403 matches
-
pe tot cuprinsul Ardealului” (Teatrul de vest). Rubrici: „Informații teatrale”, „Cronica dramatică”, „Ecouri”, „Medalion artistic”, „Artiștii noștri”. Versurile sunt semnate de Zaharia Bârsan, Dem. Psatta, Valeriu Mardare. Deși a publicat puțină literatură dramatică, revista se remarcă prin comentariile pe teme dramaturgice și prin tipărirea unor fragmente din opera câtorva autori dramatici importanți români și străini, însoțite de o cronică a reprezentației scenice, de o prezentare succintă a dramaturgului și a subiectului piesei: I. L. Caragiale (O scrisoare pierdută), Liviu Rebreanu (Plicul), B.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290114_a_291443]
-
tolerant din fire și prin educație, nu s-a dat în lături să remarce rolul pozitiv al școlii ungurești în formarea spirituală a lui, spre pildă, Simion Bărnuțiu. Urmărind detaliat faptele, le împarte în secțiuni reprezentative și le distribuie aproape dramaturgic. Istoria literară este atrasă astfel către literatură, prin orientarea și dispunerea informațiilor cu ajutorul unor comentarii concise, sugestive și adecvate, care tind, între altele, să configureze un destin („rostul vieții”). B.-D. premerge astfel metodei istorico-literare a lui G. Călinescu. Rezultatele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285788_a_287117]
-
simboluri și Încerc o lectură În cheie psihosociologică. Satul trăiește În două registre, viața lui curge În două șuvoaie: pe scena publică, la vedere, și Într-o zonă ascunsă, de culise. Viața cotidiană ca un spectacol continuu (folosesc aici paradigma dramaturgică a lui Erving Goffman, reprezentantul interacționismului simbolic), relații sociale instituționale, formale, agrementate de simpatiile și antipatiile personajelor reale, dar și o zonă secretă, tăinuită, ezoterică, cu drame colective sau individuale atroce. toate personajele desfășoară interacțiuni febrile În zone misterioase, camuflate
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
metode empirice nu pot verifica (i valida o teorie din domeniul (tiin(elor socio-umane. Adev(rul s-ar putea afla totu(i la mijloc, p(strînd un bun echilibru (ntre teorie (i practic(. Astfel, noile curente sociologice (fenomenologia sociologic(, modelul dramaturgic, interac(ionismul simbolic, etnometodologia) arăt( c( omul (i societatea pot fi studiate din diferite perspective (i utilizînd metode variate. De pild(, dac( sociologiile interac(ioniste "sînt interesate de activitatea cotidian( (n primul rînd că o activitate de cunoa(tere (i
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
interpretarea datelor dup( categoriile de apropiere interac(ioniste (ac(iune colectiv(, carier(, socializare, perspectiv(), scrierea clar( (i, (n sfîr(it, reflec(ia profund( asupra valorilor abordării prin observa(ie. Erving Goffman (1922-1982) a oferit o interpretare a datelor după modelul dramaturgic. Autorul lui Asiles [1961] nu a practicat, el (nsu(i, decît (n dou( reprize observa(ia direct(: (n insulele Shetland (i la spitalul Saint Elizabeth (i (i-a cl(dit sistemul pe observa(iile realizate de al(i autori (i
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
siguranța de sine a înșelătorului la ezitările și tulburările căutătorului unui ideal. Cu Arca bunei speranțe, piesa cu cel mai mare succes de public dintre cele scrise de S., se intră pe terenul predilect al autorului, în însăși formula sa dramaturgică: actualizare a unor motive biblice, mitologice în sens larg; conflict bine conturat, cu personajele dispuse pe axe de opoziție moral-intelectuală; teorii expuse liber, fără constrângeri, în intervențiile unora și în ripostele venite prompt, la fel de bine articulate; nu în ultimul rând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
casei lui Simion Albu, pentru ca aceasta să fie expusă la Muzeul Satului din București. Este prețul plătit de dramaturg, în contextul tot mai apăsător politic și mai constrângător artistic al deceniului al optulea. S. dorea să ofere o alternativă ficțională, dramaturgică la istoriografia oficială, recuperând documentar și înfățișând momente de cumpănă sau de izbândă națională. Cu un bun instinct artistic, el alege ceasuri istorice în care cele două fețe ale medaliei (lupta neștiută și victoria oficială, riscul individual și reușita colectivă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
greutate aici. Într-o comedie într-un act, scrisă tot atunci (1954) în limba franceză, publicată la Paris, din nou sub pseudonim (Alejandro Pesado), Au Revoir, Monsieur L’Ange, C. a încercat și abordarea registrului satiric. Ambele piese vădesc însușiri dramaturgice modeste. Alta s-a dovedit a fi înzestrarea prozatorului. Dacă nuvelele în limba română au rămas prin publicațiile literare românești ale exilului (mai ales în „Apoziția”), romanele scrise în franceză, Le Couteau vert (1963, semnat Alexandre Treize), sau în română
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286269_a_287598]
-
istorie”, 1974, 7; Ion Oarcăsu, „Virtus Română Rediviva”, TR, 1975, 39; Gavril Scridon, Rădăcini adânci, TR, 1978, 5; Valentin Tașcu, „Virtus Română Rediviva”, „Făclia”, 1978, 9 757; Zaharia Sângeorzan, „Virtus Română Rediviva”, CRC, 1978, 27; Adrian Alexandru [Andrei Marga], Debut dramaturgic, „Napoca universitară”, 1979, 3-4; Ion Lungu, „Virtus Română Rediviva”. ST, 1982, 12; Titu Popescu, „Virtus Română Rediviva”, Ț, 1982, 12; Dan Milcu [Dumitru Micu], Dimensiuni năsăudene, CNT, 1983, 3; Ghițulescu, O panoramă, 310-311; Ion Oarcăsu, Literatura și document, ST, 1985
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290057_a_291386]
-
în strânsă legătură cu devenirea istorică a teatrului din Iași. Se remarcă modul fericit în care coexistă rigoarea unei cercetări bazate pe o documentare serioasă și emoția unei spectatoare calificate. Aceeași vocație pentru teatru, văzut ca o împletire între textul dramaturgic, arta actorului și autoritatea regizorală, se manifestă și în cronicile dramatice, echilibrate și pertinente. SCRIERI: Prelegeri de istoria literaturii ruse din secolul al XIX-lea, Iași, 1976 (în colaborare cu Livia Cotorcea); Dramaturgia cehoviană - simbol și teatralitate, Iași, 1983; Simple
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285575_a_286904]
-
personajul este înfrânt fizic sau psihic, devenind o marionetă în mână destinului. 1.2. Convențiile teatrului vs. convențiile filmului Convențiile specific teatrale (că al patrulea perete), monologurile și aparteurile (că modalități de acces la interioritatea personajului), spațiul polimorf sau abordarea dramaturgica a timpului sunt străine filmului. În construirea sensului prin limbajul filmului este importantă relația pe care aparatul de filmat o are cu subiectul pe care il filmează și tehnicile de montaj al materialului filmat folosite pentru a asambla cadrele în
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
împletește organic cu o concepție modernă originală asupra tragicului. Definirea formelor dramatice la care se raportează dramele lui Lucian Blaga (misterul antic, renascentist, medieval, apologul, drama simbolistă etc.) include sugestii fertile pentru punerea în scenă. Preocuparea de a restitui valori dramaturgice ignorate sau neglijate ghidează și studiul Dramaturgia prozatorilor. Gib I. Mihăescu. Seducătorul și umbrele, care are în vedere o fațetă puțin cunoscută a scriitorului, proiectele sale dramatice, fragmentele și piesele finite, reprezentabile și astăzi: Pavilionul cu umbre (singura jucată), Confrații
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288201_a_289530]
-
în vedere o fațetă puțin cunoscută a scriitorului, proiectele sale dramatice, fragmentele și piesele finite, reprezentabile și astăzi: Pavilionul cu umbre (singura jucată), Confrații și Sfârșitul. Sunt puse în evidență particularitățile discursului teatral de tip comportamentist și psihologic, originalitatea materialului dramaturgic, fascinația străfundurilor enigmatice, a reacțiilor iraționale, a determinărilor obscure, surprinse cu ironie enormă, simț al paradoxului ori cu sugestie fină. Se revelează astfel un dramaturg în descendență caragialiană, având remarcabile afinități cu teatrul expresionist și cu teatrul absurdului. SCRIERI: Dramaturgia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288201_a_289530]
-
continuitate. Giancarlo Vigorelli, prefațatorul celei de a doua ediții italiene de poezie, apărută în 1983, a observat că scriind în franceză precum Tristan Tzara, B. Fundoianu ori Gherasim Luca, A. nu-și „francizează” poezia, „păstrându-i intacte rădăcinile românești”. Demersurile dramaturgice ale scriitorului sunt și ele determinate de vocația poetică, relația dintre poezie și teatru fiind „ombilicală” în cazul poetului ce debutase editorial cu un volum de teatru. Dar caracterul „eminamente poetic”, relevat de Mircea Iorgulescu în piesele de mare succes
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285477_a_286806]
-
sunt și ele determinate de vocația poetică, relația dintre poezie și teatru fiind „ombilicală” în cazul poetului ce debutase editorial cu un volum de teatru. Dar caracterul „eminamente poetic”, relevat de Mircea Iorgulescu în piesele de mare succes ale debutului dramaturgic al lui A., este subminat chiar din pornire de tentația confruntării dintre grupurile de personaje antagoniste: în Vin soldații, grupul militarilor, dominați de spirit războinic (Generalul căruia i s-a prezis o carieră strălucită, Comandantul de geniu, Generalul care și-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285477_a_286806]
-
apei dulci rămâne un aliaj de pictură naturalistă a unui mediu și de biografism romanțios. Reale calități de meșteșug (inventivitate, iscusință în declanșarea și complicarea intrigii, introducerea surprizelor, prelungirea suspansului, întârzierea deznodământului) caracterizează teatrul lui L. Dar motivația funcționării mașinăriei dramaturgice nu este pe măsura tehnicilor folosite. Variantă scenică a unei nuvele, Musafiri pe viață înfățișează o invazie a puterilor răului, ale distrugerii, în climatul unei existențe pașnice. Neputând avea copii, un brutar și soția lui, numiți generic Bărbatul și Femeia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287896_a_289225]
-
sugestivă, pe atât de tensionată, a cărei dinamică, proiectând în plan sintagmatic disonanțe de adâncime, aproximează o impresie subliminară de neclaritate și „stranietate”, asemănătoare tulburării aperceptive provocate de vederea unei fotografii mișcate. Situația receptării critice se repetă întocmai cu textele dramaturgice, în care abundentele indicații parantetice, „mai degrabă nereprezentabile” (cum aprecia Călinescu), și stânjenitoare pentru desfășurarea dramatică (după opinia lui Pompiliu Constantinescu), fac piesele de teatru inadecvate finalității scenice, complicându-le analitic și deplasându-le conturul retoric-intențional în afara limitelor impuse de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
sau mai degrabă solipsism. Și în această piesă se vede influența teatrului absurdului, Harold Pinter fiind mentorul lui Mamet, cu care tânărul dramaturg american coresponda, trimițându-i textele sale și cerându-i părerea. Urmează cele trei piese centrale în cariera dramaturgică de până acum a lui David Mamet: American Buffalo, Glengarry Glen Ross și Speed-the-Plow. În American Buffalo, trei personaje se străduie să atingă viziunea lor personală, distorsionată, a visului american. Bivolul american din titlul primei dintre cele trei piese este
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
multă muzică nouă, decorativă, o arie splendida: “O mes amis, mes frères d’armes”, o impresionantă declarație de inocentă cântată de Gaston în actul al treilea. Deși în comparație cu opera I Lombardi alla Prima Crocciata, operă Jérusalem a pierdut în termeni dramaturgici, ea a marcat un progres calitativ major și o etapă importantă în evoluția limbajului componistic a lui Verdi. Într-adevăr, operă Jerusalem nu este o simplă versiune a operei sale anterioare I Lombardi alla Prima Crocciata. Ea este atat de
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
observat acest fapt - că vocabularul agresiv și grotesc variază în funcție de țări și arii geografice, în funcție de cultură (politică), istorie și multe alte componente. Există diferite strategii și tactici lingvistice violente, omul modern (și mai cu seamă omul politic) manifestând o „tensiune dramaturgică” în discursul puterii (Christian Le Bart, Le discourse politique, PUF, Paris, 1998; Jean Franklin, Le discourse du pouvoir, UGE, Paris, 1975) prin care vrea să îi domine pe ceilalți, inclusiv într-o manieră agresiv-vulgară pe care, nu rareori, ambiționează să
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
subiect contemporaneitatea, transformările și conflictele sociale, metamorfoza oamenilor în aceste decenii. Chiar dacă suferă de oscilații valorice semnificative, întrucât nu a putut evita întotdeauna imperativul ideologic, teza oficială a momentului, creația sa este foarte unitară sub aspectul problematicii. Pentru a transpune dramaturgic o epocă istorică plină de contradicții derutante, L. adoptă ca premisă un fel de luciditate amintind „oglinda” stendhaliană „purtată de-a lungul unui drum”. El face parte din acea categorie de artiști rari al căror ideal de personalitate este anonimatul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287852_a_289181]
-
important pentru teatrul acestei perioade, este faptul că teatrul își afișează teatralitatea. Astfel, dimensiunea estetică a teatrului acestei perioade depășește dimensiunea să socială, reprezentând elocvent universul mental al timpului. Teatrul de la începutul Republicii a Treia se caracterizează prin căutarea formelor dramaturgice noi, refuzul efectului teatralității, a perfecționismului tehnic și a rupturii dintre literatura și dramaturgie. Doi creatori care au anumite interferente cu estetică naturalista sunt dramaturgul Henry Becques și regizorul André Antoine. În cele mai bune comedii "serioase" ale sale, Henry
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
inventeze în mod constant scenarii 182, mai ales de felul acelora în care ea este protagonista. Gândirea ei imaginativa se manifestă plenar în scenariile și politica organizării spectacolului. Teatralitatea ordonează funcțiile personajelor în sisteme articulate. Dezvoltând diferite abordări textuale și dramaturgice, Pariziana joacă, de regulă, rolul de vedetă (Michèle de Burne, Clorinde Balbi, Nana) sau, uneori, pe cel de marionetă (Renée, Clăire Fromont, doamna și domnișoara Walter). Importantă femeii pariziene depinde de rolul pe care îl joacă pe langă personajul principal
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
contextului discursiv și mentalitar care prezidează la nașterea textelor primei sale vârste, cea a realismului socialist. Detașarea lui Baranga de debuturile sale, formulată cu prudență în 1978, într-o scrisoare programatică, nu poate pune între paranteze un deceniu de activitate dramaturgică: silueta lui Baranga, de la primele montări ale anilor 1946-1947 până la apoteoza din 1973, rămâne aceea a unui artist care respectă gradele de libertate și sugestiile tematice emanate de la partid. În cariera sa de trei decenii nu este detectabil nimic din
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
până la moarte talentul pe "alta rul" notelor, cân tând și interpretând partituri imense, dedicân du-și ener gia vitală. Celebru film din 1956, în regia lui Roger Vadim, cu Brigitte Bardot și Jean-Louis Trintignant ăn.a.). pentru a zugrăvi situații dramaturgice uneori total aberante - de la fresce supradimensionate sau inexacte is toric la scene de nebunie pură, presărate de comploturi, intrigi, pasiuni exacer bate, deliruri de palat sau revolte sociale. Ce mă preocupa însă cel mai tare era cum voi putea, oare
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]