402 matches
-
-o învelită în ziduri părea să n-o doară nimic deși moartea îi lucea în ochi avea mișcări lascive și o mască transparentă ce i se potrivea de minune când mă fixa printre turnuri supusă ca o fiară la gâtul dresorului aș fi putut să plec mai departe dar am lăsat-o să-și înfigă colții și i-am văzut lumina țâșnind printre gheare ca un sedativ cu eliberare lentă atunci m-am trezit și toate ușile scârțâiau timpul îmi fugise
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
cu straie noi încă de la primele ceasuri ale dimineții, nu fără să fi luat cu ei câteva monede de aramă pentru a-și cumpăra smochine uscate de Málaga. Atrași de mulțimea care sporea, jongleri, iluzioniști, saltimbanci, dansatori pe sârmă, echilibriști, dresori de maimuțe, cerșetori, orbi falși sau adevărați se răspândiseră în tot cartierul de pe Sabika; și, cum era primăvară, țăranii plimbau cu ei armăsari pe care-i dădeau la împerechere cu iepele ce le erau aduse, totul contra plată. — Toată dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
hârtie care conțineau, pretindeau ei, niscaiva formule magice în stare să tămăduiască tot soiul de beteșuguri. Mai erau și vracii ambulanți care vindeau leacuri miraculoase și care se fereau să treacă de două ori prin același oraș. Erau de asemenea dresori de maimuțe care se distrau speriind femeile însărcinate, sau îmblânzitori de șerpi care-și înfășurau dihăniile în jurul gâtului. Harun nu se temea să se apropie de ei. Eu însă eram pe cât de speriat, pe atât de scârbit. În zilele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
căscat fericit mă scol de pe salteaua anatomică a celei mai recente starlete. Iau o pastilă ca o sulă care se zvârcolește născând un vârtej de vitamina C. „Bună dimineața, domnule“: e asistenta mea de la duș, sau antrenorul de tenis, sau dresorul câinelui, guru, ioghinul tinereții mele. Îmi beau apa săracă în calorii, apa minerală carete-mbată. Terapeutul care îmi face acomodarea de la casă-la-mașină mă ia de mână - și iată-mă plecat, conducând pe Sunset Boulevard, ca un cap plin de astroturf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cuvinte. Uneori vorbește foarte sofisticat pentru un copil de cinci ani. Zice: „Ce josnic din partea ta să-mi negi firea!“ sau „Sunt un animal înzestrat!“, ori „E o greșeală că mă pui la culcare ca să te joci tu de-a dresorul!“. Vorbe asemănătoare am auzit și din partea lui Nuharoo: „Dă-i voie lui Tung Chih să călătorească mai departe, doamnă Yehonala.“, „El e un călător care înțelege Universul. Nu se gândește la el însuși, ci la călătoria, la visurile și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
în lese de copoiari se porniră să latre de-a valma. Guibert porni în urma tuturor. Nu se grăbea. Detesta vânătoarea, fie ea și cu șoimi dichisiți. Ideea de a dresa o pasăre ca să ucidă o altă pasăre doar pentru plăcerea dresorilor i se părea oribilă. Dar aprecia spectacolul. Era ceva nou. În Franța, ca și în celelalte țări europene de altfel, vestimentația suferise o drastică sărăcire sau transformări care, uneori, frizau absurdul. Aici însă veșmântul mai era încă o sărbătoare, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ea era dacă vreau să mai beau ceva cu ei. Tipu’ care era cu ea nu părea prea forțos, Însă era ea destul de forțoasă pentru amîndoi. Avea un chip din Ăla puternic, cu trăsĂturi aproape clasice și o constituție de dresor de lei - iar băiatul care era cu ea arăta de parcă i s-ar fi potrivit o cravată de elev la colegiu. Nu era un dur. Purta o haină de piele, ca noi toți, de altfel. Doar că a lui nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
orașului Milano. Într-un anumit perimetru se mișcau contestatarii, În timp ce dincolo de piața Augusto și În toată zona pieței San Babila staționau fasciștii. Dacă cineva trecea linia aveau loc incidente, dar În rest nu se Întâmpla nimic, la fel ca Între dresor și leu. Noi credem de obicei că dresorul e atacat de leu, acesta fiind foarte feroce, și că apoi el Îl Îmblânzește ridicând În sus biciul sau trăgând un foc de pistol. Eroare: leul e deja sătul și drogat când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
contestatarii, În timp ce dincolo de piața Augusto și În toată zona pieței San Babila staționau fasciștii. Dacă cineva trecea linia aveau loc incidente, dar În rest nu se Întâmpla nimic, la fel ca Între dresor și leu. Noi credem de obicei că dresorul e atacat de leu, acesta fiind foarte feroce, și că apoi el Îl Îmblânzește ridicând În sus biciul sau trăgând un foc de pistol. Eroare: leul e deja sătul și drogat când intră În cușcă și nu dorește să sară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Eroare: leul e deja sătul și drogat când intră În cușcă și nu dorește să sară asupra nimănui. Ca toate animalele, are o Înfățișare plină de siguranță, dincolo de care se poate Întâmpla tot ce dorești, Însă el stă liniștit. Când dresorul pune piciorul În spațiul leului, leul rage, atunci dresorul ridică biciul, Însă În realitate face un pas Înapoi (ca și cum și-ar lua avânt pentru o săritură Înainte), iar leul se calmează. O revoluție simulată trebuie să-și aibă regulile ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
În cușcă și nu dorește să sară asupra nimănui. Ca toate animalele, are o Înfățișare plină de siguranță, dincolo de care se poate Întâmpla tot ce dorești, Însă el stă liniștit. Când dresorul pune piciorul În spațiul leului, leul rage, atunci dresorul ridică biciul, Însă În realitate face un pas Înapoi (ca și cum și-ar lua avânt pentru o săritură Înainte), iar leul se calmează. O revoluție simulată trebuie să-și aibă regulile ei. Mă dusesem la marș, dar nu mă așezasem În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ca barbarii care năvăleau în Roma. - Populația care ne înlocuiește nu mai este nici măcar ridicolă. E dincolo de asta, în sensul cel mai rău și primitiv cu putință. Scriitorul nu mai poate face nimic : e nevoie de etolog, de veterinar, de dresor. - ...(ei) se pregătesc să dea asaltul final, spre puterea oficială, după ce au pus mîna pe cea simbolică : ascultăm muzica lor, ne refacem reperele după valorile lor, sîntem călcați de mașinile lor. - Undeva, departe, UE și moda corectitudinii politice ne învață
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
singură vocală sărutul milenar al Iudei. Aruncă-i un os și apoi Îndepărtează-te ca și cum ai vrea să cunoști arta perspectivei de aproape. Picioarele tale te vor purta În direcția inversă a numerelor de circ, acolo unde Însuși dresorul exersează mersul de felină pe ape. Undeva, niciodată prea departe de locul unde te afli, cîțiva mecanici destoinici, Îi vor smulge poemului tău, cu cleștii tarotului, Îi vor smulge ― ziceam ― mărturii periculoase pentru soarta sindicatelor din Vechiul Testament. Chiar dacă nu știai
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
Mă visez din adîncimile visului, din complicatele erori ale unei cusături atît de perfecte-n afară, dar cît de zdrențuite-năuntru. Aspră meseria În vis..., aspră ucenicia În manufacturi. CÎt mai pot să Înțeleg că totul e Întors de la adevăr ― dresorul dresat de propria-i fiară, vînătorul vînat de propriu-i vînat, cîntărețul cîntat de cîntecul său. Se poate și așa..., s-a și Întîmplat: moartea născîndu-l pe cel viu, tocmai atunci cînd el moare, noima traducerii mai sacră decît originalul
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
repezeau fiecare asupra stăpânului celuilalt. În felul ăsta câinii au devenit periculoși. Se părea că din nou se intrase într-o fundătură și că frica era fără leac. Atunci, cineva a spus că ar fi bine să fie angajați niște dresori. Așa și-au făcut apariția în oraș dresorii. Câinii au fost dresați și, acum, nu mai mușcau decât dacă erau asmuțiți de dresori. Doar nopțile cu lună erau de nesuportat. În acele nopți, urletele câinilor se abăteau asupra orașului ca
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
câinii au devenit periculoși. Se părea că din nou se intrase într-o fundătură și că frica era fără leac. Atunci, cineva a spus că ar fi bine să fie angajați niște dresori. Așa și-au făcut apariția în oraș dresorii. Câinii au fost dresați și, acum, nu mai mușcau decât dacă erau asmuțiți de dresori. Doar nopțile cu lună erau de nesuportat. În acele nopți, urletele câinilor se abăteau asupra orașului ca un viscol înnebunitor prevestind lucruri încă și mai
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
că frica era fără leac. Atunci, cineva a spus că ar fi bine să fie angajați niște dresori. Așa și-au făcut apariția în oraș dresorii. Câinii au fost dresați și, acum, nu mai mușcau decât dacă erau asmuțiți de dresori. Doar nopțile cu lună erau de nesuportat. În acele nopți, urletele câinilor se abăteau asupra orașului ca un viscol înnebunitor prevestind lucruri încă și mai rele. Era cu neputință să doarmă cineva. Câinii păreau întărîtați de lumina lunii și se
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
un viscol înnebunitor prevestind lucruri încă și mai rele. Era cu neputință să doarmă cineva. Câinii păreau întărîtați de lumina lunii și se repezeau furioși la garduri, lătrând ore în șir fără oprire. Nimeni nu-i putea potoli atunci. Nici măcar dresorii. Îi lăsau să latre până oboseau, mai bine zis până ce luna cobora undeva dincolo de plopii care împînzeau marginile orașului. Atunci, istoviți de atâta lătrat, câinii se retrăgeau mârâind, parcă satisfăcuți că alungaseră luna care-i înnebunea de fiecare dată. Așa că
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
să treacă nopțile cu lună și să înceapă ploile. Ploile lungi și apăsătoare care alungau câinii prin cuști și, în sfârșit, nu se mai auzeau lătrături decât rar, când câinii tresăreau prin somn sau cineva făcea zgomot pe stradă. Acum dresorii erau la modă. Foarte curând ei au ajuns să stăpânească orașul. Mergeau pe stradă cu biciul în mână, chipurile ca să țină câinii la respect, dar se vedea destul de clar din atitudinea lor, din felul poruncitor în care se adresau, că
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
din felul poruncitor în care se adresau, că tratau întreg orașul ca pe un manej. Când își arătau bunăvoința, dădeau parcă obișnuita bucățică de zahăr, nimic mai mult. Nimeni nu s-a mirat când primarul a fost schimbat cu un dresor. La fel, șeful poliției și președintele tribunalului. În toate funcțiile-cheie au fost puși dresori. Până la urmă, toată lumea s-a obișnuit și cu asta, așa cum se obișnuise cu întunericul, așa că puținii care își arătaseră teama că lucrurile mergeau din rău în
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
manej. Când își arătau bunăvoința, dădeau parcă obișnuita bucățică de zahăr, nimic mai mult. Nimeni nu s-a mirat când primarul a fost schimbat cu un dresor. La fel, șeful poliției și președintele tribunalului. În toate funcțiile-cheie au fost puși dresori. Până la urmă, toată lumea s-a obișnuit și cu asta, așa cum se obișnuise cu întunericul, așa că puținii care își arătaseră teama că lucrurile mergeau din rău în mai rău au preferat să fie prudenți și să tacă. Mai ales că nimeni
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
gândea să schimbe ceva. Primăria a anunțat că renunța să pună becuri noi, o vreme, ca să nu-i mai întărite pe cei care le spărgeau. Poliția a încetat și ea orice cercetări. Practic, toți păreau resemnați. Orașul era la cheremul dresorilor, dar se ajunsese la un fel de echilibru al fricii. Oamenii se temeau în același timp de întuneric, de hoți, de câini și de dresori. Și toate acestea se anulau reciproc. Într-una din acele seri, telefonul a sunat din
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Poliția a încetat și ea orice cercetări. Practic, toți păreau resemnați. Orașul era la cheremul dresorilor, dar se ajunsese la un fel de echilibru al fricii. Oamenii se temeau în același timp de întuneric, de hoți, de câini și de dresori. Și toate acestea se anulau reciproc. Într-una din acele seri, telefonul a sunat din nou. Era el. Mi-a zis "bună seara" și în loc de obișnuitul "ce mai faci?" sau de o explicație a absenței sale m-a întrebat cu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
de aceea îmi telefona zilnic la ora cinci fix, pentru că era învățat cu punctualitatea", mi-am spus... Luase pe contul lui anchetarea cazului becurilor sparte și nimerise pe o pistă primejdioasă, incredibilă, de care știa numai el. Era sigur că dresorii au spart becurile. Le-au spart ca să terorizeze orașul, să fie nevoie de câini și, fiind nevoie de câini, să fie nevoie de ei, să pună stăpânire pe tot și să stăpânească prin frică. Totul se desfășurase, era convins, după
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
cu un câine lup: "Ce-aveți cu mine?" Individul a rânjit fără să zică nimic. Asta l-a înfuriat. "Ce-aveți cu mine? i-a strigat. Nici nu mă cunoști." "Eu nu te cunosc, a chicotit individul, dar te cunoaște dresorul șef. Eu execut ordinele dresorului șef." Și s-a îndepărtat. Toate aceste urmăriri i-au confirmat că nu se înșelase și că bănuiala lui era întemeiată. A stat un timp acasă. De câte ori ridica receptorul auzea acum respirația aceea șuierătoare și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]