316 matches
-
Acasa > Poezie > Pamflet > CALUL ȘI MĂGARUL Autor: Elisabeta Silvia Gângu Publicat în: Ediția nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Pe-un drumeag, către oraș, Venea cântând un căruțaș, Ce la căruță-nhămase Un Măgar piele și oase. Lângă el mergea trop-trop Un roib frumos, puțin șchiop. Exceptând șaua-I ușoară, Calul n-avea altă povară, Doar Baudet cel Urecheat Era tare-mpovărat! -Ajută-mă
CALUL ȘI MĂGARUL de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362764_a_364093]
-
În patruzeci de purgatorii. Eu sînt pribeag ca un strigoi Ce scuipă lumea cu blesteme, Ca un nebun cu pumnii goi Și tidva plină de poeme. ----------------------------------------------- Publicată în „PREPOEM”, an II, seria II, nr. 19 din iunie 1941 METAMORFOZE Acest drumeag de lespezi încâlciți Îmi rupe carnea goală și trufașă Pe urmele a mii de neofiți Și cu azur durerea mă înfașă. Nestăvilit’nainte mă îndemn Urcat pe uriașe crepuscule, E lumea ca o amforă de lemn Și fluer în sărăciile
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
viață viitoare, De-o veșnicie plină de grandoare, Pot să zâmbesc, chiar dacă trupul geme. Și doar ca om pot să-nțeleg lucrarea, Ce a făcut Isus prin dăruire, El, Fiu de Rege, binecuvântarea Dă omenirii și deschide zarea, Făcându-ne drumeag spre nemurire. Ce merit ai tu, mână de țărână, Să moară-n locul tău Isus Mesia? Din puțuri fisurate faci fântână, Trăirea-i idolatră și păgână, Dar vrei cu-ardoare raiul, veșnicia. Întoarce-te la starea ta smerită, Tu, omule
SUNT DOAR UN OM de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1637 din 25 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352948_a_354277]
-
de ochii curioșilor și de arșița soarelui. Fata nu mai avea de ce să se mai grăbească, deoarece își găsise alesul inimii și de acum încolo va trăi din plin fiecare clipă. Prințișor se urcă la volanul mașinii și pe un drumeag se afundară în adâncurile pădurii. Referință Bibliografică: XIX . CAVALERUL NOPȚII (Urmașul lui Dracula) / Ion Nălbitoru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1529, Anul V, 09 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ion Nălbitoru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
XIX . CAVALERUL NOPŢII (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353691_a_355020]
-
Acasă > Orizont > Meditație > ULTIMA NOAPTE Autor: Lorena Georgiana Crăia Publicat în: Ediția nr. 2106 din 06 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Își pregătește sarcofag Și frunze ruginii îndeamnă La simfonii pe un drumeag, Pe care viața mea înseamnă Mai mult decât un pas pribeag. Mă pregătesc de-un cancer veșnic Al râului ce-a sfredelit, Puternicindu-se temeinic În miezurile de granit, Sub luna sobra, ca un sfetnic La-mpărății de mezolit. Eu de
ULTIMA NOAPTE de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354145_a_355474]
-
Pierzându-mă în fiecare... Pe alta nimeni nu mai trece! 15 august-18 septembrie 2016, Constantă Sursa foto: #Guiding #Lights - #Eszter #Anna #Vörös #ArsMuriendi #literatura #poezie #poezii Tenebra morții-n prag de toamnăîși pregătește sarcofagși frunze ruginii îndeamnăLa simfonii pe un drumeag,Pe care viața mea înseamnăMai mult decât un pas pribeag.Mă pregătesc de-un cancer veșnicAl râului ce-a sfredelit,Puternicindu-se temeinicîn miezurile de granit,Sub luna sobra, ca un sfetnicLa-mpărății de mezolit.Eu de pe-o margine pe
ULTIMA NOAPTE de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354145_a_355474]
-
mână de coamă. Aștepta ca vrăjit să vadă ce se mai întâmplă. Bătrâna și-a tras piciorul întins, l-a îndreptat și pe stângul, înălțându-se, și a pornit la pas. După ce a ieșit din poieniță și a pătruns pe drumeagul ce ducea la drumul spre casă, fără îndemnul ori comanda călărețului, a trecut la trap ușor. Băiatul era cât pe ce să cadă. A strâns cât a putut cu mâinile coama, dar nu reușea să-și păstreze echilibrul Trupul îi
BĂTRÂNA (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357129_a_358458]
-
O doamnă între două vârste mă privește blând și oftează: „Mâine seară mă duc la biserica Drujești, la părintele Marinescu, dar să nu spui nimănui, numai Domnul să știe!”. Îmi face la revedere cu mâna și o ia încet pe drumeagul ce duce spre dealul Olarilor. O privesc până ce rămâne doar o dâră... Mi-a mai revenit sufletul la loc. Amintirea preotului Marinescu se prelinge încă în altarul Bisericii Olari și în sufletele oamenilor.... Las în urmă bătrâna bisericuță, singuratică și
PORTRET SENTIMENTAL de GEORGE BACIU în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357848_a_359177]
-
Perii-Vadului, poet cu un cv-iu impresionant și cu câteva premii literare, scrie o poezie a pământului natal: “ Satul meu e amintirea mamei,/Năframa împănată legată înapoi,/ Caru-ncărcat mânt în pragul toamnei,/ De tatăl meu pășind pe lângă boi” “Urcam-zice el- un drumeag de pădure,/ când luna în nori s-a ascuns/ și umbra mea a pierit pe cărare,/ zadarnic strigând-o, că n-a mai răspuns.” În “Seara pe drum” “Un soare plăpând și bolnav/ Poleiește amurgul și calea/ Și pasul îmi
O ANTOLOGIE DE POEZIE IZVORÂTĂ DIN LIVADA ÎNFLORITĂ A IUBIRII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357627_a_358956]
-
Autorului În iureșul luptei, se luă cu oștenii după o ceată răzleață a cotropitorilor și la trecerea peste un râu îi ajunseră din urmă măcelărindu-i fără milă. Se însera și fără să-și dea seama, se trezi singur pe drumeagul din pădure unde în umbrele sinistre din dosul arborilor tronau fantasmele ispititoare ale nopții. Era lună plină și prin luminișuri razele sale accentuau misterul nocturn. Curajosul cavaler era în stare să înfrunte singur o oștire întreagă cu paloșul său fermecat
I. PRINŢESA VAMPIRILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360397_a_361726]
-
Fără tine, domnul lor! De durere și-ndurare Ce n-o cer dușmanilor, Nu-i durere grea mai mare Decât cea de trădător, Tu, mărite crai de frunte Cu glasul potopitor Izbești muntele de munte, Fiu de om îndurător Pe drumeag de tragedie La răscrucea rănilor, Baci de oi în pribegie, În exod cu stâna lor, Nu ai lacrimi câte lacrimi Verși în vers tulburător Și-n românii mei ce sacri-mi Sunt aici, în țara lor! Tudor Tudor al lui
TU, MĂRITE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 697 din 27 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359258_a_360587]
-
am uitat cătunul Acasă? Sigur că da! Sunt gata să execut orice penitență din această cauză! De ce să fi lăsat Pustiu în urma mea? De ce să (nu) rămână (acolo) Nimic? Da. Cotim pe lână Troița Tuturor și a Nimănui. Suntem pe drumeagul cel care dă-n cimitir. De fapt, toate drumurile duc la cimitir, nu? Orice cale se termină la cimitir, nu?...Și ce zăpadă! Și ce alb! Și, iată, cum sfărmăm (cu picioarele) cel mai alb Alb, cel mai pur Pur
Să nu se împiedice apa în care a plâns Dumnezeu (XI – XIV) () [Corola-blog/BlogPost/339970_a_341299]
-
bun. A doua zi, oaspeții se treziră pe la orele prânzului. Până mâncară și mai turnară câteva ulcele de vin pe gât, ca să le treacă durerea de cap, se făcură ceasurile amiezii. În cele din urmă, câțiva călăreți se furișară pe drumeagul din pădure către munți, urmară poteca ce șerpuia printre stânci și ajunseră pe firul unei ape repezi și zgomotoase ce se prăvălea furioasă la vale. O traversară când pe o parte, când pe alta, apoi, fiindcă râușorul era străjuit de
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
își pierdură viața în chinurile sălbatice ale focului. În disperarea lor, cei rămași în viață, încălecară armăsarii speriați pe care abia îi mai struneau și o luară la vale orbecăind prin întuneric pe drumul de întoarcere. Coborâră din munți pe drumeagul ce duce spre codru. Negura nopții și urletele sinistre ale duhurilor rele îi înspăimântară, iar îngerii păzitori, îngroziți de hazardul îndrăcit al principelui, părăsiră sufletele din trupurile oștenilor, ridicându-se disperate la cer, implorând îndurare puterii Divine să-i salveze
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
Atalyei din care regele Agatos și ai săi evadaseră ca prin minune, au venit și vremuri mai bune. Regele a reușit să-și redobândească regatul și a domnit în continuare fericit în cetate. După ani și ani, prin colbul șerpuitoarelor drumeaguri ce se pierdeau prin câmpiile argiloase din țara Atalyei, ori pe strâmtele uliți ale satelor, încă mai rătăcea pribeagul cerșetor Tragodas. Bătrân și sprijinit în toiag, gârbovit și neputincios, deschidea șovăitor portițele caselor și cerșea cu umilință o coajă de
ULTIMA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342011_a_343340]
-
totul se stinge de-acum, Precum, stinse din viață, Sunt frunzele toamna... Am pierdut strălucirea soarelui ! Și pașii mă poarta nesigur Spre haos... Nu-mi regăsesc echilibrul Și bâjbâi în mersu-mi nesigur Pe-nguste poteci lipsite de soare Ori umed drumeag pe care merg singur... Încearcă uitarea să-mi mângâie fruntea, Ca pierderea să-mi pară ușoară... Încearcă să țese în liniște vălul În care necazu-mi s-ascund, Încearcă să-mi găsească alt soare Să uit de trăirea-mi amară Și-
TE-AM PIERDUT... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 743 din 12 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342417_a_343746]
-
aci, am o coșarcă nouă ce n-a ocrotit încă animale. Dormi acolo! În zori eu prind găina, tu o tai și, pe-aci ți-e drumul! Nădejde, râmnind la masa pomenită, căzu la-nvoială. Fata o luă înainte pe drumeag. El o urmă, uitând de greul raclei. Pesemne ața mă trage! frământă-n minte la iuțeală. Nu-nțelese nici el rostul gândului, dar îl slobozi fără să mai chinuie ăl cap... Ce-ți este și cu foamea?! Naște-nchipuiri! Ajuns
PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344139_a_345468]
-
În iureșul luptei se luă cu oștenii după o ceată răzleață a cotropitorilor și la trecerea peste un râu îi ajunseră din urmă și îi măcelăriră fără milă. Se însera și fără să-și dea seama, se trezi singur pe drumeagul din pădure unde în umbrele sinistre din dosul arborilor tronează miasmele nopții cu năluci ispititoare. Era lună plină și prin luminișuri razele sale accentuau misterul nocturn...”. Și dialogurile realizate în Urmașul lui Dracula sunt interesante, participi la ele și-ți
«URMAȘUL LUI DRACULA DESPRE AUTOR ŞI LUCRAREA SA – DE PUIU RĂDUCAN de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343202_a_344531]
-
Pe care pași nesiguri vor trebui să-nfrunte Zăpezile, furtuna ce-nvălmășește norii? Ne-a prins urgia albă pe maluri diferite. Cred c-am să prind curajul de-a traversa stihia. Doar ascultându-i calmă,-n tăcere, simfonia, Voi regăsi drumeaguri, de nea, acoperite. Gândindu-mă la tine, iubitul meu, îmi pare Că viscolul ce bate, puterea-și risipește, Simt o lumină-n mine, ce-apoi se răspândește Înlăturând din cale noianul de ninsoare. Și clipele-nghețate, descătușate parcă, Se-ntrec
SPRE TINE... de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377405_a_378734]
-
Credinta > MOȘ CRĂCIUN Autor: Elisabeta Silvia Gângu Publicat în: Ediția nr. 2182 din 21 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului A venit...Cum să vă spun? Într-o sanie zurlie Un zănatic Moș Crăciun, Fir-ar el, Moșul, să fie! Pe drumeagul troienit Se lasă cu greu la vale. “Moș Crăciun,bine-ai veni!” Îi ies mulți copii în cale. “Dragii moșului copii!” Le zâmbește viclean Moșul Din barba-I de promoroacă. “Știam noi că ai să vii, Că nu-I glumă
MOȘ CRĂCIUN de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 2182 din 21 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380456_a_381785]
-
O ZI DE DRAGOBETE Autor: Silvia Rîșnoveanu Publicat în: Ediția nr. 2247 din 24 februarie 2017 Toate Articolele Autorului ÎNTR-O ZI DE DRAGOBETE Soarele și-arată fața, Bolta cerului, senină, Strălucește și se-nclină, Dându-mi: Bună dimineața! Pe drumeaguri spre pădure Râsete se-aud. Copile Fug, sprințare și agile, De băieți ce-ar vrea să fure Un sărut, pe negândite, Chiar în văzul tuturora... Și-uite-așa se-adună hora De mirese logodite. Ghiocei și tămâioasă Și albastre viorele Se adună
ÎNTR-O ZI DE DRAGOBETE de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381149_a_382478]
-
pământ. Am spus un "da!" în ceas de bucurie Și amândoi, prin Harul Tău divin, Primit-am mirul sfânt de cununie Și promisiunea unui trai senin. Dar vai, adeseori pe cărăruie, Călcam pierduți mai mult spre înapoi, Căci nu vedeam drumeagul care suie, Un pas era-nainte-n urmă doi. Dar anotimpuri trec și niciodată, Nu se va-ntoarce vremea de atunci, Pentru greșeli, ne iartă, Doamne Tată, Căci am gândit că fi-vom veșnic prunci. Mai dă-ne forța de-
TREC ANOTIMPURI de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373846_a_375175]
-
dornic să isprăvim totul cât mai repede, de parcă ne-am fi aflat în cine știe ce misiune importantă, nu plecați de capul nostru să culegem cireșe. Și asta numai la simpla vedere a ochilor fetei aceleia. Așa că simțurile ni s-au ascuțit, drumeagul pitoresc a devenit dintr-odată o simplă cale de comunicație, delușorul înverzit pe lângă care treceam, cota 64, cum scria în hărțile noastre, iar podețul ce urma să-l traversăm, un punct obligat de trecere. Cât eram în afurisita aceea de
LA CIREŞI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374001_a_375330]
-
Autorului A doua zi, oaspeții se treziră pe la orele prânzului. Până mâncară și mai turnară câteva ulcele de vin pe gât, ca să le treacă durerea de cap, se făcură ceasurile amiezii. În cele din urmă, câțiva călăreți se furișează pe drumeagul din pădure către munți, urmează poteca ce șerpuiește printre stânci și ajung pe firul unei ape repezi și zgomotoase ce se prăvălește furioasă la vale. O traversează când pe o parte, când pe alta, apoi, fiindcă râușorul e străjuit de
SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345942_a_347271]
-
își pierdură viața în chinurile sălbatice ale focului. În disperarea lor, cei rămași în viață, încălecară armăsarii speriați pe care abia îi mai struneau și o luară la vale orbecăind prin întuneric pe drumul de întoarcere. Coborâră din munți pe drumeagul ce duce spre codru. Negura nopții și urletele sinistre ale duhurilor rele îi înspăimântară, iar îngerii păzitori, îngroziți de hazardul îndrăcit al principelui, părăsiră sufletele din trupurile oștenilor, ridicându-se disperate la cer, implorând îndurare puterii Divine să-i salveze
SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345942_a_347271]