254 matches
-
ai săi, s-a strecurat binișor afară pe poartă. Îi era limpede că, odată pornit, pentru el, nu se mai afla drum de înapoiere. Satul zăcea încă înecat în lâncezeala greoaie a somnului și întunericului. Apoi a urcat pe ulicioare dosnice până în marginea lui. S-a furișat pe cărarea de lângă gropile de pământ galben prin spatele grădinilor de pe coastă și a ieșit, sus, la câmp; iar de-acolo pe drumul de pământ de pe muchia dealului, drept la Gura Jepșii; de unde, târâș-grăpiș
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
concepții idealiste. Ați crezut neîncetat că, dacă va fi vreodată nevoie, nu veți șovăi să faceți sacrificii drastice. Dar nu puteți păcăli pe nimeni. Care e șmecheria? V Era surprinzător acest contraatac. Îi văzu pe indivizii aceia ieșind din camera dosnică și avu un adevărat șoc când observă că se duseseră să-și ia echipamentul de protecție înainte de a fi putut ști măcar că și el îl va folosi. McAllister se uită sever la Peter Cadron, care întinse către el obiectul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
mai vorbim de frumusețea - cam trecută, dar tot minunată - și de vechea faimă a cârciumăresei, de vinul de Valdemoro, de cel tămâios, sau de Înmiresmata licoare de San Martín de Valdeiglesias; nici de minunata Împrejurare că localul avea o ușă dosnică dând Într-o poiată mare, și de acolo În altă stradă: procedeu foarte util de fofilare și de evitare a vizitei alguazililor, poterașilor, creditorilor, poeților, amicilor În căutare de bani și a altor soiuri de nepoftiți. În ce-l privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
o parte, legănându-și capul alb, înconjurat de un roi de muște, ca un nimb. Păzea, puștiule. Unde naiba te duci? E razie în oraș! Fii atent! Mulțumesc! îi spuse Miluță și-o luă la fugă. Strecurându-se prin locuri dosnice, fugi până în apropierea pieței din fața depoului, unde se uneau toate drumurile ce duceau și ieșeau din oraș. Piața și depoul, cu intrările și ieșirile, erau păzite de jandarmi. Văzu doi agenți aprinzându-și țigările și intrând în bufetul gării. Sări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
fost furate mai multe tablouri datorate lui Monet, Picasso (Cap de arlechin), Matisse (Cititoare în alb și galben), Gauguin (Logodnica) și altele din 150 câte adăpostea expoziția temporară. Hoții au desprins de pe pereți tablourile, le-au scos printr-o fereastră dosnică și leau urcat într-o mașină în aproximativ patru minute. Alarmată, poliția a ajuns la fața locului în cinci minute, când n-a avut altceva de constatat decât o vagă urmă de pneu lăsată de o mașină care demarase rapid
Furt de tablouri () [Corola-journal/Journalistic/4152_a_5477]
-
aerul pedagogic insuportabil. - Poate că știi că am primit amenințări. Acum lucrurilemerg mai departe, sunt urmărit pe stradă de o ceată. Și Dan Bogdan nară cum figuri suspecte îl pândesc de câtăva vreme la întoarcerea sa acasă pe o stradă dosnică întrun cartier cam pustiu. De câteva ori, ca să evite orice accident, a luat trăsura. Deunăzi însă, negăsind nici un vehicul, a fost nevoit să vină pe jos. La o răspântie din apropierea casei sale, au ieșit din umbră, din direcții opuse, câțiva
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Casele fuseseră ale socrilor lui Gulimănescu și intraseră în dota soției acestuia. Pe urmă soții Gulimănescu G. Călinescu vânduseră lui Dan Bogdan imobilul dublet, fiindu-le cu totul incomodă folosirea lui, din cauza separației totale. Deși pe o stradă cu totul dosnică, casele, cu etaj, aveau amploare și se semnalau prin particularitatea că posedau fiecare, în afară de o intrare interioară prin curți, ce ducea la parter și etaj, câte o intrare prin față, direct din stradă, pe câte două trepte de piatră în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mizerabilă de pe lume și-mi pare bine că n-am nici un stil, nici o însușire literară. Sper că nenorocul nu va face ca aceste rânduri să "placă" cuiva. Ar fi culmea. Foarte rar poeții au statui, și pe străzile cele mai dosnice. Reputație au oamenii politici, oamenii de acțiune. Ea se cucerește cu spada, cu fapta, și un Cromwell, un Napoleon se bucură de o glorie pe care niciodată un poet nu o va atinge. Cine se va măsura oare cu Alexandru
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fi bănuit nimic. Atâta material nu putuse intra în cimitir fără complicitatea unor paznici, oricâte subterfugii s-ar fi folosit (sicrie, căruțe cu ghivece de flori). Mai degrabă astfel de transporturi se făceau noaptea, cu ajutorul cuiva dinăuntru și pe drumuri dosnice. Doi oameni fură dibuiți ca aparținând Mișcării și concediați, o pază severă se institui în cimitir. Saferian mai știa că Gavrilcea se ascunsese împreună cu Pica în cavoul așa-zis al său și că acolo fusese împușcată fata, în ce anume
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
să-l primești dumneata personal. Suflețel nu îndrăzni a replica. Consultîndu-se cu Aurora, deciseră că nu se putea refuza o propunere a lui Hangerliu, care era echivalentă cu una a prințesei. Aranjară un pat pe o canapea dintr-o odaie dosnică din imobilul directorial, și când clopoțelul zdrăngăni la poartă, Suflețel însuși ieși în curte în întîmpinarea musafirului. Era un individ cu gulerul ridicat, din care pricină nu i se putea distinge fața, și care zise molatic: - Sunt trimis de domnul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
înapoi. El se holbă la bani fără să se miște. Ea-i luă și-i vîrî într-un buzunar al hainei lui. Thaw se ridică și-și trase haina. Ea îl conduse pînă jos. El o luă încet pe străduțe dosnice, spre casa lui Drummond, deschise ușa cu lacătul spart și se furișă într-o încăpere care dădea în hol. Lumina, reflectată a unui felinar de stradă dezvăluia privirii un fotoliu din imitație de piele, cu bibelouri de porțelan pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mărfuri, cu etaje mereu mai animate, pe când eram copil și-mi sprijineam capul de șoldul mamei, o ființă enormă ca o statuie, care umplea cabina în întregime, până la becul de deasupra. Întotdeauna urcam, nu coboram niciodată decât pe scările magazinelor, dosnice și murdare, până ne vedeam în strada plină de faruri și de neoane. Iar altădată suiam, printr-o casă a liftului uriașă și vântoasă, pe o platformă fără pereți și tavan, atârnată doar de un cablu ce dispărea undeva în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de tembelismul din ochii lor, și una dintre sarcinile lui Maarten era să-i scoată la plimbare, pe toți trei, în lesele lor de piele grosolană. Cândva fiarele sfâșiaseră un copil, de aceea trebuiau plimbați cu mare grijă, prin locuri dosnice și pustii, și tot se smuceau ca diavolii când zăreau vreuna din enormele pisici olandeze, cu zgărdițele lor cochete la gât. Într-o seară, lăsîndu-se târât de cerberul cu labe strâmbe, privind oriunde, la norii joși, la terasamentul de cale
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ceva mai obosit și ziua a fost grea, meșterul a observat că am ceva, că nu sunt într-ale mele. Am mers la o farmacie și mi s-a dat un fel de doctorie grețoasă. Apoi, pe drumuri ocolite și dosnice, am luat calea întoarsă spre casă, drum de trei-patru kilometri. Febra ajunsese al culme și picioarele nu mă mai ajutau, drumul din apropierea casei l-am făcut aproape târându-mă. Ajuns la ușă, mi-am pierdut cunoștința și mai târziu, spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
o definiție simplistă. Nu e chiar așa, fiecare vede altfel nonfiction-ul. Am o suspiciune adânc înrădăcinată în suflet cu privire la veridicitatea tuturor faptelor prezentate. Asta poate și datorită experienței acumulate ca scriitor. De exemplu, într-o seară mergi pe un drum dosnic și dai peste un bărbat ciudat care ține o bâtă în mână. De fapt e un slăbănog de un metru șaizeci și doi de centimetri, care ține în mână o bâtă minusculă cât un pisălog. Acesta este adevărul. Când îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
prudent? Ei pe dracu’! Cine crezi că ar avea tupeu să îți reproșeze că exact în clipele cînd erai așteptat acolo, în primele rînduri, matale ți-ai luat coada între picioare și te-ai pitit prin cine știe ce cotloane și locuri dosnice? Punctul numărul unu de observație, nenicule, bineînțeles că ne-am gîndit la toate, deci și la amănuntul ăsta. Simte că este împins de la spate, aproape luat pe sus, ești pe mîini bune, aude din nou aceleași voci, ia uite, băieții
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
a face cu tine. Aici s-a rupt firul, te-ai implicat prea adînc în acțiune, Părințele, o fi cum spui tu, dar nu mai pot da înapoi acuma, mortul de la groapă nu se mai întoarce, în spatele altarului cămăruța aia dosnică fusese ticsită cu arme și grenade pe care doar niște foi de cort decolorate de soare le fereau de privirile oricui și-ar fi băgat nasul acolo. — Am ieșit pînă la urmă și eu din pasaj, mă întrebam ce o să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
monarhiei, erau foarte mulțumiți de ei Înșiși, ipocriți și depășiți iremediabil atât În privința ideilor intelectuale, cât și În privința ideilor sociale. — Sincer vorbind, spuse el mai departe, are mai puține scrupule decât o „creatoare de Îngeri“ care locuiește pe o alee dosnică. Magazinul lui e pe Budapester Strasse ori pe Ebertstrasse sau Göring Strasse sau cum dracu’ o mai fi numind-o Partidul acum. Apoi mai sunt și dealerii, comercianții de diamante care cumpără și vând În birouri elegante, unde cineva care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
scriitorul, nici cercetătorul, nici profesorul, nici soțul, nici tatăl. El a fost azvârlit afară. N-a mai rămas decât senzația, presiunea ușoară, caldă, asupra coastelor lui. Camera e rece și ea arde toată. El lunecă în jos, pe alei limbice dosnice, cotloane care au supraviețuit când uriașul neocortex și-a croit loc printre ele ca o superautostradă. Își simte pielea lipită de mâinile ei, pielea prea albă, ca de hârtie, brațele goale ca niște gheme umflate de vene, șoldurile ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Ei bine, eșalonul superior al unui partid este o bandă de indivizi aflați în interior. Ei ocupă toate pozițiile - cheie. Sunt cam opt sute de indivizi și, înainte de alegeri ei se întâlnesc în acea încăpere binecunoscută, plină de fum de țigări, dosnică, despre care am auzit cu toții, unde se vorbește în cuvinte din patru litere. Fiecare dintre ei are propria cameră plină de fum, în care se înghesuie vreo două sute de susținători; aceștia își capătă și ei slujbele lor. Grupul conducător este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
poate face nimic. Căci strada era lungă, tăcută și tristă. Privind-o, simțeai cât de neînsemnat e colțul de lume din care face parte. Așa putea arăta o stradă dintr-un oraș de provincie, uitat de Dumnezeu, sau o uliță dosnică dintr-un oraș sud-american, sau un drum prăfuit, singuratic, din Kansas. Zmeele, fluturând policolore, cu cozile lor de hârtie creponată, încîlcite în sârmele de telegraf, măreau și mai mult singurătatea disperată a străzii. Printre pietrele din pavaj creșteau buruieni și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ale trădării, realizând imaginar o cartografiere a orașului în care s-a produs “crima” reală sau imaginară: „De pildă, acum îmi închipui cum ți-ai scos rochia, ciorapii, cămașa. În ce cameră, în ce stradă? ... Desigur, într-un colț mai dosnic, căci pe străzile principale vă temeați să nu vă văd. Și eu, care bănuiam totul, nu îndrăzneam să merg decât pe străzile principale, ca să nu vă întâlnesc... Un ungher din București devenea pentru un timp oribil, și apoi, pentru cine știe ce
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
era o persoană importantă, nu prea știau exact cine era el. L-au spânzurat pentru satisfacția de a spânzura pe cineva important. Casa lui Noth, spunea Westlake, fusese bombardată de artileria rusească, dar Noth continuase să locuiască într-o cameră dosnică rămasă intactă. Westlake a făcut un inventar al camerei, a constatat că aceasta conținea un pat, o masă și un sfeșnic. Pe masă se aflau fotografii înrămate ale lui Helga, Resi și soția lui Noth. Mai era și o carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
început să ne spună că vom fi duși nu știu unde și că or să ne bată cu cizmele în gură. Am cerut să merg la toaletă pentru o treabă urgentă. Cunoșteam bine locurile și, sub pretextul nevoilor, am găsit o ieșire dosnică, peste zid, către casa Aurei Buzescu, lăsând buletinul de identitate polițiștilor. Ziceam că voi rezolva eu cumva conflictul acesta minor. În copilărie, bătusem mingea pe strada Donici cu alt copil, Traian, despre care știam că ajunsese profesor la facultatea de
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
și până la cină am umplut Papierkorb-ul cu foi stricate. Singurul timp cu adevărat plăcut în această zi de infern a fost jumătatea de oră dinainte de cină, când, pe lumină încă, am pornit cu Yvonne de mână spre Șosea, pe străduțele dosnice pe care tot așa, cândva, mergeam cu tata. Se întâmpla probabil cu un an sau doi înainte să moară, el era mulțumit ca niciodată în viață, mai ales de casa ce abia o terminase, nu doar de construit după modestele
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]