2,119 matches
-
("Feodora Victoria Auguste Marie Marianne"; 19 mai 1879 - 26 august 1945) s-a născut la Potsdam și a fost singurul copil al Bernhard al III-lea, Duce de Saxa-Meiningen și a soției lui, Charlotte, Ducesă de Saxa-Meiningen (fiica cea mare a împăratului Frederic al III-lea și a Victoriei, Prințesă Regală). A fost prima strănepoată a reginei Victoria. Ea a fost neglijată în mod regulat de către mama sa, Charlotte și a fost îngrijită de împărăteasa
Prințesa Feodora de Saxa-Meiningen () [Corola-website/Science/322425_a_323754]
-
Marie "Louise Élisabeth" d'Orléans, Ducesă de Berry (20 august 1695 - 21 iulie 1719) a fost membră a Casei de Orléans și "prințesă de sânge". După căsătoria cu vărul ei, ducele de Berry, a devenit "petite-fille de France". Marie "Louise Élisabeth" d'Orléans s-a născut
Marie Louise Élisabeth de Orléans () [Corola-website/Science/321095_a_322424]
-
Frații ei erau: A fost botezată la Saint-Cloud la 29 iulie 1696. Louise Élisabeth a crescut la Palatul Regal, reședința pariziană a familiei Orléans, care, în momentul căsătoriei părinților ei a fost dăruit de Ludovic al XIV-lea Ducelui și Ducesei de Orléans, părinții Ducelui de Chartres. La vârsta de șase ani, după ce s-a vindecat de o boală aproape fatală, a devenit apropiată de tatăl ei, care a îngrijit-o zi și noapte pentru a o salva, și a rămas
Marie Louise Élisabeth de Orléans () [Corola-website/Science/321095_a_322424]
-
matern), un privilegiu rezervat pentru Copiii și nepoții Franței. Se spune că acest lucru a crescut nivelul de animozitate dintre familiile înrudite Orléans și Condé. Discuția căsătoriei Louisei Élisabeth a apărut când verișoara sa, frumoasei Louise Élisabeth de Bourbon, fiica Ducesei de Bourbon, i s-a sugerat că ar putea fi soția lui Charles al Franței, Duce de Berry, al treilea și cel mai mic fiu al Marelui Delfin (singurul fiu legitim al regelui Ludovic al XIV-lea) și a soției
Marie Louise Élisabeth de Orléans () [Corola-website/Science/321095_a_322424]
-
Bourbon, i s-a sugerat că ar putea fi soția lui Charles al Franței, Duce de Berry, al treilea și cel mai mic fiu al Marelui Delfin (singurul fiu legitim al regelui Ludovic al XIV-lea) și a soției lui, Ducesa Maria Anna de Bavaria. Mamele Louisei Élisabeth d'Orléans și Louise Élisabeth de Bourbon erau surori, ambele fiind fiice ale lui Ludovic al XIV-lea și a metresei lui, Madame de Montespan, și rivale timp de ani de zile. S-
Marie Louise Élisabeth de Orléans () [Corola-website/Science/321095_a_322424]
-
Louisei Élisabeth d'Orléans și Louise Élisabeth de Bourbon erau surori, ambele fiind fiice ale lui Ludovic al XIV-lea și a metresei lui, Madame de Montespan, și rivale timp de ani de zile. S-a decis, cu ajutorul Mariei Adélaïde, Ducesă de Burgundia, viitoarea ei cumnată, că Louise Élisabeth se va căsători cu Ducele de Berry. Dispensa papală a sosit pe 5 iar căsătoria a avut loc la 6 iulie 1710 la Palatul Versailles. Episcopul care a oficiat căsătoria a fost
Marie Louise Élisabeth de Orléans () [Corola-website/Science/321095_a_322424]
-
6 iulie 1710 la Palatul Versailles. Episcopul care a oficiat căsătoria a fost cardinalul de Janson. Ca o ironie, "Mademoiselle de Bourbon" a avut onoarea să poarte trena "Madame de Berry". Banchetul care a urmat ceremoniei a fost găzduit de către Ducesa de Burgundia și a fost urmat de festivități pentru membrii Curții. Devenind nepoată a Franței, Louise Élisabeth avea dreptul la propria ei curte, un privilegiu de care nu se bucura ca prințesă de sânge. Poziția de doamnă de onoare a
Marie Louise Élisabeth de Orléans () [Corola-website/Science/321095_a_322424]
-
mai târziu Marie Anne a demisionat din cauza naturii nestăpânite a verișoarei ei. La început căsătoria a fost una fericită, însă curând, cuplul a început să se certe în public, spre disperarea bunicului Ludovic al XIV-lea. În iulie 1711, tânăra ducesă a născut primul ei copil, o fată, la Palatul Fontainebleau. Fiica a trăit numai două zile iar de moartea ei a fost acuzat regele care a determinat-o pe Louise Élisabeth să călătorească cu Curtea la Fontainebleau în ciuda sfaturilor medicilor
Marie Louise Élisabeth de Orléans () [Corola-website/Science/321095_a_322424]
-
a fost acuzat regele care a determinat-o pe Louise Élisabeth să călătorească cu Curtea la Fontainebleau în ciuda sfaturilor medicilor să stea la Versailles sau la Palatul Regal din cauza sarcinii avansate. Louise Élisabeth aproape că și-a pierdut viața însă ducesa și-a revenit repede. La 26 martie 1713, la Versailles, Ducesa de Berry a născut un fiu, care a primit titlul de Duce de Alençon. După câteva atacuri severe și convulsii, copilul a murit la Versailles la 16 iunie. La
Marie Louise Élisabeth de Orléans () [Corola-website/Science/321095_a_322424]
-
să călătorească cu Curtea la Fontainebleau în ciuda sfaturilor medicilor să stea la Versailles sau la Palatul Regal din cauza sarcinii avansate. Louise Élisabeth aproape că și-a pierdut viața însă ducesa și-a revenit repede. La 26 martie 1713, la Versailles, Ducesa de Berry a născut un fiu, care a primit titlul de Duce de Alençon. După câteva atacuri severe și convulsii, copilul a murit la Versailles la 16 iunie. La 5 mai 1714, soțul ei a murit de răni provocate într-
Marie Louise Élisabeth de Orléans () [Corola-website/Science/321095_a_322424]
-
iulie 1719 la vârsta de 23 de ani. Luni 24 iulie 1719 a fost înmormântată la biserica Saint-Denis.. Funerariile au fost organizate de Saint-Simon.. În timpul vieții, Louise Élisabeth și-a câștigat reputația de înclinație spre scandal. Ca o ironie, următoarea ducesă de Berry, Prințesa Caroline Ferdinande a celor Două Sicilii, a fost de asemenea cunoscută pentru comportamentul scandalos.
Marie Louise Élisabeth de Orléans () [Corola-website/Science/321095_a_322424]
-
d. 5 noiembrie 1828) a fost a doua soție a Țarului Pavel I al Rusiei și mama Țarilor Alexandru I și Nicolae I al Rusiei. Maria Feodorovna s-a născut la Stettin (acum Szczecin, Polonia) la 25 octombrie 1759 ca Ducesa Sophie Marie Dorothea Auguste Louise de Württemberg. A fost fiica lui Friedrich al II-lea, Duce de Württemberg și a soției lui Friederike Dorothea de Brandenburg-Schwedt. Numită după mama ei, Sophia Dorothea, a fost fiica cea mare din opt copii
Sophie Dorothea de Württemberg () [Corola-website/Science/317959_a_319288]
-
, ducesa Mazarin (6 iunie 1646, Romă - 9 noiembrie 1699, Chelsea), a fost nepoata favorită a Cardinalului Mazarin, primul ministru al Franței; a fost metresa regelui Carol al II-lea al Angliei, Scoției și Irlandei. A fost a patra din cele cinci
Hortense Mancini () [Corola-website/Science/325078_a_326407]
-
la venitul de la Ludovic al XIV-lea. Ambasadorul englez în Franța, Ralph Montagu, conștient de situația disperată a Hortensei a ajutat-o sperând că ea o va înlocui pe actuala metresa a regelui Carol al II-lea, Louise de Kérouaille, Ducesa de Portsmouth. Hortense a fost dispusă să încerce. În 1675, ea a călătorit la Londra sub pretextul vizitei tinerei ei nepoate, Mary de Modena, a doua soție a fratelui mai mic al lui Carol al II-lea, Iacob, Duce de
Hortense Mancini () [Corola-website/Science/325078_a_326407]
-
considerabil necazurile ei financiare. Această stare de lucruri ar fi putut continua dacă nu ar fi existat atracția Hortensiei pentru promiscuitate. În primul rând, ea a înteținut o relație lesbiana cu Anne, Contesa de Sussex, fiica nelegitima a regelui cu ducesa de Cleveland. După o petrecere cu femei îmbrăcate în cămăși de noapte în parcul palatului St. James, soțul Annei și-a trimis soția la țară. Acolo Anne a refuzat să facă altceva în afară de a sta în pat și de a
Hortense Mancini () [Corola-website/Science/325078_a_326407]
-
relație cu Louis I, Prinț de Monaco. Carol a protestat și i-a tăiat pensia, însă după câteva zile a reluat plățile. Cu toate acestea, asta a însemnat sfârșitul poziției Hortensiei că favorită a regelui. Deși ei au rămas prieteni, Ducesa de Portsmouth a revenit la rolul ei de "maitresse en titre". Fiul Hortensei, Paul Jules de La Porte, duce Mazarin și de La Meilleraye, a avut doi copii care au atins vârsta adultă. Fiica lui, Armande Félice de La Porte Mazarin (1691-1729), s-
Hortense Mancini () [Corola-website/Science/325078_a_326407]
-
Ludovic a XV-lea din 1723 până în 1726. Fiul lui Paul Jules, Guy Jules Paul de La Porte, duce Mazarin și de La Meilleraye (1701-1738), s-a căsătorit cu Louise Françoise de Rohan în 1716. Strănepoata lor, Louise Félicité Victoire d'Aumont, ducesa Mazarin și de La Meilleraye (1759-1826), s-a căsătorit cu Honoré al IV-lea, Prinț de Monaco în 1777. Descendent al aceastei căsătorii este și actualul prinț suveran de Monaco, Prințul Albert al II-lea de Monaco.
Hortense Mancini () [Corola-website/Science/325078_a_326407]
-
Rurik, și ultima dinastie imperială a Rusiei care a domnit din 1613 până în 1917. Din 1762 până la Revoluția din februarie din 1917, Imperiul Rus a fost condus de cinci generații din linia Casei de Oldenburg descendenți ai căsătoriilor dintre Marile Ducese Romanov și Duci de Holstein-Gottorp. Oficial această linie este numită Romanov, deși unii genealogi uneori o numesc Holstein-Gottorp-Romanov. Din punct de vedere legal, nu este clar când sau dacă un ukaz a abolit numele lui Michael Romanov în momentul aderării
Dinastia Romanov () [Corola-website/Science/299327_a_300656]
-
sau a ulterioarei descendențe a lui, deși prin tradiție, membrii dinastiilor foloseau rar numele de familie. Mai degrabă, ele sunt cunoscute ca titluri dinastice (Ivan Tareviciulk Alexeevici, Marele Duce Nikolai Nikolaevici, etc). Din 1761, conducătorii Rusiei descendenți din fiul Marei Ducese Anna Petrovna a Rusiei și a lui Carol Frederick, Duce de Holstein-Gottorp, nu mai făceau parte din dinastia Romanov, ci aparțineau dinastiei Holstein-Gottorp, ramură cadet a casei germane de Oldenburg. Numele de "Romanov" și "Casa de Romanov" erau deseori folosite
Dinastia Romanov () [Corola-website/Science/299327_a_300656]
-
boală pulmonară, dizolvând apropriații familiei sale și căsătorindu-se cu amanta lui, Prințesa Caterina Dolgoruki. Legitimizarea copiilor Caterinei și zvonul că el a plănuit încoronarea noii sale soții ca împărăteasă, a provocat tensiuni în toată familia Romanov. În special, marile ducese erau scandalizate de perspectiva de subordonare a unei femei care a purtat mulți copii nelegitimi ai lui Alexanderu în timpul vieții soției sale. Înainte ca Prințesa Caterina să fie ridicată în rang, pe 13 martie 1881, Alexandru al II-lea a
Dinastia Romanov () [Corola-website/Science/299327_a_300656]
-
Alapayevsk de către bolșevici. Membrii asasinați au fost: Marele Duce Serghei Mihailovici al Rusiei, Prințul Ioan Konstantinovici al Rusiei, Prințul Konstantin Konstantinovici al Rusiei, Prințul Igor Konstantinovici al Rusiei și Prințul Vladimir Pavlovici Paley, Varvara Iakovleva secretara Marelui Duce Serghei, Marea Ducesă Elisabeta Fiodorovna, o strănepoată a reginei Victoria și sora mai mare a Țarinei Alexandra. Marea Ducesă Elisabeta plecase cu familia ei după 1905 când a fost asasinat soțul ei, Marele Duce Serghei Alexandrovici, și a donat toata averea sa săracilor
Dinastia Romanov () [Corola-website/Science/299327_a_300656]
-
al Rusiei, Prințul Konstantin Konstantinovici al Rusiei, Prințul Igor Konstantinovici al Rusiei și Prințul Vladimir Pavlovici Paley, Varvara Iakovleva secretara Marelui Duce Serghei, Marea Ducesă Elisabeta Fiodorovna, o strănepoată a reginei Victoria și sora mai mare a Țarinei Alexandra. Marea Ducesă Elisabeta plecase cu familia ei după 1905 când a fost asasinat soțul ei, Marele Duce Serghei Alexandrovici, și a donat toata averea sa săracilor, devenind călugăriță, însă a fost ucisă chiar și așa. În ianuarie 1919, autoritățile revoluționare i-au
Dinastia Romanov () [Corola-website/Science/299327_a_300656]
-
Suabia și Frederick al II-lea de Lorena. Adversarii lui Conrad al II-lea au conspirat pentru a obține sprijin din partea regelui Poloniei. Dovezi istorice ale acestor eforturi sunt în Cartea de rugăciuni trimisă lui Mieszko al II-lea de către Ducesa Matilda de Suabia în cca. 1027. Volumul este intitulat: "officiorum Liber quem ordinem Romanum apellant" și în el apare o miniatură cu ducesa care-i dă cartea lui Mieszko al II-lea în timp ce acesta stă pe un tron. Darul era
Mieszko al II-lea Lambert () [Corola-website/Science/327681_a_329010]
-
Dovezi istorice ale acestor eforturi sunt în Cartea de rugăciuni trimisă lui Mieszko al II-lea de către Ducesa Matilda de Suabia în cca. 1027. Volumul este intitulat: "officiorum Liber quem ordinem Romanum apellant" și în el apare o miniatură cu ducesa care-i dă cartea lui Mieszko al II-lea în timp ce acesta stă pe un tron. Darul era însoțit de o scrisoare, în care Matilda îl laudă ca fiind un rege distins și un părinte model în ceea ce privește răspândirea creștinismului. De asemenea
Mieszko al II-lea Lambert () [Corola-website/Science/327681_a_329010]
-
al Regatului Unit. După decesul soțului său, i s-a spus Regina Mamă Elisabeta pentru a evita confuzia cu fiica ei, Elisabeta a II-a. Înainte ca soțul ei să devină rege, din 1923 până în 1936, a purtat titlul de Ducesă de York. Născută într-o familie de nobili scoțieni, ea a devenit cunoscută în 1923, când s-a căsătorit cu Albert, duce de York, cel de al doilea fiu al Regelui George al V-lea și al Reginei Mary. În
Elizabeth Bowes-Lyon () [Corola-website/Science/315623_a_316952]