1,489 matches
-
ca de obicei, doar o iluzie ieftină, un dar gratuit, pe care omul și l-a făcut singur cadou! Să te încrezi în astfel de aparențe sărmane este ca și cum ai fraterniza cu dușmanul: te înalți, la început, și tu un dram pe culmea semeață a izbânzii alături de el, ca apoi să cazi vertiginos în hăul fără fund al eșecului, fiind trădat și răpus în suflet. Iar și asta este tot o culme, dar a disperării! Iar aceasta este o consolare cu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
apartamentul Adrianei era din nou lăsată, din nu se știe ce pricini, întredeschisă. Un gând, ca un trăsnet teribil, pe loc îi strălumină femeii mintea: „Ultima dată, când ușa aceasta era deschisă, proprietara înăuntru era distrusă!” Parcă șovăind, cu un dram în plus de luare-aminte, Luiza împinse ușa de tot și intră, cu pași foarte ușori, înăuntru, din ce în ce mai indispusă nervos. Până și ea, o femeie cu sufletul rece și dur, ca un sloi de gheață, presimți temătoare că ceva nelalocul lui
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ieșirea din casă, când fu întrebat unde se duce, dânsul, ascunzându și bine intențiile prin disimulare, îi răspunse în treacăt, cu o degajare foarte ostentativă, maică-sii: - Ies doar o fugă până afară! Nu mă duc decât să răsuflu un dram și să-mi răcoresc și eu pieptul! Nu mă aștepta! Și plecă grăbit. Totuși, ca să fiu drept până la capăt, trebuie musai să dezvălui că acea indiferență arătată de dânsul Victoriei nu fu decât o aparență înșelătoare și bine mascată, căci
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
se aflase la biserică, la ușa apartamentului în care locuia se auziră, la un moment dat, două bătăi scurte și ferme, atât. Întâmplarea făcu ca Victoria să fie acasă atunci. Întrucât ea nu aștepta pe nimeni în vizită, rămase un dram surprinsă, iar, în clipa în care deschise ușa și găsi un plic înfipt în tocul ei, senzația de nedumerire îi crescu simțitor. „Ce ar mai putea fi și asta?! Doar poștașul nu vine niciodată duminica!” Se-nțelege de la sine ce
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
posibil, îl asigură colonelul pe Alex : Vom anunța toate județele limitrofe, vom investiga... Din ziua aceea, în casa familiei Georgescu se instală o atmosferă plină de întunecimi. Ambii soți făceau eforturi vizibile, zâmbeau de complezență, făceau glume din care lipsea dramul acela de sare, străduindu-se să nu transmită trăirile lor și lui Mihăiță. Dacă se gândeau bine, și el, bietul copil, era un năpăstuit al sorții. Fusese scos din neamul lui de sânge și adus într-o lume care nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
la adresa acestuia. Din toate scrisorile ei reieșea că avea o viață plină, o căsătorie reușită. Ina, prin firea ei iertătoare, se bucurase sincer de realizările prietenei sale; în fond, fiecare ființă trăitoare pe acest pământ are dreptul și la un dram de fericire. Necazul nu trebuie chemat, acesta vine singur, se așază uneori pe pragul casei, ca un câine credincios, pe care ai vrea să-l alungi, dar el nu manifestă nici un semn că intenționează să părăsească locul unde s-a
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
afară ca o măsea cariată. A ajuns la o primărie. Pe funcția de jandarm. Ce-i aia, jandarm comunal? Întrebarea a pimit răspunsul așteptat. Un fleac! Un ceva ce nu merită nici măcar luat în seamă. Drept pentru care, după un dram de chibzuință, a luat o hotărâre. O hotărâre criminală. Deci, a conchis el, dacă puterea mea de a face față funcțiilor încredințate de societate este inferioară, eu trebuie să dispar. Cum? Bine. Să dispar, eu, împreună cu cei care m-au
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
zonei turistice CUDALBA. Apoi s-a ivit posibilitatea să devină membru al unui club turistic, dezvoltat, ulterior, în mare întreprindere turistică: cu ramificații în țară și cu mult dincolo de granițele acesteia. În calitate de administrator al acesteia, nu i-a mai rămas dram de timp și pentru altceva. Turiști veneau, turiști plecau; o marjă își lua zborul, o alta reapărea, pe locul rămas, pentru atât de puțin timp, liber. și părintele turiștilor îmbătrânea. Îmbătrânea văzând cu ochii. Fără vreo altă preocupare, fară vreun
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
acolo o anume fiică a Evei, Întrucât a le despărți În blonde și brunete, scunde și Înalte, asiatice și negrese, În „de-abia majore“ și „pe deplin mature“ constituia o gravă discriminare În acea lume perfectă, care funcționa după preceptele dramului de siliciu, unde o astfel de gafă Îți putea aduce o noapte la arest sau chiar mai rău. Un domn serios, membru al câtorva comitete de binefacere, care mi-a povestit În șoaptă detaliile unei aventuri din tinerețe cu o
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
meu. Nici măcar la una din miile de ferestre de pe bulevard nu se zărea vreun licăr de lumină. Niciodată în viață nu mă mai simțisem așa de morcovit și de pleoștit. Doar printr-un miracol am reușit să-mi adun un dram de curaj ca să mă pot pune din nou în mișcare, să încerc să abandonez scena aceea teribilă. Am făcut cîțiva pași în josul bulevardului cînd brusc am fost orbit de un fascicul puternic de lumină. Nici n-am avut bine timp
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
care-i dădeau un aer puțin răvășit de oboseală. S-a Îndrăgostit pur și simplu fără clasicele pulsiuni romantice, dar și fără modernele și zgomotoasele gesturi adolescentine. S-a Îndrăgostit, am putea spune rațional și metodic, adăugând fiecărei zile un dram de pasiune, atâta cât să nu-i răpească foarte mult timp sau să-i distragă atenția de la lucrurile tainice care-l frământau. Relația a durat atâta timp cât și-a propus, adică până când s-a plictisit să-și Împartă timpul prețios cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
comentarii rămăseseră fără urmări, dar ele stăruiau între noi ca un text ce trebuia cândva revizuit, ratificat sau măcar explicat. Între timp pentru mine era important, chiar foarte important, ca Antonia să mă creadă un bărbat virtuos; și, cu acel dram de autoamăgire care este fundamental într-o mascaradă reușită și prelungită, chiar mă simțeam un bărbat virtuos. 3 Stăteam întins pe canapeaua cea mare din locuința din Hereford Square citind Istoria războiului peninsular de Napier și mă întrebam dacă o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
M-am uitat la ea. Mai avea puțin și izbucnea în plâns, avea fața secătuită și uscată, ca un obiect ce a stat mult timp în bătaia vântului; dar mai era acolo, în încercarea ei de a se stăpâni, un dram de demnitate emoționantă. Încă nu puteam să o cred, nu puteam să cred că aveam de-a face cu ceva ce nu putea fi înlăturat prin forța naturală a voinței mele. Am rostit calm: — Ești într-o stare de surescitare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Doamne, iubita mea, niciodată nu m-am simțit atât de nefericit și de incapabil să înfrunt un destin strălucit sau aventuros. Sunt șters și neînsemnat ca un personaj de pe fundalul unui tablou vechi. Încearcă, dacă poți, să-mi redai un dram de energie și de rațiune. Dragostea și devotamentul tău, copil drag, mi-au fost neprețuite: susține-mă acum cu răbdare. Iartă-mi această scrisoare lașă și dezlânată. Bietul tău prinț căzut în dizgrație îți sărută picioarele. Pur și simplu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
fusese împins pe nesimțite din punctul cutare spre punctul cutare; pe scurt, cum se petrecuseră lucrurile. Uneori am perceput la el chiar dorința de a face mărturisiri din care Antonia ar fi fost exclusă și m-am întrebat, cu un dram de curiozitate și îngăduință, în ce măsură propria lui voință participase la construirea situației așa cum se prezenta ea astăzi. Nu mă îndoiam că aș fi ascultat o poveste foarte interesantă. În definitiv, știam din proprie experiență cât de blândă, cât de sentimentală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
șeful! Ăsta e noul bos, aidoma cu bosul cel vechi. Și, desigur, lumea ar fi mai bună fără anumiți indivizi. Da, lumea ar putea fi perfectă cu câteva ajustări pe ici, pe colo. Cu un pic de curățenie. Cu un dram de selecție, dar nu naturală. Dar nu, nu o să mai folosesc niciodată descântecul. Niciodată. Dar, chiar dacă o s-o fac, n-o să-l folosesc ca să mă răzbun. N-o să-l folosesc ca să-mi fac viața mai ușoară. Și în mod sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
risipiți prin Bărăgan, ori în vreo văioagă a Carpaților, unii fără să aibă nici măcar un semn la căpătîi. Așa fuseseră vremurile, așa erau în vremea tinereții colonelului Stoicescu aparatele, iar, ca să le pilotezi, pe lîngă nebunie, îți trebuie și un dram de noroc. Nu arăta colonelul ca unul dintre aceia care nu prea dau doi bani pe viața lor! Eh, dacă l-a luat gura pe dinainte, n-avea mare importanță. Important era să știe Radul Popianu de ce anume veniseră cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
orice clipă tinerii ăia îți puteau trezi simpatia, te puteau face să fraternizezi cu ei, să le ții partea. Asta s-ar fi întîmplat cu oricare altul din Serviciu, aveau ofițerașii ăștia o doză de curaj nebunesc, de disperare, un dram de sfîntă naivitate și pasiune care te putea răpi, care te putea face să crezi că ei, Vulturul Alb, nu sînt altceva decît niște martiri ai bunei-credințe, ai iubirii de țară, de adevăr, de dreptate. Și poate și erau, măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se afla în spatele ușii, așteptînd un semn, ar fi făcut totul cu eleganță, cu pricepere, discreție, dar n-ar fi avut nici un haz. Mihai Mihail trebuia să simtă din toate că este bine primit privit cu bunăvoință și chiar un dram de afecțiune. Au ciocnit paharele în tăcere, Mihail a gustat cu vîrful buzelor, l-a privit cu un aer de cunoscător și a băut. Putea să-i fi pus și pelin, la fel ar fi reacționat. "Deci...", a început și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
o fi fost oare -, m‑am Întrebat o clipă -, și doamna Johanson adepta lor? Și nu m‑a dus ea la acea bibliotecă - pentru că i‑am destăinuit durerea - ca să dau de Enciclopedia morților și să‑mi găsesc În ea un dram de alinare?) Asta‑i tot ce pot ști, ce pot intui despre activitatea lor. Caracterul ocult al acestei activități Își găsește -, cred eu -, obârșia În Îndelungata tradiție a prigoniților Bisericii, iar pe de altă parte, munca la o astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
că și pe mine mă doare în același loc. Ați auzit? Rolă de calcul, întrebă când află ce dorește Carmina, de unde naiba? Uite eu o folosesc și pe față și pe spate, știi că la magazie nu se găsește nici dram. Nici măcar de sămânță. Pare a fi foarte amărâtă de conflictul cu soacră-sa. Acum, de îndată ce pleacă de la birou se duce întins acasă, să vadă ce au mai făcut nebunii ăia de copii, vecina de jos o sună de două ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
albaștri. La revedere, pe vineri, rosti fata și vocea îi suna senină. Se întoarse pe călcâie și-i părăsi. Plecă și Carmina după câteva minute. Despărțirea de soții Alexe fu de ambele părți glacială. Poate citiseră pe figura ei vreun dram din marea dezamăgire ce-o încerca? Cine știe? Poate nu voiseră ca ea să fie martorului mituirii morale a zugravului și acum devenise incomodă? Plecă și o silă imensă îi îngreuna cugetul. I se părea că totul este întinat. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nivelul anturajului, i se acrise de atâta vulgar...Respins de profesor, înlăturat, începuse să găsească defecte la toți cei care îl înconjurau pe Alexe. Chestiunea îl presa destul de jenant, ca o bășică la călcâi. Încă mai avea în el un dram de mândrie. Ținuse enorm la Alexe, la Nina, nu i se împotrivise niciodată și într-o zi, fără nici un semnal de alarmă, i se tăiase accesul în casa profesorilor. Și fetișoara asta, gândi, parcă ce minune mare de capul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vârsta când îi privea cu detașare, nici aliindu-se cu ei, nici acceptând micile lor jonglerii, sau demersuri pe muchie de cuțit, dar nici judecându-i cu asprime, despotic, orbește, fără a le lăsa măcar o portiță de scăpare, un dram de încredere, un pic de înțelegere în fața alunecărilor către viciu. Cunoscuse odată pe tatăl unui băiat care abia își făcuse formele de angajare, omul avea capul alb, tuns foarte scurt, fața subțire, osoasă, o figură dramatică, impresionantă, făcuse o mulțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
femeia, te mulțumești cu locușorul acela comod dintr-un birou obscur? Întrebarea era pusă cu un asemenea ton încât cerea fără doar și poate o negare și Carmina îi răspunse: Nu... eu așa zic. Atâta timp cât mai am resurse și un dram de tărie o să merg mai departe. Eu așa sper. Aha, exclamă Sidonia și încuviință mulțumită. Mă temeam că ai depus și tu armele, ca Fana. Ea, gata, crede că a ajuns la liman. Îi crește ăluia copila, intenționează să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]