3,195 matches
-
de 28 cm. Dimorfism sexual se manifestă mai ales prin lungimea mai mare a înotătoarei anale la masculi. Determinarea sexelor se face cu multă precizie în perioada de reproducere, deoarece la masculi se pot sesiza în această perioadă pe partea dorsală a capului tuberculi albicioși („perle ale dragostei”). Tot în acest moment femelele au abdomenul mai bombat, iar masculii au abdomenul mai tare și mai zvelt (Bănărescu 1964). Colorit. Spinarea este brună-ruginie închis, cu pete mai întunecate și altele mai
PLAN DE MANAGEMENT din 20 iunie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/290038]
-
deschise; flancurile galbene-ruginii cu pete, fața ventrală gălbuie-deschis, dorsala și caudala cu pete puternice, celelalte înotătoare galbene. Mustățile galbene, fără axă roșie (Bănărescu 1964). Sub aspect morfologic, mreana vânătă se aseamănă cu mreana (Barbus barbus). Marmorațiile sale de pe partea dorsală, flancuri și înotătoare îi conferă acesteia un aspect particular. Un alt caracter care o deosebește de mreană (Barbus barbus) îl reprezintă lipsa unei axe roșii pe prelungirile tegumentare (mustăți). Se poate confunda exemplarele de culoare mai deschisă, dar mreana (Barbus
PLAN DE MANAGEMENT din 20 iunie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/290038]
-
este trecută deja C. transsilvaniae în locul speciei C. gobio. 3. Denumirea populară ro: zglăvoacă transilvăneană, en: Arges sculpin (Cocan și Mireșan, 2018) 4. Descrierea speciei Morfologie: se poate distinge de alte specii de Cottus prin combinația următoarelor caractere: lungimea dorsală a capului 19-20% din lungimea standard; 12-13 radii înotătoarea anală; 18-19 radii în a doua înotătoare dorsală; lungimea predorsală 29-30% din lungimea standard; distanța de la vârful botului până la originea celei de-a doua înotătoare dorsală 47-50% din lungimea
PLAN DE MANAGEMENT din 20 iunie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/290038]
-
următoarelor caractere: lungimea dorsală a capului 19-20% din lungimea standard; 12-13 radii înotătoarea anală; 18-19 radii în a doua înotătoare dorsală; lungimea predorsală 29-30% din lungimea standard; distanța de la vârful botului până la originea celei de-a doua înotătoare dorsală 47-50% din lungimea standard; nu există benzi transversale distincte pe înotătoarele pelvine (ventrale) (Freyohof și colab., 2005). 5. Perioade critice Se reproduce primăvara, în martie - aprilie. 6. Cerințe de habitat Preferă curenții reci și rapizi ai râului Argeș (Froese și
PLAN DE MANAGEMENT din 20 iunie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/290038]
-
foarte puternic și 2-4 odontoizi mărunți pe fiecare latură. Papila uro-genitală este redusă (Bănărescu 1969). Principalul caracter distinctiv al acestei specii față de E. vladykovi este lipsa șirului de odontoizi labiali externi paralel cu placa suborală. Colorit: Adulții au partea dorsală brună închis cu reflexe metalice, laturile brune mai deschis, iar partea ventrală argintie. Unele exemplare sunt aproape negre. Regiunea branhială bate în galben-roz. Larvele sunt brune, mai întunecate dorsal. La larvele mari apar pete dispuse în mozaic, înconjurate cu alb
PLAN DE MANAGEMENT din 20 iunie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/290038]
-
odontoizi labiali externi paralel cu placa suborală. Colorit: Adulții au partea dorsală brună închis cu reflexe metalice, laturile brune mai deschis, iar partea ventrală argintie. Unele exemplare sunt aproape negre. Regiunea branhială bate în galben-roz. Larvele sunt brune, mai întunecate dorsal. La larvele mari apar pete dispuse în mozaic, înconjurate cu alb (Bănărescu, 1969). 5. Perioade critice În cursul lunilor iunie - iulie, dorsalele se înalță și se apropie, reproducerea are loc desigur la scurt timp după aceasta, apoi animalele mor (Bănărescu
PLAN DE MANAGEMENT din 20 iunie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/290038]
-
felpillanto kullo, gobhal Engleză: Danube gudgeon, Danubian longbarbel gudgeon and the stone gudgeon. (Bănărescu 1964, Gyurko 1973, Kottelat și Freyhof 2007) 4. Descrierea speciei Descriere și identificare: Corpul alungit, gros, cilindric, necomprimat lateral. Grosimea puțin mai mică decât înălțimea. Profilul dorsal slab convex, cel ventral orizontal. Botul ascuțit, aproape totdeauna mai lung decât spațiul postorbital. Ochii privesc mai mult în sus. Mustățile sunt mult mai dezvoltate decât la celelalte specii ale genului. Ventralele se inserează exact sub inserția dorsalei sau puțin
PLAN DE MANAGEMENT din 20 iunie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/290038]
-
nici nu o atinge. Caudala adânc scobită, lobii ei rotunjiți, egali, sau cel inferior cu foarte puțin mai lung. Marginea dorsalei ușor scobită. Anusul mai aproape de anală decât de ventrale. Pieptul și istmul complet acoperite cu solzi. Colorit: Fața dorsală e cenușie-verzuie sau brună bătând în roșcat; solzii spatelui cu margine neagră. În urma dorsalei 2-3 pete negricioase mari, foarte evidente, care dau un aspect brăzdat. Pe laturile corpului 7-10 pete mari rotunde, rar alungite. Fața ventrală albă-gălbuie. La baza
PLAN DE MANAGEMENT din 20 iunie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/290038]
-
evidente, care dau un aspect brăzdat. Pe laturile corpului 7-10 pete mari rotunde, rar alungite. Fața ventrală albă-gălbuie. La baza înotătoarei caudale două pete albe foarte evidente. Pe solzii liniei laterale două puncte mici negre, slab pronunțate. Pe radiile înotătoarelor dorsală și caudală (rar și a altor înotătoare) se află două rânduri de pete negre, mai slabe ca la Gobio gobio. Dimensiuni: Până la 10,5 cm fără caudală, 12,3 cm lungime totală. Variabilitate: Coloritul variază mult și în cadrul aceleiași populații
PLAN DE MANAGEMENT din 20 iunie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/290038]
-
Cloaca masculilor este umflată și închisă la culoare. Femelele au un șanț medio-dorsal în locul crestei, iar crestele caudale sunt foarte slab dezvoltate (Fuhn, 1960; Cogălniceanu et al., 2000). Colorit: masculii în perioada de reproducere au un colorit de fond, dorsal și lateral, brun-închis cu pete negre până la măsliniu-pământiu, uneori cu nuanțe brun-roșcate; lateral și latero-ventral apar puncte albe, care se aglomerează la cap și pe gușă, putând forma vermiculații albe. Gușa este colorată de la galben la negru, frecvent
PLAN DE MANAGEMENT din 20 iunie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/290038]
-
taxonomică Încrengătura: Chordata Clasa: Amphibia Ordin: Anura Familie: Bombinatoridae Genul: Bombina Specia: bombina Este o specie în general mai mică de 5 cm, cu corpul relativ aplatizat. Capul este turtit, lungimea lui fiind egală cu lățimea sau mai mare. Coloritul dorsal este în general închis sau verziu cu pete verde-închis. Tegumentul prezintă negi cu formațiuni cornoase teșite, concentrate în vârf, ce dau senzația de asprime. Ventral, culoarea predominantă este închisă, cu pete roșii-portocalii. Aceste pete nu se extind până la vârfurile
PLAN DE MANAGEMENT din 13 august 2024 () [Corola-llms4eu/Law/289847]
-
Specie - EUNIS 1166 2 Denumirea științifică Triturus cristatus 3 Denumirea populară Tritonul cu creastă 5 Descrierea speciei Este cea mai mare specie de triton din România, având dimensiuni de până la 16 cm, femelele fiind mai mari decât masculii. Coloritul dorsal este brun închis spre negru. Pe lateral, inclusiv pe cap, sunt prezente puncte albe. Coloritul ventral este galben până spre portocaliu, cu pete negre, neregulate. În perioada de reproducere, masculii au o creastă dorsală înaltă și cu marginea zimțată. 6
PLAN DE MANAGEMENT din 13 august 2024 () [Corola-llms4eu/Law/289847]
-
și Tatole., V: Cartea Roșie a Vertebratelor din România. Editura Academiei Române, București, România; Tabelul 3.7. Date specifice pentru specia Triturus cristatus la nivelul ariei naturale protejate Nr Informație/Atribut Descriere 1. Specia Triturus cristatus 1166 2. Informații specifice speciei Coloritul dorsal este brun închis spre negru, uneori cu nuanțe brun- roșcate, cu pete negre, neregulate, de dimensiuni variabile. În perioada de reproducere masculii au o creastă dorsală înaltă și cu marginea zimțată. 3. Statutul de prezență [temporal] Rezident 4. Statutul de
PLAN DE MANAGEMENT din 13 august 2024 () [Corola-llms4eu/Law/289847]
-
nocturnă, datorită stratului de celule reflectorizante, tapetum lucidum. Pe bot și antebrațe se găsesc vibrize, folosite mai ales atunci când vânează în ape cu o turbiditate ridicată. Dentiția este specifică mamiferelor carnivore cu carnasieri bine dezvoltați. Blana de pe partea dorsală și laterală a corpului este de culoare gri închis, iar pe partea ventrală gri deschis. Pe bărbie, laturi și pe mijlocul buzei superioare apar câteva pete neregulate de culoare albă. Pe timpul verii prezintă o culoare mai închisă comparativ cu
PLAN DE MANAGEMENT din 13 august 2024 () [Corola-llms4eu/Law/289847]
-
vârful. Membrana aripii - plagiopatagiul - se prinde la baza primului deget. Lungimea antebrațului este cuprinsă între 39,0 - 47,0 mm. Marginea externă a urechii are 9 - 11 pliuri. Pintenul este drept, uneori cu o margine îngustă a pielii. Blana de pe partea dorsală este brună sau brun-roșiatic, de care se delimitează clar partea ventrală cu un colorit bej sau gri deschis. Ecolocație: semnalele sunt emise la 45-50 kHz. De regulă ritmul este regulat - Russ 1999. Semnalele emise de M. bechsteinii au banda lată
PLAN DE MANAGEMENT din 13 august 2024 () [Corola-llms4eu/Law/289847]
-
vârf, seamănă astfel cu o lamă de cuțit. Membrana aripii se inserează la glezna piciorului. Membrana cozii prezintă dedesubt, de-a lungul picioarelor, până la pinten, fire de păr fine, albicioase. Blana este densă, de culoare gri-maro pe partea dorsală și gri-alb pe partea ventrală. Ecolocație. Frecvența de emitere este de 35 kHz cu banda de frecvență lată (60-24 kHz), rata de repetiție este mai scăzută decât la celelalte specii de Myotis, intervalul între pulsuri fiind de 110 ms
PLAN DE MANAGEMENT din 13 august 2024 () [Corola-llms4eu/Law/289847]
-
Vulpoiul fu aspru pedepsit: Toți sătenii-l asaltează Și din coadă-i ii retează. Ca să-și ascundă rușinea, Vulpoiul amăgi mulțimea: -De curând am adoptat Această ținută nouă Și v-o recomand și vouă Adaugă, apoi, agale, Expunându-și părțile dorsale: -Cu această toaletă Mă simt ușor ca o subretă Pot s-alunec prin desișuri. Și nu mă-ncurcă prin tufișuri. Altă coadă nici nu visez! De ce să mă-mpovărez C-o bagatelă incomodă? Coada scurtă e la modă! Referință Bibliografică
VULPOIUL DEMAGOG de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/342745_a_344074]
-
având pupila triunghiulară. Timpanul nu este vizibil. Limba circulară, este aderentă la planseul bucal, fiind imobilă. Dorsal, tegumentul este foarte verucos, fiind acoperit cu numerosi negi rotunzi sau ovali, având un punct negru central. Negii nu prezintă spini. Deseori, negii dorsali se grupează în două proeminențe liniare, situate între umeri. Coapsa si tibia sunt relativ mai mici decât la B. variegata. Articulațiile tibio-tarsale ale picioarelor posterioare, îndoite în unghi drept față de axa corpului, nu se ating. Masculul are corpul mai
PLAN DE MANAGEMENT din 23 august 2024 () [Corola-llms4eu/Law/289947]
-
Cloaca masculilor este umflată și închisă la culoare. Femelele au un șanț medio-dorsal în locul crestei, iar crestele caudale sunt foarte slab dezvoltate (Fuhn, 1960; Cogălniceanu et al., 2000). Colorit: masculii în perioada de reproducere au un colorit de fond, dorsal și lateral, brun-închis cu pete negre până la măsliniu- pământiu, uneori cu nuanțe brun-roșcate; lateral și latero-ventral apar puncte albe, care se aglomerează la cap și pe gușă, putând forma vermiculații albe. Gușa este colorată de la galben la negru
PLAN DE MANAGEMENT din 23 august 2024 () [Corola-llms4eu/Law/289947]
-
Nr. crt. Informație/Atribut Descriere 1 Cod Specie - EUNIS Cod EUNIS - 928, Cod Natura 2000 A403 2 Denumirea științifică Buteo rufinus 3 Denumirea populară Șorecar mare 4 Descrierea speciei Pasăre răpitoare de talie medie spre mare. Sexele au coloritul general similar, dorsal și penele acoperitoare ale aripilor fiind maroniu roșcat, remigele închise la culoare. Ventral, coloritul variază foarte mult, de la exemplare cu colorit maroniu închis complet, până la exemplare cu colorit roșcat deschis. Juvenilii au barațiile ventrale dispuse vertical. Dimensiunea femelelor
PLAN DE MANAGEMENT din 23 august 2024 () [Corola-llms4eu/Law/289947]
-
Bulgariei. Această subspecie a fost semnalată pentru prima dată în Europa din Dobrogea în anul 1988 (Szekely 1994), până atunci fiind cunoscută doar din partea Asiatică a Turciei. Este un fluture de talie redusă (anvergura aripilor între 17-20 mm). Partea dorsală a aripilor este de culoare albastru-violet strălucitoare, cu bandă marginală brun întunecată și cu franjuri albe. În banda submarginală a aripilor posterioare, deasupra puctelor negre apare un șir de 2-3 pete portocalii roșcate. Prezintă dimorfism sexual; astfel la femele zona
PLANUL DE MANAGEMENT din 27 martie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/297816]
-
ca pielea să pară aspră. Negii se pot uni în formațiuni liniare concentrate uneori sub forma a două umflături scurte poziționate între umeri. Zona ventrală a corpului este netedă cu granulații, pe laturile corpului granulația fiind mai evidentă. Coloritul regiunii dorsale a corpului este cenușiu, cenușiu-măsliniu sau cu nuanțe de bej, rar cu nuanțe de verde deschis. Uneori pot apărea două pete reniforme la nivelul umerilor, respectiv o dungă închisă de la ochi până la vârful botului. Ventral culoarea este galben
PLANUL DE MANAGEMENT din 27 martie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/297816]
-
la ochi până la vârful botului. Ventral culoarea este galben cu pete negre. Masculii prezintă, în perioada de reproducere, pe partea internă a antebrațului, calozități nupțiale sub forma câte unei pete închise la culoare. În stadiul de larvă prezintă colorit dorsal brun, respectiv două dungi deschise la culoare dispuse longitudinal în apropierea ochilor; coada este cenușie cu sau fără pete închise la culoare. Specia nu este activă în sezonul rece, indivizii intrând într-o stare de amorțire începând cu luna octombrie
PLANUL DE MANAGEMENT din 27 martie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/297816]
-
reduse, proeminenți, cu pupilă cordiformă și dispunere dorso-laterală, iar timpanul nu este vizibil (Fuhn, 1960; Torok și colab., 2013). Dorsal tegumentul este verucos, prezintă negi rotunzi sau ovali, proeminenți, cu un punct negru central, fără spin (Fuhn, 1960). Coloritul regiunii dorsale a corpului este cenușiu, cenușiu-măsliniu sau cu nuanțe de bej, cu pete simetrice negre sau măslinii (Fuhn, 1960). Ventral culoarea este neagră cu pete mici albe și pete mari colorate de la portocaliu la roșu (Torok și colab., 2013), vârful
PLANUL DE MANAGEMENT din 27 martie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/297816]
-
cornos central, pe laturile corpului granulația fiind mai evidentă (Fuhn, 1960). Masculii prezintă, în perioada de reproducere, pe partea internă a antebrațului calozități nupțiale sub forma câte unei pete închisă la culoare (Fuhn, 1960). În stadiul de larvă prezintă colorit dorsal brun, cu două dungi deschise la culoare dispuse longitudinal în apropierea ochilor; coada este cenușie cu sau fără pete închise la culoare (Fuhn, 1960), tot corpul fiind acoperit de o reticulație fină neagră. Hrana adulților constă din ortoptere, coleoptere și
PLANUL DE MANAGEMENT din 27 martie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/297816]