190 matches
-
realizez." Se lăsă o tăcere. După câțiva pași, Ion Micu exclamă: de! Ca și când poziția mea ar fi semănat cu a acelui moșier al lui Rebreanu care își creează în fața țăranilor în revoltă o imagine despre sine idilică, provocând acel răspuns dubitativ. Ajunsesem în centru și pașii proaspătului meu prieten se îndreptară spre braseria Hotelului Royal, care acum purta denumirea orașului nostru, braseria unde ne mai întîlnisem, îi plăcea lui, zicea că are cel mai bun filtru - îi plăcea cafea filtru, bea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
-l demaște (dacă nu l-au și demascat) că nu aplică linia partidului în învățămînt, că e contra colectivizării agriculturii și alte erezii contrarevoluționare." "Doar n-o să crezi că o să-l toarne vreunul din musafirii mei?" "De!" zise el, repetând dubitativul rebrenist. "Adică cine? Părinții mei, nevastă-mea?" "Mai erau și alții. Nu zic de ginecolog, dar era o tipa acolo care se uita la noi ca la niște râme. Vampa aceea flegmatică cu buzele groase și ai fi zis cu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
îl avea totuși pe Dumnezeu în gând în timp ce o învăluiau flăcările..." "Sau pe Diavol", zise Clara. "E același lucru, zise Ion Micu, Dumnezeu și Diavolul sânt în eternitate frați." Clara spuse că marele poet și filozof punea un "și dacă" dubitativ înaintea acestei idei: "Și dacă în eternitate Dumnezeu și Lucifer sânt frați?" Atunci eu spusei că bogomilismul e mai aproape de adevăr în ceea ce privește relațiile dintre Dumnezeu și Lucifer și că în lumea de azi ar fi mai bine dacă oamenii din
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
care nu le cunoaștem bine, și astfel, acea libertate ne ferește a fi înșelați vreodată.” Îndoiala, prin liberul arbitru, devine expresie a libertății gândirii și condiția esențială a acțiunii spiritului. Înțeleasă în această lumină, îndoiala delimitează în mod fundamental acțiunea dubitativă de scepticism, refuză negarea absolută și agnosticismul, transformând acțiunea spiritului dubitativ în activitate epistemică. Astfel, Descartes aduce îndoiala în ipostaza unui principiu de posibilitate al oricărei construcții metafizice: libertatea spiritului în abordarea obiectului pe care și-l propune. În lucrarea
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
a fi înșelați vreodată.” Îndoiala, prin liberul arbitru, devine expresie a libertății gândirii și condiția esențială a acțiunii spiritului. Înțeleasă în această lumină, îndoiala delimitează în mod fundamental acțiunea dubitativă de scepticism, refuză negarea absolută și agnosticismul, transformând acțiunea spiritului dubitativ în activitate epistemică. Astfel, Descartes aduce îndoiala în ipostaza unui principiu de posibilitate al oricărei construcții metafizice: libertatea spiritului în abordarea obiectului pe care și-l propune. În lucrarea Meditații metafizice, Descartes are în vedere faptul că voința pe care
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
această lucrare ce relevă nu doar similitudini de formă cu Descartes, dar și unele ce vizează modul în care a fost concepută natura exclusiv spirituală a sufletului. Este vorba despre acele pasaje în care Augustin expune structura intimă a actului dubitativ ca teren pe care cogito-ul va fi așezat. Astfel, animat de dorința de a-și cunoaște propria natură, sufletul se caută pe sine, iar primul lucru pe care-l descoperă este ignoranța în care se află în legătură cu propria-i ființă
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
unghiurilor, a legilor perspectivei, anamorfozele, efectele de trompe l'oeil etc.). Prin această mărire nenaturală a caracteristicilor formale se pierd din vedere ansamblurile în favoarea detaliului; în consecință, dispare "regula de aur" a armoniei naturale renascentiste. Noua viziune este sceptică și dubitativă în legătură cu identitatea - contradictorie, conflictuală, melancolică și halucinatorie. Temele literare predominante sunt legate de iluzie, de inconstanță și de miraj, ce contribuie, prin estetismul exagerat, la artificializarea imaginii. În imaginar, fracturile psihismului colectiv și individual se reflectă precum războaiele civile ale
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
în plan pragmatic și cognitiv, de a juca un rol de evaluare și de retroacțiune (de a informa asupra reacției interlocutorului); spre deosebire de cuvinte, prezintă avantajul de a lăsa locutorului posibilitatea de a nega intenția de comunicare (de exemplu, avînd înfățișarea dubitativă în legătură cu o remarcă sau alta). Pe lîngă acestea, numeroase studii arată că, deși indicii vizuali sînt în contradicție cu indicii verbali, aceștia sînt primii care provoacă impresiile dominante, iar aceste comportamente au o incidență crucială asupra derulării interacțiunii, motivînd seriile
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
postbelice sunt edificatoare în acest sens, deși nu au conotația universală pe care o poartă cu sine poporul evreu. Nu putem încheia această introducere fără o mărturisire de credință cu privire la strădania noastră de a găsi un sens istoriei. Față de raționamentul dubitativ în a atribui finalitate istoriei, formulat de filozofia critică a istoriei și de acceptarea unui sens metafizic al istoriei, întâlnită la filozofia speculativă, teologia creștină a istoriei arată că întreaga istorie a omenirii va dobândi justificarea sa finală, sensul ei
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
fie din domenii conexe ori complementare, pe de o parte, pentru a folosi și topi ideile în demonstrație, pe de alta pentru a se delimita polemic. Scriitura critică, discursul ca structură monolitică se încarcă de referințe, trimiteri, aluzii, sugestii, interogații dubitative, supoziții și aserțiuni, câteodată riscante. În aceste din urmă cazuri argumentația e pe muchie de cuțit. Cititorul atent și empatic este mereu stârnit, contrariat, uimit, sedus, incitat, provocat la atitudine. Pagina critică nu somnolează niciodată, este vie, energică, "vigilentă", demascatoare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
generalitate, să se constituie ca atare, în carne și oase, prin fiecare act de constituire judicativă. De exemplu, S (subiectul) judecății să fie constituit ca S, pur și simplu, dar, totodată, ca acest-S. Dictatura judicativului îngăduie transmutări interogative, problematice, dubitative, asemenea celor menționate mai sus. Dar tocmai în acest fel se constituie fel de fel de aporii. Este chiar firesc să se ajungă la aporii în demersurile filosofice; dacă nu cumva este lăudabil să picăm în aporiile cele mai crude
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
nedemn, necinstea, slugărnicia, sperjurul nu pot fi justificate prin sofisticate palori dilematice. 6. Când e vorba de iubire. În teritoriul extatic al iubirii nu e loc pentru clarobscur. Sau, când e, iubirea e pe sfârșite. Nu există îndrăgostire dilematică, pasiune dubitativă, fericire analitică. Dăruirea de sine nu poate avea aspectul unei tatonări logice. Dacă e un spațiu în care dilema e mai stingheră decât oriunde, în care cântărirea atentă, rezerva înțeleaptă, disponibilitatea speculativă sunt mai scandalos inadecvate, acela este spațiul întâlnirii
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
inițială a întrebării, tot astfel știința, prin puzderia sa de domenii și noianul de informații (o bună parte din ele sunt doar teorii) îngroapă tot mai adânc nedumeririle inițiale, făcând ca omul contemporan să-și rateze esența sa de ființă dubitativă. * Îmi vin în minte vorbele lui Constantin Noica: sensul existenței este a-ți căuta sensul existenței. Nu unul sau altul din sensurile existenței proprii, propuse de lume și asumate în mod individual, ne lipsesc, ci angoasa sensului propriei existențe. Văd
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
pentru româna modernă, ipoteza că negația rămâne in situ și nu se deplasează la focus (după cum a fost de multe ori propus în bibliografie, v. Hill și Alboiu 2016 și referințele) este confirmată de interogativele totale la subjonctiv (cu interpretare dubitativă), unde se observă că negatorul nu continuă să apară la dreapta complementizatorului să (deși, după cum s-a arătat în §III.3.3, adverbul de negație nu ocupă poziția de specificator, deci ar putea să se deplaseze la stânga complementizatorului să, care
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
atributul, complementul (direct, indirect), complementele circumstanțiale; - Sintaxa frazei: juxtapuneRe, coordonare și subordonare; - Tipuri de fraze: imperativa, exclamativa, interogativa (directă și indirectă), negativă; - Tipuri de subordonate*): completiva directă, indirectă, relativă, circumstanțiala de timp, de cauză, de scop, condiționala, si condițional, si dubitativ, consecutivă, concesiva, sisteme comparative. *) elementele gramaticale notate cu asterisc nu sunt obligatorii pentru Minorități/L3, acestea nefiind prevăzute în Programa școlară pentru alul IV de studiu (V.Programa pentru Limba 2, clasa a VIII-a, anul IV, nr. 3957/09
ORDIN nr. 4.321 din 29 august 2001 privind disciplinele şi programele pentru examenul de bacalaureat 2002. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/141463_a_142792]
-
va fi cântând/va fi cântat; să fi cântând/să fi cântat; ar fi cântând/ar fi cântat. La perfect, formele sunt omonime. Opoziția se stabilește, înlăturând omonimia, la nivel fonetic și sintactic. Formele prezumtivului prezintă o intonație specifică, interogativă, dubitativă etc., celelalte forme rămân, sub acest aspect, neutre: (el) va fi cântat?/va fi cântat; să fi cântat?/să fi cântat; ar fi cântat?/ar fi cântat. La nivel sintactic, pe de altă parte, în timp ce prezumtivul este un timp absolut
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
trece nepăsător prin această viață ca un exilat, numai nu ca ei.” (M. Eminescu, P.L., p. 87), „Nu spre-amor, spre-nchinăciune el genunchii-și încovoaie.” (M. Eminescu, I, p. 51) Modalizarea subiectivă a frazei se realizează prin adverbe interogative retorice sau dubitative, adverbe de infirmare și de confirmare, adverbe modalizante în interiorul raportului certitudine-probabilitate, posibilitate și adverbe de modalizare emfatică. Adverbele de modalizare subiectivă se situează în planul enunțării (al producerii textului lingvistic) ca proiecție a enunțării asupra enunțului. Adverbele interogative dubitative (au
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sau dubitative, adverbe de infirmare și de confirmare, adverbe modalizante în interiorul raportului certitudine-probabilitate, posibilitate și adverbe de modalizare emfatică. Adverbele de modalizare subiectivă se situează în planul enunțării (al producerii textului lingvistic) ca proiecție a enunțării asupra enunțului. Adverbele interogative dubitative (au, oare) marchează situarea sub semnul îndoielii a unui anumit conținut propozițional afirmat explicit într-un enunț anterior sau rămas implicit: „Putut-au oare atâta dor/ În noapte să se stingă/ Când valurile de izvor n-au încetat să plângă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și stau să cadă.” (T. Arghezi, 152) În afara acestor unități lexico-gramaticale, care intră în structura predicatului, există mai multe categorii de adverbe care rămân în afara realizării unor funcții sintactice. Se disting între acestea: • adverbe interogative: oare (cu o nuanță modală dubitativă cel mai adesea): „Oare nu cântă ei ceea ce gândesc eu?...Oare nu se mișcă lumea cum voi eu?” (M. Eminescu) • adverbe (locuțiuni adverbiale) exclamative (sau interogativ-exclamative): „Apoi încet-încet m-am furișat printre oameni și unde-am croit-o la fugă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
25. Cf. Ecat. Teodorescu, În problema structurii părților de propoziție, LR, XXVIII (1970), nr. 2, pp. 126-127. 26, 27. Ecaterina Teodorescu, în Propoziția subiectivă, p. 8, nota 8 ș.u. RELAȚII DE DEPENDENȚĂtc "RELA}IA DE INTERDEPENDEN}|" 28. În enunțuri dubitative imperative conjunctivul are autonomie și, în consecință, poate construi predicatul unei propoziții nedependente: „Mai bine ia cornul și sună într-una / Să suni până mor, către cerul senin...” (Șt.Aug. Doinaș) 29. Fapt ce determină pe Marina Rădulescu, art. cit., să
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
o indică și prefixul trans, își propune să studieze ce se află între, prin și dincolo de discipline, obiectivul principal fiind mai buna înțelegere a lumii prezente, în perspectiva unității cunoașterii. Descartes și-a îndeplinit cu brio misiunea, iar analiza rațional dubitativă pe care a impus-o gândirii (lăsând deoparte faptul că el însuși privea totul într-o perspectivă unitară, divină, din păcate ocultată de discipoli și urmași) a fost de o fecunditate extraordinară, dovadă nenumăratele descoperiri și realizări tehnico-științifice din ultimele
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
prima împărțire a Poloniei sau cu în-frîngerea prusacilor de către armatele napoleoniene (înfrîngerea de la Iéna în 1806, apelul lui Fichte către națiunea germană în 1807). Pe deasupra, stimulînd acest joc de repunere în discu-ție a problemei identităților naționale respectivii autori se arată dubitativi față de existența acestora chiar în plin secol al XIX-lea. Astfel, D.P. Moynihan, pentru a sprijini o astfel de îndoială își trage argumentele din situația est-europenilor emigrați în Statele Unite în anii 1880, care adesea luau cunoștință de propria naționalitate cu
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
doar onestitatea și omenia și nici acolitul său Vasilescu nu este îndepărtat de colectiv. Dimpotrivă, cei doi rezistă printr-o complicitate extinsă la tovarășul Burcea de la Centru, care are interesul să schimbe conducerea întreprinderii. Eugen Barbu păstrează suspansul, închizând romanul dubitativ. Ce șanse are Filipache să se reabiliteze, întrucât adversitatea pe care o are de înfruntat este în parte și aceea a muncitorilor care nu-i înțeleg sacrificiul și abnegația? Viziunea romancierului Eugen Barbu este mai prudentă, dacă nu mai relativistă
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
așa cum ne indică și proverbul ,, Sunt cinci degete la o mână, dar nici unul nu este egal cu celălalt". Cel mai expresiv dintre cele cinci degete este degetul arătător, care poate să fie în comunicarea didactică explorator, amenințător, îndrumător, născocitor, doveditor, dubitativ (când este poziționat sub buza inferioară și celelalte degete formează o ,,barbă") etc. Deoarece degetul arătător participă la realizarea mai multor gesturi, el poate îndeplini mai multe funcții în comunicarea didactică: • indicarea elevului numit pentru a executa o sarcină (prin
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
detecția infecției persistente. Pentru aprecierea performanțelor vaccinării este preferat criteriul cel mai sensibil - cel virusologic (Koshiol J. și colab., 2008). Probabil că performanțele testelor virusologice se vor ameliora în viitor și ar fi profitabil de construit o bancă de probe dubitative care să poată fi reanalizate cu teste mai specifice, inclusiv cu teste moleculare noi, ca de exemplu, nivelul de expresie a oncoproteinelor E6/E7. SUPRAVEGHEREA EFICIENȚEI VACCINĂRII Deși scopul vaccinării HPV este prevenirea cancerului de col și a leziunilor precanceroase
Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu () [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]