1,717 matches
-
te teleportez de la miile de kilometri în pilota mea călduroasă, închid ochii și îți simt atingerea și bătăile inimii în jurul meu înfășor patul cu totul, atât de dor îmi e de tine de singură ce sunt, înconjur patul cu covoarele, draperiile, podelele și tavanele casei cu strada noastră, cu bulevardele bucureștiului, cu șesul întins al câmpiei române peste care rulez munții alpi, peste care meseta centrală a spaniei prind acest mare pachet din jurul meu cu capsa gibraltarului prind un val înalt
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
plasată central, vizibilă sălii. Cezara, în culise, se va mișca astfel încât să nu iasă din raza oglinzii centrale. Ieronim va dialoga cu "partenera" din oglindă, va încerca, fără șanse, s-o considere partener aevea. Oglinzile ar putea fi mascate cu draperii, așa fel încât "schimbarea" decorului să nu necesite un timp prea lung. Cred că se poate folosi, ca alternativă, și proiecția. Realizatorii spectacolului vor alege, desigur, soluția cea mai potrivită. Important este ca Frumoasa să rămână mereu doar o iluzie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
enumera noile medicamente apărute pe piața medicală din unele țări europene și prescrierea acestora pentru prevenirea sau tratarea diferitelor boli. N-o interesa. Puse cartea la locul ei și-și roti privirile prin încăpere. Tablouri de preț, vaze de cristal, draperii grele de pluș, covor persan de cea mai bună calitate... Ce diferență între mediul în care trăia ea și familia doctorului Teodoru. O fulgeră o idee care nu avea nici un suport, dar cum ideile nu au granițe, declanșarea acesteia o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
mai aveam motiv să exist, Întregul pământ dispăruse de sub picioare. Totul se năruise odată cu dispariția lui, lăsând În urmă o durere uriașă și un pustiu fără sfârșit. Timp de doi ani, am stat cu pătura trasă până peste cap, cu draperiile , de asemenea, trase cât era ziua de lungă și toate astea, de frica luminii, care mi-ar fi adus În fața ochilor o realitate de nesuportat! Și totuși, undeva În zare, mai Întrezăream o speranță: fiul meu care se afla la
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
o botezase cu numele iubitei sale Voica. Privind cu nesaț steluța aceea, respira aerul tare al nopților din preajma luncilor sau pădurilor, unde își făcea sălaș pentru un timp șatra. Acolo era lumea lui! Aici, în casa aceasta cu perdele și draperii grele la ferestre, orizontul îi era limitat. Avea strania impresie că se află într o închisoare. Ina căuta să-l îmbie cu fel de fel de bunătăți. Alex îi vorbea minute în șir de proiecte ce l ar fi putut
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
răbdarea la limită, renunțară. Lui Vișinel îi veni inima la loc. Grație celor audiați mai înainte, la care se adăugară cei cinci nerăbdători, acum se afla pe locul 15. Oricum, era altceva! Când intră în biroul președintelui, noaptea trăsese deja draperiile ei de catifea la ferestre. Acesta tocmai sorbea dintr-un pahar cu apă, încălzit și el de problematica acelei zile. îi oferi un scaun și-l întrebă direct: - Ei, tinere!? Vișinel ținu să rezume în câteva cuvinte situația, din care
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
fie el și subliminal, îmi părea suspect, mă înfricoșa, apucându-mă un tremur delirant de necontrolat în patul din dormitorul pustiit. Umbra legănată de vânt a liliacului din dreptul ferestrei, pe care o vedeam cu ochii închiși dincolo de perdea și draperie, mă înspăimânta, acaparatoare și hidoasă, provocându-mi dese coșmaruri până adormeam. Aceste închipuiri de teamă m-au urmărit multă vreme, până la reunirea membrilor familiei. Dar au rămas de neșters resentimentele, față de instanțele de judecată comuniste, ca și antipatia provocată de
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
se pensionase). Și, chiar dacă nimeni nu se arăta prea curios, domnul Martin Începu să povestească neinvitat, privind dincolo de noi: Mă aflam Într-o sală imensă, fără geamuri - porni el cu o voce albă - cu pereți foarte Înalți, de care atârnau draperii purpurii. Draperiile tremurau si răspândeau o lumină puternică. Colonelul, Îmbrăcat În costumul lui bej cu dungi subțiri, stătea În capul unei mese lungi și surâdea. Surâdea și mă tot invita să beau dintr-o sticlă cu vin. Lângă el, foarte
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Și, chiar dacă nimeni nu se arăta prea curios, domnul Martin Începu să povestească neinvitat, privind dincolo de noi: Mă aflam Într-o sală imensă, fără geamuri - porni el cu o voce albă - cu pereți foarte Înalți, de care atârnau draperii purpurii. Draperiile tremurau si răspândeau o lumină puternică. Colonelul, Îmbrăcat În costumul lui bej cu dungi subțiri, stătea În capul unei mese lungi și surâdea. Surâdea și mă tot invita să beau dintr-o sticlă cu vin. Lângă el, foarte Înaltă și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
acolo!?... Tresări cu un surâs reținut și, ridicându-și mâna fremătător, Își deschise pleoapele. Se cutremură dezamăgit când constată cu stupoare că atingerea aceea delicată se datora vântului de primăvară, care adia ușor, mângâindu-i fața cu faldurile vaporoase ale draperiei. Îngenunche la picioarele scaunului și, chircit, vomită din nou, cu sălbăticie, În repetate rânduri, o pastă groasă, vineție, amestecată cu așchii mari de os. Apoi, rămase așa mult timp. Un timp care nu mai era al lui... Azi, după ce medită
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
aramă abia ieșit din laminor ce se uita indiscret în camera ei. Privi astrul nopții câteva minute în șir, fără a putea să deslușească de ce poeții, în marea lor majoritate, socotesc luna un fel de martor al îndrăgostiților. Apoi trase draperia. Avea și ea secretele ei! Adormi cuprinsă de vise. Se făcea că urcase pe un munte de unde putea privi întinderi nesfârșite, ape și codri, și sate și orașe minunate... toate învăluite într-o lumină feerică! Trăi o senzație deosebit de plăcută
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
roteau coroanele în ritmul unui dans haotic, ploaia lovea furioasă tot ce întâlnea în cale, determinându-i pe cei aflați încă pe străzile orașului să-și grăbească pașii spre casă. I se părea că întreaga natură trăia tulburarea lui. Trase draperia grea, de catifea, pentru a se despărți de stihia de afară. Trezit la realitatea crudă, Alex încerca un soi de mâhnire, chiar de jenă față de el însuși, și-și reproșa că procedase ca un ușuratic, un naiv în relația cu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
știu când și cum, visul întrerupt reîncepu. Era ca și cum cineva lipise banda de celuloid, punând din nou aparatul în funcțiune. Avea senzația că e treaz, că Își trăia visul cu ochii deschiși. La un moment dat, i se păru că draperia de la o fereastră lăsa să pătrundă în cameră o lamă de lumină. Pe acolo, prin raza aceea, trebuie să mă strecor afară, își spuse, și-și subție toate gândurile ca să fie în stare să iasă la libertate, să se debaraseze
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
în totalitate. Zilele îmi erau numărate dacă disparițiile urmau să continue. Pe măsură ce mă gândeam mai tare, aveam impresia că nu era vorba de zile, că deja puteam să consider că viața mea se număra în ore. Lumina dimineții pătrundea prin draperiile trase. Îmi priveam fiecare parte a trupului. Încă eram întreg, mă rog, cu ceea ce-mi mai rămăsese. Mă linișteam treptat. De undeva din afara apartamentului se ivi o mână imensă, înarmată cu o gumă de șters și se apropie de
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
am privit cu stupoare golul din perete unde cândva fusese o oglindă. În cameră era plăcut și liniște, se vedea bine că de mult nu fusese renovat, pereții erau murdari pe la colțuri, tocurile ușor mâncate de carii, perdelele galbene, iar draperiile și cuvertura, cu firele trase. Am deschis geamul și m-a întâmpinat o priveliște minunată: un verde cald al ierbii cufundat în albastrul lacului printre frunze de toate culorile sub cerul senin ca o mătase fină. Nu mă mai săturam
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
în pământ de rușine. Nu știam ce să fac. Cadavrul, dinții încleștați aveau aerul că-și bat joc de noi; surâsul moartei își schimbase expresia. Pierzându-mi controlul, am tras-o spre mine și am îmbrățișat-o, dar, chiar atunci, draperia neagră, de doliu, care masca intrarea în cameră, se dădu de-o parte: încovoiat, cu un fular legat la gât, apăru unchiul meu, tatăl acestei stricate. Avu un râs uscat, înfricoșător, de ți se zbârlea părul pe cap. Râdea fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
de Cultură și pătrunse în holul lung și aglomerat de tot felul de obiecte fie aranjate, fie aruncate așa, în viteză, unele peste altele, ca și cum nu ar mai fi fost de folos nimănui niciodată. Încercă să pătrundă printre panouri și draperii, cu mult calm, ca să nu i se pară coridorul un labirint greu de pătruns, așa cum îl sfătuise Valy cu o zi înainte. Clarobscurul, draperiile prăfuite după care puteai găsi în orice moment, alte și alte obiecte de recuzită, unele dintre
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ca și cum nu ar mai fi fost de folos nimănui niciodată. Încercă să pătrundă printre panouri și draperii, cu mult calm, ca să nu i se pară coridorul un labirint greu de pătruns, așa cum îl sfătuise Valy cu o zi înainte. Clarobscurul, draperiile prăfuite după care puteai găsi în orice moment, alte și alte obiecte de recuzită, unele dintre ele extrem de vechi, și ideea că după fiecare obiect ar putea exista câte o ușă secretă care ar duce undeva, în altă încăpere secretă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
teren se oprește Însă la timp, extrăgând un zgomot din adâncuri. „Dormi?“ cârâie Inga, proptindu-mi un viguros picior de pod În stomac. „Nu, vulpița mea“, răspund. „E furtună afară“. „Da, mica mea felie de paradis“. „Du-te să tragi draperiile, ce mai aștepți?“ „Îndată, trufandaua vieții mele“. Părăsesc așternutul conjugal ca pe scena unei crime, atent să nu las urme. Cu coada ochiului, privesc spre cetaceul eșuat În așternut, imaginându-mi negativul imaginii, adică un contur desenat cu creta pe
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Încălțămintea paznicului, a parcurs apoi târâș, cu oarecare precauții, coridorul principal, și, după ce a zăbovit ușor În dreptul coturilor și al scărilor, și-a iuțit alunecarea de-a lungul pereților, ca un grup de comando nevăzut. Cu coada ochiului, văd marginea draperiei vibrând ușor, la lungi răstimpuri, ca și cum În spatele ei cineva și-ar ține răsuflarea, fiind totuși obligat să expire și să inspire la câteva minute. Simt curentul, dar nu mă deranjează. Sunt mulți ani de când nu mai știu senzația unei cefe
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
simt ca un manechin din testele de coliziune la impact scăzut. Încerc să-mi dau seama ce vrea să spună. — Adică știai... tot timpul... tu... — Nu spune nimic Bruce, zice Toal serios. Nu-mi spune nici un cuvințel. Se răsucește, trage draperiile și se uită pe fereastră. Apoi mă privește În față, străpungîndu-mă cu privirea. — Uneori mai bine lași lucrurile așa cum sînt. La mijloc sînt reputațiile, moralitatea și carierele. Într-un fel, da, e nasol la modul general și Înțelept dac-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
tot felul de mărunțișuri, o carafă din cristal cu cioc metalic plină pe jumătate cu cafea și un album plin cu fotografii din care privește melancolic aceeași femeie cu ochi mari, căprui. Lumina dimineților nu poate intra prin ferestre, pentru că draperiile ocru sunt rareori date la oparte. În zilele Însorite se zăresc totuși dâre mătăsoase, gălbui. Își scrie jurnalul cu meticulozitate, ca un chirurg ce se pregătește Îndelung pentru o operație revoluționară. Întâi iunie Azi noapte am visat un ozene. Deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
zorii au culoarea zmeurei. Când o femeie seamănă cu Agatha Bas, are privirea curată, și Își sprijină mâna de o fereastră, nu poate fi ,,târfă,,. ,,Este o târfă,, , țipi și ochii tăi Înroșiți de ură privesc umbra altui porumbel prin draperia ocru, luminată de soare, mi-a distrus viața, iar copilul se cațără pe cuvintele ei cu o forță teribilă. În casa preotului se mănâncă bine, temeinic. Frigiderul geme de carne, cămara e mândria lui-băuturi scumpe, mirodenii de peste mări și țări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
poți să-i tai calea, nu mai poți să te apropii de ea... Casa preotului are scară interioară, șemineuri cu ușițe de bronz, biblioteci din mahon cu trandafiri sculptați, icoane cu foiță de aur, jilțuri englezești cu piele de vițel, draperii din catifea roșu de cadmiu, arme de vânătoare Învelite cu plăci de argint, covoare scumpe, sobe de Meissen alb ca laptele, statui de bronz... Bătrânul a ezitat puțin și a spus ,,nu,,. Un nu Înlăcrimat dar ferm. Îți amintești și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
aprinseserăm luminile și stăteam toți pe bancheta de la fereastă, fără să ne privim, întorși spre zăpada care se cernea tăcută și spre „peisajul” acum nevăzut pentru care, tocmai din dorința de a-l admira, Alexander construise această anexă ovală. Dincolo de draperia care îl separa de anexă, studioul era aproape cufundat în întuneric. Vara era invadat de parfumul florilor și al lemnului de afară și de mirosul de lut umed, proaspăt și curat din interior; acum însă mirosea doar a parafina din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]