393 matches
-
și feștilă arsă , plutește în aer.. Cortegiul se oprește în răstimpuri și preotul citește din Evanghelii.. Clopotul bate.. bate.. întruna... bate într-o dungă... bate rar și adânc, parcă ar număra clipele... Trupa de milițieni, cu Baltă în lanțuri.. ajunse dricul din urmă. „Ce-o făcut din tine, Gheorghiță, mămăicămamă... ce-o făcut, ticăloșii ?!”, o altă bătrânică izbucni în bocete, pe marginea șanțului. „.. Să se scoale , lelea Anghelina, din raclă și să te vadă... mămăică-mamă !.. Nu i-ar primi pământu’ de
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Cuvintele sunt prea sărace... Vorbele n-au puterea faptei.. Abia în clipa aceea, Baltă înțelese crudul adevar... ăuitul câinelui.. bocetul bătrânei din șanț,.. acum, toate aveau înțeles. Și, cu o voință de neînchipuit, se înălță întrun picior, cătând infricoșat, spre dric... murmurând... „Mamă.. mămăică-mamă!”. Câțiva milițieni tăbărâră cu patul armelor, doborându-l în colbul din mijlocul drumului. De sus, de pe coastă, se auzi un ăuit trist, sfâșietor de trist... „Hau-hauuu... hau-hauuu !”, câinele urla a pustiu.. Când Baltă cu fața zdrobită și
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
îneacă. Cloptul bătea rar, într-o dungă.. bătea pentru mort. În clipa aceea avu o privire fixă, înfricoșătoare, de om cu mintea scăpătată.. părea că ar fi putut urni un zid din loc, doar cu privirea. Se apropiase mult de dric.. ar fi putut ajunge la raclă, ar fi putut-o atinge.. „ - Iarta-mă, mămăică-mamă... iartă-mă !”, izbucni el, căutând-o cu ochii pe mama lui.. pe sfânta lui mamă... Măcar o clipă s-o mai vadă... să-i ceară iertare
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
cu patul armelor, și cu bocancii pe el, doborându-l întins în drum.. până nu mai știu nimic... Clopotul bătea rar.. rar.. rar și adânc într-o dungă.. glasul lui de bronz era ca un fior în carne.. o chemare... Dricul coti pe o uliță strâmtă și bolovănoasă, și, urcă la cimitir... Trupa de milițieni, cu Baltă în lanțuri, târându-l pe mijlocul drumului, se îndrepta înspre capătul de sus al satului. „ - La Piatra, îl duc... la Piatra, la proces !”, murmurau
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
de sub plapumă, ce am văzut și auzit mi-a făcut părul măciucă: urletele unei haite de lupi, ce coborau pe panta dealului dintre satele Polițeni (azi Vaduri) și Gura Iezerului, răsunau în toată Valea Tutovei, iar tata, în picioare pe dricul din fața saniei, plesnea în neștire cu coada biciului boii care fugeau înebuniți. Nu mai văzusem până atunci boi fugind în galop. În urletele tot mai apropiate ale lupilor, au ținut-o așa într-o întinsoare ce părea că nu se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
1975 Stimate domnule Dimitriu, Știam de o fotografie cu casa mea cea din vale, de la km. 1 și scotocind printre multe hârțoage, am descoperit-o. Astăzi ea nu mai există, din cauza ploilor catastrofale din 1968 și ’69, aflându-se în dricul năvalei apelor, care printr-o întâmplare nefavorabilă aici își dădeau întâlnire, a suferit enorme avarii și nu a rămas alta, decât demolarea. Pornind de la Dolhasca, pe drumul astăzi atât de întărit prin asfaltul ce s-a depus pe dânsul, trecând
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
iuți, tonul devine mai ironic: „De-acum se lasă iarăși pâclă deasă/ Și ca o babă-n haine de mireasă,/ Cu trena lungă încâlcită-n spini,/ Se plimbă toamna prin grădini/ [...] Pe stradă trece-un mort calic,/ Vântul merge după dric” (Preludiu de toamnă). Deseori imaginile rezultă din asociații mai cutezătoare: „Și-atârnă noaptea zdrențele pe ramuri,/ Își bagă luna nasul bleg pe geamuri; Strivit în pumni de nouri, cerul des/ Îngenunchează mohorât pe zări/ Și drumul singur rătăcit pe șes
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
suferit dar care mai funcționau, totuși. În această situație erau: „... școlile primare 1, 2 și 3 de băieți, școala primară nr.1 de fete, școala primară mixtă din Corni, biroul Serviciului Tehnic și Veterinar, Secția de Pompieri, grajdul de la Ocolul Dric, cantonul de la Oborul de vite, cantonul de la bariera Calea Basarabiei, localul cinematografului și Teatrului comunal, localul Serviciului Sanitar și Hala principală”. Nu scăpaseră de furia sinistrului de 7,4 pe scara Richter nici morga cimitirului Eternitatea sau casa intendentului din
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
1941, primarul trimitea comandantului Garnizoanei Huși prin curier special, adresa nr.4160, ce conținea următoarele nemulțumiri: „...avem onoarea a vă ruga să binevoiți a da dispoziții tuturor unităților din Garnizoană, ca orice teme de luptă ce se execută pe Platoul Dric, să nu se mai facă pe viitor în preajma Cimitirului Eternitatea întrucât soldații executând aceste teme, au intrat în Cimitir escaladând și rupând gardurile și distrugând plantațiile”. O altă nemulțumire a fost cea din 26 aprilie, același an, când maiorul-primar îi
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
și distrugând plantațiile”. O altă nemulțumire a fost cea din 26 aprilie, același an, când maiorul-primar îi cerea tot comandantului Seminar?” Garnizoanei Huși să ordone evacuarea materialelor și echipamentelor militare ale Divizionului de artilerie, din „...dosul grajdului comunal de la Ocolul Dric”, deoarece, „...suntem puși în imposibilitatea de a ne adăposti materialele și uneltele noastre”. Toate aceste frecușuri aveau, uneori, și o justificare din punctul de vedere al primăriei hușene. Astfel pe 1 aprilie 1941, maiorul (r) Vasile V. Andrian trimitea garnizoanei
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
onoarea a vă ruga să binevoiți a ne mai da din lagărul de evrei din Huși (subl.ns.) un număr de 50 de inși, cu care să executăm următoarele lucrări: 1) Desfundarea șanțului de apărare de inundații a fânațului dela Dric; 2) Construcția unui dig pentru refacerea iazului Recea, la terasamentul fostei linii de cale ferată <<decauville>>. Pentru acești lucrători posedăm uneltele necesare și vom îngriji de hrana lor (subl.ns.)”. De altfel, pe tot parcursul războiului, evreii au fost folosiți
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
a plimbat copii de oameni sus așezați pe bulevarde: cuvântul RUȘINE i-a repugnat totdeauna. Este reputat, zbiară, cere, are! Casă de două milioane, mobilă japoneză, făcută din cancer cu un prieten-complice, trei mașini, bar la subsol cu vinotecă, amante pe dric și dame în patru labe pe sub birou, de toate ... Lăsat slobod e în stare să vorbească de la Anul Nou până la Crăciunul următor. De înviere, adună copiii, ca nu cumva aceștia să ia calea bisericii. El e mielul, cu ceata lui
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
rasă într-o oră!" Provinciile și templele nu mai plătesc taxele din pricina războiului civil. Mormintele Piramidelor au fost sălbatic jefuite. "Regele a fost luat de săraci. Iată, cel care fusese înmormântat ca un șoim (divin) zace acum pe un (simplu) dric; ascunzătoarea piramidei e acum goală". Totuși, pe măsură ce vorbește, "profetul" Ipu-wer devine mai îndrăzneț și sfârșește prin a-1 condamna pe faraon pentru anarhia generală. Căci regele trebuia să fie păstorul poporului său și totuși domnia sa făcea să troneze moartea. "Autoritatea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
zvonuri, două surse de otrăvire, două povești halucinante, neavând nicio bază reală și nefiind niciodată dovedite, probate cu martori. Se afirma, spre exemplu, că mare parte din leșurile cărate cu traista aia mare ce îndeplinea funcția de car mortuar sau dric erau o sursă permanentă de alimentație pentru această colcăială de suflete pervertite, viețuind la limita și în exteriorul comunității omenești. Cadavre de porci, purcei, vaci, viței, orătănii de tot felul, absolut totul era trecut fără nicio discriminare în meniul acestor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
bună, ci fusese ucis, ca partizan! Și ipoteza aceasta era pentru Vlad bulversantă și neverosimilă. Victor partizan: de unde până unde?! Vlad a constatat oarecum mirat că nu e în stare să verse nici o lacrimă. Atunci când mergea abătut alături de mama în urma dricului, își dădea seama că de fapt nu simte durerea, e incapabil să simtă durerea. Mintea îi era complet ocupată cu altceva: găsise în sfârșit o metaforă excepțională, cu care putea să încheie poemul acela fluviu, și o tot repeta în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
șobolan. Casa cea roșie are un turn înalt, țuguiat. Ochiurile ferestrelor de pe cei patru pereți ai turnului sunt corespunzătoare unul altuia, încât prin turn se vede dintr-o parte în cealaltă, ca și cum turnul ar fi transparent; pare mai degrabă un dric cu geamuri mari. Deasupra turnului se ridică un acoperiș ascuțit care, se vede, a fost tot de tablă. Este atât de nepotrivit acest coif încât ar fi comic, dar pe această casă este îngrozitor de ciudat; ca și cum unui mort i s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
evocat Însemnătatea viitoare a radiofoniei În rela țiile dintre popoare. Iar În era tuturor recordurilor de viteză ale acestui secol, de marajul nostru spre căile eternității cu furgonul automobil a lăsat În urmă - ce mai veselă amintire! - circul ambulant cu dricul tras de șase cai În valtrapuri lungi și negre, cioclii hilari În brandenburguri și bicorni de ambasadori, coliva de nisip răsturnată, la sfârșitul reprezentației, În șanțul din poarta ci mitirului. Gustul sau Înțelegerea contemporanilor mei - din această primă jumătate de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
o cofiță cu apă în care stă pomul, o cană mică. La intrarea în biserică mortul trebuie să treacă peste "puntea lui Lazăr". Tot timpul cât se prohodește mortul, toți în afară de rude primesc lumânări aprinse. Mortul este condus într-un dric sau o căruță cu doi cai a unui gospodar bun, având fiecare câte un ștergar, legat cu fundiță neagră. Ștergare se pun și la cele douăsprezece sau opt "prapuri", la cruce, la colivă și a coroanele aduse de rude și
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Ai dreptate, mărite Spirit, pentru că și piatra înseamnă noian de timp. Să revenim însă la anul în care a fost făcută biserica. Se spune că a fost zidită pe la 1583 de călugării greci. La vremea aceea, biserica se afla în dricul târgului, cum se spunea. De numele bisericii Sfântul Sava se leagă - din nou - numele voievodului Petru Schiopu. El le-a dat călugărilor case ridicate de el. Pentru a câta oară întâlnim numele acestui voievod legat de ctitoria unei biserici, mărite
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
de fapte de laudă ale voievozilor moldoveni. Încotro crezi că ar fi potrvit să ne îndreptăm pașii? - De vreme ce suntem pătrunși de gândurile și faptele voievodului Miron Barnovschi, ar trebui să ne ducem la cealaltă ctitorie a sa - mănăstirea Barnovschi din „dricul târgului” - cum se spunea în acele vremuri. - Parcă mi-ai ghicit gândurile. Astfel vom mai zăbovi o fărâmă de timp în preajma acestui voievod „om dumnezeescu”. Să nu mai întârziem pe aici. La drum, dragule, că ai cale lungă de străbătut
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
cuveni... Opera din Paris - cu un șemineu. „Altarul Patriei“ de la Roma - cu o mașină de scris. Biblioteca Universității berlineze - cu un scrin (așa i se și zice: „die Kommode“). Crematoriul din București - cu o zaharniță. Cazinoul din Constanța - cu un dric... Dar neogoticul, ca să revin la el, a vrut într-adevăr să semene cu ceva. Crescut din nostalgiile Restaurației, a vrut să reînvie Evul Mediu, dar circumstanțele evului burghez l-au făcut să eșueze în conformism și platitudine. La noi, cum
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
unei zone insurgente, cu o săgeată înfiptă în fuselaj. Nu cu mult timp în urmă, într-o după-amiază de duminică, o înmormântare de un fast anacronic străbătea Calea Moșilor, venind dinspre Sf. Gheorghe. Tras de doi cai cu panașuri negre, dricul se clătina sub povara coroanelor fără număr, iar acordurile întristate ale fanfarei făceau să cadă tencuiala de pe ziduri. Dacă m-aș fi aflat prin anii ’30, în vreun oraș al Moldovei natale, aș fi zis negreșit că a răposat conul
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
am fost trimiși să ne luăm fiecare ranița, lopata, arma, cartușiera, bidonul, o pătură în bandulieră etc. După cîteva minute am pornit - cu cîntec! - către Corbu de Sus, un sat aflat la o distanță de peste 10 km. Era tocmai în dricul amiezii. Bonetele nu ne protejau decît foarte puțin capetele, iar rubăștile - pe care apăreau tot mai multe pete albe de transpirație evaporată - au început să ne ardă. Jilăvite și cocoloșite, obielele ne provocau eroziuni. Ni s-a interzis să părăsim
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
4, vindicativ foarte: „Cere cu stăruință grabnica judecare și exemplara condamnare a tuturor criminalilor, oricare ar fi, ori cât de mulți ar fi și oriunde s’ar afla, vinovați de masacrarea evreilor dela Iași, trenurile morții, Stânca Roznovanu și platoul Dric Huși”. Dacă vreunui oficial român i-ar fi trecut prin minte să urmeze cuvânt cu cuvânt fraza de mai sus, atunci ar fi avut mult de furcă cu arestarea soldaților germani participanți la pogrom, dacă vor mai fi trăit la
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
murit foarte tînără. Nu-mi amintesc de ea, decît ceremonia înmormîntării, care era, pe vremuri, cu mare pompă. Parcă văd și acum acei dricari încălecați pe cai înveliți în stofe negre și cu pompoane, alb cu negru, pe cap, în jurul dricului; mulțimea de preoți în vestminte bisericești; muzica militară cîntînd marșuri funebre; destul ca să imprime în mintea mea de copil de șase ani, cea mai tristă și îngrozită zi din viața mea. 3 M-am născut, ca și frații și sora
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]