341 matches
-
Grănicerii stau ascunși la pândă cu câini dresați ce ascultă până și adierea vântului, În timp ce copii și mai ales bătrânii contra unei sume de bani derizorii sunt ce-i mai temuți informatori...!” “Cum ați reușit totuși să Înșelați câinii special dresați...?” “Am stropit hainele și bocancii cu soluție de amoniac, neutralizând mirosul extrem de dezvoltat al animalelor. Ziua dormeam ascunși prin șanțuri și tufișuri iar noaptea ne târam pe coate cucerind cu precauție fiecare metru liniar de drum...!” “Sincer vorbind, Îmi pare
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
până seara; mai erau și sportulae, lupte foarte scurte, în care se ucidea într-un ritm amețitor. Povesti cum gladiatorii erau antrenați să lupte între ei, dar și cu animalele sălbatice. Între două lupte, publicul asista la spectacole cu animale dresate: lei din gura cărora ieșea un iepure, tigri care lingeau mâna îmblânzitorilor, elefanți care scriau cu trompa cuvinte de preamărire a împăratului în nisipul din arene. Povesti despre luptele mortale dintre animale - urși și bivoli, bivoli și elefanți, elefanți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
dosnică spre Strip, fixând oglinda retrovizoare în așa fel încât să țină un ochi asupra cadavrului pe care îl transportă. Deocamdată are o fisură în reconstrucție: teoria „momelii cu sânge” enunțată de doctorul Layman nu se potrivește. Niște câini răi, dresați zdravăn, nu se împacă cu scenariul. Ar fi fost prea dificil de mânuit, prea greu de controlat în momente de presiune psihică - o povară prea mare, un deranj, prea mult zgomot la locul crimei... Asta însemna că dinții ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
considerat el însuși, cu aceste fișe și citate pentru o lucrare de nimeni cerută, nici așteptată, nici dorită. Îl durea capul. Nu, azi nu putea lucra. Primăvara să fie de vină... tulburarea, migrenele... o întâlnire întârziată, pentru care captivii îndelung dresați, iată, nu se dovedesc apți... Tumultul acesta zăpăcitor, un miraj în care nu puteai avea încredere. Domnul Gafton își duse, fără să vrea, mâna la frunte, să-și șteargă sudoarea. Un vârtej, da, da! Se aplecă peste caietul deschis, decis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
e de rangul tău, Vasile, tu ești Cineva, Înalta Autoritate a altei lumi, cum nu se mai vede azi prin părțile noastre, trebuie să-ți respecți rangul, nu ai voie sa te compromiți cu nimic omenesc, tu ești statuie perfect dresată să-și onoreze misiunea, atât și e prea destul. Valetul Vasile a și revenit, într-adevăr, perfect mut și surd, cu mișcări abia perceptibile. Pe măsuța cu rotile, lângă tava cu paharul și sticla Courvoisier apăruse teancul de reviste colorate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
retrase de la fereastră. Camera se pacifică, parcă. Semiîntunericul moderase bezna dinăuntru și lumina din afară, într-un soi de complicitate acceptabilă. Cândva, când oare, se furișase prin ușă umbra fumurie. — Sunt Toma, ne cunoaștem. Sper că nu deranjez. Vocea cunoscută: dresată, politicoasă. Vocea delatorului, vocea nopții. — Citiți? Ce citeați? A, revista aceea. Povestea cu bătrâna, pisicile, incendiul. Vă interesează? Zău, vă interesează? Urma să ne vedem, poate vă amintiți. Mi-am îngăduit, acum, doar așa, câteva minute, n-aș vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mai avansase, crispat, încă un sfert de pas. Prin dunga ușii se vedea acum o fâșie de oglindă, buzele roșii ale Venerei, țuguiate, pe dunga paharului. — Spune, hai, spune, potaie. Ni se pare? Ni se pare că ei știu tot. Dresați, da. Să credem că știu. Să nu mișcăm. Că nu se poate. Spune, spune că tu le știi pe toate. Pe toate le știi tu, Tăviță. Codiță, Tăviță, Halviță... Mai trăsese o dușcă, paharul dispăruse, mâna durdulie mângâia acum obrazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
încălziseră. — Știi pe dracu’, mutulache! Pe dracu’. Nimic nu știți. Nici tu, nici nevastă-ta. Imaculata! Victima! Alibi. Tavi cu alibiul imaculat. Câinele Tăviță, da, da. Viitorul. Viitorul meu chip de câine. Tăviță. Speriat de prezent, trecut și viitor, monstrul. Dresat. Să nu putem, să nu... Detectivul se strecură ușor ușor înapoi spre cameră, trase lent lent ușa după el. Cândva, Tereza bătu, timid, în ușă. Era reanimată, normală, dresată, înviase de-a binelea, cățeaua. Cu fiecare oră redevenea, parcă, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
chip de câine. Tăviță. Speriat de prezent, trecut și viitor, monstrul. Dresat. Să nu putem, să nu... Detectivul se strecură ușor ușor înapoi spre cameră, trase lent lent ușa după el. Cândva, Tereza bătu, timid, în ușă. Era reanimată, normală, dresată, înviase de-a binelea, cățeaua. Cu fiecare oră redevenea, parcă, ce nu fusese vreodată. Buzele în continuă vibrație, ochii măriți, vopsiți, întineriți. — Ți-aș oferi o gustare. Cred că ai flămânzit... și zâmbise. Nu, deloc, deloc. Dar dacă vreți, cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
puțind a latrină, stăteam ghemuit, ca o jivină congelată, când, dintr-odată, văd cum se apropie, cine credeți... Sau acum un an, în Marakesh, la hotelul extraformidabil, în confortul extracostisitor, același străin uscățiv, ducând în lesă, ce credeți, un guzgan dresat. Un guzgan îmbrăcat la cel mai scump croitor din Londra, perfect stilat, dresat, gata să atace. Acolo, în amurgul acela miraculos... Sau acum o săptămână, la Copenhaga, la hotelul Copenhaga, la coada aceea imensă. Oameni zgribuliți, obosiți, speriați, ca la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cum se apropie, cine credeți... Sau acum un an, în Marakesh, la hotelul extraformidabil, în confortul extracostisitor, același străin uscățiv, ducând în lesă, ce credeți, un guzgan dresat. Un guzgan îmbrăcat la cel mai scump croitor din Londra, perfect stilat, dresat, gata să atace. Acolo, în amurgul acela miraculos... Sau acum o săptămână, la Copenhaga, la hotelul Copenhaga, la coada aceea imensă. Oameni zgribuliți, obosiți, speriați, ca la noi, imensă coadă la niște nenorocite de bomboane. Mă apropii și întreb o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
a mai inventat primarul nostru, îmi întrerupe Șerban firul gândurilor încriminatoare, râde ziaristul simțind cu satisfacție cum informația tocmai primitè prin telefon e gata sè se transforme într-o știre bombè, îi miroase de la depèrtare vânătul bun acestui copoi bine dresat, Chelnerul adunè de pe masè farfuriile goale, V-a plècut? ne întreabè el, ne cunoaște deja, venim cel putin o datè pe sèptèmânè aici, Da! da-ul nerèbdètor al lui Șerban, arde sè-mi spunè ce a mai pus la cale primarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
amintește Într-adevăr Christa ce s-a Întâmplat acum patruzeci de ani sau Își amintește doar ordinea În care trebuie să repovestească aceleași episoade, cu același expresii? Iar emoția i se declanșează automat, la aceleași cuvinte, ca saliva la animalele dresate. Autostrada fără sfârșit tăiată În două de gărdulețul de leandri, Încărcați cu flori albe, roz, roșii. Culmile Împădurite urcând spre cer, petele albe ale satelor, cocoțate acum mii, sute de ani, lângă izvoare. Un sat orbitor de alb, prin care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
săli după săli de public din această parte a lumii unde tancurile cu stea roșie nu au ajuns Încă, unde imperiul Într-o singură culoare - atotputernicul gri - nu stăpânește Încă. Să nu se lase furat de farmecul Mullovei, un soldat dresat să nu piardă nimic. Nicăieri. Niciodată. Și mai ales acele teritorii nefericite, acea țară care a fost a noastră și nu mai e a nimănui, pe care o detesta prea intens Cioran. Nu, este un gând urât. Mullova este Ana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
tău, burghe’ și hiclăris’, de-i zici valț - dacă-l mai joci de față cu cățeaua, Îți rup eu, cu mâna mea, picioarele!» O Întrebasem ce era cu... strică-cățeaua? Care cățea? Cum, care: celebra Lady-de-la-Mediaș, o știe Întreg Ardealul; cățeaua-lup dresată să-l muște pe banditul (burghe’ și hiclăris’) care ar fi coborât mâinile, ori s-ar fi oprit din „Manej” - depindea ce ordin auzea Lady că i se dădea hitleristului (bandit-burghez). „Sus” (la anchetă), Lady o păzise și pe bandita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
fiecărei Întoarceri de la vânătoare sau din campanie, și să fie adesea prezent la divan, gata să arunce o vorbă de spirit, un citat, un vers de circumstanță. Aceste adunări Îl istovesc. Dincolo de impresia de a fi Îmbrăcat blana unui urs dresat, simte mereu că pierde la palat un timp prețios pe care l-ar fi folosit mai bine la masa de lucru. Fără a mai lua În seamă riscul de a trăi acolo Întâmplări neplăcute. Ca În acea rece zi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Eu cred că nu ești decât un șarlatan, un escroc, un ventriloc, un găinar și un circar! Atât! plusează Avocatul. Un terchea-berchea, o haimana, o pușlama ordinară, un vaticinator, un păcălici, un ciumete, un amărât de coate-goale, cu sălbăticiunile tale dresate, scăpate de la cine știe ce bâlci! Un saltimbanc! Un zăticnit! Un hoinar! Un f...te vânt! Ai, cumva, vreo putere? Atunci, fă-l, taică, pe bețivul ăla înrăit, ca să se trezească! îi cere Fratele, cu aplomb, hipiotului celui înalt. Așa să fie
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
surdă, paralitică și căzută zdravăn în mintea puradeilor. După inevitabilele chiote, văietături, îmbrățișări și pupături lăcrimoase, pe mâini, pe cap, pe urechi, pe obraji și direct pe gură, tipul nostru, care mai era și crescător amator de dulăi de rasă, dresați special pentru lupte clandestine de câini, întreabă: Dar Brontozaurul, Bronto moro, unde este Brontozaurul meu (un Schnauzer negru uriaș), fa, mamicule? Că nu s-a mai pomenit niciodată, să nu sară tocmai el, jucalu', javra-javrelor de pripas, primul din curte
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
reședința noul meu stăpân. Șeful de fermă era absolvent al facultății de zootehnie și avea în subordine încă trei lucrători. Voi sări peste multe alte întâmplări și vă voi spune că am învățat să călăresc. Acolo ai cal și câini dresați care ajută la deplasarea oilor și la apărarea de haitele de câini Dingo care atacă turmele precum lupii la noi. De la început mi-am dat toată silința să muncesc cât mai bine pentru a nu-i face de rușine pe
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
motor: 1/3 din totalul muzeelor erau accesibile, 43 % nu puteau adapta grupurile sanitare acestei situații; pentru public cu handicap vizual: 11 % din muzee dețineau cataloage speciale, 17 % organizau "activități tactile", inclusiv pe originale, 50 % din muzee refuză cîinii special dresați; pentru public cu handicap auditiv: doar 8 conferențiari specializați și interpreți. 2. ATITUDINI ȘI MOTIVAȚII ALE PUBLICULUI DE MUZEU Vom analiza pentru început ipostaze și atitudini ale publicului de muzeu, reacții ale comunităților din care acestea fac parte. Scopul nu
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
Apoi se gândi că ușa grajdului a rămas deschisă . . . grija ca să nu scape cumva un cal îi reveni limpede. De ezitări, de toane, de furie, de amor, Trubadurul se descărcase . . . - Nu e aici nici o oglindă! șuieră melodic, ca un șarpe dresat, Ada. In odăiță era o masă și un scaun de lemn, dulapul, o etajeră cu registre și hățuri în cui. Sumar! Lucruri concrete ce nu puteau stânjeni pe Lică! 191 Whip rămăsese afară, la o distanță nici mare, nici mică
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
simțea răspunzându-i era de nedescris. Se contrazicea la fiecare frază: Mark își revenea văzând cu ochii; era mai rău decât o cauză pierdută. Gândea, identifica obiectele și chiar putea vorbi; era blocat încă în avarie, mergând ca un urs dresat și trăncănind ca un papagal pervers. Daniel o întrebă cum se descurca. Bine, în condițiile date. Zilele erau lungi, dar le putea face față. Cu ajutor, implora vocea ei, fără să vrea. Se gândi să-l roage pe Daniel să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
că au creierul mult mai puternic decât și-au închipuit oamenii vreodată. Mult mai mult cortex, doar că are altă formă decât al nostru, așa că nu l-am putut vedea. Pot să gândească, asta categoric. Să distingă modele. Există porumbei dresați să facă diferența între picturi de Seurat și Monet. —Gortex? Să facă diferența între ce și ce? — Detaliile nu contează. De ce mă întrebi? Acum câteva luni am avut impresia asta. Am crezut... că te ții tu după mine. Tu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
clădire cu birouri sau la un bloc cu apartamente ieftine, socru de polițist, văr de-a șaptea spiță cu sergentul de circă, unchi al unei neveste de turnător, ușier pensionar, supraveghetor de birou, curier sau Însoțitor al unui politician irlandez, dresat să voteze conștiincios cu „băieții“ În ziua alegerilor și răsplătit cu un dram de protecție În schimbul serviciilor aduse și a discreției sale, dispus să se arate servil, să se gudure și să se plece În fața celor Însemnați cu pecetea privilegiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
care to tul se petrecea într-o cameră la; subsol aveam și un costum ceva catifea acoperea bine mă simțeam în el ca un baschetbalist de statură convenabilă umblam de colo colo în două labe pe poante ca un câine dresat umblam pe poante cu lăbuțele îndoite de la încheieturi cu; capul bine înțepenit pe gât cu ochii dați peste cap printr-un parc; Isis era lângă mine mă iubea; alții se adunau câte doi câte trei ca să cânte eu recitam singur
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]