202 matches
-
Aristip. Ce se poate spune despre bunul-plac al lui Aristip? Greu de dat un răspuns univoc asupra definiției teoretice a plăcerii. Textele se schimbă cu timpul: ceea ce afirmă Diogene Laerțiu la trei secole după Hristos diferă uneori de fragmentele din doxologia stoiciă - din Cicero îndeosebi - ori din patrologia greacă sau latină: Lactanțiu, Grigore din Nazianz și Augustin însuși practică în mod intenționat caricatura: ei îl recuză pe Aristip în totalitatea lui, ca vinovat de a fi un învățător într-ale plăcerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Aristip. Ce se poate spune despre bunul-plac al lui Aristip? Greu de dat un răspuns univoc asupra definiției teoretice a plăcerii. Textele se schimbă cu timpul: ceea ce afirmă Diogene Laerțiu la trei secole după Hristos diferă uneori de fragmentele din doxologia stoiciă - din Cicero îndeosebi - ori din patrologia greacă sau latină: Lactanțiu, Grigore din Nazianz și Augustin însuși practică în mod intenționat caricatura: ei îl recuză pe Aristip în totalitatea lui, ca vinovat de a fi un învățător într-ale plăcerii
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Paris, 2000. De Coulanges, Fustel, Cetatea antică, vol. I, Editura Meridiane, București, 1984. Debray, Régis, Viața și moartea imaginii: o istorie a privirii în Occident, Editura Institutul European, Iași, 2011. Diaconescu, Mihail, Prelegeri de estetica Ortodoxiei, Vol. I-II, Editura Doxologia, Iași, 2009. Didier, Julia, Dicționar de filozofie, ed. a II-a, Editura Univers Enciclopedic Gold, București, 2009. Dumitrescu, Sorin, Iconostasul roman de la Scala Coeli: biografia unei sinteze stilistice, Anastasia / Institutul Cultural Român, București, 2005. Dumitrescu, Sorin, Noi și Icoana (I
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
168. 210 Ibidem, p. 174. 211 Vezi A. Stoleriu, op. cit., p. 79. 212 Ibidem. 213 Jean-Luc Marion, Vizibilul și revelatul: teologie, metafizică și fenomenologie, Editura Deisis, Sibiu, 2007, p. 8. 214 Mihail Diaconescu, Prelegeri de estetica Ortodoxiei, vol I., Editura Doxologia, Iași, 2009, pp. 345-346. 215 Ibidem, p. 355. 216 Revenind la exemplele extrase din lumea artei, din această ultimă categorie, reamintim existența așa-numitelor imagini de tip acheiropoietos (nefăcute de mână omenească), despre care istoricul de artă André Grabar susținea
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
atinge maturitatea ultimă. Iată de ce porunca inițială de a “cultiva” grădina Edenului, deschide nesfărșitele perspective ale culturii. Ieșită din lumea culturală a mănăstirilor, asumăndu-și diversitatea anagogică a domeniilor sale, cultura reconstituie cu propriile mijloace “liturghia cosmică” - adică preludiul terestru al doxologiei cerești. Prin chiar firea sa, omul este predestinat acestei slujiri: el este “o partitură muzicală, un imn minunat dedicat atotputerniciei creatoare”. “Slava ta, Hristoase, este omul pe care l-ai așezat ca poet al strălucirii Tale”. “Iluminat încă de pe pămînt
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Elena Bărbulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2305]
-
aș fi putut ca să Îndur chinuri și mai mari. După această Întâmplare, timp de trei zile nu am putut să fac nimic. Tresăltam de bucurie și slăveam neîncetat pe Dumnezeu. Nu puteam nici să mănânc, nici nimic altceva să fac ... doxologie neîncetată”. În alt loc, același cuvios părinte, Într‑una din epistolele sale, a adăugat : „În toată viața mea nu‑mi voi putea plăti marea mea datorie față de Sfânta Eufimia care, deși Îmi era necunoscută și fără să aibă vreo Îndatorire
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
de o sută de bobițe, nu din acela mic. Părintele ne‑a explicat că rugăciunea inimii este completă pentru că este alcătuită din două părți. Prima parte reprezintă chemarea numelui lui Dumnezeu, «Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeuă, care este o doxologie, prin care Hristos e recunoscut ca Domn și ca Fiu al lui Dumnezeu. Cea de‑a doua parte este rugăciunea propriu‑zisă : «miluiește‑mă pe mine păcătosulă. A doua parte trebuie rostită diferit față de prima. Prima parte trebuie rostită rar
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
de Landsheere, care reia o serie de sugestii ale înaintașului său Henri Piéron: Docimologia este știința care are drept obiect studiul sistematic al examenelor, în particular al sistemelor de notare, și comportamentul examinatorilor și al examinaților. Docimantica este tehnica examenelor. Doxologia este studiul sistematic al rolului pe care îl joacă evaluarea în educația școlară. Evaluarea, în sens restrâns ș...ț, merită deci un loc important în învățământ, din care face parte integrantă. Ea are întotdeauna un raport direct sau indirect cu
[Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
dreptul sporadice, iar atunci când apar, sunt lipsite de o minimă consistență doctrinară. Pe acest fond relativ sărac pentru spațiul teologic și intelectual, deopotrivă, apariția lucrării domnului Mihail Diaconescu, Prelegeri de estetica Ortodoxiei (2 vol., Iași, Mitropolia Moldovei și Bucovinei, Editura Doxologia, 2009) constituie o premieră ce merită toată atenția, mai ales că este vorba de un tratat consacrat problematicii esteticii teologice. Desigur, autorul pătrunde pe un teren relativ nou, supus multor ispite și capcane, un teren ce se cere a fi
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
al doilea al tratatului său consacrat ipostazelor artei, profesorul Mihail Diaconescu, în cadrul unui exercițiu analitic riguros, menit să sprijine edificiul teoretic al specificității creației estetice, deschide noi câmpuri problematizante, printr-o serie de conceptualizări incitante: arta este rugăciune, arta este doxologie, arta este ofrandă, arta este catehizare, diaconie, bucurie, tradiție vie, reuniune de simboluri, spiritualizare, arta ca har, anamneză, ca expresie a libertății întru Hristos, ca ispășire, analogie. În această a doua parte a lucrării, autorul ține cont de dezbateri teoretice
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
Aristip. Ce se poate spune despre bunul-plac al lui Aristip? Greu de dat un răspuns univoc asupra definiției teoretice a plăcerii. Textele se schimbă cu timpul: ceea ce afirmă Diogene Laertios la trei secole după Hristos diferă uneori de fragmentele din doxologia stoică - din Cicero îndeosebi - ori din patrologia greacă sau latină: Lactanțiu, Grigore din Nazianz și Augustin însuși practică în mod intenționat caricatura: ei îl recuză pe Aristip în totalitatea lui, ca vinovat de a fi un magistru într-ale plăcerii
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
care, prin limbaj, se produc niște acțiuni. Rugăciunea, în măsura în care ține de limbaj, are forță ilocuționară: prin rostire se performează un act. Știm că rugăciunea este fie de cerere, fie de mulțumire, fie de slavă. Ei bine, toate acestea, cererea, mulțumirea, doxologia sunt acțiuni. Dacă și despre celelalte tipuri de rugăciune, nonlingvistică, despre suspinul de orice fel, se poate spune că este o acțiune, atunci putem spune, în general, că rugăciunea este o acțiune a omului față de Dumnezeu, o acțiune în raport
Comunicarea eficientă a omului cu Dumnezeu şi cu semenii săi by Ștefan Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/694_a_1168]
-
din eshaton 1. Tâlcuiește inspirat Scriptura nu cel capabil să-i refacă contextul cultural și politic, ci cel plasat în cutia de rezonanță metaistorică a revelației. Interpretul va pune atunci în lumină nu crizele logosului apofantic, ci infinitatea hiperbolică a doxologiei. Pentru aceasta e nevoie de o altfel de erudiție, dincolo de disciplina filologică și subtilitatea filozofică a inteligenței livrești. Evanghelizează cel care binevestește alături de un angelos, ce și-a făcut din Cuvântul Scripturii „pâinea cea de toate zilele”. Nu o „demitologizare
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
conlucrării dintre ele, a chipului lui Dumnezeu în om, a chenozei, a ascultării, a fecioriei Maicii Domnului, a transfigurării materiei la Înviere, a îngerilor buni și răi, a judecății particulare și universale, a apocatastazei și ereziilor de tot felul, a doxologiei, au putut fi dezbătute și înțelese în lumina hotărârilor Sfintelor Sinoade cu exemplificări din istorie sau actuale. Mă rugam lui Dumnezeu și mă miram, mulțumindu-I că-mi punea în gură - nu pentru virtutea mea, ci pentru nevoia de zidire
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
făcut-o. Pe aceștia, ca și pe Iuda, nu avea cine să-i mai dezlege de păcatul săvârșit. În fața mărturisirii lor se aflau doar cei cărora le slujiseră, își aruncau arginții în Templu. Mântuitorul, învățându-ne rugăciunea domnească: Tatăl nostru, după doxologia adusă Tatălui, după cererile pentru nevoile inerente vieții pe pământ și împăcarea cu semenii și cu Dumnezeu, încheie prin cutremurătoarea invocare: „Și ne izbăvește de cel viclean!”. Aceasta este în ultima instanță toată lupta și tot zbuciumul lui satan: prăbușirea
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
anului și anume: catavasiile, troparele, condacele și laudele fiecărui praznic Împărătesc, rânduiala utreniilor și a celor trei Liturghii, Te-Deum pentru domnitor și mitropolit, Gramatică psaltică veche, Anastasimatar, voscresne, Antologhion, Penticostar, iar pe lângă acestea rugăciunea lui Filotei pentru Constantin Brâncoveanu, două doxologii și patru tropare pentru ucenici. Prin această lucrare În românește, se asigura stranei necesarul pentru tot anul. În anii următori, toți psalții se vor folosi de ea, la strană sau În școlile de muzică, copiind-o Întreagă sau pe porțiuni
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Liviu Botezatu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92312]
-
Vlahu, Iovașcu Vlahul, Iovașcu a lui Vlahu, Iovașcu Vlahul și Protopsaltul Curții sau Iovașcu Vlahul și Protopsaltul Curții Ungrovlahiei. Referitor la activitatea componistică a lui Iovașcu, putem spune că era un melod original, neimitat, compunând diferite cântări și În special doxologii dintre care se disting cea de la Înălțarea Sfintei Cruci, sărbătorească și veselă În glasul IV, numită „frumos glăsuitoare“. Compozițiile lui Iovașcu Vlahul, datorită calității lor, au pătruns repede În literatura universală de specialitate, impunândul Încă din timpul vieții, acestea fiind
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Liviu Botezatu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92312]
-
accent pe cele euristice și de cercetare. Catedra de religie și limba și literatura română pot realiza o activitate prin care elevii de liceu să conștientizeze influența adâncă pe care o are religia și literatura având ca teme: literatura ca doxologie, literatura de inspirație creștină, mentalitatea și morala creștină în literatura română. Specialiștii în domeniul interdisciplinarității identifică mai multe posibilități de insinuare a acesteia în învățământ. Cel puțin pentru învățământul preuniversitar se pot identifica trei puncte de intrare a interdisciplinarității.(Văideanu
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Floricica Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1350]
-
nu ține de o mecanică a repetiției pliată pe câteva fixații conservatoare, ci de fericitul acces la surse (din care ne-ar fi plăcut ca autorul nostru să se inspire mai adânc). Ortodoxia nu este conservator-orizontală, ci radical-verticală. În liturghie, doxologia nu face decât să înghită apofatic abisul lui Dumnezeu. Tradiția nu trimite la anteriorități, ci la rădăcini, deci spre izvoare. Tradiția nu te învață exhaustiv tâlcurile istoriei căzute, ci te previne asupra ispitelor risipirii sub vremi. Tradiția ne reamintește că
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
infinită datorie. Experiența holistică a condiției tragice a umanității, de la Adam până la ultimii fii risipitori ai veacului, este rezervată, în ascuns, doar sfinților. Liturghia sfinților cuprinde, prin definiție, rugăciunea de pocăință și de mijlocire pentru întreaga lume, alături de euharistie și doxologie. Sfinții își interiorizează soarta lumii întregi. Precum Avraam, sfinții Îl întreabă pe Dumnezeu: „Pierde-vei, oare, pe cel drept ca și pe cel păcătos, încât să se întâmple celui drept ce se întâmplă celui nelegiuit?” (Facerea 18, 23). În rugăciunile
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
șuetă sau anchetă. Părintele Teofil ne îndeamnă la rugăciune și la o viață trăită în curăție, cinste și recunoștință. Astfel, pe lângă rugăciunea de cerere - „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul” -, creștinul trebuie să adauge și doxologia: „Mare ești Doamne și minunate sunt lucrările Tale și nici un cuvânt nu este de ajuns spre lauda minunilor Tale”. Această rugăciune de slăvire este socotită de părintele Teofil „tunetul pământului” (p. 154). Anii de după Revoluție l-au pus pe părintele
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
a îngerilor. Hrana lor permanentă este Cuvântul lui Dumnezeu. Desfătarea în rostirea numelui lui Iisus se prelungește în bucuria nepieritoare de a mulțumi pentru darul necuprins al vieții. Aflat în starea de contemplație naturală, monahul face experiența „eternei reîntoarceri” a doxologiei. Când rugăciunea euharistică arde în inima monahului ca rugul nemistuit de flăcări al lui Moise, atunci viața sa nu mai suferă amenințările traumaticei experiențe a plictisului. Repetiția - atât de importantă în rumegarea Scripturii, ea însăși o formă de rugăciune - se
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
inima monahului ca rugul nemistuit de flăcări al lui Moise, atunci viața sa nu mai suferă amenințările traumaticei experiențe a plictisului. Repetiția - atât de importantă în rumegarea Scripturii, ea însăși o formă de rugăciune - se regăsește cu aceeași greutate în doxologia creației. Am observa aici că, într-o lume care a secularizat prin cultura grădinilor nostalgia pentru originea noastră paradisiacă, caracterul poetic al contemplațiilor monahilor poate fi răstălmăcit. Contemplațiile duhovnicești sunt lipsite de echivocul emoțional al modernilor aflați în fața frumuseții naturii
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de„credincioșie” așa cum îl folosește Isaia (cap. 25, 1), iar ca adverb, atâtde bine cunoscut și frecvent cântat în cultul sfintei noastre Bisericii,cuvântul „amin” w m< a ;confirmă într-un fel cele afirmate sau maiexact încheie întotdeauna cunoscuta mică doxologie cu „amin”, adică„într adevăr”, sau „așa este” (cf. Numeri 8, 6). Pe de altă parte, seimpune sublinierea că nici pe departe nu este vorba în aceastăafirmație de a avea o credință în sens cognitiv adică a crede că unlucru
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
închinare. Când la serviciul divin, mai ales la săvârșirea Tainelor, se aude mărturisirea de credință, atunci comunitatea mărturisitoare își dă seama din nou de conținutul credinței și, în acest timp,Îl slăvește pe Dumnezeu Cel treimic, pe Care-L mărturisește. Doxologia și înțelegerea dogmatică sunt aici strâns alăturate<footnote Prof. H. Pitters, op. cit., p. 285. footnote>. Liturghiaeste o mystagogie, după Sf. Maxim Mărturisitorul, deoarece ea în-vederează omului relația dintre Creator și făptură. În ea omul asimilează și consumă Cuvântul lui Dumnezeu
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]