311 matches
-
a droguri, Barbara. Sunt high numai intrând acolo. Are un bong în mijlocul camerei, pe covor, pentru numele lui Dumnezeu. Sunt sigură că vom lua cu toții foc într-o noapte. S-a oprit și s-a uitat din nou la carne. — Drăcia dracului, nu putem să folosim astea. O să sfârșim toți cu botulism. A luat un cotlet și l-a aruncat în coș. — Ok, a zis, cu un oftat, deschizând ușa cămării. Presupun că o să avem paste la cină. O jumătate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
cap, dar când am ajuns pe platou acolo unde oamenii voiau s-o ia în două direcții opuse, ambuteiajul era mult mai rău. — Unde e mama, a zis Polly la un moment dat. M-am uitat în jur, Sheba dispăruse. — Drăcie, a zis Richard. Ascultați, trebuie să ne luăm cu toții de mână, să facem un lanț, ca să nu ne pierdem. Era ceva de fetiță panicată în vocea lui și, mai mult de milă, m-am hotărât repede să fac cum spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
transsubstanțializez cu Mica Sirenă. Eram bucata academică a unei delegații parlamentare ce urma să scaneze felul în care danezii asigură egalitatea de șanse. Nu în lozinci, ci în instituții. Și pe cinstite, a fost un șoc. Fir-ar să fie, drăcia exista, funcționa, nu era o frecție eticistă. Nu-ți voi povesti tot ce am văzut, nici ce procente de reprezentare erau pe acolo, ci, păstrând obiceiul, îți voi scrie doar despre ceea ce m-a topit, m-a topit până m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Doamne, mai mult decât s-o ocolesc cu scârbă n-am făcut. Ei toți erau clonele lui Ceaușescu, iar noi eram țucălarii lor o dată ce i-am lăsat să se ușureze, de câte ori au vrut, pe demnitatea noastră. Mă rog, sau pe drăcia aia abstractă despre care citiserăm noi în cărți. Oxford, sfârșit de noiembrie 1999 Mircea: Rezistența prin hedonism Până în 1987, când am terminat facultatea, am trăit istoria cu inconștiență și dezinvoltură. Mă uitam la ea, vorba unuia dintre plutonierii alcoolizați ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
seminarii, bibliografii, hai, câte un whist și câte un chefuleț mititel și decent. De fapt, la mine, vârful de sarcină în materie de „destrăbălare” a fost atins în liceu, când m-am ținut cu ghearele și cu dinții de câte drăcii s-a putut. Și zău că je ne regrette rien, cum zice femeia aceea, Piaf, care mie îmi place enorm. Îl recunosc în tine pe derbedeul din mine. Vezi, altă asimetrie de gen. Nu avem feminin pentru derbedeu. Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
pus dracu pe boieru meu, pe boieru nostru cel mare de la Cornul Caprei să poposească aici... Ș-a văzut pe hangiță... Anița asta am auzit că-i năstrușnică muiere... Ș-o păzește ungurul de comedie, cu farmece și cu câte drăcii sunt pe lume. Mă chiamă boieru. Zice: Măi Petrișor, poți tu să duci o veste până la hanul cel mare? Pot, stăpâne, zic. N-am fost acolo niciodată, da’ o veste pot să duc. Apoi, măi Petrișor, zice, du-te și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mai este pe-afară, zise el. — Merg și eu... vorbi Niță trăgându-și pe umeri tohoarca. M-or fi așteptând băieții... Cum ieșiră, îi biciui viscolul în față; apoi mai la larg îi învălui un vârtej des și aprig. —Ei, drăcia dracului! strigă Faliboga scuipând, îmi intră și-n gură!... Niță își strânse mai bine pe el cojocul mare. Faliboga se lăsă spre bordeiul lui: — Nu-i chip! gemu el, trebuie să mă duc să-mi iau altceva pe mine... Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
s-o conving cât de mult îmi revenisem. În timp ce mă spăla - un proces neplăcut ce presupunea cârpe de șters și un lighenaș de apă călâie și îmbâcsită - am atacat problema. —Mamă, m-am hotărât să mă întorc la New York. —Ei drăcie, termină cu prostiile. Și a continuat să mă clătească. —Cicatricele mele se vindecă, genunchiul meu face față la efort, toate vânătăile au dispărut. Era ciudat, de fapt; avusesem nenumărate răni, dar nici una gravă. Deși fața mea fusese plină de vânătăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
doilea mail era de la mama! Cu asta, era a doua oară în viață. Ce s-o fi întâmplat? Către: Magiciansgirl1@yahoo.com De la: Thewalshes 1@eircom.net Subiect: Mustața lui Helen Ce i-ai spus lui Helen să facă cu drăcia aia de cremă depilatoare? Dumnezeule mare, ce miros! Și persoanele care au venit la ușă au făcut comentarii asupra lui. Băiatul care ia banii pe lapte (un mucos) a zis - și mă jur că nu mint - „Văleu, domniță, tocmai ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
receptorul în furcă, apoi l-am ridicat din nou. — A fost un telefon din oraș, domnule, mi-a răspuns fata. E totul în regulă, domnule? — Da, am răspuns. Mulțumesc. Totul e în regulă. Ua, mi-am spus eu - uite altă drăcie. Era un telefon local, fără discuție. Cât se poate de local, într-adevăr. * Era ora două patruzeci și eu eram pe Broadway, îndreptându-mă spre nord. Ei, cât de prost crezi că mă simt? ... Păi, te înșeli. Sunt impresionat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
făcu el. — Ai vândut un milion? S-a destins. Nu se putea citi nimic în spatele zâmbetelui său strâmb. — Fii serios, făcu el. — Păi, cât ai vândut? — Ei, un număr rezonabil. Am râgâit și am ridicat din umeri. Am râgâit iar. — Drăcia dracului! am exclamat. Scuză-mă. Am căscat. Mi-am plimbat privirea prin cârciumă. El s-a întors la cartea lui. —Hei, am spus eu. Chiar în fiecare zi... Faci chestia asta chiar în fiecare zi, adică scrii? Ai un program
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
din mansardele și locuințele lor la comun, zicându-și - om fi noi liberi în maniere, dar ăștia doi bat toate recordurile. — Hei, frate negru! Ninety-Eighth Street. Am întors capul. Doi tipi negri cu un câine mare care trăgea de lesă. — Drăcia dracului. Cred că câinele meu vrea să-l muște pe unul din șmecherii ăștia albi. — Fielding, am spus eu încordat. E nebun? Hai să luăm mașina. Asta e țara nebunilor. — Vezi-ți de drum, moșule, și ține-ți capul sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
altă considerație. Trebuia să fie impresionată, puțin pusă la punct și, poate, pedepsită de neobosita forță a minții pe care o trezise la viață. I-am întâlnit privirea. În ochii ei întunecați, plini de viață, se citea consternarea, încântarea. Ei, drăcie, mi-am spus eu. Ferma animalelor fusese o glumă de la cap la coadă. — Știi, e vorba de o alegorie, mi-a spus ea. — Ce? — E o alegorie. E vorba de revoluția din Rusia. — Cee? Mi-a explicat. Chestia asta a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
e moștenitorul tronului. Adică, vreau să spun că el trebuie să știe pe ce va pune mâna, nu-i așa? Altă zi, altă cârciumă. Fat Paul și Shakespeare. Eu și Fat Paul - suntem ca doi frați. Cu el făceam toate drăciile și scandalurile, cu el mă hârjoneam și mă băteam toată ziua. Am încetat cu hârjoana și bătăile pe la douăzeci și cinci de ani. Durea prea tare. El nu pierdea niciodată. Azi îmi e frică de Fat Paul și am grijă să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
gravidă, John. Grozav, mi-am spus eu: acum și Caduta o să aibă o cădere nervoasă. După care altceva mi-a trecut prin minte: — Ești sigură că e al lui? Nu sunt chiar așa de sigură. — Dar iei pastile. Ai o drăcie acolo, înăuntru. — Răspunde-mi la o întrebare, John. De ce trebuie doar femeia să ia întotdeauna măsurile de protecție? — Hă? Pentru că femeia este cea care întotdeauna rămâne gravidă. Credeam că sunt sterilă. — Cine? — Eu. Sterilă. A, da - rimează cu Beryl. — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
să spun. Dar uite un alt fel de a reacționa: dacă se poate întâmpla orice, să ne asigurăm al naibii de bine că nu se va întâmpla niciodată. — Te referi la Dolores, spuse Vultur-în-Zbor. Virgil nu-i răspunse. DOUĂZECI ȘI NOUĂ — Ei, drăcie! zise Nicholas Deggle. Stătea pe plaja Calf, după ce sosise prin „poarta“ prin care-l trimisese pe Vultur-în-Zbor cu două săptămâni în urmă, și era foarte furios pe el însuși și, din această cauză, pe tot universul. Făcuse o greșeală atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
munte. Și mai era și faptul că, dacă Tulpina nu era demnă de încredere îl putea arunca oriunde, poate chiar într-o situație mai proastă decât cea în care era acum. Nu mai putea face nimic: trebuia să urce. — Ei drăcie! Repetă Deggle. Silueta lui deșirată și fragilă nu era făcută pentru astfel de efort fizic. Numai gândul la el îi făcea limba s-o apuce pe calea blasfemiei. Se mai înveseli la ideea reacției lui Grimus - și a lui Jones
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
la piciorul drept șase degete, iar eu îi spun că nu se poate una ca asta la o față bisericească, și că ai cinci! ― Cinci am, flăcăilor; cinci am și eu, ca toți oamenii! M-a ferit Cel-de-Sus de o drăcie ca asta... Cum o să am șase!? Și văzând că cei doi îl priveau neîncrezători, adăugă: Iată, ca să vă încredințați, mă descalț, să-mi vedeți degetele... și să le numărați! Și popa, la iuțeală, poate că dorea și el să mai
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
mingea în pământ și trecu lângă băieții care așteptau momentul prielnic să fugă în celalalt bar. Moscu profită de concentrarea lui Matei în altă parte și-și puse planul în aplicare: deodată ne trezirăm cu el în barul celălalt! Ei, drăcia dracului! "Mă, când naiba a fugit Moscu, de nu l-am văzut, să-l ating?! se-ntreba Matei înciudat. Las-că-l agăț eu la prima ocazie; nu-mi mai scapă!" Dar Moscu scăpă: și la prima, și la a doua, și
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
al Elenei era tras cu o linie neagră, îl umpluse tot cu negru, culoarea ei favorită. Două alte linii negre desenau tâmplele regulate, rămase în alb; cerceii erau verzi. Cât venin o fi pus în verdele ăsta! E invidioasă pastelista! Drăcia de portret semăna totuși. Am aprobat și am dat dezlegare. Dar ce-o fi pățit Bonifaciu! A fost pus desigur la expiațiuni. Va fi mai făcut ceva mătănii, se va mai fi umilit și numărul dracilor prismatici la expoziția debutanților
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
i s-au adus Îmbunătățiri formidabile. Unul, Titel, căruia avea să i se spună Meșteru, mai mare decât mine cu vreo șase ani, dusese la desăvârșire arta invizibilelor. Puteai cumpăra de la el - că făcea negoț cu fel și fel de drăcii - crăcane simple, cu un singur fir de elastic, Începând de la cinci lei. Dacă dădeai Încă cinci, primeai douăzeci de copci din cele mai proaste, făcute din sârmă de aluminiu. Dar astea erau ciurucuri, pentru copiii de grădiniță. Cunoscătorii Își puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
vindea chiar și flecuștețe. Halviță care mirosea a pișat de cotoi, gogoși acre, date prin zahăr pudră amestecat cu făină, că zahărul se găsea greu În acele vremuri, acadele În care Îți rupeai dinții. După ce copilărimea satului se Îndopa cu drăciile astea fabricate de el Într-o chichineață murdară și plină de muște din fundul curții - ca să nu vadă nimeni ce și cum făcea el acolo -, a doua zi să te ții pântecărăi și chiul de la școală. Chiar Îmi făcusem Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ști, sărmane! Și nici eu nu am cuvinte care să Îmbrace acele simțiri și sunt sigur că asemenea veșminte nu există. Zborul devenea o treabă serioasă și chiar aducătoare de profit pentru marele meșter făurar și Întreprinzător Titel. Făcuse o drăcie de parașută care ne Încetinea căderea (ideea Îmi place să cred că de la mine Îi venise, după ce prăpădisem două umbrele de ploaie și după ce, firește, Îmi Înghițisem cuvenita papară). Cususe, cum văzuse În filmele de război la Ghiță că arătau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
le socotea cât de cât Însemnate din viața familiei sale și mai ales din cele ale celor trei copii, căci Își pusese În gând ca, atunci când ei vor fi fost oameni așezați temeinic În rosturile lor, să le arate ce drăcii făcuseră pe când erau mici. În acel dosar strecurase și o copie - pe care, am aflat de curând, o avea de la un cumătru al său, sanitar, care la rândul său o copiase pe un colț de masă În separeul din fundul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
-l mai Îndeamnă gândul să stea de vorbă cu prostimea, ori cine știe...” Fără să Înțeleagă de ce, pe Enin Îl pufni râsul În timp ce se Îndrepta către prietenul său atârnat În nuc ca la abator: „Ce, băi, Canafase, ai făcut vreo drăcie și s-au hotărât ăștia să-ți taie gogoloaiele? Lasă, nu fi supărat, nu ești nici primul, n-o să fii nici ultimul. Am auzit că nici nu doare așa tare, În câteva zile o să zburzi ca un cârlan. Oricum, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]