334 matches
-
da! întări monosilabic cel mic, nemaiavând suflu, dar fericit să-și vădească abilități pentru plimbare, în fond, aflat în al nouălea cer că-i atât de mare, că face față ca și ai săi! -Ai dreptate, afirmă obedient și mama, drapând ca mereu adevăratele păreri, așa, dintr-un exces de apărare a dramului de armonie după care tânjea... De fapt, era covârșită de boala nemărturisită pân-acum bărbatului acesta încă tânăr și cu patima drumețiilor, deși osteneala era mai-mai să-i
HAVUZUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381905_a_383234]
-
de flaut Poți să-ntâmpini patrioții ce-au venit de-atunci încolo? Înaintea acestora tu ascunde-te, Apollo! O, eroi! care-n trecutul de măriri va adumbriseți, Ați ajuns acum de modă de va scot din letopiseț, Și cu voi drapându-și nulă, vă citează toți nerozii, Mestecând veacul de aur în noroiul greu al prozii. Rămâneți în umbră sfântă, Basarabi și voi Mușatini, Descălecători de țară, dătători de legi și datini, Ce cu plugul și cu spadă ați întins moșia
EMINESCU SA NE JUDECE de DAN PETRESCU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348852_a_350181]
-
de flaut Poți să-ntâmpini patrioții ce-au venit de-atunci încolo? Înaintea acestora tu ascunde-te, Apollo! O, eroi! care-n trecutul de măriri va adumbriseți, Ați ajuns acum de modă de va scot din letopiseț, Și cu voi drapându-și nulă, vă citează toți nerozii, Mestecând veacul de aur în noroiul greu al prozii. Rămâneți în umbră sfântă, Basarabi și voi Mușatini, Descălecători de țară, dătători de legi și datini, Ce cu plugul și cu spadă ați întins moșia
EMINESCU SA NE JUDECE de DAN PETRESCU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348850_a_350179]
-
Georgeta RESTEMAN: ÎȚI SIMT ADES' PE TÂMPLE RĂSUFLAREA Îți simt ades' pe tâmple răsuflarea Și-n glasul tău se torc atâtea vise Când tremuru-i trădează azi chemarea Și-un dor nespus în lacrime ucise Și-n umbrele de taine marmorate, Drapate-n cețuri și-ntrupate-n iele Ce-n trena nopții se topesc damnate Și se prefac în pulbere de stele. Răsfiră-ți gândul peste floarea vie Purtată-n suflet ca un talisman Căci rândunica-nchisă-n colivie Și-așteaptă zborul spre al
POEME ÎN OGLINDĂ (III) POEME DE DRAGOBETE de ION VANGHELE în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346833_a_348162]
-
încarcerat, el nu s-a lăsat intimidat de torționarii comuniști, ci și-a ținut demnitatea de creștin și de preot. A fost eliberat în 1964, prin decretul de amnistiere generală. Astăzi, părintele franciscan Petru Albert, din tabloul așezat în fața catafalcului drapat cu pânză violet, de mare doliu, având la cap lumânarea pascală înfășurată cu crenguțe de brad verde, privea enoriașii cu aceeași dragoste și înțelegere. Întreaga parohie era tristă, deși, franciscanii au altă percepție a trecerii la cele veșnice, decât oamenii
PĂRINTELE PETRU ALBERT, O.F.M.CONV. de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348320_a_349649]
-
mă convinge... A-ncropit un răspuns doar ca să se găsească-n treabă... Ia să văd, mai intervine careva? -Nu în termenii dumneavoastră, cred, voia să precizeze domnul! se iți o persoană dinspre ușa batantă, o femeie de vârstă medie, corpolentă, însă drapată în vestimentație scumpă și favorabilă. Se ridicase parcă vrând să dea greutate intervenției și prin prestanța-i de care, se vedea, era sigură. -Ați putea să dezvoltați? o chestionă Herr Doktor Zeit. -Poate! Mă gândesc... doar persistând a trăi în
VOLUNTARUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376996_a_378325]
-
unul dintre pereți, rafturi cu volume de literatură, în special clasică, după cum observase. Pe altul, evidențiat prin leduri multicolore, se orânduiau în translucide cutii CD-uri cu muzică relaxantă. Al treilea perete, ocupat parțial de-un dressing, etala în mijloc, drapată de o catifea portocalie în falduri, o bănuită fereastră. I se recomandă s-o țină permanent acoperită, căci lumina era dată din tavan și din fiecare colț al încăperii. Totul funcționa cu senzori. Oriunde s-ar fi aflat, era iluminat
VOLUNTARUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376996_a_378325]
-
servit masa, dar și de lectură, deoarece pe lângă ea, față-n față se priveau indulgenți un scaun cu spătar și un fotoliu. Nimic nu-l conduse a descoperi că oglinda lătăreață de pe un perete avea două componente, aparent nemarcate. Una drapa, de fapt, accesul spre sala de baie, cealaltă inducea în eroare, căci pe lângă refracție, ea deținea și calitatea transparenței. Cu alte cuvinte solitarul nu era singur, ci însoțit fără să știe de-un ochi iscoditor, nu doar indiscret, aflat dincolo de
VOLUNTARUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376996_a_378325]
-
pe bietul Papa, care, culmea, nu se-nfuriase cum ar fi bănuit oricare, ba, din contră, zâmbise fericit. Figura-i modelată în linii distincte, armonioase, ochii vivanți, sprâncenele bine arcuite, nasul perfect proporționat în economia facială, gura încă tânără, ușor drapată de mustața haiducească, pereche a țăcăliei de linie pașoptistă, toate, dar toate făceau privitorul să nu-l amendeze pentru calviția disimulată sub tunsoarea cazonă și să-l admire cu simpatie, tocmai pentru stoica și inedita - pentru un om așa dinamic
CAP.1 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377823_a_379152]
-
lepăd de voi, cum m-aș lepăda de întunericul fără de seamăn al urâtului, vreau să înot spre lumină pe apa Styxului, în luntrea lui Charon, pe apa sâmbetei mele pe care am alunecat la venire într-un hohot de biruință drapat pe hohotul de moarte al mamei, aproape ucigându-mi matriarha sub tălpile roz-bombon, străvezii, catifelate, vulnerabile! Noroc cu Singurătatea care mi-a fost reazem! Am pus călcâiul pe ea, așa cum ai vrea să strivești sub călcîi capul viperei, al salamandrei
TRATAT DE SINGURĂTATE, I (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375143_a_376472]
-
noastre nu se mai întretaie... Zidesc în amintiri miracolul iubirii mele, neputând s-o-nlocuiesc vreodată, lăsând să treacă ani de tăcere... și chiar de așteptare... * M-avânt. Alerg. Pereții-n zig-zag m-absorb, mă incită! Panoplie de toamnă-i drapează, legată prin fire de funigei deșirați din ghem străveziu. Amestec de tonuri îmi mângâie ochiul. Eterice-arome dansează în jur. Le-aspir. Mă pătrund. Perfidă narcoză! Absorbție olfactiv-oftalmică, monitorizare perfectă, îmi încurcă dezideratul! Imposibilă ieșire! Nu m-așteaptă nimeni! Mai departeee
LABIRINT AUTUMNAL de ANGELA DINA în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375199_a_376528]
-
Totuși n-a făcut vorbire, n-a făcut caz de asta nici măcar la vârsta adolescenței. Faptul că era mai retras în societate, că limita contactul cu ceilalți, era pus de familie pe seama laturii sale introvertite. Chemarea către pictură și chitară drapase evidența vreunei tulburări dismorfice, controlându-și perfect comportamentul disfuncțional, făcând baschet, frecventând, în anii facultății, o școală de dans modern la Casa de Cultură a Studenților, mergând cu bicicleta zilnic... -Totuși, doctorul îi depistase dismorfofobia chiar dacă nu era evidentă pentru
CAP.4 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379700_a_381029]
-
din cer”( Noapte de mai).Bine surprinde și creionează autorul romanului personalitatea lui Macedonski angrenată în societatea vremii. Această aură vizionară îl desprinde pe poet de realitate și-i determină o atitudine singulară de un egocentrism exacerbat, de un orgoliu drapat în faldurile unei fantezii pline de grandoare.Din această postură, deși recunoscut și apreciat în boema literară a vremii, Al.Macedonski intră în conflict cu majoritatea scriitorilor de valoare contemporani lui, trimițând săgeți epigramistice dintre cele mai veninoase sau făcând
AL.FLORIN ȚENE- VENIȚI, PRIVIGHETOAREA CÂNTĂ...! , CRONICĂ LA ROMAN DE PROF.ANTONIA BODEA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375693_a_377022]
-
absintul deznădejdii, Labirintul cu primejdii ne-a atras cu dor de ducă... Când ne-am presărat pe creștet toată urna cu cenușă, Ne priveau de după ușă îngeri triști cu zâmbet veșted... Și-o Madonă din icoana adornată cu magnolii Alb drapată în lințolii, se reîntrupa ca Ana, Cu iubirea ei zidită, ca a noastră, în iluzii Picurându-se-n perfuzii dintr-o iarnă obosită... Și ne cad bucăți din Doi, se strivesc de caldarâm, Mit sihastru ce-l dărâm, recompus etern
EU ȘI ZEUL VAGABOND de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375674_a_377003]
-
în lift. Culmea! Umăr în umăr cu mine, Seneca intenționa același lucru -Bine-ai venit! se bucură el că mă-ntorsesem. Am auzit că A.P.D.I. ți-a trimis invitația, da?! -O, desigur! mă înmuiai eu zâmbind chiar, încercând să-mi drapez starea de bucurie că iar mi-apăruse în cale. Și-ndrăznii să-l întreb dac-ar fi loc și pentru grații? -Se-nțelege! îmi răspunse la veselia mea. Se-nțelege! Altfel cum?! -Chiar de acum sunt cinci?! -Chiar! Adu-l și
GERALDINE. DESLUŞIRI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379191_a_380520]
-
30 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Nu puteam - în lumea aceasta A vremii paradisiace apuse Să port greul sabiei Ori blestematele otravuri (cantitativ ușoare) sub care, iubiri se sting răpuse Cerul mă cerea Pentru topirea spaimelor. Și blânda cugetare. Copilăria drapată în sunet și culoare areolată de vizita îngerului care, pe-o fereastra a cerului a coborât prin ceața de aur a lunii să-mi ofere, ce aveau străbunii semințele viselor să mă facă părtașă a tainei de-a câștiga încrederea
PRIMISEM de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374222_a_375551]
-
oportuniștii postrevoluționari aveau, cel mult, abecedarul afacerilor oneroase, arar câte o diplomă, și aceea cumpărată! Pe lângă oportuniștii zilelor noastre, gata să treacă și peste cadavre, mormăi indignată Mira, cei dinainte erau amatori, carnetul de partid menținându-i în funcții ori drapându-le originea socială sau alte păcate. Când conducătorului i se raportase că numărul to’arășilor ajunsese îngrijorător de mare, se inițiase o triere exigentă, fiind acceptați spre aderare, cu predilecție, muncitori. Din pătura socială a intelectualității se recrutau tot mai
CAPITOLUL 6 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378643_a_379972]
-
dacă Îl iubești pe celălalt, poartă-i neputința. Fii solidar și cu partea „cețoasă” a celui de lângă tine și fă din aceasta un „aliat” al Înălțării lui și al amândoura spre lumină. Nu tot ceea ce se află În celălalt este drapat de o aură valorică. De altfel, chemarea creștină exprimată de Mântuitor de a-ți iubi aproapele, inclusiv pe dușmani, poartă În ea această pecete a profunzimii și rafinamentului relațional. În fond, iubirea obișnuită, comodă, plată nu se poate constitui Într-
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
prin simpla evocare a unor nume și locuri, cum, În timp, harta Dandyland se extinde nemaipomenit. Din America de Nord, care Îi dezvăluie lui Chateaubriand ceva din eleganța dandy În stilul unor băștinași, până În Argentina, unde căpitanul Andrews vede un „gaucho dandy”, drapat În poncho și fumând o țigară uriașă, din Italia, Spania, nordul Africii, Orientul Mijlociu, până În răsăritul Europei, la Moscova sau Sankt Petersburg, dar și la București ori Iași, trecând prin capitalele Europei Centrale, descoperim un dandysm parcă fără frontiere. Și totuși
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
un costum de carnaval, dar privirea imperioasă și ținuta mândră a capului Îngheață zâmbetul pe buzele zeflemiștilor.” 1 Pentru cine Îl cunoaște Însă În plină maturitate, pe la jumătatea secolului, spectacolul e mai degrabă trist. Barbey se vede silit să-și drapeze sărăcia Într-o excentricitate la limita ridicolului. El poartă o mantie căptușită cu catifea, sub care se ascunde costumul cam jerpelit din tinerețe, mănuși roșii sau albe, dantele, pantaloni albi, tiviți În culori violente și niște plete rebele sub o
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
ei sunt... străini, și guvernul din Pesta a fost însărcinat cu aceasta gingașă și ironică misiune. A! dac' ar sosi la Predeal ori la Vîrciorova jucători de cărți de profesie, mironosițe ale cafenelelor cântătoare, cavaleri de industrie, speculanți care-și drapează evreul lor fizic în maniere franțuzești, vânători de noroc, întreprinzători fără capitaluri, regele Stroussberg cu suita lui de conți și baroni silezieni, c-un cuvânt neagra speculă, feneantismul, străinul în forma lui cea mai amăgitoare, cea mai improductivă, cea mai
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
temperate, trebuiesc intimidate prin lovituri dureroase, pentru a nu deveni stricăcioase vieții noastre publice. · Dar această lămurire ce i-o dau d-nului mai sus citat n-ar avea nici o valoare, căci nu credem ca evreul său fizic, pe care-l drapează fără îndoială cu mai multă eleganță decât eu partea mea muritoare, să intereseze tocmai mult pe cititor. Această lămurire [î]mi dă mie ocazia de-a mă rosti asupra unui adevăr pe care-l cred nestrămutat și care-mi pare
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
satul Vânătorii Neamțului e tronul lui Ștefan Vodă? S-auză valuri de ignoranță revărsîndu-se asupră-le, din partea unor oameni cari n-au ochi ca să priceapă suta a cincisprezecea și pe oamenii ei și cari, fără umbră de respect pentru. adevăr, drapează pe gigantul trecutului în hainele pestrițe ale unei păpuși? Să vii să vezi cum asemenea inteligențe laudă în față pe Ștefan și fac aluzie, în dos, la contimporanii de care atârnă favorile publice? Pentru asta să fi venit cineva, că
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
simți inferior. Să te cunoști, să știi cât valorezi. Inteligentul stă cu garda ridicată împotriva propriilor prostii, le recunoaște și se străduiește să le elimine; prostul li se abandonează fără rezerve". Sunt acestea pagini de reflecțiuni scrise de un moralist drapat în veșmântul socraticei ziceri, de neșters, "Cunoaște-te pe tine însuți". Mihai Pricop este consecvent don quijotesc într-o lume în care prostia se secularizează, iar obrăznicia și ignoranța suie în cele mai înalte jilțuri ale demnităților statale. Pledoaria autorului
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
O, 1990, 22; Scarlat, Ist. poeziei, IV, 143-150; Florin Manolescu, Poezie și ritual, LCF, 1992, 37; Florin Manolescu, Poeme cenzurate, LCF, 1992, 43; Monica Lovinescu, Gardă inversă, „22”, 1992, 45; Virgil Ierunca, Autobiografia Antigonei, „22”, 1992, 47; Virgil Mihaiu, Poeme drapate în negru, ST, 1993, 2; Dan Cristea, Poezia Ilenei Mălăncioiu, LCF, 1993, 14; Gabriel Dimisianu, „Crimă și moralitate”, LCF, 1994, 7; Alexandru Niculescu, Un limbaj liric autohton, RL, 1994, 8; Lovinescu, Unde scurte, V, 90-94; Alex. Ștefănescu, Mesaj existențial, RL
MALANCIOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287968_a_289297]