337 matches
-
dacă Îl iubești pe celălalt, poartă-i neputința. Fii solidar și cu partea „cețoasă” a celui de lângă tine și fă din aceasta un „aliat” al Înălțării lui și al amândoura spre lumină. Nu tot ceea ce se află În celălalt este drapat de o aură valorică. De altfel, chemarea creștină exprimată de Mântuitor de a-ți iubi aproapele, inclusiv pe dușmani, poartă În ea această pecete a profunzimii și rafinamentului relațional. În fond, iubirea obișnuită, comodă, plată nu se poate constitui Într-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
iei prea în serios. Când "umbli" la idei, la cărți, la cultură în general, ai tendința să crezi că ești cineva foarte special, că umbli într-un spațiu populat de nimfe, și că, prin urmare, trebuie să apari și tu drapat în sobrietăți ultime. Eu cred că statutul omului, condiția umană, în general, nu permite asemenea atitudini statuare, că e bine să păstrezi o măsură, că e bine să știi și știi foarte bine care sunt lipsurile, mărturisite sau nu, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
din decembrie 1989) o cultură a revoluției - a unei mișcări populare care aparent dărâmă în două zile întreg eșafodajul Puterii, în fapt o lovitură de stat, efectuată prin larga trădare a serviciilor secrete, a forțelor de ordine, a armatei și drapată în această mișcare populară” (p. 33). Totuși, revoluția nu este negată ca atare, ci doar umbrită de lovitura de stat în care rolul primordial l-ar fi avut o facțiune a Securității - cu accept internațional, după cum precizează Gabriela Adameșteanu (p.
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
și irozii...”. Ideea acestui vers este dezvoltată cu o maximă tensiune critică, modalitatea principală continuând să fie antiteza: "O eroi! care-n trecutul de măriri vă adumbriseți, Ați ajuns acum la modă de vă scot din letopiseț, Și cu voi drapându-și nula, vă citează toți nerozii, Mestecând veacul de aur în noroiul greu al prozii. Panglicari în ale țării, care joacă ca pe funii, Măști cu toate de renume din comedia minciunii!” Pamfletul este specia literară în care sarcasmul, usturător
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
îngerul (1996) și Turn înclinat (2007). Ortodoxia este un atribut pe care autorul și-l asumă cu temperanță și claritate. Mult timp, Teodor Baconsky a criticat moda intelighenției apusene și, prin recul, a celei autohtone care cere subiectului să își drapeze identitatea religioasă sub pretenția de pudicitate 1. Într-o țară care a cunoscut totuși un „Bizanț după Bizanț”, mulți intelectuali au decis în favoarea deghizării apartenenței lor confesionale cu ajutorul artificiilor retorice și al sugestiilor criptate. Secole de-a rândul, imperativul kantian
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
modestia onorabilă a savantului sceptic alături de metanoia perpetuă a teologului mirat de mereu surprinzătoarea revelație divină. Când o viziune participativă despre adevăr va oferi regulile dialogului între teologie și cultura modernității, neînțelegerea dintre îndoielnici și mărturisitori nu va mai fi drapată cu ipocrizie, dar nici declarată o fatalitate. Creștinii nu vor câștiga respectul de sine și nici admirația tăcută a arhitecților secularizării dacă nu vor lua în serios chemarea la mărturisirea plenară a unui adevăr neștirbit. „Căci întru El v-ați
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
poetic „dizolvă” în ea chipul fenomenal și-l transferă în numenal. Răsfrângerea înseamnă și oglindire reciprocă a lucrurilor - mod de a induce rezonanța universală și euritmia. Jubilația ei apare însă contrapunctată de insistenta prezență a simbolului trecerii. Confesiunea lirică se drapează deocamdată într-o rostire aproape axiomatică, abstractă, ce răcește fluidul vital și impersonalizează experiența care îi stă la bază: „Cel ce nu e a venit, / cel ce e s-a risipit, / eu însămânțez în lucruri / sufletul lui Heraclit”. Lirismul abstract
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285591_a_286920]
-
imensă, înconjurată de o terasă cu balustradă albă. La unul dintre capete se află o fântână de marmură, iar la celălalt câteva trepte duc spre o platformă ușor mai înălțată. Oriunde mă uit, mișună o groază de oameni, aranjând florile, drapând șifonul și punând scaunele aurite în șiruri pe covorul cu model bogat. Uau. Ce să zic, e... chiar drăguț. Of, la naiba. E uluitor. — Ai mare noroc! spune domnul Ferguson, cu un zâmbet larg. Sâmbăta asta avem o nuntă, așa că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
pe ură și crimă se prăbușise, era de așteptat ca noua ordine ce se instaura să fie negarea celei vechi, negarea opresiunii naționale, rasiale, religioase. Dar speranța se va dovedi nefondată, ura față de cel diferit a supraviețuit schimbărilor politice și, drapată Într-un steag nou, avea să se reîntoarcă. Încă o dată logica nu a fost confirmată de istorie. Un test semnificativ În privința normalizării relațiilor dintre statul român și populația evreiască a fost problema reparațiilor. E vorba de „un pachet” de măsuri
[Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
sufletul acesta recunoaște, sufletul își mai aduce aminte" (ibidem, pp. 51-52). 6 Ibidem, p. 28. 7 Ibidem, p. 20. În unda luminoasă a pământului, spațiul nostru cunoaște o proiecțiune de coloană"; Timp și spațiu se identifică în undă. Acolo exist, drapat într-o piatră mai liniștită ca safirul. Aici, sunt ceea ce trece" (ibidem). "Cosmosul viu, lumea în eternă unduire" sunt imagini ale viziunii dionysiace (cf. Dan Botta, Frumosul românesc, în op. cit., vol. IV, p. 73, sau în Unduire și Moarte). 8
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ce-i drept, timpuri noi și întru câtva diferite de cele evocate de aedul orb din Smirna sau Colofon. Dar soarta omului nu s-a schimbat. Condiția umană se confruntă cu aceeași realitate halucinantă și provocatoare alcătuită din adevăruri lunecoase, drapată cu pastișe miraculoase, populată cu zei imprevizibili, învăluită cu iluziile May³-ei. Avem știința atotcunoscătoare a lui Zeus, folosim tehnologiile lui Hefaistos, ne înălțăm icarieni până la Helios, străbatem spațiile uraniene, utilizăm energia smulsă de Prometeu zeilor atomici și nucleari, respirăm aerul
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
istoricii literari îl consemnează tocmai pentru curiozitatea alurii sale voit neconvenționale (posibilă replică și deriziune la adresa cenacului junimist, dat fiind că în epoca afirmării lui Macedonski junimismul își trăia deja declinul și începuse să echivaleze cu conservatorismul): într-un salon drapat în catifea roșie, ornat cu obiecte de artă, la lumina lumânărilor și în fum de țigară, zece fotolii aliniate în dreptul unui tron așteaptă „societatea secretă” a poeților; magistrul își recită poemele așezat pe tron, apoi le cedează locul celorlalți, inclusiv
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286162_a_287491]
-
respective au evitat dialogul, fie din cauza unor condiții precise : garduri de protecție, aglomerație, condiții meteo. Pelerinajul este un fenomen ce începe să atragă atenția, iar acest lucru este îmbucurător. Lângă clopotnița cea mare se găsește un fel de chioșc improvizat, drapat în pânză albastră, pe care scrie cu litere mari, albe „Acatiste și Pomelnice pentru Catedrala Patriarhală”. Pomelnicele și acatistele cre dincioșilor sunt colectate cu grijă de un preot, care le ordonează într-un fel de clasor, iar banii sunt introduși
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
pus la dispoziția pelerinilor, după cum se spune în limba comunicatelor oficiale, trei corturi albastre, sudate între ele. Corturile sunt mari, funcționale, de felul celor destinate situațiilor de urgență sau catastrofelor naturale. Ele sunt amplasate lângă parcarea de lângă Teatrul Național Iași, drapat în perdele de protecție, clădirea este în proces de renovare completă. Gardianul (polițistul comunitar) de la intrare mă avertizează prompt, după ce privește sacoșa umflată de plastic gri în care am introdus niște haine și o sticlă de apă : „Băiatu’, poți să
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Raclă, nu sicriu ! Voluntariat ortodox și pregătirile pentru sărbătoare. Trezit cu noaptea-n cap, ajung la Suceava destul de devreme, în jurul orei 11.00. Hotelul unde sunt cazat păstrează urmele „luxului” comunist, de la lampadarele de alamă, complet demodate, la interioarele grele, drapate cu catifea albastră, acum plină de praf și ponosită. Inutil să mai adaug faptul că unitatea aparține unui mare lanț internațional de hoteluri și turism. Noul proprietar i-a schimbat numele, a adăugat un Internet fără fir, câteva aparate ieftine
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
mea fără răspuns. Nu mă primește nimeni lângă foc... Eu mi-am pierdut și ultimele mituri. De-a viața și de-a moartea mă tot joc. Mă vând pe o cutie de chibrituri. Visam să vii la mine în ajun Drapată în isop și în beteală, Să-mpodobim un brad pentru Crăciun, Pierduți într-o zăpadă capitală. Și mai visam că vom primi spre seară Colindători cu sânul plin de nuci. Dar sufletul mi-a înghețat la gară. E sărbătoare albă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Ieri, pentru demiterea dlui Lucian Pintilie ca represalii la filmul realizat de marele regizor despre Piața Universității, dl Theodorescu invoca un regulament. Acum, eliberarea dnei Florica Ichim din funcția de redactor-șef al revistei Teatrul-Azi, act de sorginte stalinistă, este drapată în același imperativ al restructurării: punerea la concurs a unor asemenea poziții. Toate bune și frumoase, numai că interimatul nu i se oferă dnei Ichim, ci dlui academician Nicolae Breban, deținător și al unei mai vechi sinecuri din același buget
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
invitat să mă înfrupt pe săturate. Primele ispite comerciale. Să vă conduc, totuși, prin piață. Comercianții versați te invitau să intri în prăvăliile lor ce, de cele mai multe ori, se reduceau la niște simple barăci din lemn sau carton dar care, drapate prin interior cu țesături multicolore, reușeau ușor să-ți îndrepte atenția spre obiectul comerțului indian - sariuri, curte, șaluri, metraje, bijuterii, cosmetice, suveniruri - fără să mai pătrunzi dincolo de ele. Ochii mei făceau precum cei ai lui Pluto când îi ieșeau din
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
că ele au fost reale și necesare, iar pe cei care le contestă, le maculează, Îi privim cu un zâmbet calm și Înțelegător - Înțelegându-le suficiența și mai ales pulsiunile de frustrație sau pur și simplu oportuniste, oricât s-ar drapa acești oportuniști de „școală nouă” sub fraze iritate și moralizatoare. Viața și patrimoniul unei națiuni nu au ce face cu aceste reproșuri și „scaune de judecată” ținute, În sfârșit, Într-un moment când acestea au devenit posibile, Împreună cu vuietul și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
carnavalescă sunt părăsite în numele rigorii sapiențiale. Lirismul sărbătoresc, încărcând versul cu lumini, adieri, șoapte și polenuri, este practicat cu aceeași plinătate a emoției și rostirii cu care angoasa, tremendum-ul traversează planul poematic, fie în cadențe strident-demonstrative, fie în sonorități cvasiliturgice, drapând melancolia în prozodii de descântec. Nu altfel se întâmplă în registrul erotic, unde, alături de poemele marcate de tensiunea așteptării, de presimțiri și utopii configurate energic ori tandru, pot fi întâlnite poeme jubiliatorii, copleșitoare afectiv, exaltând dăruirea și comuniunea, dar și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285973_a_287302]
-
cu o fervoare și ascultând de o legitate pe care nu o pot înțelege decât cei posedați de același „demon al creației”!? Într-adevăr, ce pot înțelege outsiderii, grăbiți de a-și ocupa măruntele lor fotolii sceptice, criticiste, nu rareori drapate sub mantia fâlfâitoare a oportunismului cultural?!... Îndrăznim prin această digresiune a resuscita atmosfera acelor ani, și nu de a lua apărarea acelor mari spirite care ne-au format și care au „asigurat” continuitatea marii tradiții culturale românești, sub a cărei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
creația romanului, că eu... omit valul „noului roman” al lui Robbe-Grillet! Iată cum „tinerii noștri” cad, printr-un snobism nu de primă mână, în erorile scenei literare pariziene, dominată de moda aproape tiranică a surrealismului, robbe-grillet-ismului, anecdoticului și naturalismului abia drapat sub valori străvezii, exclusivistă ca orice modă, plătind însă un tribut greu actualității literare pariziene prin fadoare, sterilitate și pierderea din vedere a marilor nume și criterii ale artei secolului al XIX-lea!Ă 4 Când i-am cunoscut, erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de metafore surprinzătoare și un timbru liric de o acută originalitate la Nichita, Grigore, în ochii noștri, cel puțin, părea „poetul bărbat”, lăsând rareori să răzbată în strofele sale tonuri triste, elegiace, sau melancolia ca o poză cu care se drapau uneori tinerii „atunci”! Înalt, cu membre puternice, lat în umeri, fruntea clară, un nas pronunțat, gura strânsă, mică, crispată parcă în reținerea oricărui sunet intim, era, prin aerul său nonșalant și ironic, masculin, un fel de „maestru de ceremonii” al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
îndemână. Apoi, întrebat după revoluție, cu destulă reticență, de intervieveurii săi, dacă „mai știe ce s-a petrecut în proza română”, declară cu un aplomb ce nu se potrivește în nici un fel cu aerul de umilință creștină cu care se drapa în ultimii ani ai vieții, că „nu știe și nu l-a interesat!”. Afirmă însă, vorbind de moartea subită a lui Preda, că „se bucură că s-a exilat, cu două decenii înainte, căci iată ce i se putea întâmpla
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
pe care dl Ierunca le aruncă în fața statuilor de bronz ce poartă numele unui Călinescu sau Sadoveanu nu pot izvorî decât într-o profundă nemulțumire de destin, o „furie contra ta însuți”! - frustrarea lor ia aproape totdeauna forme extrem de violente, drapându-se în sentimente absolute, precum Adevărul, Dreptatea, Valoarea! Domniile lor uită, sau se prefac a uita, că în istorie și în viața socială, totdeauna turbulentă și aspră și, cu osebire în vremuri de coșmar, cum a trăit colectivitatea românească vreo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]