țării. Mă aflam singur la fereastra vagonului. Celelalte canapele dormitau libere învelite în plusul albastru. Era oră 23 și trenul alunecă, șarpe fosforescent, printre dealurile transilvane. Noaptea ne cuprinsese că o lavă în imponderabilitatea spațiului și timpului. Când am intrat în Gară de Nord laptele dimineții își prelingea stropii pe
URMEAZĂ GARA DE NORD! de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342520_a_343849]
-
felinarelor ca și cum o mână generoasă ar presăra din belșug praf de diamante, ascunde o taină: nașterea Pruncului Iisus. Și gândul nostru se îndreaptă cucernic spre noaptea adâncă și tainică de acum două mii de ani care s‑a coborât deasupra Betleemului... Dormitau toți, chiar și călătorii obosiți, veniți pentru recensământ la locul lor natal. Dormeau toți, doar păstorii așteptau cu nerăbdare zorile... Deodată, de undeva de deasupra lor, cerul este străpuns de fâșii albastre de lumină care, coborând spre păstori, îi orbesc
BUCURIILE CREDINŢEI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340566_a_341895]
-
pentru pământ. Iată, vrem să reînviem amănuntele acestui fapt povestit din bătrâni. Ziua începu cât se poate de minunată atunci când ostașul a ales să facă drumeția de ocolire a promisei sale moșii. Soarele străluci blând printre cetinile brazilor. Oștenii încă dormitau în poiană, într-un liniștit popas de munte. Voinicul nostru se trezi încă dis de dimineață, își spălă obrazul cu apă rece de la izvorul de alături, își făcu câteva cruci largi, așa cum învățase de la bunicii săi statornici în ale credinței
LĂCOMIA DE PĂMÂNT de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341077_a_342406]
-
față de abuzuruile unui for administrativ sau al conducerii unei uniuni de creație, ci dacă unul singur exprimă îngrijorare, președintele Uniunii Scriitorilor ar trebui să-i acorde atenție.” „Scrisori de la Polul Est” e o lectură necesară pentru scriitorii români, ca să nu dormiteze ca melcii în cochilii, cînd U.S. a ajuns fantoma a ceea ce a fost cîndva. Și pentru îndrăgostiții de literatură, de gîndirea liberă. Și pentru procurori, eventual. ---------------------------- Alexandru PETRIA, născut la 27 februarie 1968, în orașul Dej, județul Cluj. Debut publicistic
FANTOMA UNIUNII SCRIITORILOR de ALEXANDRU PETRIA în ediţia nr. 1666 din 24 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344016_a_345345]
-
te-alină. Doar atât. Că repejor dispărea stihuitorul Și pe mândrul meu Apollo Îl loveau iar ofu’ și dorul. Afroditei veșnic divă îi mureau admiratorii și striga în gura mare că-și ascunde nurișorii. Moș Neptun intra la apă, Zeus dormita de zor, Doar Hermes cel de-o șchioapă mai fura câte un nor. După reflexii și meditații Veșnic tânărul Apollo cu noi artistice aspirații părăsi degrab’ Olimpul ca să-și folosească timpul căci murea de plictiseală la consilii și ospețe; el
FUGA DIN OLIMP.BALADĂ de IOAN ADRIAN TRIFAN în ediţia nr. 1598 din 17 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344084_a_345413]
-
că e singură prin timpuri, Noi plângem pentru noaptea ce se frânge, În orișicare dintre anotimpuri. Când se golește inima de sânge Și luna-și pierde aură și nimburi, Se rupe sufletu-n bucăți. Și plânge. CRIZANTEME E liniște, pădurea dormitează, Lungită peste coaste, peste dealuri; Iar marea s-a întins, încet, pe valuri, Nici plaja nu mai e, spre seară, trează. Adoarme lacul, răstignit la maluri Și-n toamna blândă, luna, doar, veghează. În noapte, gânditoare, ea visează La dragoste
ALTE SONETE DE TOAMNĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343201_a_344530]
-
Stela alergă către mare și se aruncă în valuri. Călăuzită de lumina stelei magice, porni să înoate către soare-răsare și nu se opri până ce nu ajunse la poarta Palatului de Smarald. - Vreau să vorbesc cu regele peștilor, strigă balenei care dormita în fața intrării! Uriașa creatură deschise un ochi și privi alaiul format din stelele de mare care își urmaseră stăpâna. - Pentru ce dorești să vorbești cu regele nostru? - Este în palat, sau nu? - În acest palat nu se intră oricând și
POVESTEA STELEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381857_a_383186]
-
acesta strălucea în cădere, având mișcări unduitoare, peștii ieșeau leneși de sub mal, se învârteau pe lângă momeala noastră metalică, dar nu se mai repezeau flămânzi la ea, ci o ignorau. Nu a fost chip să ademenim măcar unul dintre zecile care dormitau acolo. Abia după amiază am reușit eu să prind doi și ginerele trei între 1-2 kg fiecare, dar într-o altă zonă din apropiere. I-am decapitat, curățat și spălat pe mal să scăpăm de „gunoi” și acasă doar i-
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382040_a_383369]
-
casă era cald, mirosea a cozonaci și plăcinte cu mere, de afară ajungeau până la ea glasuri de copii cântând colinde și răsetele vesele și fericite ale copiilor ei alergând prin zăpadă. Sora ei trebăluia prin bucătărie, era deja noapte, întunericul dormita în ferestre. Se respira atâta pace, atâta tihnă! Corpul ei, întins pe pat, părea că plutește pe o mare lină, practic nu-l simțea, de parcă nu era din carne și oase, ci doar o iluzie. Și cum privea pe vereastră
NECUNOSCUTUL IUBIT ( VIS SAU REALITATE?) de NINA DRAGU în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380405_a_381734]
-
viața, freamătul, măreția dinamică, feeria...! Omul tăcut ce fuge de oameni se aseamănă cu țărmul încremenit veșnic, netrezit la aspirația și iubirea largului, ori cu netezimea câmpiei, ca o frunte sub care nu sunt gânduri! La țărm și în câmpie dormitează libertatea, pe când, pe valuri cutreieră nedomolitele vijelii ale vieții! Numai o inimă veselă e desăvârșită, iar inima actorului Cristian Simion e întocmai. Ea contempleză prietenia și căldura umană. Se vede aceasta și se simte în plăcerea cu efect instant a
CRISTIAN SIMION. PLĂCEREA INSTANTĂ DE A ÎNTÂLNI OAMENI... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1461 din 31 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374394_a_375723]
-
iunie 2015 Toate Articolele Autorului Într-o frumoasă livadă de pruni, pe un deal cu pantă lină, își făcuse cândva sălaș o colonie de melci. Cât era ziulica de mare, puteai vedea la umbra frunzelor, prin roua ierburilor mărunte, cum dormitau în căsuțele lor, zeci de melci. Mici, mijlocii, mari, subțiri sau grăsuni, nu făceau altceva decât să lenevească. Când trebuiau să-și mute căsuțele din calea soarelui, se mișcau atât de încet, încât mai repede ajungea umbra copacilor la ei
HĂRNICEL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374815_a_376144]